Regalitatea Britanica Moderna: eugenisti, nazisti si neo-feudali

queenduke

Citez din articolul Modern British Royalty: Eugenicists, Nazis and Neo-Feudalists (din 26 aprilie 2011):

   Secretele nuntii regale

Viitoarea nunta regala a lui William Mountbatten-Windsor, mostenitor in asteptare la tronul britanic a cuprins mass-media din Marea Britanie de o venerare care iti provoaca  stari de voma, si i-a transformat in niste slugarnici lingusitori care iti intorc stomacul pe dos. Chiar si mass-media din Statele Unite se revarsa asupra regalilor la o asemenea masura incat comentatorii au subliniat faptul ca, daca media corporativa a zilelor moderne ar fi acoperit Razboiul de Independenta, i-ar fi sustinut cu fermitate pe Britanici.

Statele Unite a luptat un razboi sangeros de independenta impotriva controlului britanic asupra guvernului si economiei sale, si totusi mass-media americana a devenit rapid fascinata de o institutie care reprezinta tot ce nu reprezinta America. Aceasta in ciuda faptului ca intr-un sondaj efectuat recent doar 6 % din americani au declarat ca sunt interesati de eveniment.

Se estimeaza ca doua miliarde de oameni vor privi nunta regala in acest weekend. In ciuda razboiului de pe trei fronturi, contaminarea radioactiva din Japonia, evoluarea terenului prezidential din 2012 si orice alt numar de stiri, lentilele colective ale mass-mediei vor fi exclusiv directionate spre o ceremonie snoaba si pompoasa, care ii costa pana la aceasta ora pe contribuabili britanici deja extrem de incordati zeci de milioane.

In timp ce guvernul Britanic obiecteaza fata de evenimentele ce se desfasoara in Siria si alte locuri unde protestele si demonstratiile sunt brutal restrictionate, cei care doresc sa protesteze impotriva valorilor demodate din lumea veche elitista pe care Marea Britanie este inca obligata sa le accepte sub monarhie ca si „cultural”, vor fi intampinati in acest weekend cu o rezistenta severa si cu o prezenta de proportii a politiei pe strazile din Londra.

Intre timp, peste 40 de monarhi din intreaga lume isi vor lua locurile lor la nunta, printre care dictatorii si ambasadorii din tarile cu cele mai ingrozitoare istorii in domeniul drepturilor omului. precum Swaziland, Arabia Saudita si Zimbabwe. Desi a fost invitat, Printul Bahrenului, a carui stat din Golf a fost violent suprimat in ultimele luni de proteste pentru reforme democratice, a refuzat respectuos, in scopul de a evita un scandal de relatii publice. Liderii din Kuwait, Qatar, Emiratele Arabe Unite si Oman, a caror forte militare au ajutat la represiunea vicioasa, vor fi totusi  acolo. Ambasadorului libian la Marea Britanie i sa anulat invitatia atunci cand s-a decis ca Libia ar trebui bombardata inapoi in epoca de piatra.

In plus, au mai fost invitate un card de gaste de ‚’vedete’’, ostentativ in incercarea de a produce mai multa publicitate media si a pune un context al secolului 21 asupra a ceea ce este, in esenta, un show ceremonial medieval de putere.

Asa cum a subliniat scriitorul independent londonez  Republican, Johann Hari, frenezia care inconjoara familia regala are „un defect subtil deformator asupra caracterului Marii Britanii, ca simbol suprem al tarii noastre”.

„Suveranitatea noastra este reprezentata pe cele mai snoabe criterii din toate: draga, stii cine a fost tatal sau? Copiii din Britania cresc cu ideile ca noi toti facem plecaciuni si reverente in fata unor persoane pur si simplu pentru descendenta lor nemeritata si neinteresanta. Aceast snobism subtil se absoarbe prin societate ajustandu-ne sa fim respectuosi fata de averea nemuncita si fara talent, pur si simplu pentru ca este acolo”.

Fastul si publicitatea acestei ocazii este parte a unei campanii in curs de desfasurare deliberata de inginerie sociala pentru a reconstrui celebritate si importanta in jurul unei elite parazitare si tiranice care inca trage toate sforile pe scena mondiala.

Acest lucru a fost de asemenea subliniat accentuat in timpul primei vizite de stat efectuata la Londra in 2009, de catre presedintele Obama.

Inainte de intalnirea cu Regina si cu sotul sau rasist notoriu, Printul Philip, Obama a anuntat ca o „iubeste” pe regina si ca in imaginatia oamenilor din intreaga America „regina reprezinta „decenta” si „civilitate”.

Cat de respingator de ironic este ca primul presedinte de culoare a asa-zise „lumi libere” sa se refere la institutia cu cele mai inradacinate prejudecati si mai elitista din Europa, ca simbol al „civilizatiei”!

Cat de dezgustator de regretabil este ca presedintele sa numeasca „decenta” o linie de sange care de secole s-a declarat ca fiind conducatoare numita de Dumnezeu peste jumatate de planeta, care ucide, tortureaza si mutileaza pe oricine care trece peste aceasta, in scopul de a-si pastra mantaua.

De asemenea au circulat rapoarte despre Obama ca ar fi practicat inainte de intalnire, plecaciuni si periaje pentru eticheta curteneasca.

Protocolul traditional regal dicteaza ca barbatii fac o inclinare din cap iar femeile fac o usoara plecaciune – desi o strangere de mana este considerata acceptabila atat timp cat regina e cea care intinde prima mana, raporteaza Politco.

Cand presedintele s-a intalnit cu regina intr-o camera folosita pentru audiente cu demnitari straini, Obama a aplecat  usor capul si i-a spus: „Va multumesc foarte mult pentru invitatie”, inainte de a se intoarce spre Duke, aplecandu-se inca o data a adaugat: „Este o minunata onoare”.

3157royalhouseholdlodge

Michelle Obama a facut o plecaciune reginei, cu toate acestea, mai tarziu ea a fost surprinsa punandu-si necorespunzator mainile pe gloriosul monarh. The London Telegraph chiar a emis si un raport cu privire la modul in care acest gest a fost „o abatere de la ceea ce este considerat protocol corespunzator atunci cand intalnesti regina”

   Probabil partea cea mai revelatoare a intalnirii a venit insa din gura Printului Philip care nu si-a putut controla xenofobia sa virulenta, nici chiar in fata camerelor de luat vederi si a presei.

   In convorbirea mica, regina si printul l-a intrebat pe presedinte si pe sotia sa despre programul lor istovitor de cand au ajuns marti seara tarziu.

„A fost o intarziere” a spus regina

„Doar incercati sa ramaneti treji!” a spus Philip.

Apoi presedintele a spus regalilor: „Am avut micul dejun cu primul-ministru, am avut intalniri cu chinezii, rusii, David Cameron…

„Si sunt mandru sa spun ca nu am atipit in niciuna dintre sedinte”.

Printul Philip i-a spus izbucnind in ras: „Poti face diferenta dintre ele?”

Se pare ca Barack Obama a raspuns ca el nu a avut nici o problema sa le diferentieze.

Apoi Philip, cu un gest din mana i-a directionat pe Obama si sotia sa sa se intoarca spre camera, la care presedintele a raspuns nervos „desigur”.

Sotii Obama si regina au reusit un set uimitor de zambete false si incomode, in timp ce Philip nici nu s-a deranjat sa le incerce.

Cei patru s-au alaturat apoi altor lideri mondiali in sorbirea sampaniei si devorarea tartinelor, inclusiv produselor de patiserie, oua afumate de prepelita si rulouri de rata umplute cu pepene galben.

Priviti videoclipul cu ploconul care induce schimbul de cuvinte:

Printul Philip serveste ca o legatura intre familia regala din zilele moderne si istoria ei josnica. El a facut atat de multe remarci rasiste in public, incat acestea ar umple literalmente o carte intreaga.

In 1984 el a intrebat o femeie din Kenya „Sunteti femeie, nu-i asa?”

In 1986 a spus studentilor britanici din China „Daca mai stati mult pe aici, o sa va intoarceti acasa cu ochii oblici”.

In 1998, in timpul unui tur al Papua Noua Guineea, a spus unui alt student britanic, „Deci ai reusit sa nu sfarsesti mancat”?

In timpul unui tur al unei companii de langa Edinburgh, Scotia, a vazut un panou de siguranta cuplata prost. „Se pare ca a fost pusa de catre un indian”, a remarcat el.

In timpul unei vizite intr-un orasel din Scotia, intr-o mica conversatie cu un instructor auto, el a intrebat, „Cum va tineti bastinasii departe de bautura suficient de mult incat sa-i treceti de examenul auto (la traseu)?”

Intr-o vizita in Australia in 2002, printul Philip a intrebat un indigen, „Inca mai aruncati cu sulite?”

De asemenea, el a spus odata unui grup de copii surzi care stateau in picioare langa un tobosar Jamaican, „Surzi? Daca stati langa tobele alea, nu-i de mirare ca sunteti surzi.”

Si lista continua si continua. In timp ce mass-media rade adesea la aceste remarci numindu-le drept gafe, ele sunt de o natura mai serioasa atunci cand mediul din care provine Philip si organizatiile in care este implicat sunt examinate mai cu atentie.

Este bine documentat faptul ca sora printului Philip, Sofia, a fost casatorita cu Christopher de Hesse-Cassel, un colonel SS care l-a numit pe fiul sau cel mare Karl Adolf, in onoarea lui Hitler. Intr-adevar, toate cele patru surori ale lui Philip s-au casatorit cu nazisti de rang inalt. Perspectiva de fosti nazisti si simpatizanti nazisti care au participat la nunta lui din 1947 cu viitoarea regina a Angliei, a insemnat ca i s-a permis sa invite doar doua persoane.

Acum doi ani, mai multe descoperiri despre legaturile naziste ale lui Philip au aparut intr-o carte care a publicat fotografii cu Philip la varsta de 16 ani la inmormantarea surorii lui mai mari, Cecile, inconjurat de rude in uniforme SS naziste.

O alta fotografie o arata pe sora sa mai mica, Sophia, sezand in fata lui Hitler la nunta lui Hermann si Emmy Goering. Philip a fost fortat sa recunoasca faptul ca familia sa a fondat tentativele lui Hitler de a restabili puterea si prestigiul „atractiv” al Germaniei si a recunoscut ca aveau „inhibitii cu privire la evrei”.

In trecut, Philip a participat de asemenea la reuniunile ultra secrete ritualice ale elitelor de la Bohemian Grove, unde a „furat show-ul” cu un „amuzant dar picant discurs” in 1962, potrivit propriei literaturi a lui Grove (foto mai jos)

   Inainte de a pleca din Londra pentru vizita sa in California, in noiembrie 1962, Printul Philip i-a scris lui Jack Merrill, un vechi prieten, exprimandu-si dorinta de a vizita Bohemian Grove.  Jack a comunicat cu mine si i-am invitat pe Jim Black si Charlie Kendrick sa ni se alature in calitate de co-hosts pentru o petrecere Groove. I-am explicat apoi situatia lui Arch Monson, Presedintele Clubului si impreuna cu el am elaborat un program. Pentru ca vremea era imprevizibila in aceasta perioada a anului am decis ca ar fi mai sigur sa tinem petrecerea in interiorul barului. Avand in vedere capacitatea sa limitata, am restrans lista de invitati la fostii presedinti ai Clubului, presedinti de comisie, un grup de animatori extrem de talentati de-ai nostri, si bineinteles membrii ai partidului printului Philip, plus cativa alti Bohemiani. Cu ajutorul managerului Clubului si al personalului totul a mers foarte bine si cu totii s-au bucurat de eveniment. La masa de pranz a prezidat Wally Sterling, si Charlie Kendrick a tinut discursul de bun venit. Cu toate acestea, spectacolul a fost furat de printul Philip, care a tinut un discurs amuzant dar si picant in tinerea pasului cu traditiile Bohemiei.

Philip a fost de asemenea instruit in Tineretul Hitlerist. Credinta lui in ideologia nazista este clara atunci cind cineva se uita la ce a spus cu privire la subiectul suprapopularii.

In prefata cartii sale din 1986, „Daca eram un animal”, Printul Philip a scris, „In cazul in care ma voi reincarna, as vrea sa ma intorc ca un virus mortal, pentru a contribui cu ceva la rezolvarea suprapopularii.”

Imprumutand ideea de la oamenii de stiinta americani care au initiat domeniul in 1930, nazistii au avansat pseudo-stiinta eugeniei si au incorporat-o in visul de super-rasa ariana a lui Adolf Hitler. Avand in vedere conexiunile naziste ale lui Philip, opiniile sale cu privire la subiectul suprapopularii sunt nesurprinzatoare, si totusi socante.

Si anul trecut el a reiterat aceste opinii, anuntand ca sunt prea multi oameni in lume si a atacat familiile numeroase intr-un interviu la o televiziune, in ciuda faptului ca printul Philip insusi are patru copii si opt nepoti.

Fiul sau Charles, urmatorul Rege al Angliei, a continuat astfel de ideologii, facand turul lumii cu avioane private tinand discursuri despre impactul schimbarilor climatice si cum prea multi oameni omoara planeta.

palacemason

Charles, care a mostenit intregul Ducat de Cornawall, care se intinde peste 135.000 de hectare in 23 de judete, in principal in sud-vestul  Angliei, este de asemenea un „patron” al genocidalului Trust pentru populatia optima (OPT), un grup notoriu de politici publice cu baza in Marea Britanie care face campanie pentru un declin treptat in populatia umana la nivel mondial pana la ceea ce vad ei ca nivel „propice”.

Patronii colegi a lui Charles de la OPT includ futuristul si eco-fascistul de top James Lovelock, care recent a cerut sfarsitul libertatii, pentru ca o putere imperativ globala alcatuita din „cativa oameni cu autoritate” sa poata sa supravegheze rezultatele radicale ale populatiei umane ale planetei, in scopul de a combate schimbarile climatice.

Charles si cei de la OPT sunt in stransa legatura cu Societatea Regala, o institutie elitista veche de 350 de ani, a carui statut  regal a fost acordat de catre regele Carol al II-lea.  Societatea Regala de asemenea colaboreaza cu entuziastii eugeniei si fanaticii depopularii.

John Sulston, care in prezent conduce un important studiu al populatiei globale pentru Societatea Regala, a jucat cel mai faimos si important rol in cadrul Proiectului Genomului Uman, in efortul de a identifica si trasa miile de gene ale genomului uman. Sulston a lucrat sub James D. Watson, un eugenist notoriu care a sustinut in trecut ca persoanele de culoare sunt in mod inerent mai putin inteligente decat albii si a sustinut creearea unei „super-rase” de oameni, unde cei atractivi si puternici fizic sunt fabricati genetic in conditii de laborator.  Watson este intr-adevar si el afiliat cu Societatea Regala, in 1993 el a primit din partea societatii medalia de onoare Copley, pentru „merite deosebite in cercetare, in orice ramura a stiintei, si alternarea intre stiintele fizice si stiintele biologice”.

