Strategiile de marketing ale marilor corporații farmaceutice occidentale ţintesc din ce în ce mai agresiv către oamenii sănătoşi.

Strategiile de marketing ale marilor firme farmaceutice ţintesc din ce în ce mai agresiv către oamenii sănătoşi. Suişurile şi coborâşurile vieţii devin tulburări mentale. Slăbiciuni sau stări mai proaste obişnuite sunt transformate în afecţiuni înfricoşătoare şi din ce în ce mai mulţi oameni normali se trezesc bolnavi peste noapte.

Este gândirea liberă și nonconformistă o boală mintală? În conformitate cu ultima completare Manualului de diagnosticare și statistica a tulburărilor mintale – DSM-IV – cu certitudine este. Manualul identifică o nouă boală mintală numită „ODD”, tulburarea de opoziție și comportament sfidător. Definită că: „un model de comportament sfidător, neascultător și ostil”, simptomele includ: chestionarea autoritatior, negativism, ostilitate, scrie themindunleashed.org .

Manualul este utilizat de psihiatrii pentru a diagnostica bolile mintale și cu fiecare ediție nouă se găsesc în el noi boli. Începem să devenim mai bolnavi? Este din ce în ce mai greu să fi sănătos la minte? Autorii spun că da din cauza că sunt capabili să găsească aceste tulburări mai ușor în prezent. Criticii spun că de fapt psihiatrii au prea mult timp liber.

Noile tulburări mintale identificate în DSM-IV includ: aroganța, narcisisim, creativitate peste medie, cinism și comportare anti socială. În trecut se numeau „trăsături de personalitate”, dar acum sunt boli. Și da, există tratamente disponibile.

În ultimii 50 de ani, manualul a crescut de la 130 la 357 de boli mintale. Majoritatea acestora afectând copiii. Cu toate că manualul este o unealtă foarte importantă de diagnosticare pentru psihiatrii, de asemenea este responsabil cu schimbările sociale. Creșterea tulburărilor de atenție și memorie, tulburărilor bipolare și a depresiei la copii este legată de faptul că manualul a identificat unele comportamente drept simptome. Un articol apărut în Washington Post susține că dacă Mozart s-ar fi născut în prezent ar fi fost diagnosticat cu „tulburare de atenție și memorie” și ar fi fost îndopat cu medicamente până s-ar fi comportat normal.

În conformitate cu DSM-IV diagnosticarea „ODD” este pentru copii, dar adulții pot foarte ușor suferi și ei de această boală. Asta ar trebui să dea fiecărui om care gândește liber un motiv de îngrijorare. Uniunea Sovietică utiliza aceste „boli mintale” din motive politice. Oamenii care nu acceptau să creadă în Partidul Comunist dezvoltau câte un nou tip de schizofrenie. Sufereau de iluzia convingerii că comunismul era ceva greșit. Erau izolați, îndopați forțat cu medicamente și supuși unor terapii represive care să-i „însănătoșească”.

Când a fost publicată ultima ediție a DSM-IV, a fost un salt în diagnosticarea și identificarea simptomelor diferitelor boli mintale la copii. Unele state au legi care permit agențiilor să trateze forțat și chiar să facă din refuzul tratamentului un delict ce trebuie pedepsit. Cu toate că autorii manualului susțin că nu există motive ulterioare ci doar îmbunătățirea calității diagnosticărilor, etichetarea gândirii libere și a nonconformismului că boli mintale are potențialul unui abuz. Ar putea foarte ușor să devină o armă a statelor represive.

Creatorii de boli: cum marile corporatii farmaceutice si-au facut o adevarata mafie in intreaga lume pentru a-si vinde medicamente pentru boli inexistente!

Multe din bolile de inima nu se vindeca cu medicamente sau cu operatii, ci cu o alimentatie naturala! – in care aratam ca multe medicamente prescrise pentru hipertensiune va multiplica problemele (aparitia gutei, diabetului, durerilor de cap, ametelilor, depresiei si cresterea colesterolului). Durerile de cap nu se trateaza cu medicamente, ci cu spanac, morcovi, sfecla si alte tratamente naturiste!

Firmele care au o boala de inventat pentru a crea o piata pentru un anumit medicament racoleaza medici pe care ii folosesc intr-o schema de marketing cu scopuri stabilite dinainte si in care slujitorii lui Hipocrate nu au nici un fel de libertate de miscare. Totul, evident, in schimbul unor avantaje financiare, dar si al prestigiului, notorietatii, pe care o asemenea campanie o aduce.

Cea mai eficienta strategie de marketing pentru „vanzarea” bolilor este frica. Pentru a vinde femeilor la menopauza hormonul de substitutie s-a mizat pe frica de criza cardiaca. Pentru a vinde parintilor ideea ca cea mai mica depresie necesita un tratament greu si indelungat s-a mizat pe teama de sinucidere a tinerilor. Pentru a vinde medicamente anticolesterol s-a mizat pe teama mortii premature. Si asta in pofida faptului ca de multe ori medicamentele promovate furibund produc efecte inverse celor scontate.

La ora actuală industria farmaceutică este una din cele mai profitabile industrii, pentru că:
– există consumatori – oamenii, care au fost convinşi cu persuasiune, prin reclame abil realizate şi de către medicii curanţi care primesc cadouri şi atenţii substanţiale de la firmele farmaceutice dacă prescriu medicamentele produse de acestea
– există boli – unele reale, unele inventate prin activitatea de marketing a firmelor farmaceutice
– există noi şi noi substanţe chimice (medicamente), care se fabrică uşor şi se diversifică din ce în ce mai mult, pentru tratarea bolilor. Spre exemplu antibioticele – cam la 2-3 ani apare un antibiotic nou despre care se spune că este mai puternic, eliminând bacteriile care au devenit rezistente la antibioticele utilizate până atunci. O întrebare simplă ar fi: cum reuşesc microbii să dobândească rezistenţă la antibiotice şi omul nu reuşeşte să dobândească rezistenţă la astfel de microorganisme? Se pare că aceste bacterii sunt mai…inteligente. Ele ştiu să se adapteze. Omul nu este lăsat, pentru că trebuie să consume substanţele produse de industria farmaceutică. Prin  reclame agresive, repetate cu tenacitate pentru diverse medicamente omului ajunge să îi fie sădită în minte ideea că este foarte vulnerabil. Şi rămâne cu ideea că numai acele substanţe îl pot ajuta.

Cum se realizează marketingul companiilor farmaceutice?

Companiile farmaceutice, la ora actuală, au mai multe pârghii prin intermediul cărora îşi duc la împlinire scopul principal, care este profitul financiar. Să nu vă faceţi iluzii în privinţa scopului acestor companii: „sănătatea pacientului nu e niciodată în prim plan” aşa cum afirmă şi John Virapen, fost manager general al companiei Eli Lilly din Suedia.
Aceste pârghii cuprind trei arii importante: medicii, articolele despre medicamentele produse de companiile farmaceutice publicate în reviste de specialitate şi, de curând, mass-media. „Companiile farmaceutice doresc doar ca voi şi medicul vostru să gândiţi că medicamentele pe care le produc ele sunt fantastice – incluzând cumpărarea congresului, a mass-mediei, şi corupând studiile din jurnalele medicale pentru ca să arate doar rezultate favorabile” (dr. Mercola).

Marketingul ţintit asupra medicilor curanţi este o practică bine cunoscută şi utilizată de mult timp de către aceste companii. „Există reprezentanţi ai companiilor farmaceutice a căror singură responsabilitate este de a „educa” medicii asupra unui nou medicament, o practică care include cadouri generoase, mese festive şi călătorii, ca modalităţi persuasive de convingere. Aproximativ 282 milioane de dolari a fost plătit doctorilor de către companiile farmaceutice în 2009. Aceasta, împreună cu tehnicile lor de «spălare a creierului», de anulare a gândirii medicale critice şi obiective, permite industriei farmaceutice să influenţeze din greu prescripţiile realizate de medici.” (dr. Mercola).

Industria medicamentelor cheltuie aproximativ dublu pe reclamă faţă de sectorul propriu de cercetare şi dezvoltare.

Cheltuieli de 57,5 ale companiilor farmaceutice din SUA pentru promovarea diferitelor medicamente în 2004, de aproape două ori mai mult decât au cheltuit pe cercetare şi dezvoltare” (dr. Mercola).
„Dacă încă credeţi că mass-media furnizează informaţii nepărtinitoare, imparţiale este timpul să vă treziţi, deoarece majoritatea (mass-mediei – n.r.) este controlată de interese corporatiste, incluzând aici companiile  farmaceutice” (dr. Mercola).
Cum afirma şi neurochirurgul Rusell L. Blaylock: „…nu mai avem reporteri de investigaţie, avem o mass-media controlată de corporaţii. Nu mai este un secret faptul că majoritatea canalelor de livrare a informaţiilor, a mass-mediei, sunt avide de bani, în special în această societate aşa cum este ea la ora actuală. Orice canal TV, revistă, jurnal este plin de reclame (foarte costisitoare). Aceşti furnizori de informaţii nu îşi pot permite să piardă aceşti bani iar aceasta permite companiilor farmaceutice să stabilească chiar politici editoriale (cu alte cuvinte, companiile farma dictează ce este bine să se spună şi ce nu, despre diferite medicamente! – n.r.). Articolele ce critică vaccinurile sunt la fel de rare ca dinţii găinii. Există miliarde de dolari disponbili (la companiile farma – n.r.) pentru a influenţa, şi se pot observa rezultate corespunzătoare (influenţei realizate – n.r.) în sfera academică şi în agenţiile guvernamentale, care sunt responsabile de validarea produselor care vor intra pe piaţă ”.
„Chiar Centrul de prevenţie şi control al bolilor – CDC, care are de asemenea anumite legături îngrijorătoare cu industria farmaceutică, a cheltuit 1,7 milioane de dolari pentru o legătură cu Hollywood-ul ca parte a Programului lor de Educaţie Prin Divertisment, care face ca atunci când show-ul dumneavoastră preferat de televiziune prezintă un subiect de sănătate, acea informaţie este «precisă», sau «aprobată de CDC»” (dr. Mercola).

Un astfel de exemplu de rezultat al influenţei industriei farma asupra celor ce trebuie să valideze medicamentele este dat de John Virapen, în lucrarea sa Efecte secundare: moartea. Dezvăluiri din interiorul industriei farmaceutice, referitor la promovarea substanţei fluoxetină, de Eli Lilly.  „Agenţia Europeană a Medicamentelor, într-o delcaraţie de presă din 6 iunie 2006, recomandă utilizarea fluoxetinei, în termenii următori, pentru copii: «părinţii şi medicii vor monitoriza cu atenţie copiii şi tinerii trataţi cu fluoxetină, urmărind îndeosebi tendinţele sinucigaşe». Şi AEM adaugă: «producătorul american, Eli Lilly, ar trebui să efectueze în continuare studii asupra siguranţei utilizării acestui medicament.»  Dar astfel de studii nu ar fi trebuit să fie efectuate înainte să intre medicamentul pe piaţă??? Nu indică aceasta faptul că medicamentul a fost 20 de ani pe piaţă fără a exista siguranţa administrării sale? Deci…cine sunt cei de la Agenţia Europeană a Medicamentelor? şi cine îi plăteşte?”

„În ultimii ani industria medicamentelor a fost supusă tirului publicităţii negative referitoare la legăturile ei nu numai cu medicii ci şi cu facultăţile de medicină şi revistele de specialitate; astfel, nu este surprinzător că ei îşi vor redirecţiona atenţia asupra furnizorilor acestei publicităţi, adică jurnalişti şi mass-media.
Dacă nu îţi place reclama proastă pe care mass-media ţi-o face, de ce să nu cumperi mijloace mass-media pentru a avea un cuvânt în ceea ce se tipăreşte? Acesta este pasul logic pe care industria farma îl face, întrucât bugetul său de marketing (constând în miliarde) nu cunoaşte limitări.

Jurnalul-emblemă al imperiului Murdoch în Australia a acceptat o cantitate nepublicată de bani ca sponsorizare de la industria de medicamente pentru o serie de articole asupra politicii de sănătate – şi că ideea a venit la o întâlnire a agenţilor de publicitate. Apărând afacerea, editorul jurnalului The Australian a spus că independenţa şi integritatea au fost menţinute; dar, aşa cum alţi reporteri au subliniat, această nouă formă de apropiere financiară între jurnalişti şi companiile despre care scriu este îngrijorătoare” (dr. Mercola).

Ca o scurtă informare: Keith Rupert Murdoch, născut pe 11 martie 1931, este un magnat australiano-american. Este preşedintele, CEO (chief executive officer) şi cel care a înfiinţat  News Corporation, al doilea mare conglomerat media din lume. În 1953, Murdoch a devenit director executiv la News Limited, moştenită de la tatăl său. În anii ’50 şi ’60, a achiziţionat multe ziare în Australia şi Noua Zeelandă, înainte de a se extinde în Anglia în 1969, când a preluat News of the World şi The Sun. S-a mutat la New York în 1974 extinzându-se pe piaţa americană şi a devenit cetăţean SUA în 1985. În 1981 a cumpărat The Times. News Corporation pe care o deţinea a achiziţionat Twentieth Century Fox în 1985, Harper Collins în 1989 şi Wall Street Journal în 2007. A format BSkyB în 1990, iar în anii ’90 s-a extins în reţelele asiatice şi sud-americane de televiziune. În anul 2000 News Corporation deţinea 800 de companii în mai mult de 50 de ţări cu un venit net de 5 miliarde usd.

Ce este foarte interesant este că această relaţie între industria farma şi mass-media arată ca o uniune de interese îndreptate împotriva pacientului care trebuie doar să consume medicamentele produse, fără să fie pus la curent asupra tuturor efectelor nocive pe care acestea le pot produce. Această uniune s-a realizat nu numai ca urmare a cumpărării spaţiului publicitar şi sau a jurnaliştilor, dar şi prin faptul că anumite persoane care au funcţii decizionale în diferite firme de mass-media, au poziţii înalte şi în anumite companii farmaceutice. Ce concubinaj mai bun credeaţi că s-ar fi putut realiza?
Spre exemplu, fiul lui Rupert Murdoch, James Murdoch, este din 2009 membru al comitetului gigantului farmaceutic GlaxoSmithKline (GSK). Cu ce se ocupă James Murdoch în GSK? Nici mai mult nici mai puţin decât cu revizuirea „problemelor externe care pot avea potenţial un serios impact asupra afacerilor şi reputaţiei grupului” (dr. Mercola) – o poziţie pentru care el este foarte potrivit prin aparteneţa la „familia” mass-media. James Murdoch este de asemenea preşedintele şi CEO-ul (chief executive officer) la News Corporation Europe and Asia şi preşedintele BskyB.
Dr. Mercola afirmă că „este evident beneficiul pe care fabricanţii de medicamente îl pot avea de pe urma faptului că un mogul al mass-mediei este pe statele lor de plată, ca şi în echipa de «sponsorizare» a conţinutului mass-mediei asupra politicii de sănătate. Este evident ce rol important are această «înrudire» – determină mass-media să menţină tăcerea asupra diferitelor aspecte spinoase. Mă gândesc că este bine să se arate în acest caz, că, atunci când va fi necesar să fie trase nişte sfori, acestea vor fi trase din greu.”

V-aţi întrebat vreodată de ce rareori vedeţi un program TV care să prezinte un grafic cu neajunsurile/problemele cauzate de vaccinuri sau reacţiile adverse la diferite medicamente, chiar dacă acestea sunt foarte obişnuite în viaţa reală? Acum aveţi răspunsul.
Când începi să tragi cu ochiul în spatele cortinei şi descoperi sursele de finanţare ale multor canale mass-media, devin clare cauzele cenzurii din presa principală privind adevărul despre industria farmaceutică. Aceasta se aplică chiar şi în ceea ce priveşte dovezile ştiinţifice referitoare la riscurile vaccinurilor sau ale anumitor medicamente, aşa cum vom vedea într-o secţiune ulterioară a acestei lucrări.

Industria farmaceutică şi lobby-ul politic

Astfel de uniuni profitabile s-au realizat nu numai între companii farmaceutice şi mass-media, ci şi între industria farmaceutică şi formaţiuni politice. Astfel:
– Fostul preşedinte George Herbert Walker Bush  a fost timp de un an membru în consiliul executiv al Eli Lilly
– Fostul şef al finanţelor şi managementului din echipa lui George W. Bush, Mitch Daniels  a fost vicepreşedinte al Eli Lilly
– Sidney Taurel este în prezent CEO la Eli Lilly şi de asemenea consilier la Homeland Security Advisory Council, al lui George W. Bush
– Henry Kissinger, mult timp membru al Consiliului pentru Relaţii Externe, a fost membru al comitetului director al firmei Merck.
Probabil mai există şi alte uniuni de acest gen.

În articolul menţionat, dr. Mercola ne informeză cum „într-o emisiune la CBS News, abilul lobby-st Jack Abramoff explica modul în care a influenţat congresul SUA timp de mulţi ani, şi cum acest tip de corupţie încă continuă. El a cheltuit un milion de dolari pe an pe bilete la concert şi la evenimente sportive, şi chiar a avut doi membri full-time din echipa sa care erau dedicaţi rezervării de bilete!
Dacă vacanţele, avioanele particulare, cinele pompoase şi alte facilităţi nu au fost de ajuns pentru a influenţa congresul, grupul lui Abramoff va oferi membrilor Congresului o slujbă când vor părăsi Capitol Hill, cu un salariu dublu sau triplu. Aşa cum spunea Abramoff în emisiune, odată ce ei au acceptat oferta aceasta, asta era: «…noi îi avem… tot ceea ce vrem, ei vor face».
Companiile farmaceutice, bineînţeles, sunt cel mai mare lobby-st politic, iar lobby-ul politic este unul din motivele pentru care companiile de medicamente controlează întreaga industrie a sănătăţii.
Lobby-ştii, prin definiţie, «conduc activităţi cu scopul de a influenţa oficialii publici şi în special membrii corpului legislativ». Aceasta este Marea Afacere, făcând ceea ce ştiu mai bine: folosirea puterii şi a banilor pentru a controla procesul legislativ.
Industria farmaceutică a cheltuit 1,5 miliarde de dolari pe lobby-ul în Congres în ultimul deceniu, şi în acest proces a manipulat implicarea guvernului în medicină şi, prin politica guvernamentală, a reîntărit dependenţa oamenilor de medici.” (dr. Mercola)

Când observăm prezenţa aceluiaşi nume atât într-o companie farmaceutică cât şi în politică, nu ne mai miră faptul că acea companie, împreună cu toate produsele ei sunt promovate direct sau implicate în anumite proiecte de anvergură, la nivel naţional, aspecte care bineînţeles fac să  sporească profiturile companiei respective.

Medicamentul minune Avandia contra diabetului fabricat de GlaxoSmithKline (GSK) a fost lăudat din plin în mass-media, cu toate că se constatase că acest medicament prezintă riscuri majore, ţinute ascunse mult timp şi sub multe lacăte de către cei de la GSK. Aşa cum s-a dovedit ulterior, GSK a petrecut 11 ani mușamalizând rezultatele studiilor clinice din care reieşea că Avandia prezintă riscuri importante pentru inimă, demonstrându-se încă o dată că pentru companiile farmaceutice rolul medicamentelor este de a aduce bani şi nu de a îmbunătăţi sănătatea oamenilor.

In SUA, la fiecare opt minute, un copil primeste medicatie gresita, raportat la afectiunea medicala pe care o prezinta, o rata  ce ar fi o rusine si pentru Madagascar. Multe din cazuri sint cu un final mai mult decit neplacut, lasind micutii cu traumatisme grave sau parintii, plingind pe holurile spitalelor.

 Daca facem o analiza agregata, sesizam ca, in SUA, peste 106.000 de persoane mor anual datorita retetelor medicale gresit emise de doctori, iar in Canada cifra este de peste 10.000, ANUAL.

Aproximativ 700.000 de copii sub virsta de 6 ani, au trait, din pacate, experienta ingurgitarii unor medicamente gresit prescrise de doctori. Un copil american din patru, caruia i se administreaza o medicatie gresita, are virsta de sub un an. Erorile au condus la 12 copii morti si peste 1.900 dintre ei in conditie critica cu sanatatea. Opt din zece erori in prescrierea  medicamente copiilor americani, implica medicamente lichide oferite micutilor.

 Cam asa arata nivelul medicinei, celor ce investesc in rachete si armament, celor care au corporatii farmaceutice ce doresc sa domine piata mondiala, in final lasind impresia ca vindicarea cu metode naturiste si traditionale, din anumite zone, este singura posibilitate, daca nu dorim sa murim de mina acestor “dezvoltati” in ale medicinei…

Companiile farmaceutice capitaliste au gasite reteta ideala

Marile companii farmaceutice capitaliste incep sa isi stringa rindurile si sa creeze un sistem complex pentru exploatarea celor ce apeleaza la ei de nevoie si nu de placere. Ele nu au imbunatatit nici un medicament, doar ambalajele sint diferite, nu au facut nimic ci doar au pastrat linia de fabricatie a medicamentelor.
Dupa cum vedem, Pfizer a propus lui Astra Zeneca achizitionarea ei pentru o suma uriasa de peste 150 de miliarde de dolari, ceea ce arata ca industria farmaceutica se consolideaza si se concentreaza, ceea ce face ca preturile sa creasca exponential, datorita monopolului.
Preturile medicamentelor sfideaza legea gravitatiei in evolutia lor. Incepind din 2007, costul medicamentelor originare, de firma, s-au dublat la cele cu o tinta exacta si extrem de necesare, cum ar fi cele destinate bolnavilor de scleroza multipla, care sint din ce in ce mai multi, celor bolnavi de cancer, care a devenit in vest mai frecvent decit gripa, celor cu presiune arteriala si chiar persoanelor cu deficiente erectile.
In timp ce indicele pretului de consum (CPI) a crescut in perioada 2007-2013 cu 12%, numai un medicament pentru diabet a crescut cu 160%.

Cincisprezece medicamente impotriva cancerului, introduse pe piata in ultimii cinci ani, costa peste 10.000 de dolari pe luna pentru un tratament complet, dupa cum releva datele eliberate de Memorial Sloan Kettering Cancer Centre. Cine si-l poate permite in conditiile acestea economice? Ce pot face cei fara loc de munca si bolnavi, care sint din ce in ce mai multi sau cei care nu primesc nici un plan de sanatate de la angajatori? Pot sa moara linistiti cu gindul ca sistemul capitalist a facut „tot ce a putut” pentru ei.
Un tratament pentru aducerea colesterolului in limitele normale, pentru aceia cu istorie a colesterolului, deci genetic, costa 311.000 de dolari pe an. Iar pentru un tratament al fibrozei cistice, costul este de peste 300.000 de dolari pe an.
Recentele fuziuni si achizitii de alte companii, pot duce preturile cu mult mai sus decit credem, deoarece cu cit o companie are mai multe medicamente strategice in fabricatie, cu atit puterea de a pune preturile discretionar, este mai mare si poate negocia sub alta forma cu lanturile de magazine.Concentrarea productiei aduce fara discutie preturi mai mari.
Chiar daca acum, in SUA, medicamentele generice reprezinta 86% din consumul total de medicamente, cheltuielile cu medicamentele ale populatiei americane nu numai ca nu au scazut ci sint din ce in ce mai mari.
In 2012, americanii au cheltuit pe medicamente 263 de miliarde de dolari, cu 11% mai mult decit in 2007, cind au cheltuit „numai” 236 de miliarde de dolari, dupa cum arata datele guvernului american.
Numai cresterile in preturi la medicamentele existente, au adus un volum de bani din vinzari, suplimentar, de peste 20 de miliarde de dolari, numai in 2013.
Foarte multe companii farmaceutice au multe medicamente ale caror preturi au crescut cu peste 75%, in perioada 2007-2011.
Capitalisti s-au obisnuit sa minta legat de rezultatele financiare, punind sumele de bani in analiza si nu unitatile vindute, numarul medicamentelor vindute, pentru a vedea daca tehnologia a ajutat la ceva si a generat preturi mai accesibile.

