Metoda de control al maselor numita „Problema – Reactie – Solutie”

12189080_868243709949617_8948612214724774934_n

De-a lungul timpului, mijloacele media s-au dovedit extrem de eficiente în modelarea opiniei publice, puterea politică folosindu-le abil pentru a-și urma agendele ascunse. Cu ajutorul unei propagande asidue în mass-media au fost create mișcări sociale, au fost justificate războaie, au fost influențate crize financiare, stimulate unele curente ideologice, și chiar media a fost utilizată pentru a construi „realitățile” dorite în psihicul colectiv. Populației îi sunt induse certitudini false și i se abate atenția de la căutarea adevărului, în timp ce i se creează iluzia că este pe deplin informată despre tot ceea ce se petrece. Încurajarea și promovarea prostiei, a unor sentimente puternice de vinovăție, de frică, distragerea atenției sau construirea unor probleme artificiale și apoi oferirea unor soluții „magice” pentru rezolvarea lor sunt doar câteva dintre tacticile folosite în acest sens.

PARTIDUL #COLECTIV SI “REVOLUTIA” NEOLIBERALA catarata fara scrupule pe cadavrele celor arsi. ACELEASI ONG-uri, aceiasi “experti”, aceeasi “societate civila” se pune pe valul protestelor pentru ACEEASI AGENDA: mai multa putere REPUBLICII PROCURORILOR, mai mult PROFIT IN DAUNA SARACIMII.

Pentru ce e buna multimea din Piata Universitatii? Pentru a deveni biciul cu care va fi dresata, definitiv, clasa politica. Si oricine altcineva ocupa locuri de decizie in Romania.

Ca dresajul sa fie mai simplu, trebuie ca animalele politice sa fie mai putine. Asa ca, oportun, a fost bagata in poza si pancarta cu reducerea parlamentarilor. Asta da problema vitala!

Nu e vorba doar de reducerea cantitativa a Parlamentului, ci de reducerea rolului acestuia, de transformarea sa intr-un organism de decor, chiar mai de decor decat pana acum, un fel de Senat din Imperiu care are rolul de a aplauda deciziile impuse…

Acum, am inteles, trebuie dresaj. Doua intrebari raman: cine dreseaza si pentru ce?

Nu, nu “strada” dreseaza, caci ea canta, danseaza si vitupereaza pe ritmurile comandate de altii. De cei care controleaza resursele, detin puterea si manipuleaza prin sistemul de propaganda. Cei care dreseaza sunt adevaratii stapani ai Romaniei: metropola. Cei care, iata, saluta si incurajeaza romanii sa “ramana implicati in procesul civic”.

Pentru ce?

Pentru consolidarea dominatiei asupra Romaniei, prin intarirea fortelor statului politienesc (deocamdata la nivel de procurori, care ar putea avea propriile functii de supraveghere, dupa cum cer “ONG”-urile) si, eventual, prin numirea directa a unor “tehnocrati” care sa continue “reformele”.

De aceea, nu vom vedea revendicari legate de puterea serviciilor, de o democratizare reala a mecanismelor de decizie publice, de statul social… de problemele reale ale Romaniei.

Din pacate, istoria se repeta iar cei ce n-au invatat nimic din ea, sau nu stiu sau nu i-a interesat, sunt usor de manipulat, ca la carte, fara scheme complicate si subtile. Or, tinerii nostri, indepartatii de familie si traditii, dezradacinati intr-o lume in plina furtuna, animati de ideal si cu orgolii supradimensionate de numarul lor si de succesul facil al primelor miscari, devin victime unui sistem fara scrupule.

Ceea ce s-a intamplat la Sibiu, atunci cand pr.Necula i-a invitat sa intre in Catedrala sa se roage, ilustreaza perfect nu doar esenta ci si mecanismele acestei miscari bizare.

La adapostul noptii multi se simt in largul lor sa arunce cu pietre tocmai in Biserica, sufletul acestui neam obidit de atata amar de vreme. Dar nu o fac numai pentru ca asa simt, ci si pentru ca asa sunt dirijati de-o mana nevazuta care-i impinge incet spre prapastia neantului.

Mare parte din generatia facefook pare sa fie formata din oameni care sunt in afara comuniunii, reeducati si inregimentati in ierarhii; n-au habar de liderii care ii conduc si de stapanii lor din umbra.

Aceste „strategii de diversiune” aplicate zi de zi prin intermediul mass-media de „elitele” conducătoare.

Această metodă de manipulare a opiniei publice este adesea folosită de conducătorii mai mult sau mai puţin din umbră ai lumii. Aşa cum reiese şi din denumirea sa, metoda se compune din trei etape:

1. Se creează o problemă artificială. Aceasta poate fi una reală, sau doar la nivelul percepţiei publice. Responsabil pentru această problemă este făcut întotdeauna un inamic, real sau imaginar.

2. Prin mass-media şi toate mijloacele de propagandă se lansează o campanie la nivelul întregii populaţii cu scopul de a provoca din partea cetăţenilor o reacţie de genul: “Aşa nu se mai poate! Trebuie să facem ceva!”

3. În final cei care au creat problema vin cu soluţia, care este de fapt schimbarea pe care o doreau de la început şi care nu putea fi acceptată altfel de populaţie. Aceasta poate fi o lege ce are ca efect restrângerea a unor drepturi şi libertăţi cetăţeneşti,de impunere a unor noi taxe, un atac militar împotriva unui alt stat etc.

Un bun exemplu în acest sens sunt „operaţiunile sub steag fals”, mai precis, presupusele atacuri teroriste. Acestea sunt de obicei concepute, regizate şi puse în scenă chiar de guverne, prin intermediul serviciilor secrete şi îndreptate împotriva propriilor cetăţeni. Răspunzător pentru aceste acţiuni este făcut un inamic bine definit (ex. Al Qaeda) sau generic (terorismul islamic). După ce opinia publică este îngrozită şi isterizată, oficialii vin cu soluţia salvatoare, care poate însemna un război împotriva unui stat bogat în resurse, restrângerea unor drepturi cetăţeneşti şi a libertăţii de mişcare, paşapoarte biometrice ş.a.

dantanasescu.ro

Metoda lor de lucru este simpla dar eficienta si poate fi descrisa in 3 pasi: PROBLEMA, REACTIE, SOLUTIE.

1. In primul rand ei creaza o PROBLEMA (conflicte, razboaie, revolutii, dezastre, etc.) Creaza conflicte si razboaie in care cele doua parti provocate, lupta una impotriva celeilalte si nu contra adevaratului instigator. Tot ei finateaza toate partile implicate in conflict.

2. Apoi prin intermediul mass-media si a manipularii determina o REACTIE in randul populatiei, care solicita o rezolvare a PROBLEMEI aparute.

3. In final tot ei vin cu SOLUTIA care aproape intotdeauna se lasa cu efecte dure asupra populatiei (saracie, restrangerea unor drepturi si libertati, etc. – vezi atentatele din 9/11,criza financiara…) Ei trec intotdeauna drept instanta impaciuitoare care pune capat conflictelor.

Lasă un comentariu