Toate aceste grupuri elitiste neo-feudale, care se dau drept grupuri de mediu, au facut din asta justificarea lor de a introduce taxe solide pe carbon populatiei din tarile dezvoltate, si literalmente de a reduce dezvoltarea lumii industrializate prin reducerea emisiilor de carbon cu peste 90%. Prin urmare, nu este nicio surpriza faptul ca cei din familia regala sunt dispusi participanti.

Zelul regalilor de a subtia populatia de nedoriti are putin de a face cu asa numitele „acreditari verzi”, asa cum este prostesc sustinut de mass-media corporativa.

Asa cum Alex Jones documenteaza in documentarul End Game, aceasta mentalitate este endemica in randul elitei.

Sari la capatul acestui articol pentru o selectie vasta de citate similare din partea printului Philip, toate pledand sacrificarea „surplusului” de populatie umana. Si rasismul din cadrul familiei regale nu se limiteaza la printul Philip.

La inceputul anului 2005, nepotul lui Philip, printul Harry, a fost nevoit sa isi ceara scuze public pentru ca a purtat un complet insemn nazist inclusiv o insigna a wehrmachtului german si o banderola svastica.

Fotografiile cu Harry purtand uniforma au fost facute la petrecerea zilei de nastere a unui prieten in Wiltshire, care a avut ca tema pentru costumatii „colonial si nativ”.

In 2008 Harry a fost din nou nevoit sa-si ceara scuze pentru ca l-a numit pe un coleg de armata asiatic „micul nostru prieten Paki” (termen considerat rasist), si glumind cu un altul ca „arata ca un raghead’’ (cap invelit in tol) un termen jignitor pentru un Arab.

In aceeasi saptamana tatal lui Harry si fiul lui Philip, printul Charles, a produs un alt rand de rasa dupa ce a reiesit ca il chema pe un prieten asiatic dupa porecla „Sooty”.

In 2004 o poveste mai degraba dezgustatoare a aparut in mass-media din SUA cu privire la Printesa Michael de Kent, care este sotia varului primar al Reginei Elisabeta. Tatal Printesei Michael, baronul Gunther von Reibnitz, a fost expus de asemenea in anii 1980 ca a fost membru al partidului nazist si ofiter SS.

Conform relatarilor Printesa s-a intors catre o masa dintr-un restaurant aglomerat la care erau asezati oameni de culoare New Yorkezi si i-a mustrat pentru ca erau zgomotosi, adaugand „Ar trebui sa va intoarceti in colonii”.

Atunci cand i s-a cerut de catre unul dintre meseni sa explice comentariile ei Printesa a spus „Eu nu am spus du-te inapoi la colonii, ci am spus, amintiti-va de colonii”, adaugand ca „in zilele coloniilor existau reguli care erau foarte bune”.

Ganditi-va. O aristrocata britanica de origine germana – a carei tata a fost in nazism SS –sa le spuna in Statele Unite afro-americanilor care au fost aici de secole sa-si „aduca aminte de colonii”? A notat LA Times.

Ultima Regina Mama a fost si ea de asemenea declarata o rasista virulenta, anul trecut Edward Stourton, prezentatorul programului-pilot de radio Today, a descris-o ca „bigota batrana ingrozitoare”.

Potrivit altora, Regina mama s-a referit la persoanele de culoare ca fiind niste „prosti” sau „negrii”, s-a opus tuturor formelor de imigratie si a considerat ca negrii africani sunt incapabili sa-si conduca propriile lor tari. A sustinut legea pentru minoritatea alba din Rhodesia si a lamentat ca fostului lider apartheid P.W. Botha i s-a facut o presa negativa.

royalfreemasons

Regina mama l-a criticat de asemenea pe Lordul Mountbatten, vicerege al Indiei, „pentru ca a dat imperiul” si pe sotia acestuia pentru ca „mama ei era pe jumatate evreica”.

In ciuda tuturor acestor lucruri, mass-media se refera in mod constant la ea ca „bunica favorita a natiunii”.

Dar se inrautateste…

Inainte ca razboiul sa inceapa, Regina Mama a fost o sustinatoare in facerea concesiilor lui Hitler si regimului nazist, un sentiment impartasit de un numar mare de aristrocati britanici care admirau modul in care Hitler trata cu comunistii.

Pentru aproape 50 de ani documentele regale au fost tinute in tezaurul de la Castelul Windsor care detaliau relatiile regelui abdicat, Edward VIII, cu Hitler si nazistii. Acestea au inclus documente germane capturate care descriu intalnirea de la Windsor cu Hitler in 1937 si planurile de a-l restabili pe Edward, Duce de Windsor, pe tron daca nazistii castigau razboiul. Unele dintre aceste documente raman inca ascunse de ochiul publicului.

In timp ce multi l-au descris pe Edward VIII si pe sotia sa ca fiind simpatizanti cunoscuti ai nazistilor si politicilor lor, rude ale lui Wallis Simpson, femeia de origine americana cu care Edward a avut o aventura si motivul abdicarii lui, a sugerat ca de fapt Edward a fost excomunicat de restul familiei regale deoarece nu a fost destul de prietenos cu nazistii.

De-a lungul anilor ’20 si ’30, George V si George VI erau fermi opusi in a intra in conflict cu patria lor strabuna.

Familia regala moderna a fost fondata in 1840 cand Regina Victoria s-a casatorit cu Albert de Saxe-Coburg, un duce german, creand Casa de Saxe-Coburg-Gotha. Cum sentimentul era dusmanos fata de toate lucrurile germane in timpul Primului Razboi Mondial in 1917 nepotul lui Victoria, Regele George V – un maresal de onoare in armata germana – s-a gandit ca este prudent sa renunte la numele german si la titluri si sa adopte Windsor, numele unui oras mic din judetele de origine ale Angliei.

Astazi, multi oameni in Marea Britanie sugereaza ca toate aceste fapte nu mai sunt relevante deoarece familia regala are foarte putina putere. Acesta este un mit urias. Regina este inca seful statului si, ca atare, ea poate inlocui pur si simplu guvernul britanic in orice moment alege ea, oricand ar dori ea sa faca acest lucru. Familia regala inca detine fasii vaste de teren in Marea Britanie si in restul lumii, si Regina inca prezideaza ca sef de stat in Canada si Australia.

Printul Philip, cu propriile sale cuvinte: Trebuie sa „reformam” surplusul populatiei.

Aici este o recapitulare a unor afirmatii facute in public de catre „Maiestatea Sa Virusul” cu privire la „reformarea populatiei”

Reportat de catre Deutsche Press Agentur (DPA), August, 1988

   In cazul in care ma voi reincarna, as dori sa ma intorc ca un virus mortal, in scopul de a contribui cu ceva la rezolvarea suprapopularii.

Printul Philip, in Cuvant inainte a cartii sale Daca as fi un animal, Marea Britanie, Robin Clark Ltd., 1986.

   Ma intreb cum ar fi sa ma reincarnez intr-un animal a carui specie a fost atat de redusa in numar incat ar fi fost in pericol de disparitie. Care ar fi sentimentele sale fata de speciile umane a carei explozie de populatie neaga ca acesta ar exista pe undeva…Trebuie sa marturisesc ca sunt tentat sa cer pentru o reincarnare intr-un virus mortal deosebit.

   Conferinta de presa la Clubul National de Presa din Washington, D.C. cu ocazia conferintei „Grija pentru creatie” a Conferintei Americii de Nord privind Religia si Ecologia, May 18, 1990

   Este evident in prezent ca pragmatismul ecologic a asa numitelor religii pagane, cum ar fi cea a indienilor americani, polinezienilor, si aborigenilor din Australia, a fost o afacere mai buna si mai realista decat cele mai intelectuale filosofii monoteiste ale religiilor revelate, in ceea ce priveste etica conservarii.

   Adresare la primirea gradului onorific din partea Universitatii din Western Ontario, Canada, Iulie 1, 1983.

   De exemplu, proiectul Organizatia Mondiala a Sanatatii, conceputa pentru a eradica malaria din Sri Lanka in anii de dupa razboi, si-a atins scopul. Dar problema de astazi este faptul ca Sri Lanka trebuie sa hraneasca de trei ori mai multe guri, sa gaseasca de trei ori mai multe locuri de munca, procura de trei ori mai multe locuinte, energie, scoli, spitale si pamant pentru asezare, in scopul de a mentine aceleasi standarde. Nu e de mirare ca mediul natural si fauna salbatica din Sri Lanka a suferit. Faptul este…ca cele mai bine-intentionate programe de ajutoare sunt cel putin partial responsabile pentru aceste probleme.

Prefata la Down to Earth de Alteta Sa Regala Printul Philip, Duce de Edinburgh, 1988,p.]8

   Nu pretind sa am vreun interes deosebit in istoria naturala, dar ca baiat am fost adus la cunostinta de fluctuatiile anuale ale numarului de animale de joc si necesitatea de a ajusta „selectia” la marimea surplusului de populatie.

Prelegere la Consiliul European al Scolilor Internationale. Montreaux, Elvetia, Noiembrie. 14, 1986.

   Marea dificultate despre „viata” este ca noi oamenii facem parte din ea, si de aceea este aproape imposibil sa studiezi obiectiv…Prin urmare, ea tinde sa fie antropocentrica si acorda insuficienta atentie bunastarii tuturor celorlalte forme de viata care impart aceasta planeta cu noi.

„Conflict intre instinct si ratiune”

Adresare la uniunea Universitatii din Edinburgh, Noiembrie. 24 1969.

Vorbim despre tarile supra si sub-dezvoltate; cred ca o divizie mai exacta ar putea fi intre subdezvoltate si suprapopulate. Cu cat sunt mai multi oameni, cu atat mai multa industrie si mai multe deseuri si mai multa murdarie exista, si prin urmare mai multa poluare.

Conferinta Fairfield Osborne, New York, Oct. 1 1980

Daca situatia de poluare a lumii nu este critica in acest moment, este foarte sigur ca situatia va deveni din ce in ce mai intolerabila intr-un timp foarte scurt. Situatia poate fi controlata, chiar si inversata; dar se cere cooperare la scara si intensitate dincolo de orice s-a realizat pana acum.

Realizez faptul ca exista cauze vitale pentru care trebuie luptat, si ii simpatizez pe oamenii care arata o preocupare pasionata pentru prea multele exemple de inumanitate, nedreptate si incorectitudine; dar in spatele tuturor acestor lucruri atarna un nor mortal. Inca neobservat si nerecunoscut, procesul de distrugere a mediului nostru natural aduna viteza si impuls. Daca nu reusim sa facem fata provocarii, celelalte probleme vor pali in nesemnificatie.

Introducere la sectiunea „Factorul Populatia” din cartea Down to Earth de Alteta Sa Regala Printul Philip, Duce de Edinburgh, 1988.

Ce a fost descris ca  „echilibrul naturii” este pur si simplu sistemul naturii de auto-limitare. Succesul de fertilitate si de reproducere creaza surplusul dupa permiterea de inlocuire a pierderilor. Ruinarea, variatia climatica, boala, foamete – si in cazul numit inadecvat Homo sapiens, razboi si terorism – sunt principalele mijloace prin care numarul populatiei este tinut sub un oarecare control.

Privita fara patima, trebuie sa fie evident faptul ca populatia umana a lumii a crescut la o asemenea dimensiune incat pune in pericol propriul habitat; si a reusit deja cauzand disparitia unui mare numar de plante salbatice si specii de animale. Unele au fost pur si simplu ucise. Altele au disparut in tacere, deoarece habitatele lor au fost preluate sau deranjate de activitatile umane.

   Oamenii sunt cea mai mare amenintare pentru supravietuire

   Interviu cu Printul Philip, Duce de Edinburgh, in People Dec.21, 1981 intitulat „Disparitia speciilor il ingrijoreaza pe Printul Philip, dar nu atat de mult pe cat il ingrijoreaza suprapopularea.

   I: Care considerati ca ar fi cea mai mare amenintare asupra mediului?

   R: Cresterea populatiei umane este probabil singura amenintare mai grava si pe termen lung pentru supravietuire. Suntem intr-un dezastru major, daca acesta nu este temperat- nu doar pentru lumea naturala ci si pentru lumea umana. Cu cat sunt mai multi oameni, cu atat mai multe resurse vor consuma, cu atat mai multa poluare vor crea. Nu avem nici o optiune. Daca [cresterea populatiei] nu este controlata in mod voluntar, atunci aceasta va fi controlata ivoluntar printr-o crestere a numarului de boli, foamete si razboi.

   Adresa la sedinta comuna a Tuturor Grupurilor de Partid pentru Populatie si Dezvoltare si Comitetul Partidelor Conservatoare din Londra, Martie 11, 1987.

   Eu cred…ca presiunea populatiei umane – numarul mare de oameni de pe aceasta planeta – este cauza cea mai importanta a degradarii mediului natural, a disparitiei progresive a speciilor salbatice de plante si animale, si a destabilizarii sistemului atmosferic si climatic al lumii.

   Simplu fapt este ca populatia umana a lumii consuma resursele naturale regenerabile mai repede decat se pot ele regenera, si procesul de exploatare provoaca si mai multa paguba. Daca acest lucru se intampla deja cu o populatie de 4 miliarde, va rog sa va imaginati cum vor sta lucrurile atunci cand populatia va atinge sase miliarde si apoi 10 miliarde…Toate acestea au fost facute posibile de revolutia industriala si explozia stiintifica si sunt raspandite in intreaga lume de noua religie economica a dezvoltarii.

Adresa la ceremonia de acordare a diplomelor la Universitatea Salford, Iulie 16, 1973.

   S-ar putea sa existe dezacorduri cu privire la scala de timp, dar, in principiu, poate fi o mica indoiala ca populatia nu poate merge in crestere pe termen nelimitat. Resursele care sunt utilizate in prezent nu vor dura pentru totdeauna si poluarea in sensul ei cel mai larg, cu exceptia verificarii severe, este obligata sa creasca cu populatia si activitatea industriala.

Adresa la Comitetul Tuturor Partidelor Conservatoare din Londra, Februarie. 18, 1981.

   Banuiesc ca darul cel mai important al progresului inregistrat de conservare a fost dezvoltarea unor tehnici contraceptive umane.

   Supravietuirea „celor mai importanti”

Interviu cu Alteta Sa Regala Printul Philip, Duce de Edinburgh, in revista People, Decembrie 21, 1981 intitulat „Disparitia speciilor il ingrijoreaza pe Printul Philip, dar nu la fel de mult precum suprapopularea.

I: Este controlul nasterilor o parte a solutiei?