La orice se vinde in vest, ei arata cu cit a crescut suma vinzarilor si in general la obiectele strategice, dar aceste vinzari cresc datorita cresterilor de preturi si nu a vinzarii mai mltor unitati de produs. Aceasta o arata si somajul crescut, si saracia din ce in ce mai mare care afecteaza familiile vestice, si stadiul sanatatii lor si multe altele.

Minciuna nu mai merge,asta este problema, au inceput sa o vada chiar si tinerii ceva mai naivi.
De exmplu, firma de produse farmaceutice Biogen Idec, fabrica medicamentul pentru scleroza multipla denumit Avonex, care a scazut in vinzari pe unitati in ultimul an, dar pretul lui este de 1.363,50$ pe injectie in acest moment, fata de 552,19$ cit era in 2007. Darorita acestor cresteri de preturi, vinzarile Avonex au crescut ca volum de bani, cu peste 1,9 miliarde de dolari. Deci asa cresc ei cifrele de afaceri, fara rusine, dupa care vorbesc de tehnologie avansata si de ultim moment, care ar fi principala ratiune a somajului.
Pai ce economist poate crede aceste baliverne ? Ei au acces la credite cu dobinzi din ce in ce mai ieftine, achizitioneaza tehnologie de productivitate mare, micsoreaza fondul de salarizare prin scoaterea in afara cimpului muncii a mii de lucratori, au din ce in ce mai multe facilitati fiscale, si chiar in aceste conditii, ei vind mult mai scump, lasindu-l pe cel ce a iesit din cimpul muncii in totala imposibilitate de a-si procura mediamentele necesare pentru a supravietuii, dupa ce a fosta dus la sapa  lemn cu sanatatea de un sistem capitalist „competitiv”.
Printre cele mai mari cresteri de preturi, le-a inregistrat Insulina pentru diabetici, un medicament strategic pentru ca ei sa supravietuiasca, ceea ce stiu si companiile farmaceutice criminale.

Din 2007 si pina in prezent, insulina a crescut la pret cu peste 162% pentru diferite forme vindute de Lily’s Humulin, iar alte forme ale produsului au crescut chiar cu 400%.
Ar fi multe de spus la acest capitol, dar as vrea sa vedeti cum isi cresc ei cifrele de afeceri si prostesc lumea cu sageti verzi pe indexurile de pe Wall Street pe sticla ecranelor TV, in timp ce in milioane de case, oamenii mor din cauza incapacitatii materiale de a procura aceste medicamente, asta dupa ce au fost munciti ca niste sclavi intr-un sistem de tensiune maxima in unitatile economice capitaliste.
Ar fi cazul sa ne gindim daca vrem sa ajungem la aceasta faza, mai ales ca Romania a avut o industrie farmaceutica de stat care furniza cam tot ce era necesar pentru piata interna si externa, la preturi accesibile tuturor. Ramine sa decidem noi daca ne avantajeaza jaful capitalist instaurat in Romania….

CONTROLUL POPULATIEI SUB MASCA PROTECTIEI CONSUMATORULUI

Codul Mortii, pardon, Comisia Codex Alimentarius este o organizatie foate putin cunoscuta sau inteleasa. Cei mai multi oameni nu au auzit niciodata de acesta si cei care au auzit s-ar putea sa nu inteleaga adevarata realitate a acestei extrem de puternice organizatii de comert. Conform website-ului oficial al codexului (http://www.codexalimentarius.net), scopul altruist al comisiei este „protejarea sanatatii consumatorilor si asigurarea practicilor comerciale corecte in comertul alimentar precum si provovarea coordonarii tuturor standardelor alimentare asumate de organizatiile internationale guvernamentale si non-guvernamentale”. Codex Alimentarius ( in latina insemnand “Codul Hranei” ) este reglementat de asocierea dintre FAO si Organizatia Mondiala a Sanatatii –  O.M.S. (World Health Organization – WHO).

O scurta istorie a Codexului

 Istoria Codexului incepe inca din 1893 cand imperiul Austro-Ungar a decis ca este nevoie de un anumit set de linii directoare pe care instanţele judecătoreşti sa le poata urma in diferitele cazuri care se ocupau cu problemele legate de hrana. Acest set de mandate de reglementare a devenit cunoscut sub numele de Codex Alimentarius. Acesta a fost efectiv implementat pana la prabusirea imperiului in 1918.

 In 1962, Natiunile Unite ( O.N.U) au decis ca acest Codex ar trebui reimplementat in intreaga lume in ideea de a „proteja” sanatatea consumatorilor. Doua treimi din baza Codexului au emanat din FAO, iar cealalta treime a fost completata de O.M.S.

 In 2002 cele doua organizatii au avut ingrijorari serioase legate de directia codexului (angajand un consultant extern inca din 1962 ) pentru a-i determina performantele si pentru a desemna care directie sa fie urmata de organizatia de comert. Concuzia consultantului a fost ca respectivul codex ar trebui revizuit imediat. A fost momentul in care marea industrie a “pasit” inauntru si si-a exercitat puternica sa influenta. Rezultatul actualizarii a fost un raport diluat prin care codexul sa răspunda la 20 de procupari in cadrul organizatiei.

Din 2002, Comisia Codex Alimentarius si-a abandonat in secret rolul de organizatie pentru protectia internationala a sanatatii publice si a protectiei consumatorilor. Sub carma marii industrii, propunerile clandestine ale noului codex sunt acelea de a creste profitul pentru infernala masinarie a corporatiilor globale in scopul de a controla omenirea prin intermediul hranei.

Inechitatile Codexului

Tara cea mai dominanta in spatele agendei codexului este Statele Unite, al carui scop primar este ca interesele marilor multinationale  din industriile farmaceutica, agroalimentara, chimica si altele, sa beneficieze de pe urma acestuia. La intalnirea care a avut loc in Geneva, Elvetia, intre 30 iunie si 4 iulie 2008, S.U.A. au preluat conducerea codexului exarceband denaturarea libertatii sanatatii si continuand sa promulge dezinformarile si minciunile despre nutrienti si organismele modificate genetic ( OMG ) in timp ce isi desavarseste tacit agenda de control a populatiei. Unul din motivele pentru care Statele Unite continua sa domine codexul este ca alte state continua sa creada in mod fals ca poseda ultimele si cele mai mari tehnologii alimentare sigure; prin urmare, orice ar cere Statele Unite, aliatii sai (Australia, Argentina, Brazilia, Canada, Indonezia, Japonia, Malaesia, Mexic, Singapore si Uniunea Europeana, etc. ) o urmeaza aproape de fiecare data. Faptul ca intalnirile codexului sunt tinute peste tot in lume nu sunt un accident si permit Statelor Unite sa isi mentina strans scopurile din agenda codexului, pentru ca statele mai putin viabile economic nu sunt capabile sa fie prezente. Guvernele multor astfel de state ( precum Camerun, Egipt, Ghana, Kenia, Nigeria, Africa de Sud, Sudan si Swaziland)  realizeaza ca agenda codexului a degenerat dintr-o organizatie alimentara benefica in una care este frauduloasa, letala si ilegitima.

Amenintarile la adresa libertatii sanatatii

 In timp ce media mainstream este ocupata cu agenda sa esoterica de introducere a fricii in inimile populatiei mondiale focusandu-se pe terorism, incalzirea globala, alerte cu salmonella si criza alimentelor, adevaratele amenintari devin pe furis o realitate. In curand, orice lucru pe care il veti pune in gura, inlcusiv apa ( cu exceptia produselor farmaceutice, desigur ) vor fi extrem de reglementate de Comisia Codexului Alimentarius. Standardele codexului reprezinta un afront complet la libertatea oamenilor de a avea acces la o hrana curata si sanatoasa precum si la nutrientii benefici, insa aceste reglementari nu au parte de o lupta internationala. De ce am fi ingrijorati? Aceste standarde obligatorii care vor fi introduse in curand se vor aplica fiecarei tari care este membra a Organizatiei Mondiale pentru Comert (World Trade Organization – WTO) care in prezent numara 153 de membri. Daca tarile nu urmeaza aceste standarde, atunci sanctiuni economice si comerciale paralizante le-ar putea fi impuse, in ciuda faptului ca respectivele tari ar putea fi capabile sa evite standardele codexului prin implementarea propriilor standarde internationale. Unele agentii guvernamentale, precum  Therapeutic Goods Administration (TGA) in Australia, informeaza publicul ca ghidul vitaminelor si al mineralelor din codex nu va le va afecta tara. Spre exemplu, TGA spunea despre asta: ” ghidul propus de codex pentru vitamine si suplimentele minerale alimentare nu se va aplica in Australia si nu va avea impact asupra modului in care aceste tipuri de produse sunt reglementate in Australia.”

Linia de baza este ca nimeni nu stie ce tipuri de legi vor fi trecute inainte de a surveni armonizarea codexului si nicio tara nu este in siguranta fata de aceste ghidaje internationale, indiferent de ce spun agentiile guvernamentale pentru a linisti preventiv orice revolta publica potentiala. Multi activisti alternativi pentru sanatate cred ca aceasta este o metoda pentru a induce confuzie si a eclipsa problema codexului pana cand e prea tarziu. Unele standarde ale codexului care sunt propuse a avea efect in viitorul apropiat si care, odata ce vor fi initiate vor fi complet irevocabile, sunt:

• Toti nutrientii ( vitamine si minerale ) sunt considerati toxine/otravuri si vor fi remise din toata hrana, deoarece codexul interzice utilizarea nutrientilor pentru „a preveni, trata sau vindeca orice conditie sau boala”.
• Toata hrana ( inclusiv cea organica ) va fi iradiata inlaturand astfel toti nutrientii „toxici” din hrana (mai putin daca consumatorii isi pot procura hrana din surse locale). Precursorul armonizarilor codexului a inceput in .S.U.A. in august 2008 cu decizia clandestina care a permis iradierea masiva a intregii productii de laptuca si spanac in numele sanatatii publice si a sanatatii. Daca sanatatea publicului a fost principala ingrijoarare a US Food and Drug Administration (FDA), atunci de ce oamenii nu au fost alertati cu privire la aceasta noua practica?
• Nutrientii permisi vor fi limitati la o lista pozitiva dezvoltata de codex; va include nutrienti „benefici” precum fluorida (3.8 mg zilnic ), provenind din deseurile industriale.
• Toti nutrientii ( ex: vitaminele A,B,C,D, zincul si magneziumul ) care au orice impact pozitiv asupra corpului vor fi considerati ilegali in codexi – in dozele farmaceutice – si vor fi redusi la cantitati neglijabile pentru sanatate. Nu vom fi capabili sa obtinem acesti nutrienti in doze terapeutice nicaieri in lume, nici macar cu reteta. Nivelurile potential permisive de siguranta pentru nutrienti in codex nu sunt inca batute in cuie.
• Va fi cel mai probabil ilegal sa dai orice sfat legat de nutritie ( incluzand articole scrise postate online si in reviste, la fel ca si sfaturile orale catre un prieten, un membru al familiei sau oricine). Aceasta directiva se aplica oricui, precum si tuturor rapoartelor despre vitamine, minerale si toate consultatiile nutritioniste. Acest tip de informare ar putea fi considerata o bariera ascunsa la adresa comertului si ar putea rezulta in sanctiuni economice si de comert pentru tarile implicate.
• Toate vacile pentru lapte de pe planeta vor fi tratate cu hormoni de crestere pentru bovine recombinati genetic de Monsanto (rBGH).
• Toate animalele folosite pentru hrana urmeaza sa fie tratate cu antibiotice puternice si cu hormoni exogeni de crestere.
• Pesticidele mortale si cancerigene, inclusiv sapte din cele mai rele 12 ( expl: exachlorobenzen, toxaphen si aldrina) care sunt interzise in 176 de state vor fi permise din nou in hrana in concentratii ridicate.
• Codexul va permite nivele periculoase si toxice de aflatoxina ( 0.5 ppb) in lapte.
• Utilizarea hormonilor pentru crestere si a antibioticelor vor fi obligatorii pentru toate vitele, oile, pasarile si speciile de acvacultura destinate consumului uman.
• Introducerea la scara planetara a organismelor modificate genetic in cereale, animale, pesti si plante va fi obligatorie.
• Vor fi permise nivele ridicate de reziduri din pesticide si insecticide care sunt toxice pentru oameni si animale.
• 
• Agenda controlului populatiei

   In 1995, FDA ( US Food and Drug Administration ) adopta o politica ilegala care stipula ca standardele internationale ale codexului puteau inlocui legile americane care guvernau alimentatia, chiar daca cele internationale erau incolmplete. Mai tarziu, in 2004, S.U.A. adoptau Intelegerea Central Americana pentru un Comert Liber ( ilegala dupa legile Statelor Unite, dar legala dupa legile internationale ) care cereau S.U.A. sa se conformeze codexului. Odata ce aceste standarde sunt adoptate, nu mai este cale de intoarcere catre vechile standarde, dar statele pot adopta unele care pot fi superioare celor din codex (a se citi mai draconice ). Un exemplu ar fi directiva europeana pentru suplimente. Odata ce Codex Alimentarius este permis intr-o zona, atat timp cat orice tara ramane in Organizatia Mondiala a Comertului, acesta este total irevocabil: standardele nu pot fi abrogate, schimbate sau alterate in niciun fel, mod sau forma. Controlul monetar al populatiei este modul cel mai usor de a descrie noul Codex Alimentarius, care este condus efectiv de S.U.A. si controlat primar de industria farmaceutica, cu scopul de a a reduce populatia lumii de la cca. 7 miliarde la o mai sustenabila populatie de 500 de milioane – o reducere care depaseste 90%. Codexul este similar altor masuri de control al populatiei luate clandestin de guvernele lumii occidentale; spre exemplu, introducerea agentilor imunodepresivi latenti si care deterioreaza ADN-ul in vaccinuri ( expl: cele anti gripa aviara sau anti – SIDA ), aspartamul, chemtrails, chimioterapia pentru cancer si altele.

  FAO si Organizatia Mondiala a Sanatatii au estimat ca numai de la introducerea ghidului vitaminelor si mineralelor singur, in 10 ani ar rezulta un minim de 3 miliarde de morti. Din acestia, un miliard de morti  s-ar datora infometarii, iar alte doua ar fi rezultatul bolilor denenerative datorate subnutritiei, precum cancerul, bolile cardiovasculare si diabetul. Impunerea alimentelor degradate, demineralizate, pline de pesticide si iradiate consumatorilor este cel mai rapid si mai eficient mod de a cauza o crestere (profitabila pentru multinationale ) a malnutritiei si a bolilor degenerative ce pot fi prevenite si , pentru care cele mai potrivite tratamente sunt cele farmaceutice toxice. Moartea pentru profit este numele jocului. Industria farmaceutica asteapta armonizarea codexului de ani. O populatie globala inconstienta, degenerand fizic intr-un ritm accelerat, oferind un varf in venituri, este scopul final pentru controlul pe furis si iesit din comun al acestei organizatii corupte pentru comert, care se presupune ca are grija de sanatatea consumatorilor.

  

• Batalia pentru etichetarea organismelor modificate genetic

   La intalnirea pentru codex care a avut loc in Geneva, in 2008 s-a ajuns la cateva rezultate interesante. Unele neintelegeri pe termen lung au inceput sa iasa la suprafata pe masura ce S.U.A. au continuat sa forteze agendele industriilor farmaceutica, chimica, agroalimentara, etc., fara a considera cererile multor altor tari. In mod tipic, daca Statele Unite nu au dorit participarea  unei alte tari la conferinta, tara gazda  (Elvetia ) pur si simplu a respins acordarea vizelor membrilor delegatiilor oficiale. Cateva state au obiectat fata de aceasta practica si au stipulat ca din aceasta cauza, dar si din altele, deciziile legate de codex luate in absenta lor nu au legitimitate internationala. Un punct major de controversa a fost refuzul ferm al S.U.A. si al Comisiei Codex Alimentarius de a eticheta produsele modificate genetic. Japonia, Norvegia, Rusia, Elvetia, toate tarile africane si 26 de state ale Uniunii Europene au luptat aproape 18 ani cu Statele Unite pentru a introduce obligativitatea etichetarii organismelor modificate genetic (OMG). Statele Unite considera in mod eronat OMG-urile ca fiind echivalente non-OMG-urilor, bazandu-se doar pe un ordin executiv promulgat in 1992 de catre presedintele de atunci, George H.W. Bush. In consecinta, nu s-au facut niciun fel de teste de siguranta  pe niciun OMG inainte de a fi introduse in circuitul alimentar din S.U.A.

  Oponentii politicii americane de a interzice etichetarea produselor alimentare modificate genetic au concluzionat ca Statele Unite nu doresc aceasta datorita potentialelor ramificatii legale si pentru credibilitatea producatorilor si a guvernului american, daca aceste produse pot fi urmarite. Daca milioane de oameni se imbolnavesc sau mor ca urmare a instabilitatii ADN-ului modificat genetic care incurajeaza virusii si bateriile-marker sa interactioneze cu structura fluida si dinamica a corpului omenesc, atunci aceasta ar putea conduce la milioane de procese. Dar daca aceste organisme modificate genetic sunt complet nedetectabile, atunci responsabilitatea guvernului sau al corporatiilor nu poate fi evaluata si sanatatea intregii populatii are de suferit.

  Utilizarea termenului „contaminare” in acceptiunea FAO si OMS pur si simplu nu descrie amestecul OMG-urilor cu alimentele normale. Acest aspect este demn de a fi remarcat, cele mai multe cercetari aratand pericolele OMG-urilor.

  

• Actioneaza impotriva codexului!

   Singura modalitate de a evita agenda mortii-pentru-profit este lupta prin diseminarea informatiilor catre toti cunoscutii.

  Nu conteaza daca acestia sunt inca adormitii sau hipnotizati de sclavia vietii de zi cu zi sau daca sunt prea ocupati sa acorde atentie acestei probleme: timpul pentru trezirea la realitate este acum!

  Guvernul si media colaborationista au incercat si incearca sa distraga lumea in timp ce toate aceste standarde iesite din comun si obligatorii sunt promovate pe ascuns. Este timpul sa actionam, inainte de a fi prea tarziu. Informati-va, initiati si semnati petitii, diseminati informatiile si nu uitati de importanta societatii civile.

  Trebuie mentionat si faptul ca Romania se numara printre statele care au permis introducerea organismelor modificate genetic atat in culturile de pe teritoriul sau, cat si in procesarea alimentelor, astfel incat un numar necunoascut de produse alimentare continand OMG-uri ajung in magazine si de acolo pe masa noastra. Numerosi ministrii si parlamentari romani au sustinut introducerea OMG-urilor, promovand „beneficiile” acestora si facand lobby companiilor care le produc.

  Este foarte important ca actiuni rapide si vocale sa fie facute acum. Timpurile se schimba foarte rapid in defavoarea noastra  daca nu ne unim cu totii in aceasta problema sau ar trebui sa ne gandim cu totii cum sa ne producem singuri propria hrana naturala in viitorul apropiat pentru a evita exterminarea calculata.

  Sursa

  

• Organisme modificate genetic

  Cercetologii ne spun ca nu e bine sa consumam lapte pentru ca e nociv, dar nu ne spun ca e nociv din cauza faptului ca nu mai este lapte autentic,carnea e si e pe lista alimentelor nocive, dar nu ne spun de ce a devenit nociva, nu ne spun cu ce sunt hranite animalele, nu se pun cu ce le dopeaza pentru a creste ca „fat frumos”in poveste, nu ne spun cu ce este injectata pentru a-I mari termenul de garantie, pentru a o face aspectuoasa.
  Si pestele a devenit nociv – cel din ocean e plin de radiatii si metale grele; cel din crescatorii e si el dopat…
  Folosesc tot felul de substante chimice pentru a masca alimentele deteriorate, expirate.

  Bine-am venit in lumea plastifiata, in curand vom face pasul in lumea pastilata.
  Pastilele colorate, cu gusturi autentic naturale.

Homeopatia, o noua inselare

Homeopatia este una dintre metodele contemporane alternative de tratament. Sunt oameni care folosesc medicamentele homeopate, fara a sti insa nici catusi de putin despre ele. Adesea, homeopatia este pusa in stransa legatura cu lumea orientala, vazuta ca izvor al practicilor medicale alternative. Homeopatia isi trage numele din alipirea a doua cuvinte grecesti: „homoios” (asemanator) si „pathos” (suferinta).

Homeopatia nu constituie o specializare medicala in sine, la nici o facultate de Medicina neputandu-se studia acest domeniu. Cei care practica homeopatia, cat si legislatiile in vigoare privind Sanatatea, recunosc faptul ca homeopatia nu este recunoscuta legislativ, ca specializare universitara.

Nu exista scoli homeopate organizate, nu exista date statistice, pentru a putea compara rezultatele actiunii medicamentelor homeopate. Nu exista nici o statistica care sa spuna ca, de exemplu, din o mie de bolnavi care au urmat o terapie homeopata, atatia s-au facut bine, atatia si-au imbunatatit starea, atatia au ramas in aceeasi stare si atatora li s-a inrautatit sanatatea. Nici o data statistica. Interesant este si faptul ca homeopatii spun ca „homeopatia nu lucreaza statistic”.

Homeopatia este cunoscuta pentru practica controversata de a oferi tratamente care nu contin efectiv nici un ingredient chimic activ. Homeopatia mizeaza pe tratarea bolilor prin stimularea capacitatii de vindecare a organismului uman, precum si prin prevenirea aparitiei afectiunilor la cei predispusi.

Homeopatia are la baza un sistem propriu de raportare la om. Astfel, potrivit homeopatilor, omul are o capacitate inascuta de a se vindeca, el trebuind sa fie vazut intr-o maniera holistica, impreuna cu lumea inconjuratoare el formand un tot comun. Aceasta intelegere a omului si a lumii se incadreaza in categoria ideilor de tip new-age-ist (orientale).

Hahnemann si Kent, cei doi parinti ai Homeopatiei

Homeopatia isi leaga inceputurile de medicul german Friedrich Samuel Hahnemann (10 aprilie 1755 – 2 iulie 1843). Samuel s-a nascut la Meiben, in Saxonia. La numai 12 ani, el ajunge sa stapaneasca engleza, franceza, italiana, greaca si latina. Mai tarziu, el va invata si limbile vechi-orientale: araba, siriana, ebraica si caldeeana.

Hahnemann va studia medicina, doi ani la Leipzig si zece luni la Viena. In anul 1777, baronul Samuel von Brukenthal ii ofera postul de bibliotecar si de medic personal. Hahnemann il urmeaza pe Brukenthal la Sibiu, unde ramane doi ani. In aceasta perioada, tanarul medic este admis in cadrul Francmasoneriei. Intrarea lui Hahnemann in „loja teutonica”, inca de tanar, a influentat decisiv credintele lui filosofice si religioase.

Hahnemann a fost theist, a avut stranse legaturi cu misticismul si fost un iubitor fanatic al spiritismului. El era de parare ca invatatura lui Confucius a fost superioara fata de cea a lui Iisus Hristos, pe care Il caracteriza ca „sentimentalist inflacarat”. De asemenea, credea ca exista o stransa legatura intre Fiinta suprema si actiunea medicamentelor.

Hahnemann va face mai multe experimente, cu diferite substante, pe oameni sanatosi. In urma acestor experimente, cei in cauza (sanatosi) au prezentat simptome asemanatoare cu simptomele prezentate de bolnavi. Producerea acestor simptome, cu ajutorul unor substante, ar stimula organismul uman al celui bolnav sa lupte cu boala.

Esenta homeopatiei devine astfel „principiul similitudinii”, care consta in convingerea ca totalitatea simptomelor si a semnelor de boala prezente la un pacient pot fi vindecate de o substanta capabila sa produca simptome similare unei persoane sanatoase.

Hahnemann va enunta teoria despre „homeopatie” in anul 1796, urmand ca, in anul 1810, el sa editeze si o carte cuprinzatoare despre aceasta. In cartea respectiva, Hahnemann dedica multe capitole lui Anton Mesmer, vazut ca „tata al misticismului”, si elogiaza teoria acestuia despre „magnetismul animal”.

In cartea lui, numita „Organon-ul artei de a vindeca”, el spune: „Marea varietate a puterii se afla ascunsa chiar in plante, ale caror caracteristici exterioare le cunoastem de multa vreme, dar sufletele lor, caracterisicile lor interioare si orice element dumnezeiesc au ele, pe acestea toate inca nu le-am perceput.”

Aceasta existenta a elementului „dumnezeiesc” in plante este dezvaluita si de catre un urmas fidel al lui Hahnemann, anume de James Tyler Kent, care scrie: „Energia insasi nu este energie, ci o substanta dinamica. Exista un Dumnezeu Suprem, care este alcatuit din substanta, si este o substanta uniforma. Toate provin, curg de la El, toate de la cel superior si pana la ultimul corp material fiind legate in acest mod. Bineinteles, daca exista separare si curgere continua, de la primul, pana la ultimul, ultimele o sa inceteze sa existe.”

James Tyler Kent (31 martie 1849 – 6 iunie 1916), nascut intr-o familie de baptisti din New York, a fost un medic american, recunoscut ca parinte al homeopatiei moderne. Kent se va doveni a fi un fidel membru al sectei mistice conduse de Emanuel Swedenborg.

In anul 1897, Kent va publica o carte cuprinzatoare, numita „Repertoriu al Medicinei Homeopate”. In aceasta lucrare, el vorbeste despre calitatile homeopate ale alimentelor (aceasta carte este folosita, de homeopati, pana astazi), pornind de la urmatoarea idee: „Nu microbul este cauza unei boli; nu trebuie sa ne mai lasam condusi de aceste visuri ale medicinei alopate si ale imaginatiei, ci trebuie sa corectam elanul vital.”

Urmand acestei idei, homeopatia sustine si o teorie particulara asupra „infectiilor”, prin care homeopatii inecarca sa explice cauza producerii tuturor bolilor. „Omul a fost creat liber, a fost creat cu posibilitatea sa gandeasca si sa faca sau binele, sau raul. Omul, gandind si dorind raul, isi pregateste corpul sa primeasca boala.” (Kent)

Prin aceasta teorie, homeopatii confunda raul spiritual cu cel material, lucru pe care Ortodoxia nu il face. Bolile sunt urmarea pacatului lui Adam, care a afectat intreaga fire umana, iar nu urmari neaparate ale unor rele actuale, fara de care ele (bolile) nu ar exista in trup. Multi dintre sfinti au fost bolnavi, negandind si neurmand cele rele (vezi cazul lui Iov).

Marele homeopat Pierre Schimdt, la un congres international al Asociatiei Homeopatilor, sustine ca medicul homeopat, in afara de medicament, trebuie sa dea pacientului indicatii exacte „in legatura cu igiena de natura morala si sufleteasca, astfel incat sa nu se mai repete aceleasi greseli pe care le-a facul inainte, incalcand legea, in acest fel provocandu-si boala”.

Homeopatul William Schwartz, care se refera la un mod de actiune mai profund al homeopatiei, spune: „Homeopatia are legatura nu numai cu evolutia trupeasca a omului, ci si cu evolutia lui spirituala; medicamentul homeopat, intr-adevar, salveaza sufletele; cu acest mod de actiune, homeopatia ajuta la distrugerea raului, ajuta sa se deschida „centrele” superioare si sa curga de acolo energie cereasca si spirituala.”

Vitulkas este considerat parintele homeopatiei in Grecia, dar este si foarte cunoscut in cercurile mondiale homeopate. Vitulkas a fost discipol si colaborator al maestrului (guru) hindus Krisnamurti, si este firesc ca gandirea lui sa fie adapata cu conceptii orientale despre Dumnezeu, lume si om.

Homeopatia, cadere din dreapta credinta

Homeopatia se bazeaza pe convingerea ca exista un Dumnezeu impersonal, alcatuit dintr-o substanta accesibila noua, caci substanta Lui dumnezeiasca este aceeasi cu cea a creaturilor Sale. Spre deosebire de homeopatie, Ortodoxia propovaduieste un Dumnezeu Personal, Proniator si diferit de creaturile Sale, unirea cu acestea avand loc numai prin Fiul Sau intrupat si prin harul necreat.

Homeopatia sustine ca energia lui Dumnezeu este acelasi lucru cu substanta Lui, facand astfel din El un dumnezeu impersonal, de a carui substanta omul se poate impartasi. Ortodoxia invata ca omul se poate impartasi numai de harul dumnezeiesc necreat (energiile dumnezeiesti), iar nu si de substanta Lui (fiinta dumnezeiasca).

Homeopatia priveste omul si lumea holistic, toate fiind de aceeasi substanta cu Dumnezeul impersonal, din care se varsa o substanta care sustine viata. Tulburarea curgerii acestei substante dumnezeiesti provoaca boala. Kent, urmasul lui Hahnemann, spune: „Aceasta substanta este supusa schimbarilor, adica poate sa curga in ordine sau dezordine, poate sa fie bolnava sau normala.”

Aceasta „substanta dumnezeiasca”, care exista in om si la care reactioneaza medicamentul homeopat, este ceea ce homeopatia numeste „energie vitala” a omului. Aceasta „energie vitala” a homeopatilor este identica cu energiile din credintele orientale: energia „Ki Chi” a chinezilor; energia hinduista „prana” sau „kudalini”; energia „bioplasmatica”; energia „orgoni”, a lui Reih; forma energiei animale, care s-a numit „mesmerism”.

Unii homeopati o numesc „energie cosmica” si spun ca este aceeasi energie pe care: hindusii o numesc „prana”; Paracelsus o numeste „magnale”; Van Helmod ii spune „alcahest”; cabalistii o numesc „lumina stelelor”; alchimistii ii spun „azorth”; Fludd ii spune „spiritus”; Reihenbach o numeste „puterea fiintelor”; numita „magnetism animal”, la Mesmer; „energia vazduluilui”, „bioenergie” sau „substanta simpla”, la Suedeborg; „energie vitala”, „putere vitala” sau „corp vital”, la Institutia Vitalistica; „orgoni”, la Reih; „bioplasma”, la cercetatorii rusi; etc.

Unii homeopati privesc extazul yoghinilor ca pe un mod prin care cineva poate sa vina in contact cu aceasta „energie cosmica” si este subliniat ca astfel de situatii sunt extrem de revigorante.

Invatatura despre „energia vitala” izvoraste din teoria holistica asupra lumii (monism panteistic), care inspira, pe langa homeopatie, si toate sectele religioase ale tarilor orientale, ale caror credinte sunt absolut incompatibile cu Ortodoxia.

Potrivit homeopatilor, boala, inteleasa ca modificare a fluxului energetic al omului, poate fi observata si provocata de catre om insusi. La realizarea acestui lucru ajuta doi factori: autocunoasterea (tehnici rationale) si medicamentul homeopat. Potrivit unor homeopati, medicamentul homeopat este doar o alta cale de a obtine ceea ce ofera tehnicile religiilor orientale, adica autoevolutia.

Homeopatia inecarca sa „elibereze” omul, tinta ei principala fiind sufletul pacientului, iar nu corpul lui. Astfel, homeopatia trateaza pornind de la suflet, catre ratiune si corp. Exista homeopati care compara modul de preluare a istoricului bolii de catre un homeopat cu un fel de spovedanie.

Potrivit teoriilor homeopate, cel care da tratamentul trebuie sa inteleaga ca el reprezinta un fel de „conducta” prin care curge spre bolnav puterea vindecatoare a vietii. Medicul homeopat trebuie sa fie un intelept sintetic si instruit spiritual. Deci, cel care trateaza va trebui sa urmeze o educatie psiho-spirituala, astfel incat sa dobandeasca o cunoastere adecvata, chiar din experientele lui personale. Acest lucru cere insa, din partea celui care trateaza, trairea unor fenomene „superioare” nivelului material al lucrurilor, prin care sa poate fi capabil sa treaca la o stare „superioara” a constiintei, ca sa-l trateze pe cel bolnav (samanism).

Pe scurt, putem rezuma astfel: Exista un dumnezeu impersonal, care este o putere universala (energie) care coincide cu universul (bio-energie); absolut tot ce se intampla este manifestarea acestei energii absolute; nu exista deosebire intre substanta lui Dumnezeu si cea a omului; Dumnezeu nu exista in afara omului. Cei care se ocupa cu misticismul invata ca omul, descoperindu-l pe „dumnezeu” si activand puterile care se ascund in interiorul lui, are puterea sa se vindece singur. Aceasta intelegere a omului si a lumii se incadreaza in categoria ideilor de tip new-age-ist (orientale).

Medicamentul homeopat, o materie „vrajita”

Potrivit homeopatilor, eficacitatea medicamentului homeopat tine de modul in care este preparat, adica de dinamismul metodei (nenumarate dizolvari si agitari ale „substantei”). Medicamentele homeopate depasesc insa chimia, implicand o adevarata alchimie.

Potrivit homeopatiei, efectul benefic al „medicamentului” se datoreaza proprietatilor dumnezeiesti ascunse ale materiei lui, care se activeaza prin dinamism. „Facem dinamism la medicamentele noastre pentru a putea ajunge pana la substanta simpla (dumnezeiasca)”, dupa cum explica James Tyler Kent.

Parintele homeopatiei, Friedrich Samuel Hahnemann, spune si el acelasi lucru: „Puterea medicamentoasa nu se afla in moleculele materiale ale acestor „medicamente”, care au fost dinamizate (agitate) si nici in suprafata lor fizica, ci este descoperita si eliberata din materia medicamentoasa care are cu atat mai mare actiune, cu cat mai libera si nemateriala s-a facut prin dinamism. (…) Agitarea substantei medicamentoase dezvaluie puterile ei medicamentoase din ce in ce mai mult, pana cand se spiritualizeaza materia. (…) Cu modul de preparare prin dinamimizarea substantei medicamentoase, materia se distruge complet, pana la natura ei spirituala si, de aceea, in starea ei finala, poate sa se considere ca e alcatuita intr-adevar numai din aceasta substanta spirituala.”

Deci, in afara de contemplarea in totalitate a cosmosului, prin elementele spiritiste, alchimice si magice, pe care le contine, homeopatia da medicamentul homeopat, care reprezinta „elementul dumnezeiesc”, pentru a readuce la normal fluxul substantei dumnezeiesti a omului, iar medicul homeopat preia sarcina intermediarului care conduce omul la eliberarea din pacatul originar, precum si din raul material si spiritual.

Dilutiile homeopatice nu au nici un efect direct (dincolo de „efectul placebo”), dar tratamentul homeopat poate fi periculos datorita tentatiei de a evita tratamentul medical real, mai eficace. Sunt cunoscute si unele „medicamentelor homeopate nocive” („nosodes”, niste alternative la vaccinuri), care sunt preparate din tesuturile canceroase, din lichid tuberculotic, din mercur, etc. Aceste medicamente sunt periculoase pentru sanatate si sunt contrarii moralei medicale si deontologice.

Trebuie subliniat, ceea ce ne este cunoscut din Sfanta Scriptura si din Traditia Ortodoxa, ca diavolul poate sa trateze trupul omului, pentru a-i castiga sufletul. Deci, nu trebuie sa anulam complet posibilitatea „vindecarii” homeopate, mai ales cand aceasta este practicata in stransa legatura cu practici provenite din traditiile orientale.

Din punct de vedere stiintific, homeopatia trebuie incadrata in capitolul despre „Alchimie”. Metodele homeopate de tratament nu reprezinta decat reintoarcerea vechiului „medic-vrajitor” in societatea noastra.

Parintele Paisie Aghioritul, despre Homeopatie !

„Homeopatia este incurcata. Multi s-au incurcat in aceasta poveste si au amestecat in ea multe teorii. Dupa ce vei lua o doctorie, iti vor spune aceia: „La inceput te vei simti mai rau, dar apoi iti va trece.” Sa spunem ca te doare obrazul. Celalalt iti da o palma puternica si te doare mai tare, asa incat starea de mai inainte, ti se pare o gluma, si o suporti usor.

Mai exista si unii care sunt bolnavi numai cu inchipuirea. Unul ca acesta merge la medic, iar acela ii spune: „Pleaca, nu ai nimic.” Merge din nou si medicul iarasi ii spune: „Pleaca, nu ai nimic.” Merge apoi la homeopat. Acesta stie ca nu are nimic, dar nu ii spune, ci ii da un praf, pentru a-i linisti gandul aceluia si astfel ii trece durerea. „M-am facut bine”, spune acela.

Aceasta este inselaciune! Apoi mai sunt si altii care, neputandu-se aranja nicaieri in alta parte, merg la homeopatie si astfel isi gasesc o ocupatie. Dar lucrul acesta este primejdios. Se incurca diferiti insi in treaba aceasta si nimeni nu poate avea incredere in ei. Apoi, resping toate celelalte tratamente.

Eu as fi de acord mai degraba cu un botanist, cu un om de stiinta. Dar exista si multi escroci. Unul spune ca poate cunoaste toate bolile numai privind in ochii celui bolnav. Sunt si eu de acord ca unele boli se pot depista in felul acesta, dar cum va cunoaste acela inima privind in ochi. Altul spune ca prin ureche poate vindeca toate bolile. Baga in ea niste ace. Prostii. Acestia sunt niste escroci. Este nevoie de discernamant in toate acestea.

– Adica, Parinte Paisie, sa nu facem tratamente homeopate la copil?

– Nu, nu este un lucru in care sa ai incredere.

Teodor Danalache

Sursa: http://www.crestinortodox.ro

Despre mitul şi realitatea campaniilor de vaccinare

NOI NU VACCINĂM, un documentar despre mitul și realitatea campaniilor de vaccinare.

„Protecție față de boli periculoase? Vaccinarea este considerată cea mai bună metodă de prevenție a medicinei moderne. Cu toate acestea, tot mai multe dovezi arată că relația beneficiu-risc la vaccinuri nu vorbește deloc în favoarea beneficiilor.

Cauzele sunt -printre altele- adjuvanții din vaccinuri, în special compușii de aluminiu. Calculat la greutatea corporală, un vaccin pentru bebeluși conține de 23 de ori mai mult aluminiu decât un vaccin pentru adulți!

Acest film arată cum se trișează în lumea vacciniștilor, de la punerea pe piață a vaccinurilor până la admiterea vătămărilor postvaccinale.

Cereți de la medic prospectul și întrebați medicul despre ingredientele și adjuvanții vaccinurilor!”

Acest documentar a fost sponsorizat de peste 300 părinți.
Versiunea în limba română a fost finanțată de: Asociația pentru Protecția Consumatorilor, de Lion Mentor Association precum și de mulți părinți.

Un film de Michael Leitner
Producția: Daniel Trappitsch
Traducerea și subtitrarea: Felicia Popescu
Narator: Gabriel Petrescu

Sursa: ActiveNews

Epidemia de boli mintale cauzate de industria farmaceutică

Morţi subite. Pe 21 martie 2000, Matthew Smith de 14 ani s-a prăbuşit pe terenul de joacă şi a murit brusc, din cauza unui infarct. La fel au murit Stephanie Hall de 11 ani, Shaina Dunkle de 10 ani şi mulţi alţii. Pe 21 iulie 2009, Airman Mena, un soldat american de 23 ani, a murit în apartamentul său din Albuquerque, la 5 luni după ce părăsise Forţele Aeriene pe caz de boală. Aceștia s-au alăturat listei de mii de cazuri de copii şi adulţi, victime ale unei ‘terori chimice’.

Ucideri. În 1998, Donald Schnell, în vârstă de 60 ani, a avut un acces neaşteptat de furie şi şi-a ucis soţia, fiica şi nepoata, iar apoi s-a sinucis. În februarie 1998, un tânăr din Huntsville, Alabama, şi-a măcelărit părinţii şi o soră cu toporul şi şi-a rănit grav cealaltă soră. În 2006, David Crespi, fost director de bancă, un om nonviolent şi fără antecedente penale, şi-a ucis cele două fiice gemene de 5 ani, înjunghiindu-le de mai multe ori cu un cuţit de bucătărie. În 2001, Andrea Yates din Huston, Texas şi-a înecat cei 5 copii în cada de baie.

Ucideri în masă. Pe 20 aprilie 1999, Eric Harris de 18 ani, împreună cu colegul său, Dylan Klebold de 17 ani, au ucis 12 colegi şi un profesor şi au rănit alte 24 persoane la Liceul Columbine din statul Colorado. În aprilie 2012, fără să existe vreun pericol iminent, un sergent american detaşat în Afghanistan a scos arma şi a tras, omorând 16 civili.

Sinucideri. Meg Blanchard de 20 ani a încercat să se spânzure de ventilatorul din tavan; nereuşind, s-a ars de vie cu benzină. În iulie 2011, un băiat de 10 ani s-a sinucis. Adrian Wade de 12 ani, Leanne Bessner de 15 ani, şi Candace Downing de 12 ani s-au sinucis în diferite moduri.

În lume se petrec multe crime şi sinucideri, dar cazurile de mai sus au un element comun: toţi făptaşii luau unul sau mai multe medicamente psihotrope [cu acțiune asupra psihicului], prescrise de medicii lor pentru diferite boli mintale, reale sau imaginare, cu care fuseseră diagnosticaţi. Donald Schnell începuse de doar două zile un tratament cu Paxil când s-a petrecut tragedia. Lui Matthew Smith şi celorlalţi copii care au murit din cauza unui infarct subit li se prescrisese Ritalin. În cazul lui Matthew Smith, medicul legist care a efectuat autopsia a declarat că inima lui avea semne evidente de vătămare a vaselor de sânge şi a muşchiului cardiac, ultimul fiind lărgit şi infiltrat cu grăsime (efecte produse de Ritalin) şi a conchis că copilul a murit din cauza folosirii pe termen lung (de la vârsta de 7 ani până la 14 ani) a medicamentului. La autopsia lui Airman Mena, toxicologul a găsit în sângele lui 8 medicamente prescrise de medic, printre care 3 antidepresive, un sedativ, un somnifer şi două analgezice puternice. Concluzia legistului a fost că tânărul soldat nu s-a sinucis, ci a fost omorât, și nu de supradoza unuia dintre aceste medicamente, ci de interacţiunea dintre ele.

Astăzi, pe piaţă există 5 clase majore de medicamente psihotrope, prescrise în mod curent pacienţilor: antidepresive, antipsihotice, psihostimulente, calmante şi stabilizatoare de stare. Gama este extrem de diversă, în cadrul aceleiaşi clase existând o sumedenie de variante chimice cu efecte similare. De pildă, printre antidepresivele de tip SSRI (Selective Serotonin Reuptake Inhibitors, adică inhibitori de recaptare selectivă a serotoninei) se numără și faimosul Prozac, cu versiunile sale: Paxil, Zoloft, Lexapro, Luvox, Celexa, Effexor etc. Psihostimulente (inhibitori ai recaptării dopaminei) sunt Ritalin şi alaiul său de Adderall, Concerta, Dexedrine, Daytrana, Focalin şi multe altele. Un medicament psihotrop non-stimulent utilizat pe scară largă este Strattera (inhibitor de repreluare a norepinefrinei). În alte țări, ele pot fi comercializate sub denumiri diferite. În afară de acestea, există multe alte calmante şi sedative.

Creşterea exponenţială a prescrierii şi consumului de medicamente psihotrope

Depăşind chiar medicamentele obișnuite pentru hipertensiune şi reflux gastric, medicamentele psihotrope au ajuns astăzi în fruntea vânzărilor de medicamente din Statele Unite ale Americii. În anul 2008, de exemplu, vânzările de medicamente psihotrope s-au ridicat la 14 miliarde de dolari, pentru ca în anul următor să depăşească această sumă. Statisticile din ultimii ani arată o creştere uimitor de mare a folosirii acestei game de medicamente pe teritoriul american şi nu numai. Fenomenul este numit de specialişti „epidemie violentă de boli mintale”. Astfel, cifrele arată că numărul celor care sunt atât de infirmi din cauza bolilor mintale, încât se califică pentru venitul de siguranță suplimentar sau asigurarea socială de infirmitate a crescut de două ori şi jumătate între anii 1987 și 2007 – de la 1 din 184 americani la 1 din 66 americani. La copii, creşterea este uluitoare – de 35 de ori în cele două decenii! „Boala mintală este acum cauza principală de infirmitate la copii”, afirmă Marcia Angell, fostul editor al prestigioasei reviste medicale New England Journal of Medicine.

Potrivit statisticilor „Centrului pentru controlul bolii” şi „Centrului naţional de prevenţie” ale SUA, în prezent, antidepresivele sunt medicamentele folosite cel mai frecvent de către persoanele cu vârste cuprinse între 18 și 44 de ani. Unul din 10 americani cu vârsta peste 12 ani consumă antidepresive prescrise de medici. Mai mult, odată prescrise, persoanele continuă să le ia ani de zile. Peste 60% din pacienţii cărora li s-au prescris antidepresive le iau mai mult de 2 ani şi 14% dintre ei continuă tratamentul 10 ani sau mai mult. Alt aspect grav al problemei este că 20% din americani sunt dependenţi de medicamente prescrise pentru stări precum anxietate sau depresie.

Un studiu realizat de Medco Health Solutions Inc. a descoperit că 1 din 5 americani adulţi şi 1 din 4 femei iau astăzi în mod regulat cel puţin un medicament pentru boli psihice sau probleme de comportament. Datele, care se bazează pe informaţii adunate de la 2,5 milioane pacienţi, arată că utilizarea de medicamente comportamentale de către adulţi a crescut uluitor, cu 22% din 2001 încoace. Majoritatea persoanelor adulte care iau astfel de medicamente sunt femei cu vârste de peste 45 ani, însă tot mai mulţi bărbaţi li se alătură, având în vedere că utilizarea medicamentelor de către bărbaţi a crescut de 4 ori în ultimii 10 ani. Totodată, medicamentele prescrise pe rețetă pentru ADHD (deficitul de atenție), care au fost mai răspândite printre bărbaţi, au crescut cu 250% la femei, din 2001 încoace. Ţinând seama de tendinţele actuale, se estimează că folosirea de medicamente psihotrope este într-o continuă creştere.

Nici copiii și adolescenții nu sunt scutiţi de teroarea chimică a psihiatriei contemporane, în rândul acestora creşterile fiind ameţitoare. În 1996, peste 700.000 copii şi adolescenţi americani luau Prozac şi medicamente similare de tip SSRI, adică o creştere cu 80% faţă de 1994. Astăzi, numărul acestor reţete a depăşit 1 milion. Psihiatrul Peter Breggin apreciază că, în fiecare an, 10% dintre copiii de vârstă şcolară vor lua unul sau mai multe medicamente psihotrope. În total, cel puţin 5 milioane de copii americani sunt trataţi cu medicamente psihotrope. Situaţia nu este singulară, ţările europene, ca şi alte ţări ale lumii, urmând modelul american. În Marea Britanie, în doar 3 ani, folosirea antidepresivelor a crescut vertiginos. Potrivit centrului de informaţii al Serviciului Naţional de Sănătate, numărul reţetelor pentru aceste medicamente a crescut cu 28%, iar profiturile, de la 34 milioane lire sterline în 2007-2008, la 43,4 milioane lire sterline în 2010-2011. Reţetele pentru medicamente anti-anxietate au crescut cu 8%, iar cele pentru somnifere cu 3%. De asemenea, an de an, medicii englezi scriu circa 661.000 reţete pentru tratarea ADHD, o creştere de 2 ori faţă de în urmă cu 5 ani.