R: Da, dar tot nu poti indeparta aceste probleme. Trebuie sa ii faci pe oameni sa inteleaga necesitatea acestui lucru: oamenii cei mai importanti, cei care au responsabilitati trebuie sa o faca pentru ca sunt la capatul de a primi. Ei trebuie sa accepte masurile.

Conferinta Cancelarului, Universitatea Salford, Iunie 4, 1982.

   Nu cu mult timp in urma, in 1798, Malthus a explicat ce se intampla atunci cand factorii de limitare a cresterii in orice populatie sunt eliminate. Unul dintre factorii observati de catre Darwin a fost ca toate speciile sunt capabile sa produca populatii mult mai mari decat pot resursele existente sa sustina; ca populatiile nu au crescut la rata la care acestea sunt capabile a fost baza teoriei sale cu privire la Evolutia prin Selectie Naturala.

   Relevanta selectiei naturale a acestei capacitati de supraproductie este, cum fiecare individ este putin diferit de toti ceilalti, si probabil ca, in conditii naturale, acesti individuali care se intampla sa fie cel mai bine adaptati la circumstantele existente, au o sansa mai buna de supravietuire. Ei bine, si ce-I cu asta? Pai, arunca o privire la cifrele populatiei umane a acestei lumi. Cu o suta cinzeci de ani in urma cifra era de aproximativ 1.000 de milioane sau in limbajul comun de astazi, 1 miliard. Apoi nu a durat decat aproximativ 100 de ani ca cifra sa se dubleze la 2 miliarde. A fost nevoie de 30 de ani pentru a adauga un al treilea milliard si 15 ani pentru a ajunge la totalul de astazi, de 4.4 miliarde. Cu o actuala rata de crestere medie  de 1.8%, totalul populatiei pana in 2000 va fi crescut pana la un numar de aproximativ 6 miliarde de oameni si in acel an si in urmatorii ani se vor adauga populatiei lumii cate 100 de milioane de oameni in fiecare an.  De fapt, ar putea creste la fel de mult ca 16 miliarde pana in anul 2045. Ca urmare, cerinta resurselor numai de teren va insemna un al treilea teren mai putin disponibil si distrugerea a jumatate din suprafata actuala a padurilor tropicale productive. Avand in vedere reducerea constanta a resurselor neregenerabile, exista o mare posibilitate de crestere a deficitului si de reducere a standardelor.  Mai multi oameni, mai multe resurse se consuma. E foarte simplu; si transferand resurse si standarde de la tari mai bogate catre tarile mai sarace poate avea doar un efect marginal in fata acestei cresteri masive a populatiei lumii.

Discurs la dineul Margaret Pyke Memorial Trust, Londra, Decembrie 14. 1983.

   Deci atat timp cat ele (metodele contraceptive)… au ramas subiecte tabu sansele de a face vreo impresie asupra exploziei populatiei umane raman la fel de indepartate.

   In introducerea de la IUCN Red Data Books care afiseaza toate animalele si plantele in pericol de disparitie, se spune ca practic oriunde  pericolul major pentru o specie salbatica este pierderea habitatului la o populatie umana in crestere rapida care necesita mai mult spatiu pentru a construi sate si orase si sa produca mai multa hrana. Insa foametea si saracia nu pot fi eradicate numai prin inmultirea hranei si a resurselor in detrimentul a ceea ce ramane din lumea naturala. Orice crestere in furnizarea alimentelor si a resurselor trebuie sa fie insotita de o reducere drastica in rata de crestere a populatiei umane.

O Intrebare de Balanta, de ASR Printul Philip, Duce de Edinburgh, Michael Russel (Editorial) Ltd., 1982.

Este curios lucru cati filosofi de la Platon pana in timpul lui Keynes au crezut in si pledat pentru controlul societatii de catre „regii filosofi”. Potrivit lui Platon, „regii sai (ai societatii) trebuie sa fie aceia care au demonstrat cea mai mare capacitate in filosofie”, dar-realistic-el a adaugat, „si cea mai mare aptitudine pentru razboi”. Astfel de oameni pot exista in imaginatie si ocazional, cineva cu calitatile necesare poate domina pe scurt scena istoriei, dar este o apreciere naiva a naturii umane sa-si imagineze ca astfel de etaloane prelucrate pot fi investite cu puterile necesare si sa nu fie tentati sa profite de situatia lor.

Sursa : saccsiv

Informatiile din textul de mai sus sunt interesante, insa ma asteptam la mult mai mult, de exemplu la relatia regalitate – masonerie.

Monarhia britanică continuă să bîntuie suveranitatea României

11401043_656369654494843_1362112469745034326_n

Charles are fantezii „erotice” cu Transilvania noastră!…

Globalizarea păcătoasă a dat peste cap normalitatea în care trăiau oamenii României. Batalioane de şarlatani-„diplomaţi” au venit în Ţara noastră să cumpere pe mai nimic pămînturi, bogăţii ale solului şi subsolului. Cea mai mediatizată manipulare asupra căreia trebuie să fim cu multă băgare de seamă este aciuarea tot mai acaparatoare pe teritoriul Transilvaniei noastre a prinţului Charles. Monarhia britanică continuă să bîntuie suveranitatea altor state, însă după dispariţia reginei Elisabeta a II-a, sigur, Australia va fi prima ţară care va dori să devină Republică. Aşa săraci cum au ajuns în postdecembrism, jigniţi de englezi cum că ar fi necivilizaţi, românii ar greşi nebuneşte să cadă pe spate de extaz sau să sărute dreapta unui prinţ străin, ca slugi preaplecate pentru cîteva pence. Charles a găsit loc de refugiu într-o Ţară încăpută pe mîna unor politicieni de conjunctură, uşor de dus cu preşul. Ardealul e pămînt românesc şi aşa va rămîne în veci! Nu vom accepta ca România să fie din nou ciopîrţită. La ce-i trebuie prinţului o duzină de cocioabe? De locuit nu poate locui în mai multe deodată şi nici pe lumea ailaltă nu le poate lua. Ca să nu mai poftească la condiţiile bio din casele vechi româneşti, îi sugerez lui Charles să-şi înlocuiască saltelele luxoase, acţionate de telecomandă, cu nişte paturi de scînduri şi saltele ecologice de paie.

„Săracul”, vrea să fie principe al Transilvaniei!

Nu v-aţi întrebat ce face prinţul cînd vine în Ardeal? Ascultaţi cu atenţie şi spuneţi tuturor: atunci cînd e plictisit de zbenguială cu Dracula prin codrii noştri, Charles scrie cronici literare la cărţile lui Mircea Cărtărescu, cel care cu mare talent literar s-a exprimat ţigăneşte pe seama reginei Angliei! Prezenţa tot mai insinuantă a lui Charles în Transilvania noastră, vrută şi de alţii, e un semn explicit pentru cei care au minte să-l priceapă. Să nu uităm că Charles este rudă cu ex-regele Mihai! Ungaria face presiuni uriaşe la forurile U.E. şi la toate marile cancelarii occidentale, Kossovo vrea şi ea independenţa, iar preşedintele nostru dansează după melodia sugerată. În martie 2015, Parlamentul European a adoptat un raport în care cere din nou României şi altor patru state „refractare” din blocul comunitar – Grecia, Slovacia, Cipru şi Spania – să recunoască independenţa fostei provincii sîrbe. Să nu permitem ca următorul pas să fie Transilvania noastră! Atunci, de ce n-am cere şi noi înapoi de la Ucraina: Basarabia – pînă jos, cu judeţele de la gurile Dunării, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa?! Încetaţi cu propaganda pentru acest prinţ străin! După cum se trag sforile la Bruxelles, „dragostea” lui pentru Ardeal are un scop prestabilit: „săracul” de el, vrea să fie principe al Transilvaniei. Să nu uităm că acest prinţ bătrîn şi neliniştit este autorul sintagmei „Ţinutul secuiesc”, care a inflamat destule spirite. Nu există un ţinut secuiesc, iar guvernanţii români, dacă vor să nu fie alungaţi cu pietre, trebuie să nu accepte niciodată preacurvia unui tîrg de dezintegrare a României, sub invocatul pretext viclean al autonomiei! La ultimul nostru recensămînt, fabulosul număr al secuilor din România a fost… 150. Aşadar, care ţinut şi al căror secui?

Odioasa ideea a regilor de a aduna bogăţii pe spinarea mulţimilor care trudesc

Prinţului îi surîde aurul de la Rosia Montană şi poate feudalizarea şi să nu care cumva să credeţi că va avea milă şi înţelegere faţă de poporul român, cum nu a avut milă nici de prinţesa Daiana! Prinţul e îndrăgostit de Transilvania, nu de România. Acolo sînt resurse naturale de toate felurile, de o bogăţie inestimabilă, pajişti cu flori, pămînt roditor, irigare naturală, resurse de apă potabilă și o imensă bogăţie de ape minerale! România e ca o femeie frumoasă, cuminte şi bogată, dar, măritată cu forţa, a încăput pe mîna unui schizofrenic care o răpune în bătaie şi o supune la tot felul de umilinţe. Prinţul Marii Britanii să nu uite un lucru: frumuseţile şi bogăţiile locului nostru, tezaurul solului şi subsolului, codrii seculari prin care se plimbă ca vodă prin lobodă, sprijinit în toiag, sînt ale Patriei Române şi nu pot fi cumpărate angro, cu doi sfanţi. Niciodată regilor nu li s-a părut odioasă ideea de a aduna bogăţii pe spinarea mulţimilor care trudesc. Însă, cît ai noştri vor dormi în front sau li se va cere a se preface că dorm, prinţul Marii Britanii devine rentabil intereselor sale, nicidecum ale României. În concluzie, cu profilul său de Moş Crăciun binevoitor şi nevinovat a aterizat pe tărîmuri româneşti cu interese şi scopuri precise, fără nicio legătură cu viaţa, problemele şi năzuinţele oamenilor locului, fiind susţinut propagandistic de „frații” maghiari să împînzească Transilvania, „pas cu pas” cu proprietăţile cumpărate. Acum rămâne strict problema noastră, a românilor, dacă vom accepta un asemenea implant colonizator, un om care se dă de ceasul morţii, invocînd iubirea pentru Transilvania, pe care o visează ca nouă perlă a coroanei. Dacă prinţul colonizator s-a îndrăgostit nebuneşte de Transilvania şi nu mai poate dormi decît în braţele ei, după jumătate de an de guvernare, preşedintele Iohannis are o singură mare dragoste: puterea. De cînd feisbucul l-a „ales”, gîndirea sa strălucită, (in) capacitatea sa de sintetizare a meandrelor şi isteţimea alegerii excursiilor externe m-au umplut de „respect”. Să trăiţi bine, domnule preşedinte! Vînzătorii de ţară îşi pot face meseria liniştiţi sub nemijlocita dumneavoastră oblăduire!

Sursa


Aristocratia Neagra (Nobilimea Neagra) a planetei cea care conduce planeta din umbra!
Ea a creat Grupul Bilderberg, Clubul de la Roma, Consilul celor 300, Comisia Trilaterala, CFR si alte organizatii elitiste !

Aceste lichele care conduc, nu au nevoie sa fie in guverne caci au fraiele banului in mana si pt ei nu conteaza ce partid e la putere. Dar cand te vei trezi si vei smulge cablul tv din televizor si nu vei mai merge la vot, vei vedea cu totul alti ochi lucrurile , insa dacă esti pro mass media si sistem ramai pe cartoon network.

Oamenii i-au numit Nobilimea Neagra datorita cruzimii, lacomiei. Printr-un sir nemasurat de crime, violuri, rapiri, santaje, terorism, jafuri si chiar magie neagra, au anihilat orice forma de opozitie pentru a-si atinge scopurile. Cu trecerea timpului au devenit incredibil de bogati, puternici si influenti. Descendentii acestora detine si in prezent monopolurile asupra comertului mondial si sunt adevaratii stapani ai Mafiei mondiale. Toate familiile regale sunt înrudite între ele. Actualul rege al Belgiei, regele Suediei şi al Norvegiei, precum şi reginele Marii Britaniei, Olandei şi Danemarcei sunt cu toţii rude de sânge, trăgându-se din familia Windsor (Anglia, S.U.A., Canada, Australia). Numita Aristocraţie Neagră, compusă din 13 familii, cele mai bogate din lume (Dinastia Astor, Bundy, Collins, DuPont, Freeman, Kennedy, Li, Onassis, Reynolds, Rockefeller, Rothschild, Russell şi Van Duyn).

Membrii acestor familii ocupă cele mai înalte poziţii în toate ierarhiile existente, sunt cu toţii extrem de bogaţi şi se află „deasupra legii”. Cu toate acestea, majoritatea dintre ei nu apar niciodată pe listele, cunoscute de noi, cu cei mai bogaţi oameni din lume. Mass media controlată aproape în întregime de aceste familii ne spune că Bill Gates e cel mai bogat om din lume, cu 54 miliarde dolari, sau Carlos Slim Helú din Mexic, cu 74 miliarde de dolari.

De fapt, aceşti miliardari nu pot concura nici pe departe cu Sir Evelyn de Rothschild (Dinastia Rothschild) care deţine incredibila sumă de 500 trilioane de dolari (mai mult de jumătate din averea totală a lumii !!!). Acestor persoane le-a fost conferit titlul de „negru” din cauza lipsei de scrupule care le caracterizeaza in atingerea scopurilor.

Toate familiile listate sunt conectate la Casa de Guelph , una dintre familiile originale ale Nobilimii Negre Venetiene , din care descinde Casa de Windsor si actuala regina a Angliei.

Guelph-ii sunt atat de interconectati cu aristrocratia germana prin Casa de Hanover/Hanovra incat ar fi nevoie de cateva pagini pentru a mentiona toate conexiunile.

Stie cineva de ce vine in Romania Prințul Charles ? Nu vă ganditi ca Charles nu doarme noaptea cu grija românilor,il doare fix in papuci. Mafiotul Charles, cât și altă javră ordinară Regele Mihai, fac parte din dinastia regală a Europei (nobilimea neagra = cele mai bogate familii cu sange “nobil”),
iată ce știm până acum despre legatura lor cu cei care vor sa dezbine Romania:

1. Regele Mihai a semnat Declaratia de la Budapesta, prin care era de acord cu cedarea Transilvaniei ungurilor în schimbul “tronului” unei Românii fără Transilvania !!!

2. Prințul Charles, promovează o Transilvanie (independentă) și potrivit unor zvonuri el urmarește să fie “înscăunat” peste o Transilvanie autonomă.

Concluzie

Această situație nu ne-ar mira, având în vedere faptul că ambii provin din nobilimea neagra și au practic acelasi sange și mai ales- sprijin (Vatican) comun- cei doi doresc o împartire “frațească”, unul dorește tronul unei Românii fără Transilvania, pe când celălalt dorește tronul unei Transilvanii independente, dezlipită de România.

PROBABIL ÎN ASTA CONSTĂ AGENDA REGALĂ SECRETĂ VIZAVI DE ROMÂNIA !!!