Extinderea prescrierii şi utilizării medicamentelor psihotrope

Pe lângă diagnosticele clasice, medicii au început să prescrie în mod curent medicamente psihotrope pentru probleme minore, precum migrene, sindrom premenstrual, insomnie, gripă, acnee, dor de casă sau încetarea fumatului. Pentru efecte mai puternice şi contracararea unor efecte secundare ale unor astfel de medicamente, medicii prescriu adevărate cocktail-uri. De pildă, băiatul de 12 ani al unui militar american, care suferă din cauza absenţei tatălui plecat pe front, ia 5 medicamente zilnic: antipsihoticul Abilify, antidepresivul Wellbutrin, psihostimulentul Adderall, anticonvulsivul Tegretol şi sedativul Clonidine. Până a se ajunge la această schemă de tratament, în ultimii 5 ani, copilului i-au fost prescrise 34 de medicamente.

Extrem de tulburătoare este creşterea spectaculoasă a prescrierii de medicamente psihotrope la copii de vârstă foarte mică şi la persoane cu vârste înaintate, care adeseori nu fac propriile alegeri când este vorba de medicaţie. În revista Mother Jones, Carl Elliott consemnează: „De îndată ce pentru tulburarea bipolară au apărut pe piață antipsihoticele atipice, ratele diagnosticelor au crescut uluitor, mai ales la copii. Potrivit unui studiu recent, realizat la Universitatea Columbia, numărul copiilor şi adolescenţilor trataţi pentru tulburare bipolară a crescut de 40 ori între anii 1994 și 2003. Potrivit altui studiu, 1 din 5 copii care merg la psihiatru vin acasă cu o reţetă pentru un medicament antipsihotic. De asemenea, este neverosimil faptul că s-a triplat numărul de copii preşcolari (cu vârste cuprinse între 2 și 4 ani), cărora li s-a prescris Ritalin în ultimii 5 ani”.

Dr. Julie Zito, profesor asociat la Şcoala de Farmacie a Universităţii Maryland, este sceptică în ceea ce priveşte tratarea ADHD cu Ritalin în cazul copiilor de 2 ani: „Ce este anormal ca un copil de 2 ani să fie neatent?” Zito, împreună cu colegii săi de la Universitatea Maryland, Universitatea John Hopkins şi Centrul de Cercetare a Sănătăţii de la Kaiser Permanente, au realizat un studiu intitulat „Curentul de prescriere a medicamentelor psihotrope la preşcolari”. Publicat pe 23 februarie 2000 în „Revista Asociaţiei Medicale Americane”, studiul cuprinde dezvăluiri neliniştitoare privind copiii foarte mici cărora li se administrează acest tip de medicamente. Cercetătorii au descoperit că se prescrie Ritalin copiilor săraci şi mai ales celor negri, de la vârste tot mai fragede. Studiul citează o creştere de 300% a numărului de reţete la copii foarte mici între anii 1991 și 1995. De asemenea, se menţionează faptul că Prozac este prescris copiilor mai mici de 1 an, estimându-se că doar în anul 1994 s-au eliberat cca 3.000 de reţete. În plus, deşi unele medicamente nu sunt recomandate copiilor, medicii „le pot prescrie în mod legal, după ce stabilesc că anumiți pacienţi ar putea avea beneficii în urma utilizării lor”.

Acelaşi curent străbate și Marea Britanie, unde medicamentele pentru ADHD sunt prescrise copiilor începând cu vârsta de 15 luni. Medicii care prescriu aceste medicamente pentru copii atât de mici nu respectă recomandările oficiale ale Institutului Naţional pentru Sănătate şi Excelenţă Clinică din Marea Britanie, care interzice administrarea lor la copii mai mici de 6 ani. Psihologul educaţional David Traxson bănuieşte că numărul copiilor extrem de mici care iau Ritalin sau medicamente similare este destul de mare şi este în creştere.

Un alt factor care duce la extinderea prescrierii de medicamente psihotrope este extinderea diagnosticului pentru ADHD de la copii la adulţi. În general, medicamentele pentru ADHD erau prescrise copiilor mici. Acum, adulţii de vârstă medie par să fie și ei o ţintă pentru acestea, din moment ce folosirea medicamentelor pentru ADHD şi a antipsihoticelor la persoane cu vârste cuprinse între 20 și 44 de ani a crescut de peste 3 ori în ultimul deceniu.

Firmele farmaceutice impulsionează extinderea prescrierii de medicamente psihotrope

Tabloul se completează cu faptul unanim recunoscut că 1 din 4 pacienţi sunt diagnosticaţi în mod greşit cu depresie de către medicul lor. Fără a cere o a doua opinie, 25% dintre pacienţi vor lua antidepresive. Producătorii de medicamente au încurajat medicii să prescrie antipsihotice atipice pentru o mulţime de utilizări neaprobate. Într-un caz deosebit de cunoscut, compania Eli Lilly a îndemnat îngrijitorii bătrânilor afectaţi de boala Alzheimer şi alte forme de demenţă, ca şi de agitaţie, anxietate, insomnie, să le dea Zyprexa. Vânzând medicilor din aziluri, agenţii de vânzări ai companiei au folosit lozinca „5 la 5”, care înseamnă „5 mg Zyprexa la 5 după-amiază”, pentru sedarea pacienţilor dificili. Practica a continuat chiar și după ce Administraţia pentru Alimente şi Medicamente (Food and Drug Administration – FDA) a avertizat compania că medicamentul în cauză nu a fost aprobat pentru asemenea utilizări.

Companiile farmaceutice au mai găsit o vacă de muls în instituţiile de delincvenţă juvenilă. Un serial remarcabil, publicat în Palm Beach Post în mai 2011, dezvăluia că Departamentul de Justiţie pentru Tineret din Florida a inundat, pur şi simplu, cu medicamente psihotrope instituţiile pentru tineri, distribuindu-le în mod curent „pentru situaţii care nu au fost niciodată aprobate de legiuitorii federali”. Cifrele sunt zguduitoare. În 2007, de pildă, Departamentul de Justiţie pentru Tineret a cumpărat de două ori mai mult Seroquel decât Ibuprofen. În doi ani, departamentul a cumpărat 326.081 pastile de Seroquel, Abilify, Risperdal şi alte medicamente antipsihotice, pentru a fi folosite în închisori şi orfelinate. Acestea sunt suficiente pentru a da 446 de pastile pe zi, 7 zile pe săptămână, timp de doi ani, copiilor din închisori şi programe care pot avea în custodie până la 2.300 de băieţi şi fete într-o zi dată.

Clădirea de birouri a companiei farmaceutice GlaxoSmithKline (GSK)

O altă ‘piaţă’ pentru medicamentele psihotrope în curs de extindere este armata americană. De la începutul războiului din Afganistan (2001) a avut loc o creştere de 76% a reţetelor de medicamente psihotrope pentru forţele armate combatante. Potrivit documentarului Plutonul rănit, realizat de PBS Frontline şi dat publicităţii în mai 2010, înainte de războiul din Irak (2003), soldaţii americani din zonele de luptă nu luau medicamente psihotrope, în timp ce în 2007, peste 20.000 soldaţi combatanţi utilizau antidepresive şi somnifere. Astăzi, în armată, soldaţii traumatizați psihic primesc în mod curent tratament medicamentos.

În 2010, Wired Magazine relata: „Un număr necunoscut de trupe active şi veterani recenţi din războaiele din Irak şi Afganistan se întorc acasă cu stări ale sănătăţii mintale afectate în timpul serviciului militar, iar soţiile şi copiii lor suferă de asemenea. Acum, odată cu ieşirea la iveală a informaţiilor privind conflictele armate de aproape un deceniu, începe să se întrevadă gravitatea crizei. Army Times relatează că folosirea medicamentelor psihotrope la persoane de 18-34 de ani (soldaţi şi soţii) a crescut cu 42% între anii 2005-2009. Multe din medicamentele prescrise de medicii militari, precum Paxil şi Zoloft, sunt însoţite de avertismente privind un risc crescut de sinucidere. Pericolul a devenit deja vizibil în armată. Generalul Peter Ciarelli nota într-o relatare că armata „ar trebui să facă studii pentru a identifica medicamentele antidepresive eficiente în tratarea depresiei şi anxietăţii, dar care să nu crească riscul sinuciderii”.

Navy Times consemnează că utilizarea medicamentelor psihotrope creşte uluitor în rândul personalului militar: „Reţetele pentru stimulente, inclusiv amfetamine şi medicamente pentru deficitul de atenţie, s-au dublat. La fel și cererile pentru antipsihotice ca Seroquel şi Abilify aproape s-au dublat între anii 2005 și 2009, pentru persoane cu vârsta cuprinsă între 18 și 34 de ani”. O relatare a Departamentului Apărării dezvăluie că 20% dintre soldaţii americani iau medicamente psihotrope şi că adeseori acestea constituie un tratament zilnic, timp de 6 luni, înainte de a pleca pe front. Practic, cei 213.972 sau 20% din cei 1,1 milioane de soldaţi activi prinşi în studiu iau o formă de medicament psihotrop: antidepresive, antipsihotice, hipnotice sedative sau alte substanţe. Dr. Greg Smith, conducătorul „Grupului de alinare a durerii” din Los Angeles, a declarat: „Dacă aş fi comandant, aş fi îngrijorat de ce ar putea face aceste trupe, ca urmare a medicaţiei”.

Una dintre cele mai noi arii de răspândire a medicamentelor psihotrope este… piaţa canină. În anul 2011, companiile Eli Lilly şi Elanco au primit aprobarea pentru a-și comercializa noul antidepresiv, Reconcile, care este echivalentul Prozacului pentru căţei. Reconcile este un medicament mestecabil și se ia o dată pe zi, pentru a trata „anxietatea canină de separare”, adică modificările de comportament ale animalului atunci când este despărţit de stăpânul său.

Cât de eficiente sunt medicamentele psihotrope?

Mulți psihiatri şi jurnalişti se întreabă ce semnifică această creştere uluitoare. Folosirea medicamentelor psihoactive, inclusiv a antidepresivelor şi antipsihoticelor, pur și simplu a explodat în ultimii ani, iar dacă noile medicamente sunt atât de eficiente precum se spune, ar trebui ca larga răspândire a bolilor mintale să fie în declin, nu în creştere, iar oamenii să fie mai sănătoşi la nivel mintal, mai fericiţi, mai puţin deprimaţi. Prin urmare, într-o logică sănătoasă apare următorul paradox: pe măsură ce se înmulţesc medicamentele, medicii prescriu mai multe medicamente, iar oamenii, în loc să fie mai sănătoşi, sunt mai bolnavi. Pe bună dreptate, unii specialişti afirmă deschis: „realitatea este că noi nu avem nicio dovadă clară că aceste medicamente funcţionează”.

Deşi adevărul a fost multă vreme ascuns publicului larg, din cauza cenzurii impuse de marile companii farmaceutice, în revistele de specialitate au început să apară, treptat şi cu mult efort, articole şi studii care arată clar că medicamentele psihotrope nu funcţionează, nu sunt eficiente și nu dau rezultatele scontate. Astfel, în 2010, Revista Asociaţiei Medicale Americane a publicat un studiu care dezvăluia că „medicamentele antidepresive nici măcar nu funcţionează pentru majoritatea pacienţilor cu depresie diagnosticată clinic”.

Un articol publicat în 2011 în Revista Americană de Sănătate Publică releva, de asemenea, că „multe medicamente nu funcţionează după cum se afirmă. Medicamentele mai noi par să nu ofere aproape niciun beneficiu faţă de cele vechi. Ele doar vatămă pacienţii, sfârşind prin a-i închide într-un ciclu perpetuu, în care necesită mereu alte medicamente, pentru a stabiliza efectele secundare produse de celelalte medicamente pe care le consumă”.

Un studiu de sinteză publicat în nr. 2/1996 al Revistei de Boli Nervoase şi Mintale, cu titlul „Antidepresive pentru copii”, având ca autori pe Rhoda L. Fisher şi Seymour Fisher, conchide: „În ciuda literaturii unanime de studii dublu-orb [n.n.: în cadrul cărora nici experimentatorii, nici subiecţii nu ştiu care dintre cele două tratamente este cel real şi care martor], care arată că antidepresivele nu sunt mai eficiente decât preparatele martor inactive în tratarea depresiei la copii şi adolescenţi, asemenea medicamente continuă să fie folosite pe scară largă”.

La începutul anului 2012, un alt cercetător a venit cu aceleaşi concluzii. Psihologul Irving Kirsch de la Şcoala Medicală Harvard a studiat vreme de 3 decenii efectele placebo şi a afirmat recent că antidepresivele farmaceutice nu funcţionează. Concluzia lui se bazează şi pe documente obţinute folosind „Actul de Libertate a Informaţiei”. Documentele reprezintă rezultatele testelor clinice preliminare promovării pe piață a noilor medicamente, făcute chiar de companiile farmaceutice producătoare, şi care nu au fost publicate şi înaintate către FDA.

FDA este autoritatea americană care aprobă comercializarea medicamentelor. Aceasta însă nu face teste sau rapoarte, ci preia pur şi simplu rezultatele testelor realizate și comunicate de înseși companiile farmaceutice. Studiind aceste informaţii, Kirsch a descoperit că majoritatea testelor clinice făcute cu antidepresive nu au dovedit nicio eficienţă, fiind, prin urmare, ascunse de aceste companii. „Dacă au fost efectuate 12 teste şi numai 2 dintre ele au arătat vreo eficienţă, acele 2 sunt depuse la FDA”, afirmă Kirsch. El și-a făcut publice descoperirile în cadrul emisiunii ’60 de minute’ a postului CBS, care emite la nivel naţional.

Steve Connor, editor ştiinţific la ziarul britanic The Independent, remarca: „Allen Roses, director executiv la compania GlaxoSmithKline, a recunoscut că mai puţin de jumătate dintre pacienţii cărora li s-au prescris unele dintre cele mai scumpe medicamente au avut în realitate vreun beneficiu de pe urma lor. Este un secret cunoscut în industria farmaceutică că majoritatea produselor sale sunt ineficiente pentru pacienţi, dar este prima oară când o persoană de rang înalt din industria farmaceutică a declarat public acest lucru”.

La rândul său, Carl Elliott relata în publicaţia Mother Jones: „După ce o altă analiză publicată în faimosul periodic medical The Lancet a descoperit că majoritatea antipsihoticelor atipice sunt de fapt mai rele decât medicamentele vechi, doi psihiatri britanici specialişti au scris un editorial vehement în acelaşi număr. Dr. Peter Tyrer, editorul Revistei Britanice de Psihiatrie, şi dr. Tim Kendall de la Colegiul Regal al Psihiatrilor scriau că antipsihoticele atipice pot fi privite acum doar ca o născocire manipulată abil de către industria medicamentelor, în scopuri comerciale”.

Pe lângă articole şi studii pe marginea eficacităţii şi efectelor medicamentelor psihotrope, au fost scrise și multe cărţi. Jurnalistul de investigaţii în domeniul medical Robert Whitaker a publicat în 2002 cartea „Nebun în America: Ştiinţă proastă, medicină proastă şi tratamentul greșit al bolnavilor mintal” (Mad In America: Bad Science, Bad Medicine and the Enduring Mistreatment of the Mentally Ill). În 2010, el a revenit cu o altă carte, intitulată „Anatomia unei epidemii: Gloanţe magice, medicamente psihotrope şi creşterea uluitoare a bolilor mentale în America” (Anatomy of an Epidemic: Magic Bullets, Psychiatric Drugs and the Astonishing Rise of Mental Illness in America). În prima sa carte, Whitaker nota că, de la introducerea la jumătatea anilor 1950 a primelor medicamente psihotrope, a existat o creştere de 600% a infirmităţii totale şi permanente a milioanelor de pacienţi care au primit astfel de tratamente. Alături de mulţi alţii, el numeşte această creştere uluitoare „epidemie de boli mintale”.

În cea de-a doua sa lucrare, jurnalistul continuă prezentarea realităţii terifiante a bolilor mintale, diagnosticelor şi tratamentului medicamentos. El vine cu documente, înfăţişând istoria forţelor din spatele medicamentelor psihotrope. Activitatea sa de investigație este extrem de valoroasă, prin aceea că oferă publicului larg dovezi extrem de convingătoare, care susţin teoria că medicamentele şi nu diagnosticul sunt cele care produc această epidemie de boli mintale; că, de fapt, bolile mintale nu sunt boli mintale, ci mai degrabă boli neurologice, induse de medicamente, care produc simptome psihice sau depresie – ambele putând fi diagnosticate greşit ca boli mintale.

Whitaker mai arată că medicamentele psihotrope – ai căror producători, alături de cei care le fac reclamă şi cei care se ocupă de vânzări, sunt cu toţii în slujba concernelor farmaceutice – sunt mult mai periculoase decât vor să recunoască medicii psihiatri şi industria farmaceutică: „Deşi fiecare din producătorii de antidepresive SSRI recunosc că nu ştiu cum funcţionează respectivele lor medicamente, fiecare pretinde că ele ajută la corectarea unui dezechilibru chimic al creierului. Acest ‘echilibru’ evaziv nu a fost niciodată observat sau detectat, în ciuda milioanelor de dolari folosiți în cercetare. Este ‘crezut’ şi promovat în mare măsură, în ciuda faptului că este o născocire a imaginaţiei psihiatrilor. Aceste medicamente sunt pe deplin capabile să schilodească – adesea permanent – trupul, creierul şi sufletul”.

Afirmaţiile solide şi bine documentate ale lui Robert Whitaker sunt susţinute de concluziile psihiatrului Grace Jackson. Prima ei carte, „Reconsiderând medicamentele psihotrope: un ghid pentru consimţământul informat” (Rethinking Psychiatric Drugs: A Guide for Informed Consent), apărută în 2005, a fost un text sumbru, ce expunea cititorilor pericolele ascunse ale medicamentelor psihotrope. Autoarea nota: „Adevărul trist este că prescrierea automată (fără foarte multă informaţie oferită pacienţilor cu privire la lista lungă de efecte secundare grave, pe termen lung) de medicamente psihotrope puternice, şi care adesea dau dependenţă, a devenit standardul îngrijirii în psihiatria americană, de la introducerea, la jumătatea anilor 1950, a medicamentului ‘minune’ anti-schizofrenie Thorazine, și până în prezent”.

Cea de-a doua carte a lui Grace Jackson, „Demenţa indusă de medicamente: o crimă perfectă” (Drug-Induced Dementia: A Perfect Crime), apărută în 2009, dovedeşte dincolo de orice îndoială că pentru oricare din cele 5 clase de medicamente există dovezi clare, microscopice, macroscopice, biochimice, clinice şi/sau radiologice, de atrofiere a creierului, precum şi alte semne de vătămare a acestuia, care pot duce la demenţă permanentă, diagnosticabilă clinic, moarte prematură şi o varietate de alte boli ale creierului, care pot mima bolile mintale. De pildă, thorazina a apărut iniţial în Europa ca o vopsea industrială. Pare-se că astăzi domeniile psiho-farmacologiei şi industriei chimice sunt interconectate şi se poate ajunge, deşi într-un mod cu totul bizar, la utilizarea chimicalelor dintr-un domeniu în altul. Un alt asemenea exemplu este popularul medicament Depakote, comercializat iniţial ca tratament pentru epilepsie şi utilizat astăzi foarte mult ca stabilizator de stări. Depakote, cunoscut ca o toxină hepatică şi renală, a fost dezvoltat iniţial ca un solvent industrial capabil să dizolve grăsimea. Oare ce efecte are el la nivelul ţesutului adipos din ficatul şi creierul uman?

Fiecare dintre lucrările de mai sus a fost ostracizată, negată şi tăinuită de către industriile farmaceutică, medicală şi psihiatrică, nefiind prezentată în reviste medicale de primă mână. Alături de mulţi alţi autori puşi pe lista neagră a mass-mediei, Robert Whitaker şi Grace Jackson au demonstrat oamenilor de ştiinţă cu gândire critică, celor care practică medicina alternativă şi ‘supravieţuitorilor’ psihiatriei că medicamentele, şi nu bolile, produc epidemia actuală de boli mintale.

Reacţiile adverse ale medicamentelor psihotrope

Pe lângă ineficienţa dovedită, medicamentele psihotrope vin cu un cortegiu nesfârşit şi infernal de reacţii adverse. De pildă, pe prospectul Ritalin-ului sunt notate 105 reacţii negative. În general, medicamentele psihotrope au ca reacţii adverse: gânduri de sinucidere şi sinucidere; comportament agresiv, iritabilitate, automutilare şi ucideri; insomnie şi coşmaruri; depresie, izolare, psihoze şi psihoze paranoide, manii, halucinaţii vizuale şi auditive, nelinişte şi spaimă extremă; modificarea percepţiei, comportamentului, sentimentelor şi emoţiilor; modificarea personalităţii; tulburări de memorie; procese de gândire patologice; dependenţă psihică; dureri de cap etc.

Medicamentele psihotrope duc la o vătămare uneori permanentă a creierului; are loc atrofia ireversibilă a creierului, ca şi modificarea structurii sale; are loc o vătămare neurologică permanentă; apar ticuri, precum clipitul din ochi, dresul vocii, pufnitul sau mormăitul; apare un tremur al extremităţilor, care se manifestă la circa 40% dintre persoanele care iau Prozac – este un fel de tortură biochimică, ce ar putea sta la baza tendinţelor sinucigaşe şi criminale. De asemenea, multe dintre persoanele care utilizează medicamente psihotrope manifestă contracţii și mișcări musculare involuntare, care le fac să pară că nu sunt sănătoase mintal. Este posibil ca acestea să nu dispară după încheierea tratamentului, deoarece zona din creier care controlează funcţia muşchilor a fost distrusă de medicament.

Pe lângă reacţiile adverse legate direct de creier şi sistemul nervos, apar și tulburări şi boli legate de alte organe, precum vătămarea inimii, hipertensiune, infarct şi alte complicaţii cardiace; cancer, mai ales la nivelul ficatului; pierderea poftei de mâncare, greaţă, vomă, îngrăşare şi dureri de stomac; alergii şi alte reacţii la nivelul pielii; diabet; anemie şi alte tulburări ale sângelui, scăderea patologică a numărului elementelor figurate; oboseală. Poate apărea un dezechilibru al hormonilor de creştere şi, ca urmare, o împiedicare a creşterii normale şi armonioase a copiilor. Totodată, dacă mamele iau de pildă Paxil, pot apărea malformaţii congenitale ale pruncilor.

Un studiu făcut de compania GlaxoSmithKline şi publicat în „Revista de Psihiatrie Clinică”, referitor la antidepresivul Paxil pe care-l produce, confirmă studiile anterioare potrivit cărora Paxil creşte de aproape 7 ori numărul tentativelor de sinucidere şi sinuciderilor în rândul pacienţilor. Un alt studiu al aceluiaşi medicament, publicat în 2010 în „Revista Asociaţiei Medicale Americane”, arăta că Paxil este ineficient la pacienţi cu diferite grade de depresie. Toate aceste efecte groaznice sunt confirmate de numeroasele cazuri înfricoşătoare petrecute în realitate, de studiile efectuate de companiile producătoare şi ţinute sub tăcere şi de zecile de studii şi investigaţii realizate independent. Mai mult, riscurile folosirii pe termen lung (mai mulţi ani) sunt absolut necunoscute. Acestea încep să se dezvăluie după folosirea în masă şi timp îndelungat a medicamentelor, însă prea puţini sunt dornici să facă studii şi statistici ale reacţiilor adverse, iar cei care întreprind asemenea studii sunt cenzuraţi şi marginalizaţi de comunitatea psihiatrilor şi industria farmaceutică.

Un alt aspect este procentul extrem de mare de persoane care suferă de pe urma reacţiilor adverse ale medicamentelor psihotrope. În august 2005, Robert Whitaker declara într-un interviu pentru publicaţia Street Spirit: „Dacă avem 39.000 de relatări despre reacţii adverse la Prozac, numărul celor care au suferit în realitate de asemenea probleme este estimat a fi de 100 de ori mai mare, adică circa 4 milioane persoane”. În faţa avalanşei de reacţii adverse şi de întrebări pe care încep să şi le pună pacienţii, medicii şi reprezentanţii industriei farmaceutice răspund cinic: „Cântăriţi raportul dintre beneficii şi reacţiile adverse”. Rămâne încă de văzut care ar fi beneficiile.

FDA a modificat etichetele de avertizare pentru Paxil, mai întâi în 2004, după ce s-a descoperit că rata sinuciderilor la copiii care luau medicamentul era de două ori mai mare decât la copiii care nu luau Paxil. În 2006, FDA a extins avertizarea, incluzând adulţii până la 25 ani. Astăzi, medicamentul are pe ambalaj o căsuţă neagră de avertizare, care spune că poate mări riscul de sinucidere pentru pacienţii de toate vârstele.

În unele cazuri, ineficacitatea medicamentelor ca şi reacţiile adverse au fost cunoscute încă înainte de a fi comercializate. Ceea ce este de-a dreptul șocant, este faptul că producătorii au ascuns ani de-a rândul ineficacitatea medicamentelor psihotrope, ca şi reacţiile adverse ale acestora. Din testele clinice, ei au ştiut înainte de a le introduce pe piaţă că sunt ineficiente pentru majoritatea pacienţilor şi până la de două ori mai riscante în inducerea gândurilor sinucigaşe şi a sinuciderii.

De exemplu, compania Eli Lilly a tăinuit timp de 15 ani legătura dintre Prozac şi sinucidere. Un document intern al companiei Eli Lilly, dat publicităţii în ianuarie 2005, dezvăluie că producătorul avea informaţii încă din 1986 care arătau că pacienţii care luau Prozac erau mult mai înclinaţi să se sinucidă şi să manifeste ostilitate decât pacienţii care luau alte medicamente antidepresive, iar compania a tăinuit aceste studii şi nu a făcut publice toate efectele secundare. Prozac se comercializează şi în România şi este prescris de medicii români chiar și pentru probleme psihotrope minore, precum presupusa depresie în urma unei operaţii chirurgicale.

În 1986, cu aproape doi ani înainte de obţinerea aprobării de a comercializa Prozac, au existat dovezi clare care asociau medicamentul cu simptome de depresie şi episoade psihotice, fără a mai pune la socoteală cele 1.089 sinucideri sau numeroasele episoade de violenţă fără sens, omucideri şi chiar ucideri multiple. În februarie 1990, medicul psihiatru Martin Teicher de la Universitatea Harvard a relatat într-un articol publicat în „Revista Americană de Psihiatrie” că mai mulţi dintre pacienţii săi au avut gânduri de sinucidere în timp ce luau Prozac. Ca urmare a articolului său, revista a fost inundată de scrisori de la medici care afirmau lucruri similare, confirmând afirmaţiile lui Teicher. La sfârşitul anilor 1980, conducătorii executivi ai companiei Eli Lilly au făcut presiuni asupra cercetătorilor companiei pentru a modifica datele testelor medicale pentru Prozac, schimbând menţiunile de ‘încercare de sinucidere’ cu ‘supradoză’, iar ‘gânduri sinucigaşe’ cu ‘depresie’, atenuând reacţiile adverse, pentru a putea vinde medicamentul.

La rândul ei, compania GlaxoSmithKline (GSK) a tăinuit studiile negative şi a manipulat datele privind sinuciderea indusă de Paxil. Compania a ştiut cel puţin din 2006 că Paxilul este asociat cu un risc crescut de sinucidere, iar în 2011 a publicat în „Revista de Psihiatrie Clinică” un studiu care dezvăluie o creştere de aproape 7 ori a tentativelor de sinucidere printre cei care iau Paxil, faţă de grupul căruia i s-a administrat un tratament placebo. Pe lângă creşterea riscului de tendinţe sinucigaşe, alt studiu al companiei GSK publicat în „Revista Asociaţiei Medicale Americane” la începutul anului 2010 a arătat că acest medicament pare chiar să nu funcţioneze la pacienţii cu diferite niveluri de depresie. Pentru ca publicul să nu capete prea multe informaţii incriminatoare, în cazul în care firmele sunt date în judecată de persoane care au avut de suferit de pe urma administrării medicamentelor comercializate de ele, firmele preferă să plătească reclamanţilor despăgubiri în afara tribunalului.

Şi Paxil se comercializează în România, însă sub numele de Seroxat

După ce s-au acumulat numeroase cazuri de tentativă de sinucidere, sinucidere, ucidere multiplă, auto-mutilare, psihoză etc., FDA a organizat mai multe sesiuni de dezbateri şi audieri ale victimelor pentru a stabili întinderea fenomenului. În 1991, Comitetul Consultativ pentru medicamente psiho-farmacologice al FDA a organizat o audiere pentru a discuta dovezile care arată legătura dintre Prozac şi medicamentele înrudite şi actele psihotice violente. Timp de mai bine de 3 ore, 24 de victime sau membri supravieţuitori ai familiilor afectate de Prozac au relatat istorii teribile, care asociază medicamentul cu ucideri, sinucideri şi alte efecte de coşmar. Însă comitetul (în care 8 din 10 membri erau psihiatri, și ale căror venituri depindeau de comisioanele obţinute din prescrierea unor astfel de medicamente) a ignorat aceste informaţii şi a votat împotriva re-etichetării Prozac-ului, pentru a cuprinde avertismente adecvate riscurilor pe care le implică administrarea lui. „Peste 15.000 rapoarte cu reacţii adverse la Prozac au fost respinse ca având o valoare limitată”, nota un jurnalist. În cele din urmă, după multe proteste şi scandaluri, FDA şi companiile producătoare de medicamente psihotrope au căzut de acord nu să elimine aceste medicamente-otrăvuri de pe piaţă, ci doar ca pe ambalajele acestora să fie tipărită o căsuţă neagră de avertizare cu privire la efecte.

Companiile farmaceutice plătesc amenzile pentru corupţie şi fraude şi continuă să comercializeze medicamentele. Mita – o practică comună

În ciuda dovezilor, campania pentru comercializarea medicamentelor psihotrope este extrem de agresivă şi lipsită de scrupule. În ultimii 3 ani, aproape fiecare companie farmaceutică importantă a fost condamnată pentru un tip de comportament infracţional: măsluirea datelor de siguranţă ale medicamentelor, comercializarea lor în scopuri neaprobate, mituirea medicilor şi specialiştilor în medicină pentru a prescrie medicamente periculoase, realizarea de teste clinice frauduloase etc. Până în prezent, companiile farmaceutice au fost silite să plătească cca 11 miliarde de dolari amendă pentru astfel de infracţiuni, care se pare că au devenit parte integrantă a procedurilor lor. Printre firmele care au primit amenzi se numără: GlaxoSmithKline, Merck, Pfizer, Novartis, AstraZeneca, Roche, Sanofi, Bayer, Eli Lilly.

Fabrica GlaxoSmithKline din Braşov

Fabrica GlaxoSmithKline de la Brașov este, de fapt, fosta fabrică de medicamente Europharm, achiziţionată în 1998 de compania GSK, care a investit 100 de milioane dolari între anii 1998 și 2010 pentru modernizarea ei. În prezent, fabrica are 240 angajaţi şi exportă medicamente în 80 de ţări. Între anii 2009 și 2011, compania GSK România a investit 7 milioane de dolari în două linii de producţie pentru medicamente ale firmei: Seroxat (Paxil) şi Retrovir (pentru tratamentul HIV). Proiectul Seroxat a însemnat o linie de comprimare, o nouă linie de ambalare şi anexe, precum şi construcţia unui nou depozit. În prezent, producţia din România de Seroxat reprezintă 40% din totalul producţiei mondiale a acestui produs, excluzând pieţele Canadei şi ale SUA. În viitor, compania intenţionează să producă şi alte medicamente-brand în ţara noastră.

În mai 2004, poliţia italiană a încheiat o investigaţie extrem de amplă privind comercializarea medicamentelor. În urma acestei anchete, s-a cerut inculparea a cca 5.000 persoane, dintre care 4.000 medici şi 273 angajaţi ai gigantului farmaceutic GlaxoSmithKline. Garda Financiară din Italia a afirmat că, în decurs de 4 ani, GSK şi firma sa predecesoare au cheltuit 228 milioane euro pe mită pentru medici, chimişti şi alţi specialişti. Potrivit declaraţiilor Gărzii, firma „ar trebui făcută responsabilă pentru infracţiune corporatistă, de vreme ce conducătorii şi angajaţii săi au acţionat în interesul companiei”.

Un analist britanic în domeniul farmaceutic a afirmat că mita este o practică comună pentru companiile internaţionale de medicamente; mai mult, acestea au programe oficiale de a plăti medici şi alţi specialişti din domeniul sănătăţii pentru a le promova produsele. Astfel, în 2011, compania Eli Lilly a plătit 200 milioane dolari medicilor în scopul promovării medicamentelor lor.

În 2012, compania Pfizer a fost de acord să plătească o amendă de 60 milioane dolari guvernului american pentru a pune capăt acuzaţiilor că firma a plătit milioane de dolari mită unor oficiali din ţări străine (medici din comisii guvernamentale şi alţi specialişti) pentru a obţine aprobări pentru vânzarea medicamentelor lor în respectivele ţări şi a-și creşte vânzările. Ei au acţionat în ţări precum China, Bulgaria, Rusia, Serbia, Croaţia, Republica Cehă, Italia şi Kazahstan.

În urma unui proces care a dezvăluit o sumă de informaţii neplăcute, în ianuarie 2009, compania Eli Lilly a căzut de acord cu Departamentul de Justiţie al SUA să plătească 1,4 miliarde dolari, inclusiv o amendă criminală de 515 milioane dolari, cea mai mare într-un caz privind sănătatea şi cea mai mare amendă criminală pentru o corporaţie individuală dată vreodată într-un proces penal de orice fel din SUA. Procesul s-a referit la vânzarea pentru scopuri neaprobate de FDA (în acest caz, pentru demenţă) a medicamentului Zyprexa. Un oficial din cadrul FDA a depus mărturie că firma Eli Lilly a tăinuit riscurile grave pentru sănătate ale acestui medicament. Dar vânzările de Zyprexa din acel an au fost de 1,8 miliarde dolari. Sumele pe care firmele acceptă să le plătească sunt extrem de mici comparativ cu profiturile pe care le obţin. De pildă, compania Eli Lilly vinde produse în 125 de ţări, având un profit de 20 miliarde dolari anual.

Zyprexa în România

Compania GlaxoSmithKline s-a confruntat cu o amendă de 3 miliarde dolari după ce a pledat vinovată în cel mai mare caz de fraudă din domeniul sănătăţii din istorie. Printre acuzaţii se numără mituirea medicilor, informaţii false despre antidepresivul Paxil, comercializarea medicamentului Wellbutrin pentru anumite boli, fără aprobare. Acesta este cel mai mare acord din istoria industriei farmaceutice, după cazul Pfizer din 2009, care a plătit 2,2 miliarde de dolari pentru promovarea a patru medicamente pentru utilizări neaprobate. Suma de 3 miliarde dolari pare uriaşă, însă poate fi socotită doar ‘o palmă peste mână’ pentru o companie a cărei piaţă de vânzări este de 133 de miliarde dolari…

Într-un proces din 2012, din statul Arkansas, s-a stabilit că o filială a companiei Johnson & Johnson, anume Janssen Pharmaceuticals, a minimalizat şi a ascuns riscurile asociate medicamentului antipsihotic Risperdal. Compania a obţinut din vânzarea acestuia profituri de miliarde de dolari. La anunţarea verdictului, procurorul general din Arkansas a afirmat că „juraţii din Arkansas au confirmat faptul că Johnson & Johnson şi Janssen Pharmaceuticals şi-au minţit pacienţii şi medicii, deoarece au ţinut mai mult la profit decât la oameni”.

În 2011, aceeaşi companie americană a stârnit alt scandal, în care au fost implicaţi şi medici români. Johnson & Johnson a obţinut un profit de 3,5 milioane dolari în perioada 2000-2007 din produsele vândute de medicii români, mituiţi cu bani şi excursii pentru a prescrie pacienţilor lor medicamentele companiei. În acest caz, compania a acceptat să plătească o amendă de 70 milioane de dolari autorităţilor americane, pentru a pune capăt acuzaţiilor de mituire a unor medici europeni, inclusiv cei din România.

Acestea sunt doar câteva dintre scandalurile provocate de firmele farmaceutice şi produsele lor controversate, pe care le-am expus pentru a schiţa o imagine de ansamblu asupra situaţiei actuale. Oamenii suferă şi uneori chiar mor din cauza reacţiilor adverse ale medicamentelor psihotrope. Firmele plătesc bani guvernelor şi continuă să procedeze la fel. Niciun director de companie sau conducător de departament nu este socotit responsabil pentru infracţiunile respective şi strategiile de marketing nu sunt modificate. Azi, multe companii privesc aceste amenzi pur şi simplu ca fiind „alt cost al activităţii de afaceri”, sănătatea oamenilor, inclusiv a copiilor, fiind un factor mai puţin important decât profitul în lista lor de priorităţi. Dacă se află pe lista preocupărilor lor.

Mai este psihiatria contemporană o ramură a medicinii devotată tămăduirii oamenilor? Din cele prezentate mai sus s-ar putea conchide că psihiatria de azi, cu metodele şi interesele ei actuale, nu se mai constituie într-o ramură a medicinii devotată ajutării şi vindecării oamenilor, ci într-o unealtă care slujeşte cu totul altor scopuri. Ce s-ar putea spune despre psihiatrie, ştiind că specialiştii în domeniu prescriu medicamente ineficiente, care au o multitudine de reacţii adverse cumplite, ce împing pacientul spre dependenţă şi o viaţă mizerabilă? Ce s-ar putea spune, ştiind că, în ultimii ani, numărul persoanelor diagnosticate şi cărora li s-au prescris asemenea medicamente a crescut exponenţial, până la adevărate epidemii? Ce s-ar putea spune, ştiind că firmele care produc aceste medicamente cunoşteau dinainte de a le lansa pe piaţă că au nenumărate reacţii adverse şi s-au străduit să le ascundă; mai mult, că s-au străduit din răsputeri să muşamalizeze orice încercare de a dezvălui aceste adevăruri; că mituiesc medicii pentru a prescrie aceste medicamente şi totodată preferă să plătească amenzile date de autorităţi şi să-şi păstreze strategiile şi tacticile odioase de marketing?

Apogeul acestei campanii pornite în SUA, şi care se întinde treptat în întreaga lume, este lupta psihiatrilor americani pentru a modifica criteriile de diagnosticare a bolilor mintale, cu scopul de a înmulți categoriile de persoane care intră sub incidenţa diagnosticelor lor şi a putea să le prescrie cât mai multe medicamente, pe o perioadă cât mai lungă. Într-o relatare recentă, Marcia Angell, fost editor al revistei medicale New England Journal of Medicine, scria: „Noi extindem pur şi simplu criteriile de boală mintală, astfel încât aproape fiecare persoană are una”. Ea explică şi cauza acestui fenomen, afirmând tranşant că „psihiatrii sunt în buzunarul industriei farmaceutice”. Un studiu din anul 2009 a arătat că 18 din cei 20 de psihiatri care au formulat cele mai recente recomandări clinice pentru tratarea depresiei, bolilor bipolare şi schizofreniei au legături financiare cu companiile de medicamente. Dr. Adriane Fugh-Berman, care a studiat influenţa industriei farmaceutice asupra medicinii americane, este de acord cu această opinie: „În epoca promovării agresive a medicamentelor, diagnosticele psihiatrice s-au extins, pentru a include și persoane perfect normale”.

Biblia psihiatriei contemporane: „Manualul de diagnostic şi statistică a bolilor mentale”

Acest fenomen de modificare a criteriilor pentru diagnosticarea bolilor mintale este extrem de vizibil în Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders – DSM, publicat de Asociaţia Americană de Psihiatrie (APA). Acesta este considerat autoritatea universală pentru diagnosticarea bolilor mintale, fiind supranumit „biblia psihiatriei”, şi cuprinde descrieri, simptome şi alte criterii pentru diagnosticarea bolilor mintale. Criteriile sunt formulate pentru a oferi definiţii clare specialiştilor care tratează pacienţi cu boli mintale şi cercetătorilor şi companiilor de medicamente care caută să dezvolte noi căi de a le trata. Prima ediţie a DSM din 1952 cuprindea 112 boli mintale, cea de-a doua ediţie DSM, tipărită în 1968, conţinea 163 boli mintale, cea de-a treia ediţie DSM, publicată în 1980, inventaria 224 boli mintale, iar cea de-a patra ediţie DSM, tipărită în 1994 cuprindea 374 boli mintale. Cea mai recentă ediţie este cea de-a cincea, DSM-V, care a fost publicată pe 18 mai 2013 şi care are 900 de pagini.

DSM I, II, III şi IV, comparativ

În ediţiile anterioare au fost incluse deja boli bizare şi introduse sau lărgite anumite simptome care au dat naştere la adevărate ‘epidemii de boli mintale’. Printre bolile bizare incluse în DSM-IV se numără: boala matematicii, boala mâncatului noaptea, boala personalităţii absente, boala ticului trecător, boala exprimării scrise, boli de adaptare, boli de vorbire, boli de intoxicare şi renunţare la cofeină, boala utilizării sau renunţării la nicotină, boala nerespectării tratamentului, boala rivalităţii între fraţi şi cea care le cuprinde pe toate, boala mintală nespecifică, ce permite ca orice persoană să poată fi diagnosticată ca fiind bolnavă mintal, după bunul plac al psihiatrilor. Dr. Allen Frances, profesor emerit de psihiatrie şi conducătorul Departamentului de Psihiatrie de la Universitatea Duke, a condus grupul de psihiatri care au alcătuit DSM-IV în 1994. Astăzi, el admite că modul de elaborare a ediţiei a fost o greşeală uriaşă, care a dus la diagnosticarea în masă a unor oameni care sunt de fapt sănătoşi. „DSM-IV a contribuit, din neatenţie, la trei epidemii false: deficitul de atenție (ADD), autismul şi boala bipolară din copilărie”, afirmă el într-un articol publicat în Los Angeles Times.

Încă înainte să vadă lumina tiparului, cea de-a 5-a ediţie a DSM a stârnit numeroase controverse. Pe 27 iulie 2010, specialişti britanici de frunte în domeniul sănătăţii mintale au organizat o conferinţă pentru a avertiza că DSM-V „ar putea eticheta aproape pe oricine ca având o boală mintală”. Til Wykes şi Felicity Callard de la Institutul de Psihiatrie al Colegiului Regal din Londra şi Nick Craddock de la Departamentul de Medicină Psihologică şi Neurologie al Universităţii Cardiff au afirmat că „mulți specialiști în psihiatrie sunt îngrijorați, deoarece recomandările sunt atât de extinse, încât e foarte probabil ca nimeni să nu mai fie socotit normal”. Ei au afirmat că recomandările „invadează normalitatea”. Specialiştii consideră că diagnosticul „sindromul riscului de psihoză” este în mod special îngrijorător, deoarece ar putea eticheta fals tinerii care au doar un risc mic de a face boala. „E ca şi cum ai spune că zece oameni care sunt răciţi sunt în pericol de a face pneumonie, când probabil doar unul va face boala”, a afirmat Wykes în cadrul conferinţei. Til Wykes şi Felicity Callard au publicat un comentariu în periodicul ştiinţific The Journal of Mental Health, exprimându-şi îngrijorarea privind revizuirea DSM, şi au indicat peste zece articole din aceeaşi revistă, publicate de alţi oameni de ştiinţă care erau îngrijoraţi din acelaşi motiv.

În 2012, cercetătorii conduşi de Lisa Cosgrove, profesor asociat de psihologie clinică la Universitatea Massachusetts din Boston şi cercetător la „Centrul de Etică Edmond J. Safra” de la Universitatea Harvard, au adus o altă critică noii ediţii DSM. În urma studiilor întreprinse, ei şi-au publicat descoperirile în revista PLOS Medicine, afirmând că manualul este „atins de conflicte de interese financiare”. Echipa profesorului Cosgrove afirmă că „tratamentele medicamentoase ridică semne de întrebare, pentru că 70% din membrii echipei DSM-V au relaţii directe cu industria farmaceutică, şi asta chiar după ce American Psychological Association (APA) a cerut membrilor echipei să-şi dezvăluie legăturile cu companiile de medicamente după publicarea DSM-IV, în 1994”. Informaţiile arată că mulţi specialişti implicaţi în elaborarea DSM sunt în acelaşi timp purtători de cuvânt sau consilieri pentru marile firme producătoare de medicamente, sau realizează studii şi cercetări finanţate de această industrie. Concret, potrivit studiului, „66% din grupul pentru tulburări de stare, 83% din grupul pentru boli psihotice, 89% din grupul care a elaborat boala ‘pierderi de memorie la vârstnici’ şi 100% din grupul pentru tulburări de somn au legături cu companiile farmaceutice care produc medicamentele folosite pentru a trata aceste boli sau companiile care deservesc industria farmaceutică”.

O mulţime de boli noi

Noua ediţie a DSM cuprinde nenumărate boli noi. Printre acestea se numără: boala neliniştii generalizate, boala sfidării ascultării, boala acumulării, boala depresiei majore, boala depresiei premenstruale (simptomele care preced această stare fiziologică sunt clasificate ca boală mintală); boala comunicării sociale (probleme de comunicare); boala renunţării la cofeină; boala renunţării la canabis; boala jupuirii pielii; boala mâncatului mult; boala de somn cu mişcări rapide ale ochilor; boala picioarelor neliniştite; boala neurocognitivă majoră şi minoră (care extinde categoria demenţei); boala angajării sociale neinhibate; apneea şi hipoventilaţia în somn etc.

Boala neliniştii generalizate poate fi diagnosticată la o persoană care se simte neliniştită când trebuie să facă o anumită activitate, precum să stea de vorbă cu un psihiatru. Ea poate fi extinsă pentru a include neliniştile comune ce izvorăsc din tulburări precum instabilitate financiară, probleme familiale, teme grele la şcoală etc.

Boala depresiei majore se referă la sentimentele fireşti de tristeţe apărute după moartea unei persoane dragi. Psihiatrii au stabilit că această mâhnire devine boală emoţională depresivă dacă „durează mai mult de două săptămâni, iar persoana manifestă simptome precum pierderea apetitului şi interesului pentru activităţile zilnice, probleme de somn şi concentrare, sentimente de inutilitate sau disperare”. Psihiatrul Jerome Wakefield de la Universitatea New York declara uluit: „Asta întrece orice măsură. Dacă acest sentiment se poate socoti patologic, atunci orice suferinţă sufletească poate fi o boală. E o neînţelegere a graniţelor normalităţii. Ce fel de lume vreţi să aveţi? Una în care sentimentele intense, negative, care nu ne plac, sunt boli mintale, sau o lume în care oamenii pot fi și trişti?”

Boala depresiei premenstruale există şi în ediţia precedentă a DSM şi doar extinde criteriile de diagnosticare. Potrivit DSM-IV, milioane de femei au fost diagnosticate cu această boală şi au primit medicaţie ‘adecvată’. Dr. Frances afirmă că „pacienţii cu o durere cronică, greu de diagnosticat, riscă să fie etichetaţi cu ‘boala simptomului somatic’ potrivit noilor criterii din DSM-V, dacă medicul lor decide că problema e doar în capul lor”. Şi lista noilor boli poate continua.

Oameni înzestraţi cu sentimente şi emoţii sau roboţi biologici?

Mass-media neconvenţională a remarcat faptul că lumea psihiatrilor se luptă ca toate sentimentele şi emoţiile esenţiale pe care le poate trăi o fiinţă umană – tristeţe, mâhnire, nelinişte, frustrare, nerăbdare, agitaţie – comportamentele perfect normale, chiar trăsăturile de caracter fiind clasificate ca boli mintale ce necesită tratament medicamentos. Unii specialişti prezic că, potrivit definiţiilor din DSM-V, circa 50% dintre cetăţenii americani ar putea fi diagnosticaţi ca bolnavi mintal într-un anumit moment al vieţii lor. Dr. Allen Frances, autorul cărţii „Salvarea normalului: revolta unei persoane dinăuntrul sistemului împotriva diagnosticului psihiatric scăpat de sub control, DSM-V, Big Pharma şi medicalizarea vieţii cotidiene”, prezice o creştere falsă a bolilor mintale după publicarea DSM-V: „Prima schiţă a viitoarei ediţii DSM este plină cu sugestii care vor multiplica greşelile noastre şi vor extinde domeniul psihiatriei tot mai adânc în domeniul tot mai micşorat al normalului. Această cucerire medicală de proporţii a normalităţii ar putea face ca zeci de milioane de persoane nevinovate să fie etichetate ca având o boală mintală”.