Acestor persoane le-a fost conferit titlul de “negru” din cauza lipsei de scrupule care le caracterizeaza in atingerea scopurilor.
Cele mai puternice familii apartinand Nobilimii Negre se regasesc in Italia,Anglia,Germania,Grecia, Elvetia si Olanda.Originile lor ajung pana in secolul 12 pe vremea oligarhilor Venetieni de origine khazara.

Cele mai importante familii apartinand nobilimii negre sunt:

– Casa de Guelph ( Britania )
– Casa de Wettin ( Belgia )
– Casa de BErnadotte ( Suedia )
– Casa de Liechteinstein ( Liechteinstein )
– Casa de Oldenburg ( Danemarca )
– Casa de Hohenzollern ( Germania ) – si Romania in sec. XIX si XX
– Casa de Hanover ( Germania )
– Casa de Bourbon ( Franta )
– Casa de Orange ( Olanda )
– Casa de Grimaldi ( Monaco )
– Casa de Wittelsbach ( Germania )
– Casa de Braganza ( Portugalia )
– Casa de Nassau ( Luxemburg )
– Casa de Habsburg ( Austria )
– CAsa de Savoy ( Italia )
– Casa de Karadjorjevic ( fosta Iugoslavia )
– Casa de Wurttemberg ( Germania )
– Casa de Zogu ( Albania )
– Casa de Windsor

Duşmanul cel mai mare al omenirii este balaurul tricefal numit Imperiul Satanic Globalist. Un cap este la Vatican (puterea religioasă), al doilea la City Of London (puterea financiară) şi al treilea la Washington DC (puterea militară).

„Aceasta elita luciferica care a strans multi bani, multa bogatie, ia acum toate resursele naturale ale popoarelor; acestia, care sunt foarte putini ca numar, ii putem numara pe degetele de la o mana, in curand vor aduce toata lumea intr-o prima faza a celui de al treilea razboi mondial.”

Pentru cretinii care o ‘ard cu monarhia, poftim o explicaţie :

În 1933, România era condusă de Carol al II-lea. De la sosirea la conducerea României a dinastiei de Hohenzollern din care face parte regele Mihai şi degeneraţii din familia lui, s-au folosit de multe ori forţele de represiune împotriva românilor. Din păcate, din 1864, de la lovitura de Stat dată de masonerie, şi până astăzi, România e o ţară aflată sub ocupaţie străină, iar instituţiile statului sunt folosite pentru a reprima rezistenţa românilor.

ATENŢIE :

Dinastia Hohenzollern, face parte din Nobilimea Neagră, care împreună cu iezuiţii, khazarii , formează infama grupare puţin cunoscută cu adevărat, sub numele de Illuminati.

În 1989 s-a pus la punct un plan „B”, ai carui protagonisti au fost semnatarii „Proclamatiei de la Budapesta” din 16 iunie 1989. Aceasta „proclamatie” a fost semnata si de „Casa Regala”

Deloc întâmplător că avem ca preşedinte „ales” al României, pe fostul preşedinte al organizaţiei FDGR, care este oficial „continuatoarea partidului nazist din al Doilea Război Mondial„, şi absolut deloc întâmplător că victoria prin manipularea protestelor stradale şi online de la alegerile prezidenţiale, a venit de la Cluj – un cuib de vipere iezuite.

„Economia imperiului anglo-american iudaizat se bazează pe jaf şi crimă. Dacă nu jefuiesc şi nu omoară imperiul se prăbuşeşte. Imperiul încearcă de vreo 3 secole să cucerească planeta. Nuca cea mai tare de spart s-a dovedit a fi Rusia. Restul sunt diversiuni şi dezinformări.”

Alte detalii in link

https://oasteadigitala.wordpress.com/2012/05/07/doctrina-soc-ordinul-francmasonilor-si-conexiunile-iezuitilor-illuminati/

Declaratia de Independenta a SUA o mare minciuna – SUA a ramas o proprietate Britanica controlata de Monarhia Britanica! Si uite asa este controlata intreaga Planeta!

1840-45c The Declaration of Independence, July 4, 1776 oil on canvas 61 x 86.4 cm Abby Aldrich Rockefeller Folk Art Center

Cu toate că familiile regale europene primesc în fiecare an mai mulţi bani publici, secretul care înconjoară averile lor rămâne surprinzător de bine conservat. Membrii caselor regale (Marea Britanie, Olanda, Danemarca, Belgia, Spania, Suedia, Luxemburg şi Norvegia) aruncă banii pe fereastră, în timp ce oamenii de rând sunt puternic afectaţi de recesiunea economică.  Banii sunt daţi de guverne pentru cheltuielile persoanale ale capetelor încoronate, pentru gărzile de corp, pentru călătorii oficiale, dar şi pentru întreţinerea palatelor în care locuiesc. Familia regală engleză este considerată cea mai costisitoare din Europa, fiindcă are nevoie într-un an de o sumă foarte frumuşică. Banii provin, scrie revista Las Vanidades, din impozitele mari pe care le plătesc lună de lună englezii. Trezorierul Casei Regale britanice, Alan Reid, a declarat că familia regală cheltuieşte mai mult decât câştigă şi, de aceea, a trimis la sfârşitul anului trecut Ministerului de Finanţe o cerere pentru un spor al salariului reginei Elisabeta a II-a. Fondurile suplimentare sunt destinate să acopere costul dineurilor oficiale, precum şi serviciile menajerelor şi chelnerilor. Familia regală deţine mulți metri pătraţi de teren, o mulţime de proprietăţi comerciale în Londra, zeci de palate şi case regale, cea mai mare colecţie de timbre din lume, peste 10.000 de tablouri valoroase şi, bineînţeles, celebrele diamante ale Coroanei. La fel ca majoritatea monarhiilor europene, şi familia regală din Luxemburg se bucură de o poziţie financiară solidă, în principal datorită afacerilor imobiliare. Marele Duce Henri Albert Gabriel Felix Marie Guillame, Prinţ de Nassau, este considerat al doilea cel mai bogat monarh. Pe lângă această avere impresionantă, reprezentanţii Casei regale din Luxemburg primesc şi un buget din partea statului în fiecare an. Numai că familia regală a crescut, căci marele duce Henri şi marea ducesă María Teresa au devenit de două ori bunici, ceea ce înseamnă că şi cheltuielile s-au înmulţit. Regina Beatrix a Olandei, membră a familiei Orange-Nassau, deţine acțiuni la gigantul petrolier Royal Dutch-Shell, acţiuni la Unilever şi proprietăţi imobiliare de primă mână. Regina primeşte şi un salariu anual din partea guvernului. Regele Harald al Norvegiei a moştenit majoritatea proprietăţilor actuale, mai ales în Marea Britanie, de la tatăl său. Guvernul mai asigură în fiecare an milioane de euro de la buget pentru cheltuielile Coroanei. Regele Juan Carlos este unul dintre cei mai discreţi monarhi în ceea ce priveşte averea personală. Suveranul spaniol administrează singur banii pe care-i primeşte de la guvern, deoarece Felipe, Principe de Asturias are fonduri speciale pe care le primeşte tot de la bugetul de stat. Şi ei nu sunt puţini. Apoi, la fel ca şi în cazul familiei regale britanice, care circulă cu British Airways gratis, desigur la clasa business, şi membrii familiei regale din Spania călătoresc tot fără să plătească oriunde ajunge în lume compania « Iberia ». Să nu mai spun şi ce „sacrificii” face prinţesa Letizia de Asturias pentru a îmbrăca rochii create în ultima colecţie a celebrelor case de modă din Spania şi Franţa ! Ea este cunoscută pentru faptul că poate apărea cu aceeaşi rochie chiar în două, trei împrejurări, mai ales fiindcă regina Sofia procedează exact la fel. Dar cel mai mult Letizia adoră să fie imaginea modei din ţara acărei suverană va fi într-o bună zi. Mulţi spun că actuala prinţesă nu a fost o tânără prea liniştită şi că în Mexic a făcut multe năzbâtii.

SUA a ramas o proprietate Britanica controlata de Monarhia Britanica!

Writing_the_Declaration_of_Independence_1776_cph.3g09904

În anul 1604, un grup de politicieni de frunte, oameni de afaceri, comercianţi, industriaşi şi bancheri s-au întâlnit la Greenwich, iar apoi în provincia engleză Kent, creând o corporaţie numită The Virginia Company. Ei au anticipat astfel iminenta invazie de europeni albi, în marea lor majoritate britanici la început, pe continentul nord-american. Principalul acţionar al noii companii era regele reptilian James I, iar documentul de constituire a noii companii a fost întocmit la data de 10 aprilie 1606. Iată ce prevedea acest document, inclusiv după adăugirile ulterioare:

– Compania Virginia este alcătuită din două filiale: London Company şi Playmouth sau New England Company. Prima era responsabilă de prima colonie permanentă din America de la Jamestown, creată la data de 14 mai 1607, iar cea de-a doua de aşa-numiţii „Părinţi Pelerini” care au sosit la Cape Cod pe nava Mayflower în noiembrie 1620, debarcând în Plymouth Harbour pe data de 21 decembrie. „Pelerinii” din mitul istoriei americane sunt de fapt membrii celei de-a doua filiale a Companiei Virginia, numită New England Company.

– Compania Virginia a deţinut marea majoritate a pământului pe care îl cunoaştem astăzi sub numele de Statele Unite, inclusiv toate insulele de pe coasta continentului, până la 900 de mile distanţă de acesta. Printre acestea se numărau Bermudele şi cea mai mare parte a Insulelor Caraibe. Compania Virginia (respectiv, Coroana Britanică şi familiile aristocratice) deţineau drepturile de proprietate asupra 50% din toate minereurile de aur şi argint care aveau să fie descoperite pe pământurile sale, precum şi cote parte din celelalte minerale şi materii prime, şi 5% din toate profiturile altor companii mixte. Aceste drepturi trebuiau transmise mai departe tuturor moştenitorilor primilor proprietari ai Companiei Virginia, continuând să se aplice… de-a pururi! Acţionarii care controlau Compania Virginia au devenit cunoscuţi sub numele de Trezorieri şi Compania Aventurierilor şi Plantatorilor din City-ul londonez.

– După primii 21 de ani de la constituirea Companiei Virginia, „toate taxele, impozitele şi accizele” percepute pentru activităţile comerciale din colonii trebuiau plătite direct Coroanei Britanice prin trezorierul Coroanei. Nici un comerciant nu putea exporta mărfuri în afara coloniilor fără permisiunea Coroanei Britanice. În caz contrar, mărfurile şi nava care le transporta urmau să fie confiscate.

– Pământurile Companiei Virginia au fost concesionate coloniilor printr-un Act de Încredere (o formă de leasing), nimeni altcineva neputând cere dreptul de proprietate asupra lor. Concesionarii puteau lăsa moştenire urmaşilor lor dreptul de folosinţă permanentă a pământului sau îl puteau vinde, dar nu puteau fi niciodată proprietari. Drepturile de proprietate erau păstrate pentru totdeauna de Coroana Britanică.

– Pământurile coloniale urmau să fie guvernate de două Consilii Coloniale, fiecare având 13 membri (din nou acest număr), dar cuvântul final asupra tuturor deciziilor îi aparţinea Consiliului Regal din Londra. Regele Angliei era cel care îl alegea pe Guvernatorul Coloniilor Americane, adică pe cel care corespundea funcţiei actuale de Preşedinte.

– Prin Consiliul Regal al Coloniilor, monarhul britanic a insistat ca membrii coloniilor să le impună tuturor credinţa creştină, inclusiv nativilor americani. Ca să folosim limbajul epocii: „… asigurându-se cu toată diligenţa, atenţia şi respectul cuvenite, că adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu va fi predicat şi respectat nu doar în toate coloniile şi plantaţiile amintite, ci şi în rândul sălbaticilor care li se vor alătura sau care se vor învecina cu ei, în conformitate cu doctrina, drepturile şi religia existente şi profesate în regatul Angliei”. Dacă nativii americani nu acceptau religia creştină, ei trebuiau să fie forţaţi să facă acest lucru, a insistat Coroana. Acesta a fost ordinul de distrugere a culturii şi cunoaşterii popoarelor native din America de Nord, dar şi de a-i menţine pe coloniştii albi sub jugul vicios al terorismului creştin practicat de puritanii calvinişti. Practic, a fost o licenţă în alb care le dădea acestora dreptul de a ucide, tortura şi răpi nativii americani fără a putea fi acuzaţi în justiţie.

– Tribunalele penale de pe pământurile deţinute de Compania Virginia trebuiau să opereze sub incidenţa Legii Amiralităţii (legea aplicată pe mare), în timp ce tribunalele civile trebuiau să opereze sub incidenţa dreptului comun (aplicat pe uscat). Acest aspect este crucial şi voi reveni imediat asupra lui.

Este important să înţelegeţi un lucru: toate aceste prevederi se aplică inclusiv la ora actuală! Citiţi din nou procentele de mai sus şi încercaţi să realizaţi dimensiunea lor. După ce cele 13 (din nou 13!) colonii iniţiale şi-au câştigat „independenţa”, alcătuind un stat nou în anul 1783, numele Companiei Virginia s-a schimbat pur şi simplu în… Statele Unite ale Americii. După cum vedeţi, există două State Unite, sau mai bine zis o SUA şi o suA. Statele unite minore ale Americii sunt pământurile diferitelor state. Aşa cum am văzut, aceste pământuri sunt deţinute şi la ora actuală de Coroana Britanică, fosta acţionară a Companiei Virginia.

Există apoi Statele Unite majore ale Americii (cu litere mari), respectiv cei aproximativ 100 de kilometri pătraţi ai Districtului Columbia, pe care este construită capitala SUA, Washington DC. Districtul include de asemenea protectoratele SUA Guam şi Puerto Rico. Statele Unite ale Americii nu reprezintă o ţară, ci o corporaţie aflată în proprietatea liniilor genealogice reptiliene ale Frăţiei care au deţinut cândva Compania Virginia, căci SUA nu sunt altceva decât Compania Virginia! Atât timp cât americanii sunt de acord să aibă un număr de securitate socială, cetăţenii statelor unite (cu litere mici) renunţă benevol la suveranitatea lor şi acceptă să devină francize ale Statelor Unite (Compania Virginia a Coroanei Britanice). De ce acceptă ei acest lucru? Pentru că nu au nici cea mai mică idee despre această realitate. Ei sunt amăgiţi să creadă că nu există decât o singură ţară numită Statele Unite şi că Guvernul Federal este un guvern ales de ei.

Nu există nici o lege care să spună că americanii trebuie să plătească impozite federale pe venituri, dar ei continuă să le plătească, fiind convinşi că acest lucru este normal.

Serviciul pentru Venituri Interne (Fiscul american), controlat de Frăţie, operează într-o manieră atât de teroristă încât chiar şi cei care înţeleg acest mecanism continuă să îşi plătească impozitele, fiind prea speriaţi de ceea ce li s-ar putea întâmpla dacă ar refuza să o facă. Mai luaţi o gură din ceaşca de ceai şi relaxaţi-vă, căci mai urmează câteva bombe!

Vechile drepturi pe care le aveau proprietarii fostei Companii Virginia asupra minelor de aur, argint şi minerale, precum şi asupra taxelor vamale şi impozitelor, continuă să se afle în mâinile familiilor britanice care deţin în proprietate Statele Unite ale Americii şi pământurile statelor unite ale Americii. Exact aceleaşi procente au continuat să fie plătite după cucerirea „independenţei”, lucru valabil inclusiv la ora actuală, prin intermediul oficiilor federale, care sunt de fapt oficii ale Companiei Virginia. Preşedinţia Statelor Unite nu face excepţie.

Coroana Britanică deţine în continuare proprietatea asupra pământurilor şi instituţiilor americane, inclusiv asupra Serviciului Intern pentru Venituri, care colectează taxele şi impozitele, dar şi asupra băncii Federal Reserve, „Banca Centrală” privată a Americii care împrumută guvernului bani care nu există, percepând apoi dobânzi recuperate de la plătitorii de impozite. Comitetul Director al Federal Reserve se află în proprietatea aceloraşi familii aristocratice britanice şi europene care deţin în proprietatea lor şi restul Americii. Dar lucrurile nu se opresc aici. Cine este proprietarul real al activelor Companiei Victoria? Răspuns: Vaticanul.

Surse articol : departamentul-zero.ro , larouchepub.com

Despre regii României și șmecheria prin care suntem exploatati din umbră de străini

despre-regii-romc3a2niei-c899i-c899mecheria-prin-care-suntem-exploatati-din-umbrc483-de-strc483ini-disocierea-beneficiarului-exploatc483rii-de-administratorul-sistemului-de-exploatare

Secolul 19 a fost perioadă de expansiune sistematică a imperiului conspirat organizat sub conducerea etniei evreieşti. Procedeul a fost şi continuă să fie instituirea unui instrument de exploatare a teritoriilor şi popoarelor atacate sub forma funcţională a unei organizări statale după modelul organizării interne a etniei evreieşti, organizare practicată şi perfecţionată în secole în ascuns pentru propria lor organizare si folos intern. Au numit această formă de organizare statală „Statul Modern” întrucât pentru populaţiile atacate, apare ca fiind ceva nou şi propagandistic i se construieşte şi o aparență de a fi avansat.

Imperiul Roman a făcut exact acelaşi lucru în trecut dar pe faţă: a implementat propriul sistem organizatoric în teritoriile şi asupra populaţiilor atacate spre exploatare în forma codului juridic roman.

Imperiul Roman a avut o mai lungă existenţă pe un teritoriu mai larg decât alte imperii ca rezultat a trei inovaţii care au optimizat sistemul de exploatare: 1) drumuri centralizate (de unde zicala “toate drumurile duc la Roma”) pentru rapidă circulaţie a bunurilor şi a informaţiei de la centrul de decizie la teritoriul cotropit, 2) scrisul pentru comunicare uniformă de ordine şi rapoarte; 3) sistemul juridic roman, contituit dintr-un set de legi aplicat identic, uniform, pe tot teritoriul, masura ce a avut ca scop nu binele populaţiilor cotropite aşa cum se pretinde în prezent de unii ci exploatarea cruntă acestora de către minoritatea conducătoare. În imperiul Roman, aministratorul sistemului de exploatare şi beneficiarul erau acelaşi grup de persaone vizibili pentru exploataţi.

Etnia evreiască a adus o fundamentală inovaţie: disocierea beneficiarului exploatării de administratorul sistemului de exploatare. Astfel, statul exploatator este prezentat drept autohton, izvorât chipurile din aspiraţiile de libertate, egalitate şi fraternitate a patrioţilor băştinaşi, având o structură şi legi precum constituţie, preşedinte, guvern, ministere şi miniştrii, sistem electoral, parlamentar, juridic, sistem financiar bazat pe banca centrală, nişte noutăţi absolute pentru populaţiile lumii, noutați ce par a fi o invenţie utilă şi benefică.

Patrioţii se trezesc cu greutate din mirajul acestei escrocherii cand observă că nu e chiar o coincidenţă că toate statele au aceeaşi formă şi instituţii de parcă toţi patrioţi au avut brusc aceeaşi idee genială în toate neamurile, apoi ca banca naționala nu este de fapt naționala de loc, este centrală dar de fapt este independentă de acest “stat modern” şi este subordonată instituțiilor etniei evreieşti, ca în fapt este un stat organizat pentru exploatare pe baza aceluiaşi sistem juridic care la bază se laudă că este izvorât din “măreţul” sistem juridic imperial roman, actualizat pe vremea imperiului napoleonian, numit „cod civil francez”, în fapt un sistem juridic şi financiar ce asigură preemţiunea etniei organizatoare asupra etniilor băştinaşe simultan pretinzând că este un stat avansat care garantează o egalitate de şanse tuturor locuitorilor care insă, printr-o, surprinzătoare coincidenţă, acest stat modern nu realizează egalitatea de şanse niciodată nicăieri, inegalitatea fiind întotdeauna înclinată în acelaşi sens.

Patrioţii sunt scuturaţi când realizează că “statul modern” este de fapt un sistem de exploatare a teritoriului şi populaţiei băştinaşe administrat în orb de băştinaşi, condus de etnici evrei printr-un grup de băştinaşi de mare vocaţie infracţională subordonaţi total acestora, unicul beneficiar fiind etnia evreiască aflată în afara graniţelor statului exploatator.

Unul dintre instrumentele de derutare a patrioţilor este pendularea intre identitate etnică şi naţionalitate, intre etnie şi cetăţenie. Totul este etnic dar este promovat ca fiind naţional de către mass media omniprezentă deţinută de etnia evreiască în totalitate.

IMPERIUL CONSPIRAT – SUCURSALA ROMÂNIA

Confruntat continuu cu agresiuni din partea migratorilor veniţi din sud, est şi vest, Neamul Românesc nu a avut liniştea să îşi constituie un stat românesc pe specificul lui care să administreze teritoriul locuit de membrii Neamul Românesc. În perioada cunoscuta drept „fanariotă”, un grup evreiesc amplasat în cartierul Fanar din Istanbul a cumpărat de la sultan dreptul de exploatare a ţărilor româneşti, aşa cum se cumpără licenţa de exploatare a unui zăcământ natural. Pentru a stoarce valoarea din “zăcământul licenţiat” a destrămat şi anihilat orice brumă de organizare adaptată specificului românesc, lăsând practic Neamul fără nici o organizare statală.

Pe fondul unei structuri statale practic inexistente şi slăbirii drastice a puterii de coerciţie a Imperiului Otoman, etnia evreiască a declanşat o agresiune neprovocata pentru preluarea directă a controlului teritoriului şi populaţiei romaneşti pentru exploatare, peste şi pe lângă Imperiul Otoman. În acest scop, şi-a instalat propriul „stat modern” pe teritoriul ocupat de Neamul Românesc, un stat străin în fapt prezentat drept românesc doar în formă. Pentru instalare s-au folosit de patrioţi români pe care i-au indus în eroare făcându-i să creadă, precum încă mulţi în prezent, că acest stat reprezintă un progres. Etnia evreiască ştia că pentru administrarea sistemului de exploatare trebuiau oameni de o cruzime şi duritate care nu se puteau găsi între români cu uşurinţă, aşadar, după prima fază realizată cu etnici români pentru a putea invoca aparența că a fost izvorât dintr-o concepţie autohtonă, în a doua fază au adus străini din etnia lor sub diverse false naţionalităţi cu scopul de a ocupa funcţiile esenţiale în stat şi derula operaţiunile de exploatare complexe a teritoriului şi poporului.

Alexandru Ioan Cuza a fost un patriot care a pus în aplicare cu entuziasm planul de structurare a „statului modern” fără să înţeleagă de fapt pentru cine îl dezvoltă în fapt, convins că îl face pentru Neamul Românesc. Când a insistat ca statul să servească Neamul Românesc cu prioritate, a fost alungat de slugile obediente ale etniei evreieşti. Ca de obicei, dupa cum știau din experiențele trecute cu ale neamuri, un băştinaş nu putea fi folosit în întregime împotriva băştinaşilor, o problemă de care s-au lovit peste tot, inclusiv în Rusia când în 1917, au plasat ruşi de formă în guvern ca să pretindă că sistemul sovietic este o emanatie rusă dar au fost nevoiţi să îi schimbe cu evrei după numai 20 de zile pentru că nu erau capabili să elimine fizic oponenţii noului sistem sovietic de exploatare a ruşilor, în fapt nu aveau inima să asasineze milioanele de ruşi pentru a forta populaţia sa se suboroneze noului sistem de exploatare.

CAROL I

O legendă umblă că I.C. Brătianu n.1821-d.1891 (a nu se confunda cu fiul său Ionel I.C. Brătianu, n.1864-d.1927 care a fost un mare patriot asasinat de inamic) a căutat o persoană înrudită cu marile familii monarhice al Europei pentru a stabili alianţe durabile cu respectivele state bazate pe legături de familie la vârf. În realitate, etnia evreiască îşi implementa propria politica de a instala un străin fără nici o afinitate şi simpatie faţă de băştinaşi, pentru a implementa decizii în interesul organizatorilor „statului modern”, decizii care de regulă erau şi sunt în întregime împotriva intereselor Neamului Românesc. Hohenzollern este numele funcţiei pe care au ocupat-o pe termen lung predecesorii acestei familii, adică în limba română: vameşi, colectori de impozite, componentă esenţială a oricărui sistem imperial de exploatare.

Carol I a fost adus în ţara clandestin sub fals nume. Evident că nu era aşteptat cu bucurie, dimpotrivă, patrioţii ştiau mult mai bine decât în prezent ce se întâmplă de fapt, deoarece nu aveau percepţia realităţii distorsionată de informaţii false şi noţiuni nefuncţionale introduse pe calea mijloacelor de comunicare unidirectională dinamice (TV, radio, filme) prin care este ocolită cenzura constientă.

După nici 7 ani a început construcţia celebrului Castel Peleş unde s-a petrecut ceva deosebit de straniu: chipurile în timpul săpăturilor, au fost descoperite şi apoi au dispărut sute de plăci de aur cu o scriere aparent necunoscută. Ipotezele au explodat mergând până la cea a descoperirii unei biblioteci antice a Dacilor deţinătoare a istoriei necunoscute a celui mai important filon istoric al Neamului Românesc cu o probabilitate mare de a constitui una din bazele importante ale popoarelor Europei. Au mai rămas doar nişte copii făcute în plumb a căror cercetare ştiinţifică se evită în mod suspect de peste 130 de ani sub pretextul că sunt false și fără a se prezenta vreo explicaţie pentru care motiv cineva ar face zeci de plăci false în plumb, deci fără nici o valoare practică, muncind sisific şi inutil să le facă pe fiecare diferită dar cu o grafică unitară, coerentă, logica cu reprezentarea unor vestigii antice ca părţi ale cetăţii Sarmisegetuza necunoscute la momentul construirii Castelului Peleş. Oare ce se poate spune despre Carol I care a păstrat toată viaţa tăcerea asupra acestui imens subiect despre care ştia totul, ca o fi vreun patriot discret?

În 1877, Ţarul Rusiei trimite o telegramă rămasă celebră prin care a cerut disperat lui Carol I ajutorul Românilor în războiul cu Turcii desfăşurat în Bulgaria pe care era pe cale să îl piardă. Noi ne-am fi câştigat independenta chiar şi fără să participăm la război întrucât Imperiul Otoman era în avansată reducere teritorială şi nu mai avea capacitatea de a ţine populaţiile sub oprimare la nivelul anterior. Deşi patrioţii romani i-au cerut lui Carol I ca în schimbul susţinerii militare, să solicite ca Imperiul Rus să retrocedeze României Basarabia ocupată fără nici un drept în 1812, Carol I oferă ajutorul cerut de țar dar nu cere nimic în schimb. De la victoriile legendare al românilor împotriva turcilor ne-au parvenit nume de străzi şi cartiere ca Griviţa, Plevna, Rahova. După ocuparea României prin trădarea sinistrului Mihai I în 1944, autorităţile URSS au căutat cu frenezie şi au făcut dispărute două documente: telegrama țarului din 1877 şi telegramă de acceptare a armistiţiului adresată de URSS către Mareşalul Ion Antonescu primită la biroul cifrului de la Ministerul Afacerilor Externe in 20 august 1944 transmisă in schimb numai lui Mihai si lui Maniu.

Mult se vorbeşte de marile dezvoltări economice între care de infrastructură şi progresele economice ale perioadei: Podul de la Cernavodă, căi ferate, silozurile şi portul Constanta etc. etc. dar la o inspecţie mai atentă, dincolo de propagandă, se vede că această infrastructură a servit exportului de produse agricole de care a beneficiat … în exclusivitate etnia evreiască şi slugile lor locale. Iata aici un „microscopic” detaliu: în Moldova, câteva judeţe erau numite în silă „Fisherland” după arendaşul lor evreu Froim Fisher. Acesta a fost condamnat după ani de procese în 1913 pentru că a otrăvit ţăranii lucrători pe terenurile arendate de el cu mâncare stricată printre altele din varza stricată, peşte stricat şi măsline putrezite. Arendaşii români nu puteau concura cu arendaşii evrei care plateau proprietarilor arende mai mari pentru că evreii primeau bani din afara ţării şi aveau costuri mai mici prin exploatarea cruntă a ţăranilor români, ceea ce arendaşii români nu aveau inima să o facă. Producţia se ducea pe calea ferată la export în beneficiul … etnicilor evrei şi desigur nu a etnicilor români. Cui a servit in fapt acest mare “progres”? În toată perioada lui Carol I au fost nemulţumiri ample, răscoale, greve, de fapt reacţii ale Neamului Romanesc la exploatarea exercitată prin intermediul “Statului Modern Român”.

Carol I a protejat un şir care poate constitui o listă nesfârşită de acte antiromâneşti şi abuzuri împotriva românilor, bine ascunse de propagandă antiromânească omniprezenta care îl prezintă pe Carol I drept un apărător al intereselor Neamului Românesc, imagine falsă pentru a fi folosită împotriva intereselor Neamului Romanesc când convine planurilor etniei evreieşti precum în prezent când se folosesc de falsa identitate etnică de germani a acestor regi.

FERDINAND

Carol I şi Ferdinand au condus treburile privind dotarea, organizarea şi pregătirea armată a statului aşa încât prima dată în secole, o armată străină a invadat teritoriul romanesc prin înfrângerea armatei romane şi a ocupat cea mai mare parte din ţară. Regele şi guvernul s-au restrâns la Iaşi, din Statul Roman rămânând abia cât jumătate din Moldova intre Carpaţi şi Prut.