Când DSM-V a fost aprobat spre publicare, dr. Allen Frances a declarat: „Acesta este cel mai trist moment din cariera mea de 45 ani de studiu, practică şi predare a psihiatriei. Conducerea APA şi-a dat aprobarea finală pentru un DSM-V profund greşit, care cuprinde multe schimbări ce sunt în mod limpede periculoase şi nesănătoase ştiinţific. Sfatul meu pentru medicii de clinică, presă şi public este să fie sceptici şi să nu urmeze DSM-V orbeşte, pe o cale care probabil va duce la o supra-diagnosticare masivă şi o supra-prescriere de medicamente vătămătoare”.

O coaliţie de 32 de organizaţii, care include și filiale ale Asociației Psihologilor Americani (APA), susţine că DSM-V contribuie la „prescrierea excesivă de medicamente”, „stigmatizarea” şi „patologizarea” răspunsurilor şi comportamentului uman normal. Dr. Tana Dineen, care a făcut dezvăluiri cu privire la corupţia industriei farmaceutice, afirmă că această industrie „tinde să traducă întreaga viaţă în nenumărate abuzuri, dependenţe şi traume”. Într-o notă ironic-amară, jurnaliştii notau: „Singura cale ca o persoană care este cercetată sau diagnosticată de un psihiatru să fie catalogată ca fiind ‘normală’ este să nu manifeste nicio emoţie sau comportament. Potrivit DSM, o persoană în comă este o persoană normală, pentru că nu manifestă niciun simptom care să indice prezenţa lucrurilor groaznice numite emoţii sau comportamente. De asemenea, potrivit psihiatriei, o persoană aflată în mormânt este normală, pentru că morţii nu se califică pentru facilităţi în sistemul medical american. Normalitatea nu se obţine prin administrarea de medicamente. Ea nu este lipsa unei game de emoţii; viaţa implică emoţii, experienţe şi comportamente care uneori ies din sfera cotidianului. Asta nu înseamnă că oamenii au o boală mintală. Înseamnă doar că nu sunt niște roboţi biologici”.

Psihiatrii se luptă să transforme copilăria în boală mintală

Un domeniu care a primit extrem de multă atenţie, la fel ca în ediţiile anterioare, este cel al bolilor pediatrice. În DSM-V a fost introdusă boala comportamentului disruptiv (disruptive mood disorder), care a stârnit multe controverse. Grupul de lucru a introdus acest diagnostic din cauza îngrijorărilor privind diagnosticarea excesivă a bolii bipolare a copiilor – o stare rară odinioară, care a crescut de 40 ori în ultimii 15 ani. Boala comportamentului disruptiv are drept criteriu cel puţin trei izbucniri de furie pe săptămână şi iritabilitate frecventă la copii. „Problema principală cu această boală este că există foarte puţine date ştiinţifice care să susţină acest diagnostic”, afirmă psihologul pediatru Tom Frazier, care conduce Centrul pentru autism de la Clinica pediatrică din Cleveland. „Singurele date pe care le-am văzut sugerează că se va suprapune puternic cu stări ca ADHD şi boala sfidătoare combativă, astfel că nu ştiu de ce a fost introdusă, doar dacă anumiţi oameni cu influenţă au făcut presiuni”.

În plus, DSM-V reduce numărul de simptome necesare pentru ca un copil să fie diagnosticat cu ADHD (în SUA, circa 20% dintre băieţii adolescenţi au fost diagnosticaţi deja cu ADHD). Pe de altă parte, psihiatrii cer ca copiii timizi, retraşi sau liniştiţi să fie diagnosticaţi cu depresie; copiii care răspund adulţilor sau care se enervează prea des pot fi diagnosticaţi cu boala sfidării critice, şi aşa mai departe.

Pe 29 aprilie 2012, la Boston, la plenara Academiei Americane de Pediatrie din cadrul întrunirii anuale a Societăţilor Academice de Pediatrie, medicul psihiatru Thomas R. Insel (foto stânga), directorul Institutului Naţional de Sănătate Mintală (NIMH) din Statele Unite, a afirmat că doreşte să lărgească definiţia bolii mintale la copii, pentru a-i include pe copiii obraznici. De asemenea, el cere diagnosticarea copiilor la o vârstă cât mai timpurie şi asigurarea că aceștia vor primi tratament medicamentos cât mai devreme posibil.

Însă dr. Allen Frances (foto dreapta) coordonatorul DSM-IV, are o altă denumire pentru toate aceste preocupări şi eforturi ale psihiatrilor: „Aceşti copii au o boală numită copilărie”. Însuşi Centrul American pentru Controlul şi Prevenţia Bolii (CDC) se teme că procentul copiilor ce vor fi diagnosticaţi cu boli mintale va creşte din momentul în care medicii vor începe să utilizeze DSM-V. Cel puţin în ultimii 10 ani, cadrul de definire a bolii mintale s-a extins continuu, ceea ce înseamnă că tot mai mulţi oameni consideraţi anterior sănătoşi sunt acum socotiţi bolnavi mintal. Printre ultimele date culese de CDC, aproape un sfert de miliard de dolari este cheltuit anual pentru tratarea bolilor mintale, reale sau false, la copii. Între anii 1994 și 2011, numărul copiilor diagnosticaţi cu boli mintale a crescut în mod inexplicabil.

Alte programe şi campanii de atragere a copiilor în capcana bolilor mintale

Pe lângă extinderea criteriilor pentru bolile mintale din noua ediţie a manualului psihiatric DSM-V, o altă campanie are drept ţintă copiii şi adolescenţii. Astfel, în Statele Unite ale Americii, pentru a mări numărul pacienţilor şi consumatorilor de medicamente psihotrope, în timpul preşedinţiei lui George W. Bush a fost înfiinţată o Comisie pentru Sănătate Mintală şi s-a introdus un program intitulat TeenScreen, de examinare a sănătăţii mintale a tuturor adolescenţilor americani. Acest program a fost introdus în şcoli, clinici legate de şcoli şi agenţii ale comunităţii. Scopul programului TeenScreen este acela de a examina absolut toţi elevii înainte de absolvire, pentru risc de sinucidere şi boli mintale, pe baza completării unui chestionar. În funcţie de răspunsurile date de copil, el este trimis la un medic clinician, care îl va diagnostica şi-i va prescrie medicamente. Copiii pe care programul îi consideră a fi ‘la risc’ primesc apoi recomandare pentru tratament, iar eticheta plasată copilului ar putea persista pe viaţă, indiferent de validitatea ei. Nu ar trebui să fie o surpriză faptul că, dacă se merge pe firul finanțării acestui program, paşii duc direct la industria farmaceutică, căci chiar persoane din această industrie au participat la întocmirea chestionarului pe care tinerii trebuie să-l completeze.

Potrivit criticilor acestui program, există o şansă de 84-94% ca elevii să plece dintr-un cabinet medical cu eticheta falsă de sinucigaşi sau bolnavi mintal, lucru pe care TeenScreen nu-l dezvăluie. Până acum, statisticile au arătat că o treime dintre subiecţi au fost etichetaţi ca ‘pozitivi’, adică au probleme de sănătate mintală, iar la 50% dintre cei etichetaţi li s-a recomandat tratament medicamentos. Dacă acest sistem, care pare deja dureros de inexact, este dezlănţuit asupra celor peste 50 milioane elevi din şcolile publice din SUA, ţinând cont de procentele de mai sus, ar însemna etichetarea a mai mult de 17 milioane copii şi punerea a 8 milioane dintre ei în mâinile industriei de medicamente psihotrope. În plus, şcolile americane primesc fonduri pentru copiii cu probleme de sănătate mintală, iar mamele singure primesc bani pentru îngrijirea unor asemenea copii. Astfel de măsuri nu fac decât să stimuleze diagnosticarea copiilor. E interesant de remarcat că acest program a fost sprijinit puternic de preşedintele Bush şi, cu toate că guvernul american amendează companiile farmaceutice pentru ilegalităţile comise, nu este străin de activităţile lor. George Bush a fost membru în consiliul director al companiei farmaceutice Eli Lily, un director de administrare şi buget din administraţia Bush a fost vicepreşedinte al aceleiaşi companii, iar un membru în Consiliul Consultativ de Securitate al Ţării este actualul director al companiei. Eli Lily, alături de alte companii, a donat sume mari pentru campania prezidenţială a lui George Bush din 2000 şi 2004.

Şantajarea părinţilor

Pe lângă sprijinirea acestor programe de depistare precoce a bolilor mintale, autorităţile impun părinţilor să administreze copiilor medicamente psihotrope cu efecte secundare teribile, care-i marchează pe viaţă. Familia Smith din Michigan este un exemplu tipic de ameninţare a părinților de către autorități şi consecinţe tragice. La 7 ani, fiul lor, Matthew Smith a fost diagnosticat prin intermediul şcolii cu ADHD, pentru că era neastâmpărat şi atenţia îi era distrasă uşor. Părinţii lui, Lawrence şi Kelly, au fost avertizaţi că, dacă refuză ca Matthew să ia medicamente psihotrope, ar putea fi acuzaţi de neglijare a nevoilor sale educaţionale şi emoţionale. Ei au cedat presiunii şi s-au conformat somaţiei de a-i da Ritalin, trăind cu teama că „Serviciul pentru protecţia copilului” ar putea să le ia copilul dacă renunţă la medicație. La 14 ani, Matthew a murit de infarct, inima fiindu-i slăbită din cauza Ritalinului.

Un alt caz recent este cel al Maryannei Godboldo, o mamă singură şi persoană respectabilă din Detroit. Fiica sa, Ariana, a suferit o reacţie adversă la vaccinarea obligatorie pentru înscrierea la gimnaziu. Medicul i-a recomandat fetei medicamente psihotrope, printre care Risperdal, care n-au făcut decât să-i înrăutăţească simptomele. Mama a încetat să-i mai administreze fetei acest tratament şi a consultat alt medic, care i-a recomandat să oprească tratamentul şi să caute alternative. Starea fetei s-a îmbunătăţit considerabil, însă oprirea tratamentului nu a fost pe placul Serviciilor pentru Protecţia Copilului (CPS), care i-au cerut Maryannei Godboldo reluarea medicaţiei. Pe 24 martie 2011, un reprezentant al CPS i-a înmânat o petiţie prin care i se aducea la cunoştinţă că are de ales între reluarea medicaţiei şi trecerea fetei în custodia statului. Mama nu a consimţit, iar ca urmare, Serviciul pentru protecţia copilului a obţinut un mandat de preluare a fetiței, pe temeiul că mama îşi neglijează copilul. Maryanne Godboldo a refuzat categoric să-şi dea fata, iar în aprilie 2011, reprezentanţii CPS au adus polițiștii din „Echipa de răspuns special” a Departamentului de Poliţie din Detroit, cu un tanc, un elicopter şi înarmaţi până în dinţi.

După 10 ore de asediu al casei (foto sus), judecătoarea Deborah Thomas a convins-o pe mamă să se predea, cu promisiunea că fata va fi încredinţată unei rude. Autorităţile nu au respectat promisiunea, luând-o pe Ariana şi internând-o într-un spital de psihiatrie, unde a primit medicaţie puternică şi a fost molestată de personal. Mamei i s-a intentat un proces cu mai multe capete de acuzare. După mai multe luni de chin şi teroare, statul a recunoscut că fata nu avea nevoie de Risperdal şi, în decembrie 2011, un tribunal superior a confirmat decizia a două curţi inferioare, de retragere a tuturor acuzaţiilor împotriva ei.

Ironia este că în săptămâna în care autorităţile din statul Michigan au asediat casa Maryannei Godboldo, un tribunal din statul Carolina de Sud a hotărât că firma care produce medicamentul Risperdal, Johnson & Johnson, este vinovată de înşelarea medicilor cu privire la efectele secundare şi eficienţa acestuia. Cel puţin 10 alte state au pe rol procese similare în tribunalele federale, vizând acelaşi medicament. Mai mult, în statul Texas, Biroul Procurorului General a deschis un proces cu juraţi, acuzând compania Janssen, divizia farmaceutică a Johnson & Johnson, că a comercializat cu bună ştiinţă Risperdal pentru uzul copiilor, deşi era aprobat de FDA doar pentru schizofrenie la adulţi. Din nefericire, din rapoartele anuale ale companiei, vânzările globale de Risperdal între anii 1994 și 2010 au totalizat aproape 29 de miliarde de dolari.

Pe alt continent, în Australia, recomandarea tipică pentru copiii diagnosticaţi cu boli psihice include o combinaţie de tratament medicamentos cu terapii comportamentale. Asemenea tratamente sunt opţionale, dar Consiliul Naţional de Sănătate şi Cercetare Medicală se gândeşte să impună părinţilor cu copii diagnosticaţi fie să accepte tratamentele medicale, fie să se confrunte cu sancţiuni din partea serviciilor de protecţie a copilului (trecerea acestora în custodia statului).

Să nu ne închipuim că aceste lucruri se întâmplă numai pe alte meleaguri, căci astăzi tendinţa de a imita lumea occidentală şi de a prelua concepţii, metodologii şi modele de tratament este extrem de puternică. Medicii români privesc spre cei din ţările avansate şi sunt ei înşişi vânaţi de companiile farmaceutice cu sponsorizări traduse în participări la simpozioane, congrese etc. şi alte recompense, dacă acceptă să le promoveze produsele, prescriindu-le. Şi în România, rata copiilor diagnosticaţi cu ADHD a crescut spectaculos în ultimii ani, mulţi părinţi naivi căzând în plasa acestor medici, care nu urmăresc decât comercializarea produselor care le aduc bunăstare şi noi oportunităţi în carieră. Raportul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii susţine că în România ar exista în prezent 200.000 de copii cu ADHD. Prin urmare, ţara noastră a devenit deja o piaţă de desfacere pentru medicamentele psihotrope, doar că pe produsele în limba română nu sunt menţionate toate efectele secundare grave pe care le au. Nu lipseşte nici reclama. Într-o emisiune pe postul TVR2, o psiholoagă de factură modernă recita cu mult zel poezia testării copiilor de şcoală primară pentru a diagnostica cât mai devreme ADHD. Ea a menționat chiar înfiinţarea unui program naţional în acest sens. O altă ‘descoperire’ a medicinii româneşti o constituie faptul că, în penitenciarele din România, circa 80% dintre deţinuţi suferă de ADHD. În timp ce noi, oamenii de rând, socotim că o astfel de declaraţie este aberantă, pentru companiile farmaceutice este o adevărată mină de aur, o nouă piaţă de desfacere…

Psihiatria – instrument de opresiune

Pe 29 mai 2013, în cadrul Festivalului de literatură și arte Hay din Wales, cercetătoarea Kathleen Taylor de la Facultatea de psihologie, anatomie şi genetică a Universității Oxford, specializată în neuroştiinţă, a prezentat o lucrare pe tema cercetării creierului. În cadrul acesteia, ea a sugerat că într-o bună zi, poate nu foarte îndepărtată, orice „convingere radicală negativă” ar putea fi tratată ca o afecţiune mintală şi, ca atare, ar putea fi privită ca vindecabilă. Printre convingerile radicale negative, ea a menționat fundamentalismul religios. A afirmat acelaşi lucru în noua ei carte „Supremaţia creierului”, apărută în 2012: „Faptul că cineva a devenit, de pildă, radical în ideologia unui cult, ar putea să nu mai fie privit ca o alegere a voinţei sale libere, ci ca o formă de tulburare mintală. Din multe puncte de vedere, acesta ar putea fi un lucru pozitiv, pentru că, în mod clar, în societatea noastră există convingeri care fac mult rău”, a declarat ea, adăugând că fundamentalismul religios va putea fi tratat ca o boală mintală identificabilă şi vindecabilă, ca orice altă boală. Problema este cine stabileşte care sunt credinţele fundamentaliste și care sunt cele care fac rău oamenilor şi societăţii în ansamblu. Am putea face o legătură cu faptul că Departamentul Securităţii Interne al Statelor Unite a început să treacă pe listele sale de terorişti domestici pe credincioşii catolici, pe cei care sunt împotriva avortului etc., într-un cuvânt pe toţi cei care se opun conceptelor promovate de stat. Se prea poate ca în curând, toţi cei ce se ridică împotriva măsurilor pe care statul vrea să le instaureze – eutanasia, educarea copiilor potrivit ideologiei de stat – să fie socotiţi fundamentalişti şi trataţi medicamentos, până la eradicarea ideilor neconforme.

La începutul lunii iunie 2013, preşedintele american Barack Obama a organizat o întrunire specială la Casa Albă, pe tema sănătăţii mintale, la care au participat şi lideri religioşi americani. Preşedintele a cerut lăcaşurilor de cult şi altor instituţii religioase să-i ajute pe oameni să-și recunoască problemele de sănătate mintală şi să accepte tratamentul de care au nevoie.

Un alt exemplu de imixtiune a statului în domeniul psihiatric este Legea Laura, votată în 2002 de legislația Californiei. Potrivit acestei legi – numită după Laura Wilcox, care a fost împuşcată mortal la 19 ani de un bărbat bolnav mintal grav, care nu se trata – autorităţile pot impune tratament psihiatric oricărui cetăţean, dacă socotesc că acesta este bolnav mintal. Pacienţii care se opun tratamentului nu au dreptul să aleagă, ci pot fi internaţi cu forţa în spitale de psihiatrie, unde li se aplică un tratament. Orice district din statul California poate opta pentru introducerea Legii Laura. Districtul Los Angeles a introdus-o în 2004. În martie 2013, Districtul San Diego a propus o perioadă de 90 zile de evaluare a legii, pentru a o introduce.

Legea Laura este puternic susţinută de autorităţi, mass-media, Asociaţia Psihiatrilor Americani şi o sumă de grupuri de susţinere a consumatorului şi familiei. Alte proiecte de lege aflate în dezbatere ar putea extinde Legea Laura la elevi, lăsând aceasta la latitudinea conducerii şcolii. Pentru a impune tratamentul psihiatric, autorităţile hotărăsc dacă o persoană întruneşte criteriile stabilite prin Legea Laura. Aceste criterii sunt formulate într-un limbaj extrem de vag, deschis unei interpretări largi. Autorităţile pot decide foarte uşor că o persoană „este în pericol” şi, ca urmare, poate fi închisă şi i se poate administra tratament.

Sophie Faught, de la Mind Freedom International, un grup de sprijin al drepturilor reale ale pacienţilor, declara despre Legea Laura: „Suntem împotriva folosirii forţei în îngrijirea sănătăţii mintale, pentru că pur şi simplu nu este terapeutică. Când o persoană suferă de o tulburare mintală sau emoţională, ultimul lucru de care are nevoie este impunerea unei tehnici în care nu crede. Administrarea forţată a unei substanţe chimice care alterează mintea fiinţei umane nu poate fi considerată terapeutică în nicio împrejurare, dar este de-a dreptul şocant să faci asta unei persoane în propria-i casă, locul (mai presus de toate celelalte) unde el se aşteaptă la intimitate, autodeterminare şi siguranţă. Psihiatria spune prin acest act că ‘există numai o gamă îngustă de gânduri şi emoţii care sunt acceptabile, chiar în propria ta casă, chiar în propria ta minte’. Mână în mână cu autorităţile, lumea medicală vrea să ne diagnosticheze pe toţi ca bolnavi psihic, pentru a ne putea administra medicamente care să ne anihileze voinţa şi gândirea liberă şi să ne includă pe toţi într-un mare spital de psihiatrie, care a devenit lumea contemporană”.»

Iosif Mocanu

Pentru completarea imaginii de ansamblu, vizionați și documentarul „Vânzarea nebuniei”, care dezvăluie marile afaceri ce se derulează în industria medicamentelor psihotrope și veniturile uriașe, generate de parteneriatul dintre medicii psihiatri (inventatori de boli) și companiile farmaceutice (inventatoare de pilule). Filmul, foarte bine documentat și argumentat, aduce dovezi incontestabile că psihiatria, așa cum este ea practicată astăzi, este o șarlatanie.

Partea 1 http://vimeo.com/37790038

Partea 2 http://vimeo.com/37808392

Sursa : frumoasaverde.blogspot.ro

Organizația Mondială a Sănătății recomanda OBLIGATIVITATEA VACCINARILOR

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) recomandă efectuarea obligatorie a şapte vaccinuri, pentru difterie, pertusis, tetanos, rujeolă, rubeolă, oreion şi poliomielită, atrăgând atenţia că scăderea imunizării creşte riscul apariţiei de epidemii.

Plătim pentru propria moarte: vaccinurile care îmbogăţesc companiile producătoare pot să ne ucidă

În spatele mediatizării deşănţate a vaccinurilor se ascunde un adevăr înspăimântător: niciunul dintre vaccinurile existente la ora actuală, pentru niciuna dintre boli, nu este cu adevărat eficient. Nu s-a demonstrat ştiinţific eficienţa vaccinurilor, ci din contră s-a demonstrat că ele sunt foarte periculoase, transmiţând un număr mare de virusuri şi generând veritabile epidemii. În plus, substanţele care fac parte din vaccinuri, precum mercurul şi aluminiul, pot produce autism, Alzeheimer, cancer, etc. Prin vaccinare, suntem păcăliţi să plătim bani grei şi să îi îmbogăţim chiar pe cei care încearcă astfel să ne ucidă.

Aerosoli şi tânţari, mijloace eficiente pentru infectarea cu virusuri

În 1946, viitorul „rege” al produselor farmaceutice, George Merck, a raportat secretarului de război al SUA că a reuşit să transforme în armă biologică toxina extrasă din bacteria Brucella şi să o izoleze într-o formă cristalină indestructibilă, utilizând doar fragmente de ADN. În timpul războiului corean s-au pulverizat în aer astfel de cristale asupra populaţiei chineze şi coreene. Din acest motiv mulţi veterani din acel război au dezvoltat ulterior scleroza multiplă. Armata a recunoscut că boala era în corelaţie cu Brucella şi a plătit veteranilor compensaţii. Deşi particulele de Brucella pot rămâne inactive în organism timp de mai multe decenii, acestea pot fi reactivate de vaccinuri. Pentru soldaţii americani vaccinurile au devenit obligatorii din 1911. Pe lângă scleroza multiplă, această bacterie a mai fost asociată cu o varietate de alte boli, incluzând: SIDA, cancerul, diabetul, boala Parkinson, boala Alzheimer şi artrita. In anul 2000, dr.Charles Engel de la Institutul Naţional pentru Sănătate, SUA, a declarat că particulele de Brucella erau probabil răspunzătoare de sindromul oboselii cronice şi de fibromialgie.

În plus faţă de aerosoli, ţânţarii au fost îndelung testaţi ca şi agenţi de dispersie a diferiţilor patogeni. În 1950, Laboratorul de parazitologie Dominion din Belleville, Canda, creştea 100 de milioane de ţânţari pe lună. Au fost apoi trimişi la Universitatea Queens, în Kingston, unde au fost infectaţi cu particulele cristaline infectante. O epidemie de proporţii de oboseală cronică a fost raportată în 1957 în Punta Gorda, Florida. In săptămâna premergătoare, un influx masiv de ţânţari a fost observat în zona respectivă. Institutul Naţional pentru Sănătate a declarat că 450 de persoane s-au îmbolnăvit de oboseală cronică în decurs de o lună. Multe astfel de teste au fost realizate pe populaţia civilă în ultimii 50 de ani.
După 11 septembrie 2001, toate aeroporturile SUA au trecut sub control militar. Există un proiect denumit “Frunza de trifoi”, care utilizează transportoare aeriene domestice echipate cu cisterne speciale care pulverizează asupra populaţiei civile diferite substanţe chimice.
Vaccinurile sunt metoda cea mai simplă de a îmbolnăvi populaţia
Pentru a trece de bariera de vigilenţă a oricărui om obişnuit, cea mai simplă modalitate care este utilizată şi care chiar ne face co-părtaşi la propria distrugere este aşa-zisa luptă împotriva îmbolnăvirilor, prin… vaccinuri.

Vaccinurile sunt o sursă extraordinară de profit care nu comportă nici un risc pentru companiile farmaceutice, mai ales de când reacţiile adverse post-vaccinale sunt recompensate de guvern – în cazul SUA.  Ţinând cont şi de faptul că doar 10% din aceste reacţii adverse sunt raportate, această afacere – vaccinarea – ajunge să fie extrem de uşor de întreţinut şi promovat. Prin acest mod pervers de manipulare, putem spune că noi ajungem să plătim pentru propria moarte şi să-i facem astfel să se îmbogăţească pe aceşti criminali, în plus faţă de reducerea populaţiei pe care ei o preconizează.

Influenta grupare Clubul de la Roma susţinea într-un material scris că populaţia planetei este prea numeroasă şi este necesară reducerea acesteia cu 90%.  În mod evident, prin  războaie şi epidemii (HIV, Ebola, Marburg, probabil West Nile şi SARS), se poate ajunge la îndeplinirea acestui deziderat. Alte grupări elitiste (Comisia Trilaterală, grupul Bilderberg) au exprimat acelaşi punct de vedere în legătură cu suprapopularea planetei. Aşadar, vaccinurile nu sunt numai o sursă de venit, ci şi o foarte bună modalitate de fragilizare a sănătăţii populaţiei şi chiar de reducere a numărului acesteia, după cum se va observa din aspectele expuse în continuare şi din alte articole expuse pe acest site.

Virusul HIV a fost răspndit prin vaccinare

Dr. Robert Strecker susţine că Departamentul Apărării (DOD – Department of Defense) a dat 10 milioane USD în 1969 pentru a fi creat virusul imunodeficienţei umane  (HIV) care să fie folosit pentru reducerea populaţiei de culoare. Prin utilizarea Actului de Libertate a Informaţiei, dr.Strecker a putut afla faptul că DOD a obţinut fonduri  de la Congresul SUA pentru a realiza studii asupra agenţilor care distrug sistemul imunitar, pentru crearea de arme biologice.

Vaccinarea copiilor măreşte mortalitatea infantilă

In 1999 vaccinul anti-rotavirus a fost recomandat de CDC (Centre for Diseases

Control) pentru toţi copiii. Când acest program de vaccinare a fost instituit, mai mulţi copii au murit, iar un număr foarte mare de copii au făcut obstrucţii intestinale care le-au pus în pericol viaţa. Testările acestui vaccin înainte de patentare au arătat o incidenţă crescută a pericolului de obstrucţie intestinală, dar vaccinul a fost aprobat, fără recomandări speciale pentru practicieni. Vaccinurile pentru copii deseori nu sunt studiate pentru toxicitate, deoarece asemenea studii le-ar elimina de pe piaţă.
In martie 2005, Haruna Kaita, cercetător ştiinţific în domeniul farmacologiei şi decan al Universităţii din Nigeria, a testat vaccinurile trimise de Organizaţia Mondială a Sănătăţii  în India. Dr. Kaita a depistat o serioasă contaminare cu agenţi patogeni.
Pe lângă contaminările virale sau bacteriene, vaccinurile conţin şi multe substanţe toxice, care se introduc pentru a preveni infectarea lor cu bacterii sau pentru a le creşte performanţele. Printre aceste substanţe, se află şi mercurul, formaldehida şi aluminiul. În ultimii 10 ani, numărul de copii autişti a crescut de aproape cinci ori în SUA. Această creştere bruscă a procentului de copii autişti a survenit după introducerea vaccinului anti-varicelă, pojar, rubeolă, în 1975. Cazul cel mai reprezantativ este al unui copil căruia i s-au administrat vaccinuri pentru 9 boli într-o zi. Aceste injecţii au fost urmate imediat de instalarea autismului. Vaccinurile conţin un prezervant pe bază de mercur, numit thimerosal. Copilul a primit în acea zi o doză de mercur de 41 de ori mai mare decât cea care în mod normal poate afecta organismul. Mercurul este toxic pentru sistemul nervos.

Substanţele adiţionale din virusuri sunt ucigătoare

O nouă boală numită miofasceită macrofagică determină dureri în muşchi, oase şi

articulaţii. Toate persoanele cu această boală au fost injectate cu vaccinuri care conţineau aluminiu. Depozitele de aluminiu sunt capabile să rămână ca reziduuri iritante în ţesuturi şi să perturbe sistemul imunitar şi sistemul nervos pe tot parcursul vieţii. Toate vaccinurile conţin aluminiu şi mercur. Aceste metale par să joace un rol important în etiologia bolii Alzheimer.

Când ne vaccinăm, de fapt jucăm o versiune modernă a “ruletei ruseşti”. Nu numai că ne expunem la aluminiu, mercur, formaldehidă, proteine străine, dar putem dobândi astfel virusul SV40 şi alte virusuri periculoase care pot genera cancer, leucemie, SIDA, etc. Congresul SUA protejează companiile producătoare de vaccinuri de urmărirea în justiţie, astfel că aceste soluţii injectabile periculoase cresc profiturile companiilor farmaceutice. Deşi expun populaţia la riscuri enorme, aceşti producători nu riscă nici măcare o amendă.

În ciuda propagandei deşănţate, nu există nici o dovadă că vaccinurile sunt eficiente. Dimpotrivă. Şi de asemenea, vaccinurile nu sunt studiate în amănunţime pentru siguranţă înainte de a fi introduse pe piaţă. Există foarte multe dovezi că vaccinurile sunt periculoase, iar singura raţiune pentru existenţa lor este aceea de a creşte profiturile firmelor producătoare.

Clubul francmasonic Rotary a finanţat vaccinarea copiilor în România

La conferinţa de prezentare a vaccinului Engerix  – vaccinul anti-hepatită B, la noi în ţară, după ce a fost lăudat peste măsură pentru toate beneficiile pe care le aduce, s-a recunoscut că totuşi în Franţa Ministerul Sănătăţii nu l-a aprobat pentru a fi administrat copiilor. La întrebarea de ce nu a aprobat Ministerul Sănătăţii francez, respectivul a invocat motive financiare. Deci România este mai bogată ca Franţa? Nu. Clubul Rotary, în generozitatea sa, a sponsorizat această acţiune – vaccinarea cu Engerix B în România. Câtă grijă pentru copiii români! De ce nu şi pentru cei francezi?

Institutul de Patologie al Forţelor Armate, la ora actuală, reconstruieşte virusul gripei spaniole din 1918, inserându-l în tulpinile contemporane de virus gripal şi crescându-i letalitatea. Gripa spaniolă a omorât 675000 de americani în perioada 1918-1919. Mulţi din cei morţi erau soldaţi vaccinaţi. Anumiţi oameni de ştiinţă merg până la a afirma că versiunile reconstruite ale gripei ar putea fi inserate în vaccinuri, împreună cu o tulpină mai benignă, cu scopul de a diminua progresia componentelor periculoase. Substanţele chimice suport ale vaccinurilor pot ajuta anvelopa virală să fuzioneze cu celulele pulmonare, facilitând infecţia. Oamenii vor răspândi mai departe infecţia, şi apoi vor începe să cadă ca muştele. Aceasta va cauza pe de o parte panică, şi pe de altă parte o creştere a cererii de vaccin, accelerând astfel ciclul. Persoanele cu inocul mic de virus, care nu vor avea simptome grave de boală,  vor fi învinuite ca fiind cele care au răspândit boala.

Cel mai sigur vaccin este cel care nu este niciodată folosit!

V-ati intrebat vreodata ce se gaseste de fapt in vaccinuri?

Mass-media pe această planetă este atât de aservită elitei francmasonice mondiale şi aşa-zişilor iluminaţi care conduc din umbră lumea, din păcate către un adevărat dezastru planetar, încât ea face fără ruşine şi în mod slugarnic aproape orice pentru dezinformarea unui public adesea neştiutor şi naiv, care înghite cu credulitate orice. Interesele financiare ale marilor companii farmaceutice (care, culmea, aparţin în număr mare chiar unor francmasoni de rang înalt sau membrilor grupării criminale Bilderberg) au  întotdeauna prioritate. Mass-media contribuie din plin, la ora actuală, la răspândirea în rândul maselor credule a gogoşilor mediatice înfricoşătoare cu privire la aşa-zisa pandemie a gripei porcine. În loc să ne informeze, mijloacele mass-media şi-au propus să ne prostească fără încetare, repetând zi de zi, până la saturaţie, aceleaşi minciuni gogonate. Tot ceea ce se petrece nu este deloc întâmplător, dacă avem în vedere că marile concernuri farmaceutice internaţionale obţin mari câştiguri din comercializarea vaccinurilor, ele fiind cele care orchestrează campania de inducere în masă a unei stări de frică paralizantă.

Urmărind cu atenţie ştirile despre aşa-zisa pandemie de gripă   (care, de fapt, a fost creată în laborator la comanda capilor francmasoneriei mondiale), se pot observa minciuni sfruntate, care continuă să fie repetate aproape obsesiv, pe canalele principale ale mijloacelor mass-media, în legătură cu gripa   şi cu vaccinurile ce urmează să fie realizate împotriva gripei. Este semnificativ în această direcţie diabolismul elitei francmasonice mondiale, care nu numai că a creat în laborator aceste virusuri, dar urmăreşte totodată să ne prostească să ne vaccinăm, obţinând astfel sume impresionante, pentru ca apoi să ne omoare pe banii noştri. Este binecunoscut la ora actuală faptul că aşa-zisele vaccinuri antigripale produse de compania Baxter, ce urmau să ajungă pe piaţă în mai multe ţări din Europa, erau în mod deliberat contaminate cu tulpini ale gripei aviare H5N1.

Pe 7 iulie 2009, într-un anunţ ce nu a fost difuzat pe scară largă, ce aparţine OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) s-a recomandat ca adjuvanţii ce se folosesc pentru vaccinuri să fie utilizaţi pentru a spori cantitatea de vaccinuri produse şi care sunt disponibile la ora actuală la nivel mondial. O sursă majoră de toxicitate a vaccinurilor antigripale o constituie (pe lângă faptul că aceste vaccinuri sunt în mod intenţionat contaminate cu viruşi mortali) adjuvanţii, care sunt nişte substanţe ce au menirea să dinamizeze şi să amplifice imunogenicitatea vaccinurilor respective. În literatura de specialitate, toxicitatea acestor adjuvanţi este astăzi evidenţiată pe larg.

Cele mai multe vaccinuri au un conţinut periculos de mare de mercur, sub forma unei substanţe ce este numită thimerosal (un conservant ce are consecinţe letale, sau altfel spus, care ucide), care este de 50 de ori mai toxic decât mercurul. O doză suficient de mare, atunci când este introdusă în organism, poate cauza disfuncţii pe termen lung la nivel imunologic, senzorial, neurologic, motor şi comportamental. Otrăvirea cu mercur duce totodată la instalarea unor stări care sunt specifice autismului, face să apară sindromul atenţiei deficitare, declanşează scleroza multiplă, face să apară deficienţe de vorbire şi chiar de limbaj.

Un alt adjuvant  comun şi foarte toxic pentru vaccinuri este hidroxidul de aluminiu, care cauzează alergie şi şoc anafilactic. Există şi alţi numeroşi adjuvanţi noi, care sunt chiar mai periculoşi. Aceste aspecte sunt mai mult decât semnificative şi ar trebui să ne dea de gândit, pentru că este evident pentru orice om plin de bun simţ şi inteligenţă că, dincolo de aparenţe, prin injectarea noastră cu acest vaccin se urmăreşte, de fapt, chiar inocularea în organism a virusurilor împotriva cărora ni se spune că suntem vaccinaţi, împreună cu astfel de substanţe toxice, care declanşează la scurt timp după aceea boli grave, conducând la moarte. Acele fiinţe umane care, în naivitatea lor, se vor vaccina cu aceste vaccinuri, dând dovadă de o mare credulitate şi naivitate, fac astfel jocul elitei francmasonice, al cărui scop este acela de a reduce în mod drastic populaţia mondială. Aceasta şi-a propus în realitate să reducă populaţia acestei planete la mai puţin de un miliard de locuitori.

Vaccinurile care au fost elaborate de marile concerne internaţionale precum Baxter, Novartis etc. ne protejează împotriva gripei porcine

Vaccinul ce a fost, zice-se, elaborat împotriva gripei porcine şi despre care se afirmă că protejează în mod sigur împotriva gripei porcine nu este în realitate câtuşi de puţin sigur. Cu toate acestea, se afirmă că acest vaccin protejează împotriva gripei porcine şi aceasta este cea mai mare minciună dintre toate, pe care mijloacele mass-media o promovează fără încetare.
Există numeroase argumente care dovedesc că vaccinurile ce au fost elaborate împotriva gripei nu sunt deloc aşa de sigure cum se susţine. Virusul gripei se modifică rapid – chiar şi fără ajutorul ingineriei genetice pe care, la porunca elitei francmasonice, o folosesc în laborator unii cercetători lipsiţi de conştiinţă, pe care îi putem numi pe bună dreptate criminali – iar vaccinul s-ar părea că ţinteşte doar tulpinile specifice.
De asemenea, la ora actuală se afirmă cu viclenie că vaccinarea antigripală nu asigură protecţie permanentă şi trebuie, tocmai de aceea, să fie repetată anual; se ştie că astfel de vaccinuri sunt dificil de produs în masă, iar unele tulpini nu se dezvoltă deloc în laborator. La ora actuală, cinci companii farmaceutice care acţionează la nivel planetar au contracte pentru a produce vaccinul împotriva gripei porcine: Baxter Internaţional, GlaxoSmithKline, Novartis, Sanofi-Aventis şi AstraZeneca.
Baxter a fost prima companie farmaceutică ce a produs un vaccin împotriva virusului AH1N1, într-un timp suspect de scurt de la declanşarea aşa-zisei pandemii de gripă porcină (există destule indicii că virusul gripei porcine a fost realizat la comanda elitei francmasonice în laborator). Companiei farmaceutice i s-a permis să introducă pe piaţă vaccinul AH1N1 la sfârşitul lunii iulie şi începutul lunii august 2009, în ciuda faptului că această companie a fost implicată într-o serie de acţiuni în mod evident criminale, care aveau ca scop declanşarea unor pandemii. Se cunoaşte la ora actuală pe întregul glob că în decembrie 2008, o filială Baxter din Austria a vândut în 18 ţări un vaccin uman antigripal ce era contaminat cu o tulpină virală letală H5N1 de gripă aviară. În Cehia, testele pe cobai s-au soldat cu moartea tuturor animalelor de laborator în care a fost injectat aşa-zisul vaccin. Tot compania Baxter este responsabilă de un caz de epidemie de gripă porcină, ce s-a produs datorită fisurării suspecte a unei fiole destinate unui laborator de cercetare, într-un tren Intercity, în Elveţia.

Novartis, o altă firmă de produse farmaceutice, a anunţat în 13 iunie 2009 că a produs un vaccin împotriva gripei porcine utilizând şi adjuvantul MF59. Acest adjuvant este de natură uleioasă şi conţine substanţele Tween80, Span85 şi squalena. Compania Novartis a provocat şi ea un mare scandal în anul 2008, ca urmare a testelor clinice cu vaccinul H5N1 ce au fost realizate în Polonia. Testarea a constat în administrarea vaccinului la 350 persoane  fără adăpost  (vagabonzi) de către unele asistente medicale şi de către unii medici polonezi, experiment care a condus la moartea a 21 dintre cei testaţi şi a condus la aducerea personalului medical în instanţă de către poliţia poloneză.

Vaccinul ce a fost produs de compania GlaxoSmithKline conţine adjuvantul AS03, care a fost aprobat de  către UE, împreună cu vaccinul anti-gripă aviară H5N1, în anul 2008.

Vaccinurile – mașina de făcut bani

De-a lungul ultimelor decenii, vaccinurile – ca metode terapeutice şi subiect de cercetare  –  au luat o deosebită amploare. Au fost introduse programe exhaustive de vaccinare, iar fondurile alocate descoperirii de vaccinuri contra diferiţilor agenţi patogeni au crescut foarte mult. În mass-media abundă reclamele privind utilizarea vaccinurilor pentru a ne proteja de anumite afecţiuni. Şi asta în ciuda faptului că incidenţa bolilor contagioase a scăzut dramatic cu multe decenii înainte de introducerea vaccinării pe scară largă!

Oare cât de necesare ne sunt vaccinurile, în realitate?
Chiar suntem aşa de susceptibili la îmbolnăviri?

Mass-media duce o amplă campanie pro vaccin, în care vaccinarea este prezentată ca fiind sigură şi eficientă. Cei care îndrăznesc să critice această acţiune extrem de costisitoare pentru statul român sunt ridiculizaţi şi catalogaţi drept „învechiţi”, „ultrareligioşi” sau „conspiraţionişti”.

În ultimele două decenii au fost introduse în diferite ţări campanii de vaccinare, susţinute de OMS sau UNICEF.

Cine sunt de fapt marile firme producătoare de vaccinuri?

Clanul Rockefeller a monopolizat medicina americană în 1920. Împreună cu I.G. Farben deţinea monopolul industriilor chimică şi farmaceutică. Aceste două puteri economice au lucrat împreună atât înaintea cât şi în timpul celui de-al doilea război mondial. Martin Bormann a fost omul principal care s-a ocupat de banii Reich-ului în timpul lui Hitler, conducând astfel întreaga economie germană. Acest om era puntea de legătură între Reich şi clanul Rockefeller. Când Hitler şi Martin Bormann şi-au dat seama că vor pierde războiul, au investit fondurile în peste şapte sute de corporaţii pentru a produce un monopol asupra industriilor chimică şi farmaceutică. Hitler şi Bormann au investit puternic în Merck şi alte companii farmaceutice. Ei ştiau nu numai că aceste investiţii vor fi o importantă sursă de venit în viitor dar mai ştiau, din experienţa dată de lagărele de exterminare, că poţi extermina populaţia în masă cu ajutorul substanţelor chimice, a gazelor şi a medicamentelor. Poţi astfel să elimini oameni, mulţi, fără să fii bănuit.

Merck este una dintre cele mai mari zece companii farmaceutice din lume, cu un profit de miliarde de dolari anual. Vaccinurile sunt o sursă extraordinară de profit care nu comportă nici un risc pentru companiile farmaceutice, mai ales de când reacţiile adverse post-vaccinale sunt recompensate de guvern.

FOTOGRAFII ȘOCANTE – CE NU NE ARATĂ MASS-MEDIA: EFECTELE VACCINĂRII

O reacție severă la vaccinul pentru prevenirea hepatitei:

O reacție îngrozitoare la vaccinul BCG:

Reacții cutanate severe după vaccinare:

Contorsiuni faciale și distorsiuni urmate după vaccinul DTP:

O altă victimă inocentă a vaccinului:

Distrusă neurologic de către vaccinul DPT:

Vaccin împotriva variolei care aproape că i-a distrus brațul și umărul acestei persoane:

O altă reacție severă la nivel cutanat, în urma vaccinării:

Teșut distrus în profunzime din cauza vaccinului:

Vaccinul pentru prevenire HPV, a transformat această fată sănătoasă și normală într-o victimă a vaccinului cu creierul distrus:

Sursa articol : http://miscareakilluminati.blogspot.ro/2015/02/fotografii-socante-ce-nu-ne-arata-mass.html

Globalizare si control social

Dupa manipularea genetica a hranei, s-a inventat si manipularea genetica a gustului

Ati vazut produse care se lauda ca nu au deloc zahar, sare ori glutamat monosodic, dar care in acelasi timp pastreaza gustul neschimbat? Atunci ar cam trebui sa va ingrijorati. O companie , Senomyx, a creat o serie de compusi care afecteaza direct modul in care percepem gusturile. Sub denumirea de arome artificiale sau identic naturale, care este deja prezenta pe multe dintre etichetele actuale, noile substante sunt incluse in produse care, desi nu contin zahar sau sare, creeaza aceeasi senzatie de gust dulce sau sarat atunci cand ating limba, prin „pacalirea” creierului.

Senomyx are contracte cu Kraft, Nestle, Coca Cola, Campbell Soup, Cadbury Schweppes, de exemplu pentru includerea de substante chimice care mascheaza prezenta gustului amar, prin inhibarea receptorilor de pe limba ai acestui gust si stimularea celor corespunzatori gusturilor dulce si sarat. Aceasta permite corporatiilor sa sustina ca produsele lor contin deloc sau mai putin zahar, sare sau glutamat de sodiu, senzatia de gust ramanand nemodificata.

Chestionate companiile au refuzat sa dezvaluie care dintre produse contin contine substante chimice de tipul celor mentionate mai sus. Aceste componente chimice nu trebuie evidentiate intr-un mod deosebit pe etichete deoarece pentru ele inca nu exista o legislatie corespunzatoare.

„Ajutam companiile sa-si curete etichetele” a spus Kent Snyder, director executiv la Senomyx. Mark Zoller, cercetatorul sef, a dezvaluit ca Senomyx a utilizat secventele genomului uman identificand sute de receptori ai gustului. Componentele chimice create de Senomyx stimuleaza acei receptori necesari pentru a amplifica gustul sarat ori dulce. Din aceasta perspectiva producatorii sustin ca aceste substante sunt complet sigure din punct de vedere al sanatatii consumatorului datorita cantitatilor mici utilizate.

Sursa :  naturalnews.com

Compania farmaceutica Merck a raspandit in lumea intreaga cancerul, SIDA si leucemia prin virusuri injectate in vaccinuri

În spatele mediatizării deşănţate a vaccinurilor se ascunde un adevăr înspăimântător:

După 11 septembrie 2001, toate aeroporturile SUA au trecut sub control militar. Există un proiect denumit “Frunza de trifoi”, care utilizează transportoare aeriene domestice echipate cu cisterne speciale care pulverizează asupra populaţiei civile diferite substanţe chimice.

Vaccinurile sunt metoda cea mai simplă de a îmbolnăvi populaţia

Pentru a trece de bariera de vigilenţă a oricărui om obişnuit, cea mai simplă modalitate care este utilizată şi care chiar ne face co-părtaşi la propria distrugere este aşa-zisa luptă împotriva îmbolnăvirilor, prin… vaccinuri.

Vaccinurile sunt o sursă extraordinară de profit pentru companiile farmaceutice, mai ales de când reacţiile adverse post-vaccinale sunt recompensate de guvern – în cazul SUA și UE. Prin acest mod pervers de manipulare, putem spune că noi ajungem să plătim pentru propria moarte şi să-i facem astfel să se îmbogăţească pe aceşti criminali, în plus faţă de reducerea populaţiei pe care ei o preconizează.

Corporaţiilor farmaceutice le pasă doar de profit.

http://dantanasescu.ro/2011/07/18/corporatiilor-farmaceutice-le-pasa-doar-de-profit.html

http://www.naturalnews.com/041963_vaccines_cancer_viruses_Dr_Maurice_Hilleman.html

Compania Bayer a vandut produse antihemofilice infectate cu HIV
Compania Bayer a vandut cu buna stiinta in anii ’80 produse antihemofilice Factor VIII infectate cu HIV, virusul care produce SIDA, in tari precum: Spania, Franta, Hong Kong, Taiwan, Argentina, Indonezia, Japonia, Malaezia si Singapore.

Documentele oficiale descoperite dezvaluie faptul ca aceasta actiune s-a produs cu stiinta si complicitatea autoritatilor SUA, a Administratiei pentru Alimentatie si Medicamente (FDA), dupa ce aceasta a interzis distribuirea medicamentului in SUA, datorita cazurilor de infectare cu HIV aparute.