TEZAURUL: chipurile, Consiliul de Ministrii, dar ştim că erau ca şi azi, doar nişte marionete, a decis să trimită tezaurul la Moscova spre protejarea lui, chipurile.

Rusia era în curs de a fi preluată de bolşevici susţinuţi de germani.

Şeful operaţiunilor de război al Germaniei era Max Warburg, bancher din Hamburg.

Bolşevicii, de fapt evrei din Brooklin, New York conduşi de evreul Lev Davidovich Bronshtein, sub falsa identitate de Leon Trotsky, au preluat Imperiul Rus şi l-au evreizat prin sovietizare cu 20 de milioane de dolari aur daţi de Jacob Schiff, tatăl soţiei lui Felix Warburg care a fost organizatorul industriei de război a SUA şi şeful de facto al preşedintelui Woodrow Wilson. Cele 20 de milioane au fost transferaţi prin bănci suedeze ale familiei Warburg.

Max si Felix erau frați.

O aripă a familiei Warburg a constituit sistemul bancar din Danemarca şi Suedia cu vreo sută de ani anterior şi constituie baza familiilor conducătoare ale celor două ţări în prezent.

Numele anterior al familie Warburg a fost Del Banco şi au venit din Venezia, evrei strămutaţi cu multe secole anterior care au dezvoltat Republica Veneţiana bazată pe traficul de sclavi şi camătă.

Deci Imperul Rus era în curs de a fi preluat de evrei sub identitate de bolşevici ruşi susţinuţi de evrei sub falsă identitate de germani poziţionaţi în funcţii de conducere în Statul German cu bani de la evrei sub falsă identitate de americani poziţionaţi în funcţii de conducere în Statul American.

În ianuarie 1917 ajunge prima parte a tezaurului la Moscova, în februarie 1917 Kerensky, evreu, ia conducerea Rusiei de facto, în august 1917 ajunge a doua parte la insistenţele lui Nicolae Titulescu ministru de finanţe, mason de vază, iar în noiembrie 1917 bolşevicii preiau conducerea de la Kerensky.

Surprinzătoare coincidenţă că la pacea de la Brest în 1918, Statul Rus condus de bolşevici a dat Statului German o despăgubire chipurile de 93,5 tone de aur o cantitate identică cu cele 93,5 tone de aur preluate de la Statul Roman în custodie.

Surprinzătoare coincidenţe că:
• nişte evrei au organizat atacul germanilor împotriva României iar ca urmare căruia
• nişte evrei au ordonat Guvernului Roman să trimită tezaurul la alţi evrei care controlau deja Imperiul Rus
• evreii care controlau Imperiul Rus au transferat o cantitate identică de aur sub pretext de despăgubiri de război către alţi evrei care conduceau Statul German;
• niște evrei au ordonat Guvernului Roman si slugii lor drept rege al Statului Roman sa comită efectiv disoluția, dispariția Statului Român.

Eu cred în Dumnezeu dar nu cred în coincidenţe când lucrurile se aranjează ca “puse cu mâna”.

Arhivele sunt încă ferecate dar să nu ne mirăm dacă am afla că tezaurul României a jucat un rol esenţial în preluarea Imperiului Rus de către evrei la 1917.

Este clar că transferul tezaurului a avut ca rol ca Statul Roman să nu mai aibă nici o resursă să poată plăti cheltuielile de apărare. Povestea cu protecţia averii naţionale se prăbuşeşte în fata coincidentelor descrise mai sus. Chiar în condiţiile deosebit de ostile şi degradate create de Guvernul Statului Român, totuși Oştirea Romană avea o remarcabilă capacitate de luptă, capacitate pe care Guvernul şi Ferdinand făcuseră tot ce era posibil să o saboteze, capacitate care s-a dovedit sub agresiunile simultane cea făţişă a adversarului şi cea clandestină a duşmanului intern reprezentat de clasa “conducătoare”.

La recomandarea şefilor lor străini, în 1917 guvernul cu Ferdinand în frunte plănuiau să se refugieze în Rusia ceea ce însemna în fapt, dispariţia Statului Român cu efectul împărţirii teritoriilor locuite de romani sub controlul statelor vecine: Ungaria, Serbia, Rusia, Bulgaria. VISUL DE AUR AL INVADATORILOR DE PESTE 2,000 DE ANI. Preventiv trimiseseră tezaurul înainte de planificată disoluţie a “Statului Român Cel Modern” ca sa ramână al lor.

DAR patrioţii români nu s-au lăsat distruși. Au înţepenit în tranşee la Mărăşeşti şi Oituz, au respins pe germani, s-au îndreptat spre est şi au dezarmat şi alungat hoardele ruseşti dezorganizate de revoluţie, s-au repliat şi au respins atacurile din aprilie şi iulie 1919 ale ungurilor sub conducerea lui Bela Cohen, evreu, şi au eliberat Budapesta de guvernul evreiesc, chipurile comunist şi au pus şi opinca romaneasca pe Parlamentul de la Budapesta la 4 august 1919. Patrioţii români ca generalul Eremia Grigorescu care a reamintit Lumii ca „PE AICI NU SE TRECE !”, patrioţii care au luat arma în mâna, ei singuri contra manevrelor guvernului și regelui au făcut eliberarea armată a ţării şi întregirea statului.

Pentru că nu au reuşit să distrugă Neamul Romanesc la 1917 prin aceste manevre, propaganda evreiască creează alte legende atribuind meritul întregirii doar regilor lor cunoscuţi sub falsă identitate de germani, a guvernelor Statului Român care, cu excepţia celor conduse de Ionel IC Brătianu şi puțini alţi patrioţi, au fost cu totul obediente planurilor de disoluţie a Statului Român şi a ştergerii Neamului Romanesc de pe harta Lumii.

Forţa şi hotărârea Neamului Românesc a convins inamicii de toate felurile că nu se pot juca prea mult cu noi şi trebuie să facă şi ce vrem noi aşa că s-a făcut reîntregirea la 1918.

La Conferinţa de pace de la Versailles în 1919, partea învingătoare a fost condusă de şeful delegaţiei americane Felix Warburg iar partea perdantă a fost condusă de şeful delegaţiei germane Max Warburg, adică frati’su lu’ Felix !!! În favoarea cui credeţi că au negociat Felix cu Max, cine se încumetă să ghicească ?

CAROL II

Carol II a fost o marionetă perfectă a şefilor lui din etnia evreiască. A funcţionat ca paravan cu care s-a acoperit activitatea distructivă a etnicilor evrei sub conducerea lui Ernest Urdareanu. Mişcarea Legionară a fost reacţia cea mai amplă a etniei romaneşti la invazia etniei evreieşti, cea mai puternică forţă de rezistenta creată de vreun neam la invazia clandestină conspirată. Nici un al neam nu a generat o ripostă de o asemenea anvergură şi eficacitate. Sub acoperirea oferită de Carol II, Mişcare Legionară a fost distrusă: slugile băştinaşe l-au asasinat pe C. Z. Codreanu şi decemvirii în 30 nov 1938, au asasinat 252 de lideri regionali la 22 sept 1939 din care 80 au fost strămutaţi în nov 1940 la mănăstirea Sf. Nicolae la intrarea din Predeal dinspre Buşteni, sus pe deal. După eliminarea conducerii mişcării legionare au infiltrat-o cu infractori şi au compromis-o. Sub acoperirea oferită de Carol II Statul Roman a fost dezmembrat: Basarabia a fost dată fără luptă şi cu asasinarea a mii de ofiţeri şi soldaţi URSS, a fost dat Ardealul şi Cadrilaterul după care Carol II s-a cărat să îşi consume recompensa în linişte în ţările neutre.

MIHAI I

Mareşalul Ion Antonescu l-a considerat pe regele Mihai drept „coleg” în lupta pentru interesul Neamului Romanesc în consecinţă a considerat că biroul regelui este cel mai sigur loc din România, cu consecinţa că a fost singurul loc din România în care nu a intrat cu garda personală. Pe asta s-a bazat grupul de criminali şi trădători compus din regele Mihai şi inamicii din jurul său. Fără nici o apărare, Antonescu a fost copleşit fizic de atacatorii aflaţi în birou, a fost imobilizat şi izolat de armată. Apoi Mihai a preluat conducerea armatei pe care a înşelat-o şi a dat-o fără apărare inamicului şi cu asta întrega ţară. Actul de la 23 august 1944 a inclus mai multe acţiuni dependente una de alta cu finalitatea distrugerii forţelor armate din est si predarea intregii țări in mâna inamicului secular: a fost arestat capul armatei, a fost minţită populaţia şi cel mai grav, a fost minţită armata folosindu-se de faptul că a rămas fără conducere centrală. În comunicatul de la ora 23:00 la radio, Mihai a informat întreaga ţara că a fost semnat un armistiţiu cu URSS, în realitate, un armistiţiu nu fusese nici măcar negociat, darămite semnat. Armistiţiul ce conţinea condiţii catastrofale a fost semnat abia la 12 septembrie 1944. Prin această minciună, s-a obţinut predarea a 180,000 de soldaţi şi ofiţeri ce au fost dezarmaţi şi exterminați din care 50,000 in lagărul de la Balți restul în Siberia, o minciună gigantică, un act de mare trădare, nemaiîntâlnit în istorie: în mijlocul războiului şi pline ostilităţi, capul unui stat a predat armata cu conducător cu tot către duşman. De fapt, din punctul lor de vedere, a fost o operatine patriotica evreiască: un evreu a dat România cu teritoriu şi popor cu tot la alţi evrei fără nici un efort. Altfel, războiul s-ar fi sfârsit greşit pentru organizatori.

Mihai a continuat să slujească invadatorului sovietic până când a nu a mai fost util când, ca şi taicasu’, s-a cărat să îşi consume recompensa în linişte în ţările neutre.

MIHAI I DUPĂ 1990

După revenirea bolșevicilor la conducerea Statului Modern Roman tot prin crimă, tot ca salvatori dar de data asta sub alta identitate, cea de democraţi europeni si americani, Mihai a revenit şi i s-a dat prin abuz juridic încă o avere nemeritată.

În prezent, 2014, agenţi neo-bolșevici au constituit organizaţii cu scop de a promova reinstituirea monarhiei ca să poată fi folosită aşa cum au făcut în 10 feb. 1938 când, la alegerile din decembrie 1937, Partidul Totul pentru Tara al Mişcării Legionare a câştigat 15,50% din voturi în ciuda propagandei feroce antilegionare şi fraudei electorale când se vedea clar că la alegerile următoare, în 1941 Mişcarea Legionară va prelua statul şi îl va subordona interselor Neamului Românesc, efectiv anulând peste 80 de ani de construcţie instituţională antiromâneasca. Ca să anuleze câştigul realizat de legionari, etnicii străini au desfiinţat întreg sistemul parlamentar cu sistemul electoral cu tot la 10 feb 1938 şi au trecut la dictatura lor etnica, chipurile a lui Carol II. Funcţia de rege făcând posibilă eliminarea sistemului electoral.

În folosul cui funcţionează Statul Roman de 170 de ani? Al românilor cu siguranţă nu. De când a fost implementat, a fost tot mai rău pentru romani. Politicile antiromâneşti au avut continuitate pe toată perioada de 170 de ani cu excepţia a 4 perioade în care s-au petrecut singurele lucuri pozitive ca urmare a preluării de către patrioţi români a conduceri efective a statului şi l-au pus în slujba intereselor Neamului. Acestea au fost :

1) Ionel IC Brătianu vreo 10 ani şi a făcut unirea;

2) Mişcarea Legionară 4 luni când s-a realizat primul surplus bugetar de 5,7 miliarde de lei la incasari de 4,7 miliarde lunar, primul înainte de Ceauşescu, ca urmare a eliminării corupţiei şi exploatării poporului prin delapidare organizată, dobânzi, crize economice false etc.

3) Mareşalul Antonescu, 3,5 ani, care a restabilit pretenţiile asupra teritoriului romanesc prin jertfă şi chiar dacă nu a învins, datorat unui complex larg de trădări, a impus reafirmarea dreptul nostru istoric pe care noi putem cu atât mai mult acum şi trebuie să continuăm să îl invocăm;

4) Dej şi Ceauşescu vreo 30 de ani, când s-a demonstrat că Neamul Romanesc deţine capacităţi uriaşe de dezvoltare economică şi mai ales de apărare militară. Fără să bage de seamă, întregul efort a fost subminat de forţele antiromâneşti adânc conspirate în societate constituite de etnici evrei care adoptaseră cu generaţii în urma nume româneşti şi sub falsă identitate românească au ocupat funcţii în stat prin care în mod concertat au împiedicat ca efectele dezvoltării să ajungă la popor, timp în care le-au deturnat prin sistemul de distribuţie centralizat al Comitetului de Stat al Planificării pe care îl controlau integral, catre firmele de comerţ exterior pe care şi pe acestea le controlau integral si mai departe către firmele etnice evreiești din afara țării.

Toate aceste încercări de românizare a Statului Modern Român au fost întoarse de acelaşi grup antiromânesc binecunoscut din acelaşi sigur motiv: toți patrioții au facut o gravă subestimare a vicleniei grupului antiromânesc, aspect pe care patrioţii in viața sunt obligaţi să îl cunoască în cel mai mare detaliu dacă vor să ajungă să fie folositori Neamului Românesc.

Doamne-ajută !

A.G.

Sursa : ceicunoi.wordpress.com

Averea Reginei Elisabeta

Britain's Queen Elizabeth reacts with members of her family and her racing team as she watches her horse Estimate win The Gold Cup during ladies day at the Royal Ascot horse racing festival at Ascot

Regina Angliei detine cel mai mult pamant pe planeta
6600 de milioane de acri, 1 acru inseamna 4046 de metri patrati.Regina ar putea opri saracia planetei daca ar dori de 10 ori si tot i-ar mai ramane o avere. Proprietatile ei valoareaza peste 30 de trilioane de dolari. In loc sa beneficieze planeta, oamenii de ele, ea si familia ei inrobesc oamenii in aceasta Noua Ordine Mondiala si tin omenirea in saracie si in sclavie. Cauza principala a saraciei si a tarilor subdezvoltate sunt casele regale si acest mic grup de bogati ( Bilderberg, Rotschild, Rockefeller), din care fac si ei parte si pe care ii coordoneaza, care joaca un teatru urias prezentandu-se ca cei care vor sa salveze lumea printr-un guvern unic mondial.