In urma folosirii produsului au fost constatate mii de infectii, in tarile in care a fost vandut produsul, in special in randul copiilor. In ciuda acestui fapt nici un oficial guvernamental sau al companiei Bayer nu a fost anchetat in SUA in acest caz.

Bayer este o corporatie americanoida. Cum sa se faca cercetari…”papusarilor”?!

GLUTAMATUL DE MONOSODIU, ADITIVUL ALIMENTAR CARE NE OMOARĂ ÎNCETUL CU ÎNCETUL

Deja celebra vorbă a nu mai puţin cunoscutului Henry Kissinger, unul dintre strategii de vârf ai politicii americane, „Cine controlează hrana va controla populaţia”, nu are nevoie, credem, de prea multe comentarii. Sau nu a devenit oare în ultimii 20 de ani tot mai evident pentru oricine are ochi de văzut şi urechi de auzit că populaţia României se hrăneşte tot mai prost, iar numărul afecţiunilor fizice şi psihice a crescut şi s-a diversificat într-un ritm îngrijorător?

Recentele propuneri de a rezolva unele din problemele pe care le pune hrana necorespunzătoare prin închiderea reţelelor McDonald’s – ca multe alte soluţii ce vin din spaţiul politic românesc – sunt cel puţin propagandistice, pentru că nu atacă problema în cauzele ei profunde. Problema o constituie, aşa cum bine s-a observat recent într-o investigaţie a unui post local de televiziune, aditivii alimentari folosiţi la nivel industrial în hrana procesată pe care o consumăm zi de zi. Iar cauza este, înainte de toate, mai alesglutamatul de monosodiu – „nicotina alimentelor”, aşa cum a fost denumit de John Erb, autorul lucrării „The Slow Poisoning of America” („Otrăvirea lentă a Americii”).

Glutamatul de monosodiu (MSG) este, aşa cum observa neurochirurgul Russell L. Blaylock, un alt cercetător cunoscut al aditivilor alimentari şi al efectelor acestora asupra creierului, oexcitotoxină, adică un element toxic ce produce supraexcitaţia unor importanţi receptori şi neurotransmiţători din creier, al cărui rezultat este moartea neuronilor. Astfel, cu toate că încă nu s-a descoperit o legătură directă între boli precum Alzheimer, Parkinson, autism sau diferite forme de scleroză (a căror principală caracteristică este afectarea unor ample zone neuronale) şi o supralicitare a consumului de glutamat de monosodiu, substanţă folosită în mod curent şi în mari doze în hrana noastră, este cu toate acestea evident pentru doctorul Blaylock că MSG-ul este un factor de agravare a acestor boli – dacă nu cumva este şi una dintre principalele cauze care le determină.

Istoria „nicotinei” din hrana noastră

Glutamatul este de fapt un aminoacid des întâlnit în hrana naturală, mai ales în roşii, drojdie, ciuperci, extracte vegetale, dar în vreme ce asimilarea lui de către corp se face treptat şi este atenuat de antioxidanţi puternici existenţi, spre exemplu, în tomate, care blochează toxicitatea glutamatului, substanţa produsă în mod artificial şi adăugată sub formă de aditivi alimentari în hrana noastră de către industria alimentară provoacă un amplu dezechilibru asupra întregului corp, chiar din pântecele mamei şi de-a lungul întregii vieţi.

Glutamatul de monosodiu este un potenţator de gust descoperit ca atare în 1907, în Japonia, de către Kikunae Ikeda. Bucătăria japoneză folosea deja de cel puţin o sută de ani un extract dintr-o plantă de mare, numită kombu. Uscată şi preparată, aceasta era folosită ca aromă specială cu rolul de potenţator de gust, fără însă a se cunoaşte cu adevărat cauza pentru care dădea un gust atât de plăcut mâncării. Cercetătorul japonez a descoperit că substanţa responsabilă pentru potenţarea gustului este glutamatul şi a vândut patentul companiei japoneze de condimente Suzuki. Împreună au pus bazele companiei Ajinomoto în 1909, denumire care în traducere ar însemna „esenţa gustului”. Aşa a început producţia în masă a glutamatului de monosodiu – substanţă produsă prin procedee chimice şi mult mai puternică decât kombu, varianta sa naturală –, iar în 1933 în Japonia se ajunsese deja la o producţie de aproximativ 5 tone.

După cel de-al Doilea Război Mondial, oficialii armatei americane şi-au dat seama că raţiile de mâncare ale soldaţilor japonezi erau mult mai gustoase decât cele americane şi au descoperit glutamatul de monosodiu – elementul cheie care potenţează gustul. Astfel, cele mai mari companii producătoare de alimente din Statele Unite s-au întâlnit în 1948 şi, aflând de acest potenţator de gust, au hotărât să-l folosească pe scară largă. Până în anii ’70 ai secolului trecut, companiile americane au folosit substanţa până şi în alimentele pentru copii, astfel încât în numai câţiva ani folosirea MSG-ului ajunsese o afacere de miliarde de dolari.

Dar în 1957 doi cercetători au descoperit că folosirea glutamatului la şoarecii abia născuţi distruge celulele din retina ochilor, iar în 1968 John Olney, un neurocercetător şi neuropatolog de la Departamentul de Psihiatrie al Universităţii St. Louis din Washington, a repetat experimentul pe şoareci şi a descoperit că glutamatul de monosodiu nu distruge numai retina, dar este responsabil şi de distrugerea unor importante zone ale creierului, producând efecte extrem de asemănătoare cu cele pe care le observăm în atacurile cerebrale sau în boli precum Alzheimer şi Parkinson.

Cercetătorul şi-a comunicat descoperirile către Congresul S.U.A., într-o audiere la care au fost prezenţi şi marii producători de alimente pentru copii. Aceştia şi-au dat seama de ameninţarea care planează asupra afacerilor lor dacă publicul află rezultatele cercetărilor şi au fost de acord să retragă singuri substanţa din alimente. Însă acest lucru s-a petrecut numai aparent, pentru că glutamatul a fost reintrodus sub multe alte forme şi denumiri. Astfel încât, de atunci şi până astăzi, folosirea glutamatului de monosodiu este o afacere în plină creştere, cu încasări anuale de miliarde şi miliarde de dolari şi de euro, folosirea acestuia răspândindu-se pe scară largă în toată lumea.

Companiile alimentare şi-au angajat armate de „cercetători” care să susţină contrariul unei evidenţe documentate foarte solid în ultimii 50 de ani. S-a creat astfel o confuzie, ce nu poate totuşi rezista în faţa sutelor şi miilor de studii şi experimente pe animale. Acestea arată că folosirea compusului chimic de glutamat de sodiu şi a altor potenţatori de gust şi îndulcitori artificiali, precum aspartamul, provoacă nu numai diabet şi obezitate (un adevărat flagel în America, dar tot mai mult şi în ţara noastră!), ci afectează şi hormonul de creştere, împiedicând creşterea normală a organelor şi a corpului, influenţează negativ funcţiile reproductive, producând infertilitate, ridică mult nivelul de agresivitate şi comportament antisocial, provoacă ample probleme cardiovasculare şi, nu în ultimul rând, distruge creierul, prin supraexcitarea neuronilor, astfel încât atât la animale cât şi la oameni se observă o diminuare a capacităţilor cognitive şi intelectuale. Distrugând neuronii şi reţelele neuronale, glutamatul distruge memoria, devenind cel mai probabil una dintre cauzele maladiei Alzheimer, ce a cunoscut în ultimii ani o amploare fără precedent.

Cum acţionează glutamatul asupra creierului

Glutamatul este unul dintre cei mai importanţi receptori şi neurotransmiţători din corp şi din creier, fiind responsabil, alături de alţii, cu buna funcţionare a sistemului nervos. Pe lângă faptul că glutamatul este o substanţă ce se găseşte în produsele naturale, acesta a fost unul din argumentele folosite de „cercetătorii” marilor companii alimentare pentru a susţine că folosirea glutamatului artificial în mâncare nu face decât să meargă pe linia naturii. Dar cercetările au arătat că supraexcitarea acestor receptori ai glutamatului din corpul nostru produce un dezechilibru în întregul corp.

Practic, glutamatul este o substanţă care, adăugată în alimente, ne poate face să mâncăm mai mult, cu poftă şi la intervale mai scurte de timp o mâncare cu slabe capacităţi nutritive şi, obiectiv, mai puţin gustoasă. S-a ajuns astfel în situaţia paradoxală – aşa cum s-a observat de multe ori în ultimii ani – de a avea o populaţie care mănâncă mult dar este malnutrită, tocmai pentru că din mâncare lipsesc acei nutrienţi fundamentali pentru buna funcţionare şi întreţinere a corpului nostru.

Cercetătorul Russell L. Blaylock descrie în lucrarea sa „Excitotoxinele – gustul care ucide” modul în care acţionează asupra celulelor şi neuronilor glutamatul produs în cantităţi industriale şi adăugat în hrana noastră. Celulele folosesc un sistem de siguranţă pentru a absorbi elementele nutritive, iar cheia acestui proces este calciul sau sodiul, substanţe care deschid „uşa” celulei. Calciul este deci şi substanţa care deschide uşile neuronilor din creier, pentru a face loc agenţilor nutritivi, care, la rândul lor, determină neuronul să transmită semnale. Dar când neuronul este expus unor excitotoxine precum glutamatul de monosodiu, sistemul de blocare al neuronului este perturbat: nu numai că o doză prea mare de calciu dăunează, dar neuronul devine supraexcitat şi transmite neîncetat semnale până ce se epuizează şi moare.

MSG-ul activează prin supraexcitarea tuturor tipurilor de receptori şi neurotransmiţători cunoscuţi. Magneziul şi zincul sunt substanţele care închid sistemul şi blochează canalul deschis de calciu pentru toxine nedorite, dar ceea ce se observă în hrana servită de fast-food-uri, de exemplu, este faptul că aceasta este extrem de săracă tocmai în substanţe precum zincul şi magneziul. Astfel, canalul neuronal nu se închide, permiţând excitotoxinelor să distrugă creierul, iar efectul este somnolenţa şi letargia, la care se adaugă o stare generală de neputinţă.

Să fie oare întâmplător faptul că în ultimul timp în ţara noastră tot mai mulţi pacienţi acuză astfel de stări şi li se administrează magneziu? Cauzele sunt multiple, cu siguranţă, dar afecţiunile raportate în ultima vreme datorită unei proaste nutriţii sunt tot mai numeroase.

Efectele documentate ale glutamatului de monosodiu

Într-un raport prezentat în 2006 în faţa comisiei de experţi pentru aditivii alimentari din cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, intitulat „Otrăvirea lentă a omenirii”, cercetătorul John Erb a rezumat sute de studii ce au tratat în ultimii 50 de ani efectele glutamatului de monosodiu asupra animalelor şi oamenilor. Urmărind acest rezumat, prezentăm în continuare câteva dintre aceste efecte.

Potrivit cercetătorilor F. Bellisle şi M. Monneuse, un procent de 0,6% de glutamat de monosodiu este suficient pentru a-i determina pe oameni să mănânce mai mult şi mai repede; se pare că în jur de 6% din dieta zilnică a unei persoane ar putea fi alcătuită din MSG. Astfel încât, la un consum de două kilograme de alimente pe zi, un adult sau un copil ar primi o doză de 12 grame de glutamat de monosodiu; o astfel de doză este suficientă pentru a omorî un şobolan de un kilogram (cf. JECFA Toxicology Study, FAO Nutrition Meetings Report Series, 1974, No. 53).

Într-un studiu realizat în 1984, cercetătorii au reuşit să provoace atacuri de epilepsie şoarecilor cărora li s-au administrat mici doze de MSG: „Severitatea convulsiilor şi frecvenţa deceselor a crescut în mod progresiv odată cu vârsta” (cf. Monosodium-L-glutamate-induced convulsions–I. Differences in seizure pattern and duration of effect as a function of age in rats, Arauz-Contreras J., Feria-Velasco A., 1984).

Glutamatul de monosodiu a fost folosit de asemenea într-un experiment din 1980 pentru a produce leziuni la nivelul creierului şi sistemului nervos central al şoarecilor şi puilor de găină: „Glutamatul de monosodiu (MSG) a fost folosit pentru a crea o leziune în sistemul nervos central al unui şoarece abia născut. Administrarea de injecţii subcutanate şoarecilor cu o vârstă de patru zile a produs un grad ridicat de necroză celulară în hipotalamus” (cf.Reaction of the hypothalamic ventricular lining following systemic administration of MSG, Rascher K., Mestres P., 1980).

În literatura de specialitate, „şoareci trataţi cu MSG” este o expresie sinonimă cu obezitatea, letargia şi creşterea nivelului de insulină. De zeci de ani, cercetătorii produc în laborator şoareci ce suferă de obezitate datorită administrării de glutamat de monosodiu în diferite doze. De asemenea, MSG-ul adăugat în hrana oilor a condus la o creştere a apetitului, astfel încât consumul de hrană de slabă calitate poate fi mărit prin tratarea acesteia cu MSG (cf.Factors affecting the voluntary intake of food by sheep, Colucci P.E., Grovum W.L., 1993). Într-un alt studiu având la bază subiecţi umani, „Umami and Appetite” („Umami şi apetitul”), realizat în 1990 de către P.J. Rogers şi J.E. Blundell, s-a constatat că atunci când un om consumă o masă la care se adaugă MSG, acestuia i se face în curând din nou foame şi va consuma o cantitate mai mare de hrană tratată cu MSG decât fără acest ingredient.

MSG-ul este responsabil şi pentru creşterea secreţiei de insulină, potrivit unui studiu din 1990 al cercetătorilor A. Niijima şi T. Togiyama: „Când cavitatea orală a şoarecelui a fost infuzată cu o soluţie de MSG, s-a constatat o creştere rapidă a nivelului de insulină din sânge la 3 minute de la stimulare”. Aceleaşi efecte au fost observate şi într-un experiment cu subiecţi umani (cf. Glutamate ingestion and its effects at rest and during exercise în humans, Mourtzakis M., Graham T.E., 2002).

Glutamatul de monosodiu reduce, de asemenea, secreţia hormonului de creştere în timpul adolescenţei. Experimentele realizate pe şoareci au arătat că MSG-ul reduce secreţia hormonului de creştere, şoarecii devenind obezi şi având o creştere deficitară. Efectele se observă însă şi la oameni: „La indivizii obezi, secreţia hormonului de creştere este împiedicată (…), iar gradul acestui defect în secreţie este proporţional cu gradul de obezitate” (cf. Growth hormone status in morbidly obese subjects and correlation with body composition, Savastano S., Di Somma C., Belfiore A., 2006).

În anii ’80 şi ’90 ai secolului trecut, cercetătorii au descoperit că MSG-ul poate depăşi bariera reprezentată de placentă şi periclita, astfel, animalul sau copilul în formare. Efectele negative au fost amplu documentate pe şoarecii folosiţi în experimente, iar „aceste observaţii cresc posibilitatea existenţei unei otrăviri dincolo de placentă a fetuşilor umani, după consumul de către mamă a unor alimente bogate în glutamat” (cf. Neurotoxicity of monosodium-L-glutamate in pregnant and fetal rats, Toth L., Karcsu S., 1987).

„S-a demonstrat că glutamatul de monosodiu (MSG) penetrează bariera placentei. Activarea excesivă a receptorilor de glutamat şi supraîncărcarea intracelulară cu calciu indusă de către MSG, care duce în cele din urmă la moartea neuronilor, ar putea rezulta într-o reducere a capacităţii de învăţare şi memorare a puilor de şoareci, dacă mama a fost tratată cu MSG pe când purta puiul în uter” (cf. Transplacental neurotoxic effects of monosodium glutamate on structures and functions of specific brain areas of filial mice, Gao J., Wu J., Zhao X.N., 1994).

În urma acestor observaţii experimentale asupra efectelor nocive pe care le are glutamatul asupra sarcinii, cercetătorii M. Hermanussen şi J.A. Tresguerres au tras în 2003 un puternic semnal de alarmă: „Sugerăm cu tărie abandonarea agentului aromatizator glutamat de monosodiu şi reconsiderarea dozelor zilnice de proteine şi amino acizi recomandaţi în timpul sarcinii”.

Un alt efect deosebit de important observat de cercetători în testarea glutamatului pe şoareci este comportamentul agresiv şi antisocial pe care îl generează asupra rozătoarelor. Aceasta este de fapt o trăsătură surprinsă de către toate experimentele din domeniu, fără excepţie, aşa cum subliniază şi doctorul Russell Blaylock în cartea sa „Excitotoxinele”. Şi cum omul este de cinci ori mai receptiv la glutamat decât şoarecii, iar copiii de patru ori mai mult decât adulţii, să ne mai mire oare că, lăsaţi pe mâna televizorului şi internetului, lipsiţi de o educaţie adecvată şi îndopaţi cu glutamatul găsit mai ales în cipsuri, dresinguri şi supe, copiii noştri sunt tot mai agresivi?…

Având în vedere că studiile ştiinţifice arată tot mai concludent cum glutamatul distruge zonele cerebrale responsabile cu concentrarea şi atenţia şi, în general, slăbeşte capacităţile cognitive – atât la animale cât şi la oameni, iar aceasta chiar din faza intrauterină, dacă mama a consumat multe alimente bogate în glutamat –, de ce să ne mai mirăm de slabele rezultate cognitive ale copiilor noştri? Sau că, aşa cum arată aceleaşi studii, oamenii devin infertili?

Războiul împotriva populaţiei şi hrana

Suntem martorii unui „război împotriva populaţiei” fără precedent, unul în care omului i se cere o atenţie sporită faţă de ceea ce se întâmplă în jurul său, pentru a evita ceea ce altfel i-ar putea distruge viaţa, fără ca măcar să-şi dea seama de ce a ajuns atât de neputincios şi lipsit de vlagă. Ajungem treptat asemenea puilor din crescătoriile de păsări – o masă obeză, fără memorie şi iniţiativă, cu dată de expirare cât mai recentă, înhămată degrabă la căruţa morţii. Şi, dacă se poate – fără urmaşi!

Paradoxul epocii noastre este nu numai acela că în societăţile abundente oamenii sunt subnutriţi, ci mai ales faptul că, în societatea informaţiei, omul este tot mai dezinformat. Altfel cum ne-am putea explica faptul că, deşi avem acces la atâta informaţie, totuşi nu ştim ceea ce se petrece cu adevărat în jurul nostru?

Acest război perfid împotriva omului mizează însă nu numai pe dezinformarea lui „informată”, ci pe ceea ce este mai propriu omului după Cădere: pofta. Ceea ce aduce nou epoca noastră, a alimentelor procesate la nivel industrial, este esenţializarea poftei sau mai degrabă a elementului chimic care o produce. Tocmai de aceea, soluţia se găseşte în asceza plină de discernământ pe care Biserica o învaţă de mii de ani. Mai mult ca niciodată, trebuie să fim „înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii”…

Autor: Petru Molodeţ

Sursa: Familia Ortodoxa

Corporaţiile farmaceutice fac experimente mortale cu oamenii! În timp ce ele obţin profituri de miliarde de dolari anual, oamenii mor subit consumând anumite medicamente periculoase

Big Pharma (nume generic dat marilor corporaţii farmaceutice ale lumii) ne păcăleşte cu efectele pozitive ale unor medicamente. Mai precis, ne minte pe faţă. Iar autorităţile ce fac? Nimic. Pentru că ele sunt plătite de aceeaşi Big Pharma şi nimeni nu îndrăzneşte să se atingă de vreo corporaţie farmaceutică! Sau dacă se ating, o fac mult prea târziu, când deja o mulţime de oameni au murit din cauza folosirii acelor medicamente. Astăzi vom vorbi despre câteva cazuri ale unor medicamente “vedetă” sau “medicamente-blockbuster”, adică cele care îndeplinesc următoarele criterii: pot fi utilizabile zilnic, de aproape oricine, pe termen nelimitat; rezolvă o problemă de sănătate foarte des întâlnită (de exemplu, colesterolul) şi pot fi vândute unui număr mare de oameni. Medicamentele de care vă vorbesc în acest articol nu se prea găsesc în România, dar sunt utilizate foarte des în Statele Unite, făcându-se chiar o reclamă agresivă pentru ele.

Vioxx. Este un “medicament-vedetă” pus în vânzare de corporaţia farmaceutică Merck. Este considerat a fi o “super aspirină” pentru durerile de zi cu zi, fie că e vorba de durerile menstruale sau artrită. Se crede că în fiecare zi 20 de milioane de oameni folosesc Vioxx, acest “medicament-minune”. Numai că nu e atât de minunat, descoperindu-se că dublează riscul stopului cardiac. Şi mai mult decât atât, corporaţia Merck ştia despre riscurile de sănătate, dar a ascuns datele de public. Se estimează că, din cauza “super aspirinei” cel puţin 140.000 de oameni au avut stop cardiac. Halal medicament!

Meridia. Medicamentul-minune pentru slăbit promitea femeilor scăparea rapidă de greutate. Însă nu le promitea şi riscurile asociate. Astfel, în urma diferitelor studii s-a constatat că persoanele care luau Meridia aveau riscuri mai mari în a face boli cardiovasculare grave; în 2009, s-au semnalat 84 de morţi suspecte care au fost legate direct de consumul de Meridia. În urma presiunilor publicului, dar şi a Agenţiei Americane a Medicamentului (FDA) Meridia a fost retras in 2010, după 13 ani, în care a omorât, probabil, o mulţime de femei nevinovate, ce au fost păcălite de reclama agresivă din mass-media.

Darvon. 53 de ani… atât  a stat pe piaţă acest medicament (introdus în 1957 şi scos abia în 2010). Un opioid sintetic, s-au făcut presiuni de către societatea civilă ca Darvon să fie scos de pe piaţă, datorită riscului său mare în a produce morţi. De ce? Pentru că amestecat cu alcool, Darvon-ul este foarte toxic pentru inimă. În 1978, s-a semnalat toxicitatea şi mortalitatea acestui Darvon, dar autorităţile l-au scos de pe piaţă abia în 2010, la presiuni publice enorme. Cine ştie câţi oameni au murit timp de 53 de ani…

Trovan. Big Pharma îşi testează noile medicamente în ţările sărace. Este cazul medicamentului Trovan. În timpul unei epidemii de meningită din Nigeria (în 1996), Pfizer a administrat antibioticul Trovan la copii (ce nu era încă aprobat). 11 dintre copii au murit în urma administrării sale, în timp ce alții au suferit leziuni permanente. Oficialii nigerieni au spus că Pfizer a efectuat în mod ilegal un studiu clinic fără a obține un certificat valabil și acordul pacienţilor. În 1998, la doi ani după acest scandal, Agenţia Americană a Medicamentului (FDA) aprobă în mod inexplicabil Trovan-ul pentru a fi utilizat în Statele Unite, dar nu şi la copii. Pe parcursul primului an, la 300.000 de pacienţi pe lună le-a fost prescris Trovan, piaţa acestui medicament valorând mai mult de 1 miliard de dolari pe an. Dar, în primul an, medicii au constatat 14 cazuri de insuficienţă hepatică acută și șase decese legate de Trovan. La mai puțin de doi ani de la aprobarea sa, autoritățile de reglementare din SUA au fost forțate să retragă autorizaţia pentru Trovan din cauza toxicității sale hepatice dovedite.

Propulsid. În 1993, un alt medicament era agresiv promovat în mass-media: Propulsid, bun împotriva refluxului gastro-esofagian. Janssen Pharmaceutica (parte din corporaţia Johnson & Johnson) făcea peste 1 miliard de dolari anual din vânzarea acestui medicamente. Totuşi, el era un medicament periculos: au fost semnalate 341 de cazuri de aritmii cardiace şi circa 80 de decese din cauza folosirii acestui medicament. Acestea sunt doar cazurile documentate… cine ştie câte alte morţi s-au datorat utilizării Propulsid-ului. În anul 2000, ca urmare a mai multor scandaluri, Johnson & Johnson anunţă încetarea fabricării Propulsid-ului.

Acestea sunt doar câteva exemple.. cine ştie câte altele mai sunt în întreaga lume! Preluare de pe Lovendal.ro