 20016427.cms
Averea reginei Elisabeta, ţinută la secret
Regina Marii Britanii, Elisabeta a-II-a, a primit în subvenţii agricole de peste 500.000 de euro din fondurile europene, iar printul Charles peste 200.000 de euro.
Regina, care se plaseaza pe locul 214 in topul celor mai bogati britanici, cu o avere de peste 270 de milioane de lire potrivit clasamentului Sunday Times. Cele UE 473.583,31 lire (530.000 euro) de la UE au fost primiţi pentru ferma ei din Sandringham. La rândul său, prinţul Charles, a folosit cele 95.222,56 lire pentru ducatul din Cornwall şi alte 86.262,98 de lire pentru ferma ducatului – un total 181.485,54 lire (200.000 de euro). Cu o avere de 320 de milioane de lire sterline (375 de milioane de euro), potrivit unui clasament al celor mai bogaţi oameni din Marea Britanie, realizat de revista Sunday Times, regina 82 de ani are reputaţia unui om econom.
O evaluare precisă a averii Elisabetei este dificilă pentru că secretomania funcţionează perfect când e vorba de propriile posesiuni. Are şi un portofoliu de investiţii estimat la 120 milioane de lire sterline, proprietăţile sale imobiliare – Sandringham House, Balmoral Castle din Scoţia, cu o valoare de 160 milioane de lire sterline, şi Castle of Mey.La acestea se adaugă bijuteriile Coroanei şi tablourile, unele semnate de Leonardo da Vinci, a căror valoare nici nu se cunoaşte.De cealaltă parte, se află domeniul public al Coroanei, un portofoliu de proprietăţi a căror valoare totală este estimată la 6 miliarde de lire sterline. Aşa că englezii se întreabă : regina este multimilionară sau miliardară? Căci mai sunt şi ferme sau alte proprietăţi regale din Londra, cum este, de exemplu, Ambasada Israelului, care este evaluată la 14,2 miliarde de lire sterline. Pentru averea sa, regina Elisabeta a II-a a acceptat să plătească impozite pe vremea premierului John Major, dar n-a dezvăluit cât.

Regina Marii Britanii şi soţul ei, Ducele de Edinburgh, s-au gândit că e momentul să mai treacă şi pe la trezorerie controlată evident tot de Regină. Şi anume la trezoreria Băncii Angliei, care deţine una dintre cele mai mari rezerve de aur din lume: peste 300 de tone de aur, echivalentul a 250 de miliarde de euro.

1214-queen-elizabeth-gold-startraks-2

Cum chipul reginei e de regăsit pe fiecare bancnotă din Marea Britanie, era şi normal ca suverana să se intereseze de finanţele regatului mai ales că tot ea conduce.

Regina Marii Britanii si caleasca sa din aur!

Queen Elizabeth II At Jewish Community ReceptionCand Nunta Regala  care-i unea pe Kate Middleton şi Prinţul William a fost anunţată, detectivii de genealogii s-au pus pe muncit. Pentru început, noutăţile  indicau că mama tinerei Kate, Carole Goldsmith (numele de fată), era de origine evreiască. Dacă Carole Goldsmith era evreică, atunci, în conformitate cu legea evreiasca, fiica sa Kate Middleton va fi considerata evreica – şi ar putea deveni prima regina evreică (Consort) din Anglia. Dar vai, anchetatorii  care încă mai inclinau să creadă că a existat o moştenire evreiască in neamul lui Kate au constatat că ultimele cinci generaţii din familia ei s-au căsătorit în biserici . Desigur, că asta nu exclude faptul că unii ar fi fost în secret evrei, lucru care a fost valabil şi în timpul Inchiziţiei pentru mulţi evrei. Alte surse suspectează încă descendența evreiască a Kate. Şi,  conform spuselor unui Rabin ortodox sefard din Israel, ambii părinţi ai mamei lui Kate erau evrei. Deci, întrebarea daca Kate esta sau nu evreica ramane deschisă în continuare.

Dar stai, că intriga se ingroasă. Ar putea Printesa Diana, mama lui William, sa fi fost evreică? O sursă susţine că mama Printesei Diana, Frances Shand Kydd, a fost evreică – născută Ruth Frances Burke Roche, o Rothschild.

Dacă, de fapt, este suficient ca Printesa Diana să fie certificată evreică,  atunci acest lucru este valabil şi pentru fiul ei, William, viitorul Rege al Angliei. O altă anchetă despre origini detaliază o puternică conexiune davidică pentru Frances şi descendenţii ei .

Alte mici intrigante “probe” şi speculaţii au fost descrise în cotidianul londonez Daily Mail, care citează surse ce susţin că Diana a fost concepută în timpul aventurii mamei sale cu evreul magnat bancher  Sir James Goldsmith (iniţial Goldschmidt şi nici o legătură aparentă cu Carole Goldsmith) . Raportul spune că Frances se înstrăinase de soţul ei, Earl Spencer (Vicontele Althorp), si a avut o aventură cu Sir James Goldsmith tocmai în momentul în care Diana a fost concepută. Consolidand cazul, un raport indică asemănările izbitoare dintre Printesa Diana şi ceilalți trei copii ai lui Sir James Goldsmith: Zak, Ben si Jemima Goldsmith .

Dacă aceste vesti sunt adevărate, atunci Diana ar fi in intregime evreică, cu o mamă evreică (Frances Ruth Burke Roche aka Rothschild) şi un tată evreu (Sir James Goldsmith). La rândul său William, viitorul rege al Angliei, ar avea adânci rădăcini evreieşti.

Comentariul meu: Nimic nou sub soare ar spune unii, altii ar căsca ochii cat cepele iar cei mai multi ar spune si ce dacă. Chiar dacă la prima vedere pare o bârfă demnă de coperta Cancan-ului, in realitate lucrurile nu stau așa de simplu și au implicații politice mult mai mari, ceea ce ne demonstrază, de parcă mai era nevoie, că nimic nu este întâmplător și că fetele din ” popor” nu ajung datorită providenței să fie neveste de prinți și viitoare regine. O lume întreagă s-a holbat la nunta secolului fără să știe de fapt ce hram poartă cu adevărat protagoniștii. Circ de lux pentru prostimea însetată bârfe și avidă după ce nu poate avea.  Preț de câteva ceasuri lumea a uitat mizeria în care se scaldă iar fetele nemăritate s-au putut visa în voie pășind spre altar la brațul prințului Harry, neînsurat încă, că deh, in lumea democratică in care traim, basmul Cenușăresei, tocmai a devenit o realitate, prin căsătoria Prințului William cu Kate Middleton, “fata din popor” care l-a fermecat. Dar să  vedem cât de ” din popor ” este Kate, analizând pe rând evidențele, și dacă ” cârcotașii ” au avut dreptate sau doar au vrut să fie rău intenționați. Voi lua pe rand cuvintele bolduite din articol:

1. s-au căsătorit în biserici

În conformitate cu Actul de soluţionare din 1701 , membrii familiei regale sunt înlăturati de pe  linia succesrală  în cazul în care se convertesc la catolicism sau se căsătoresc cu o romano-catolică. Actul a fost pus în executare de mai multe ori. Printul Michael de Kent, vărul reginei Elisabeta a II-a, și-a pierdut locul său în succesiune atunci când s-a căsătorit cu baroneasa catolică Marie-Christine von Reibnitz în 1978.

Nimic nu-l oprește însă pe Prinţul William să-și ia o mireasă musulmană, evreică, hindusă sau budistă. Principele însuşi trebuie să fie  protestant în momentul aderării sale la tron pentru că regele depune jurământul de apărător al credinţei.

Desi s-au căsătorit in biserică si ” teoretic ” nu sunt evrei, Will si Kate au avut parte de ceremonie nupțială si in Israel, organizatorii acestei pseudo-nunți fiind un grup de isrelieni britanici din Israel. La ceremonia stradală au participat mai mult de 200 de invitați.

La nunta lor, s-au practicat si ritualuri musulmane si evreiesti.

Au primit un cadou mai neobisnuit, un contract de căsătorie in stil evreiesc ( Ketubah).

2. erau evrei

Trimisa de un  Rabin ortodox (sefard) din Israel:

Este interesant de notat următoarele în arborele genealogic al lui Kate Middleton, soţia prinţului William:

Mama lui Kate Middleton este Carol, fiica lui Ronald Goldsmith si Harrison Dorothy (ambii evrei)

Părinţii lui Dorothy Harrison sunt Robert Harrison şi Elizabeth Temple (ambii evrei), aceasta din urmă   fiinun descendent al familiei Myers ( evrei englezi tradiţionalisti  din secolul 19)

În concluzie: Prințesa Kate este evreică pe linie maternă, şi, în consecinţă, viitorul rege al Angliei va fi un evreu în conformitate cu Legea evreiască şi tradiţia.

3. O sursă

TATĂL evreu al Printesei Diana

În cartea Tinei Brown, “Cronicile Dianei”, autoare susţine că mama Printesei Diana,  Frances Shand Kydd, a avut o relatie de lunga durata cu Sir James Goldsmith în timpul căsătoriei sale cu Earl Spencer. Ea sugereaza ca Diana, care s-a născut în 1961, a fost copilul din dragostea cu Goldsmith şi nu fiica lui Spencer.

Răposatul James Goldsmith-un bancher evreu şi editor-a fost  văr cu Rothschild-zii. James Goldsmith, bunicul lui Adolf Goldschmidt, a venit la Londra ca un multi-milionar în 1895 şi și-a schimbat numele de familie din germanul Goldschmidt în englezul Goldsmith.

Goldschmidts, la fel ca vecinii lor şi neamurile lor Rothschild , a fost  un prosper bancher negustor  în Frankfurt , Germania, inca din secolul al 16-lea. (Wikipedia). În 1773, Mayer Rothschild i-a invitat pe Goldschmidt, (Goldsmith), Schiff, Oppenheimer, Warburg şi alți opt ambițioși oameni de afaceri evrei la magazinul lui Goldsmith. Împreună au formulat un plan pe termen lung pentru a prelua controlul asupra  bogăţiiilor lumii pentru multe generaţii. Au făcut un pact secret pentru a aduce, prin banii şi influenţa lor,  în stare de faliment naţiunile lumii şi de a crea o Noua Ordine Mondiala.

MAMA evreică a Printesei Diana

Oficial, Diana a fost fiica lui  Edward John Spencer, al 8-lea Earl Spencer, şi Frances Shand Kydd … dar surse susţin că James Goldsmith a avut o relatie pe termen lung cu Frances în perioada în care Diana a fost concepută.

Nimeni nu contestă faptul că afacerea a avut loc “într-un moment când Frances a fost profund nefericită în căsătoria ei cu Earl Spencer, care ” bea foarte mult “şi”se purta bestial cu ea “. Ea a divorţat  de el şi s-a recăsătorit în 1969. Diana nu i-a semanat numai fizic lui James Goldsmith  “, dar, de asemenea,  și în carisma şi apetitul ei sexual …”

Diana mama lui Frances Shand Kydd a fost evreu. Ea a fost născut Ruth Frances Burke Roche.

Surorile si fratele Dianei pe linie Spencer

Nota mucenicul(n.m): Sarah Spencer a fost iubita printului Charles inainte de casatoria acestuia cu Diana. Nu s-au casatorit deoarece Sarah a mostenit patima bauturii de la tatal sau. La fel si Charles Spencer.  A fost un mare semn de intrebare pentru lumea occidentala, in acele vremuri, cum de Diana a acceptat sa se casatoreasca cu un barbat care fusese impreuna cu sora sa. Pentru mine personal ramane un semn de intrebare in continuare, privit însă strict doar din punct de vedere feminin și nu politic.

Frații vitregi EVREI ai Prințesei Diana

Diana are o izbitoare asemănare fizică cu copiii lui Sir James Goldsmith – Zak Goldsmith, Ben Goldsmith si Jemima Goldsmith. Ei sunt doar pe jumătate frați și soră cu Diana.

Urmând protocolul de încrucişare al Rothschild-zilor de a păstra întreaga puterea şi bogăţie în familie, pretinsul frate vitreg al  Dianei, Ben Goldsmith, s-a căsătorit cu Kate Rothschild in 2003.

Celălalt pretins frate pe jumătate al Prințesei Diana, Zac Goldsmith, a divorţat de soţia lui după ce a fost ales deputat britanic. El trăiește in prezent cu Alice Rothschild. Acest tânăr Rothschild-Goldsmith este, de asemenea, de aşteptat să se căsătorească.

n.m. Nu-i asa ca seamănă prea bine Lady Di cu Zac?

Sora vitregă evreică a Prințesei Diana

Jemima Goldsmith a fost cea mai bună prietenă și confidentă a Prințesei Diana. Jemima este genetic legată de familia Rothschild si este acum si cumnată cu Rothschild  ( Online Daily Mail, 10 mai 2010 ).

Revista săptămânală pentru femei New Idea Australia, a creat furori în Marea Britanie atunci când a publicat povestea despre Jemima şi Diana ca fiind surori. Revista a citat o sursă anonimă, care pretinde că știa de “secretul sorei” de 40 de ani. Zvonurile despre  relaţia cu sora adevărată s-au răspândit in rândurile aristocraţiei britanice.

Ştirile că atât Diana şi Jemima au fost concepute cu fanfaronul magnat Sir James Goldsmith a incendiat toată Australia şi Marea Britanie. Faptele arată că, în timpul căsătoriei nefericite a Dianei cu Charles, ea nu a căutat alinare la – şi nici nu i-a fost oferită consolare de catre- familia Spencer. Ea a căutat consolare la familia ei surogat – Goldsmiths.

Jemima Goldsmith s-a convertit la Islam cand s-a casatorit cu retrasul  jucător pachistanez de cricket Imam Khan in 1995. Jemima este declarată a fi cea care a inspirat-o pe Diana să întrețină legături cu bărbaţi musulmani.

FIUL evreu al Printesei Diana

Definiţia iniţială şi actuală a unui evreu “născut evreu” este o persoană a cărei mamă este evreică. Iudaismul este transmis prin filiaţie matriarhală. Mama Prințului William, prinţesa Diana, a avut o mamă evreică (Frances Burke Roche Ruth) şi a avut probabil un tată evreu. Asta l-ar face pe William – evreu.

n.m. Chiar dacă Diana este fiica lui Spencer ea tot fiica unui evreu este deoarece familia Spencer se inrudește cu Sir Winston Churchill, care dupa cum putini însă știu, a fost evreu prin naștere, mason și homosexul, mama sa fiind o evreica americană, Janny Jacobson, tatăl sau schimbandu-și ulterior numele in Jerome. “ Familia Spencer este o familie nobilă britanică coborâtă în linie masculină de la Henry Spencer, un descendent al ramurii mai tinere a Stravechii Case Le Despencer (decedat c. 1478), strămoșul pe linie masculină al  Earls din Sunderland ,  deveniți mai târziu Duci de Marlborough , şi  al Earls Spencer-ilor. Alţi membri proeminenţi ai familiei îl includ pe Winston Churchill (nepotul celui de-al 7-lea  Duce de  Marlborough ) şi pe Diana, Printesa de Wales (fiica lui Earl Spencer al 8-lea ). “

Tora interzice unui bărbat evreu să se căsătorească cu o femeie dintre neamuri. Dacă totuși o face, copiii lui proveniți de la acea femeie  nu vor fi considerați evrei.  William s-a căsătorit cu Kate Middleton. Asta înseamnă că copiii lor nu vor fi evrei? (Incă cu vârf și îndesat-n.m)

Mireasa EVREICĂ a Prinţului William

Kate Middleton, eventual următoarea Regină a Angliei, se zvoneste ca ar fi oarecum evreică. Vezi tu,  numele de fată al mamei este Goldsmith. Ce? N-am mai auzit acest nume undeva inainte????

Având  numele de fată evreiesc “Goldsmith” este de ajuns pentru a sugera faptul că Kate are origine evreiască, în ciuda efortului  mass-mediei de a-l ascunde.

Gary Goldsmith este unchiul lui Kate şi fratele mai mic mamei sale Carole. El este un prosper  dezvoltator imobiliar care a vandut firma sa de recrutare Futures  Computer pentru 275 milioane lire sterline în 2005.

Gary este descris drept gura-spartă, grosolan, hedonist și Playboy. A fost filmat pe ascuns de reporterii sub acoperire ai News of the World  la imensa lui vilă de 5 mil. lire sterline amplasată pe  insula spaniolă a petrecerilor, Ibiza. Gary Goldsmith și-a numit vila “Maison de Bang Bang”, care este un argou franțuzesc pentru House of Sex.

Păzit de agenţii MI6, Prințul William şi mireasa lui în devenire, si-au petrecut vacanța si au făcut yachting la Casa de Bang Bang a lui Gary, în 2006. Gary a făcut glume pe seama întâmpinării lui William cu salutul “Oi, mă Fucker”. “Oi” este o expresie iudeo-idiş la fel ca și “Oy vay”.

Reporterii sub acoperire ai News of the World au aflat că Goldsmith îsi întreţine oaspeţii cu porno hardcore – achiziţionate din Marea Britanie – rulate pe masivul ecran de 52 de inch din vilă. De asemenea, el  le  livrează marihuana, cocaină, ecstacy şi curve şi oferă livrări door-to-door in  staţiunea de la Ibiza şi la Londra. Goldsmith are o siglă GG cu  iniţialele sale tatuată pe bicepsi. Oare crede cineva că William şi Kate și-au petrecut timpul lor liber ţinâandu-se de mână şi sorbind ceai englezesc în Casa pentru Bang Bang a unchiului  lor Gary?

Care este unchiul mai decăzut? Unchiul lui Kate, Gary sau unchiul lui William, Andrew? Printul Andrew a fost recent expus în mass-media deoarece:

    • este prieten cucondamnatul  peofil evreu Jeffry Epstein, care i-a dat Prințului 15000 de lire sterline pentru a-l ajuta să scape  de plata unora dintre datoriile masive ale șantajistei sale foste soții, Fergie.
    • a fost implicat si fotografiat cu o prostituată copil
    • pentru legăturile sale cu fiul liderului libian Gadhafi
    • pentru că l-a gazduit pe fiul dictatorului tunisian recent demis chiar inainte de caderea acestuia

Regina însăşi a fost recent numită în răpirea a 10 copii aborigeni de la o şcoală rezidenţiale.

In concluzie: vedem cum regulile dinastiei Rothschild se respectă cu strictețe, banii și puterea păstrându-se în familie cu orice preț. Pe de altă parte sper că ați înțeles că fetele din popor ajung cu adevărat prințese sau regine numai în povești sau telenovele. Sper că ați mai înțeles că:

– zicala cu peștele de cap se împute nu e doar o vorbă în vânt iar duhoarea pe care  o emană acest fapt, chiar dacă este parfumată cu Chanel, tot duhoare rămâne, ba chiar devine mai puturoasă pe măsură ce timpul trece fără ca putregaiul să fie eliminat.

– oricum o întoarcem și o sucim ne lovim de evrei în posturile cele mai importante, ei rămânând fideli țelurilor inițtiale, chiar dacă si-au schimbat numele sau religia, vorba aceea ” lupul își schimbă părul dar năravul ba”.

– că așchia nu sare departe de trunchi și că în spatele unor fețe frumoase și carismatice (vezi Diana și William) se ascund secrete urâte de familei și caractere găunoase.

– că este normal să avem o societate decăzută moral în așa hal încât până și Sodoma  și Gomora s-ar rușina cu ea. Un fapt perfect inteligibil dacă stai și te gândești că cei care conduc destinele lumii sunt așii depravării de orice fel.

– că nu putem spera că ciocoii noi ar pute fi mai buni decât cei vechi, dat fiind faptul că încă din leagăn sunt educați la fel precum părinții lor

si, cel mai important fapt, că IZBĂVIREA LUMII si a problemelor ei nu va veni in nici un caz de la un conducător pământean, indiferent cum se va numi el și de unde va proveni-pentru că toti sunt o apă și-un pământ și frați cu dracul, ci numai și numai de la Fiul Ceresc, Iisus. Nu există soluții lumești la problemele noastre ci doar iluzii și amăgiri. Lăsați-le deoparte și rugați-va lui Dumnezeu să va deschidă ochii, mintea și sufletul pentru că orb pe orb nu poate călăuzi fără a risca să ajungă amândoi în groapă. Doar Unul ne poate călăuzi și salva și EL nu este  acel Mesia așteptat de evrei ci cel așteptat de ortodocși. Lumea în care trăim este foarte amăgitoare și alunecoasă iar oamenii pot fi cu ușurință înșelați. Din totdeauna lumea a fost fascinată de bogătie, strălucire și opulență și a făcut din reprezentanții acestora eroi si idoli, de urmat și adorat. Le- a fost mai ușor oamenilor să se inchine la un vițel de aur  care strălucea și simboliza bogăția, căci Dumnezeu nu putea fi un coate-goale, decât să urmeze un tânăr simplu și sărac pe din afară, dar uluitor de bogat în interior. Cât de ușor îi va fi Antihristului să subjuge lumea, avându-l in sine pe Satan-maestrul înșelăciunii și amăgirilor, când lumea se lasă fermecată de o pereche regală, de o nuntă, de un Elvis sau chiar de Lady Di? Câți vor rezista tentațiilor venite din partea lui?

Hohenzollern – o familie regală compromisă

Relatii de rudenie

Casa princiară de Hohenzolern-Sigmaringen datează din timpuri străvechi prima menţiune a ei apărând într-o cronică germană din 1061. Acolo sunt pomeniţi doi fraţi, cavaleri şi conţi Zollern care au murit într-o luptă.

Sunt însă unii istorici care apreciază că vechimea familiei ar fi, de fapt, mult mai mare, fiind descendentă din Burkhard I, conte de Baar şi duce de Suabia, sau chiar că ar avea rădăcini mai vechi, din Sfântul Meinard, martir al creştinismului, asasinat de păgânii germanici, la anul 861.

Comitatul Hohenzollern-Sigmaringen a fost format în 1576, în urma partajării Comitatului Hohenzollern, un fief al Sfântului Imperiu Roman. La moartea ultimului conte de Hohenzollern, Carol I (1512-1579), teritoriul a fot divizat între fii acestuia: Eitel Frederick IV de Hohenzollern-Hechingen (1545–1605), Carol II de Hohenzollern-Sigmaringen (1547–1606), Christof de Hohenzollern-Haigerloch (1552–1592).

Iată cele mai importante figuri din dinastia Hohenzollern-Sigmaringe:

Conţi de Hohenzollern-Sigmaringen, 1576–1623

  • Karl II 1576–1606
  • Johann 1606–1623

Prinţi de Hohenzollern-Sigmaringen, 1623–1849

  • Johann 1623–1638
  • Meinrad I 1638–1681
  • Maximilian 1681–1689
  • Meinrad II 1689–1715
  • Joseph Franz Ernst 1715–1769
  • Karl Friedrich 1769–1785
  • Anton Aloys 1785–1831
  • Karl 1831–1848
  • Karl Anton 1848–1849

Prinţi de Hohenzollern-Sigmaringen şi Hohenzollern după anexarea comitatului

  • Karl Anton 1849–1885
  • Prinţul Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen 1885–1905
  • Prinţul Wilhelm de Hohenzollern-Sigmaringen 1905–1927
  • Prinţul Friedrich de Hohenzollern-Sigmaringen 1927–1965
  • Prinţul Friedrich Wilhelm de Hohenzollern-Sigmaringen 1965–2010
  • Karl Friedrich, Prinţ de Hohenzollern 2010–prezent

Patru generaţii de regi ai României

Pe lângă toate distrugerile provocate de Primul Război Mondial (1914-1918) au apărut şi o serie de disensiuni între capetele încoronate ale vremii. Motivul principal a fost acela că o serie de monarhi, respectând interesul şi voinţa statului pe care îl reprezentau la acel moment, au trecut peste legăturile de sânge şi au intrat în conflict împotriva cu unele state conduse de rude mai mult sau mai puţin apropiate.

Păstrând aspectul cronologic, în 1866, guvernul României a cerut Prinţului Karl Anton, şeful Casei Hohenzollern-Sigmaringen, ca al doilea fiu al său, Carol, să devină principe al tânărului stat român. Pe 10 mai 1866, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a depus jurământul de credinţă în faţa Parlamentului României. La început relaţiile între Casa Hohenzollern şi acesta au fost extrem de bune.

Pe acest fond Carol I a devenit o garanţie pentru investitorii germani ai vremii. Totuşi Carol I nu a avut urmaşi, singurul copil născut din mariajul său cu Regina Elisabeta a fost o fată, Măriuca, moartă la vârsta de 4 ani de scarlatină. Acesta a apelat la Casa din care provenea pentru ca dinastia regală românească să îşi păstreze apartenenţa la Hohenzollerni. Potrivit succesiunii din interiorul Casei, pe tronul românesc trebuia să urce Leopold, fratele mai mare al lui Carol I, însă acesta a renunţat în favoarea fiilor săi – în ordine Wilhelm, Ferdinand, Karol Anton. În 1886, printr-o scrisoare oficială, Wilhelm renunţa la drepturile succesorale, tronul României revenindu-i lui Ferdinand.

Îngheţul

Cât timp a trăit Regele Carol I, legăturile dintre regalitatea românească şi casa din care regii proveneau au fost foarte bune, însă începerea Primul Război Mondial avea să modifice această situaţie. România a rămas neutră în pofida dorinţei lui Carol I să intre în război de partea Germaniei. Tot în 1914, acesta a murit, iar coroana i-a revenit lui Ferdinand, care era căsătorit cu o descendentă a monarhiei britanice, Regina Maria, nepoată a Reginei Victoria a Marii Britanii.

Ferdinand a decis însă să intre în război împotriva Imperiului German, condus de Împăratul Wilhelm al II-lea şi împotriva familiei sale, condusă la acel moment de fratele său mai mare Wilhelm (1864-1927). Pentru acest motiv a şi fost exclus din Casa de Hohenzollern împreună cu toţi urmaşii săi. Ulterior s-a revenit asupra deciziei şi urmaşii Regelui Mihai I au recăpătat titlul de Hohenzollern-Sigmaringen. Nu e singurul caz de monarh care a fost pus în postura să îşi renege originile.

Un caz mult mai cunoscut este cel al Regelui George al V-lea, din Marea Britanie, care în 1917 renunţă la titlul de Saxa-Coburg şi Gotha, moştenit de la prinţul consort al Reginei Victoria, Albert, şi îl schimbă în englezescul Windsor.

Inrudire case regale

Historia.ro

Motto: „Să nu vă aşteptaţi la recunoştinţă de la vreun Hohenzollern.” (Otto von Bismarck către Ion C. Brătianu)

Regiiromaniei

Niciunde aiurea, în vreo ţară ce a cunoscut instituţia monarhică, ca formă supremă în stat, monarhia nu s-a compromis, n-a coborât atât de jos ca în cele câteva decenii, cât cei din familia Hohenzollern-Sigmaringen s-au aflat în fruntea Statului Român. De ani buni, în absenţa unei memorii istorice consolidate, vii, unii sau alţii ne tot spun/scriu ce rol important au avut în devenirea noastră istorică cei patru regi şi cum au trudit din greu, nu-i aşa, pe rând, pentru binele şi propăşirea poporului român! Starea de fapt istorică îi contrazice violent pe susţinătorii acestor aserţiuni.

Desigur, pe durata lungă a istoriei, este dificil să judeci doar în alb şi negru o epocă istorică sau un personaj istoric. În cazul celor patru monarhi ce au avut privilegiul să-şi lege destinul de ţara noastră, fără teama de a greşi, dacă adunăm suma calităţilor şi defectelor întru slujirea interesului naţional, bilanţul este copleşitor negativ.

Carol I, taxat de Gheorghe Panu, la sfârşitul secolului al XIX-lea, drept „omul periculos” (pentru România, desigur), în afara unei sobrietăţi reale în viaţa particulară, s-a dovedit a fi posedat de o arghirofilie ruşinoasă, precum şi de o loialitate reală, bine ascunsă, faţă de patria sa de origine, Germania, şi nu pentru ţara de adopţie, România. Că aşa stau lucrurile, n-am nicio îndoială. I se pun în seamă lui Carol modernizarea statului român, dobândirea Independenţei, precum şi edificarea sistemului politic „democratic” în ţara noastră. Nimic mai fals.

Carol I n-a fost un monarh constituţional decât pe hârtie. Puterea sa politică, reală l-a determinat pe Titu Maiorescu să noteze într-o scrisoare către botoşăneanul Canano, la 1898, că, în realitate, regele avea puterea unui monarh absolut. De o asemenea putere Carol I a abuzat nepermis de mult timp impunând la administraţia ţării două partide politice preocupate, în primul rând, de consolidarea poziţiilor sale economico-financiare, şi nu de modernizarea autentică a societăţii româneşti. A închis ochii la toate abuzurile politicienilor, abuzuri ce au devenit parte endemică din sistem, determinându-l pe Mihai Eminescu să-l numească „Carol Îngăduitorul”. Carol I a ajuns mare nu prin faptele sale, ci cu ajutorul politicienilor. Cu câteva zile înainte de a muri I. C. Brătianu (mai 1891), venind Carol I la Florica spre a-şi lua la revedere de la fostul său prim-ministru, marele om politic nu l-a primit, zicând celor din jurul său: „Staţi cu ochii pe rege! Prea l-am făcut noi mare!”. Într-adevăr, lui Carol I puterea i s-a urcat la cap. Deşi putea rezolva/lichida uriaşele discrepanţe social-economice din societate, n-a mişcat un deget în această direcţie. Deget înmănuşat, fireşte, şi pe care îl întindea cu un dispreţ mărturisit tuturor oamenilor politici români (cu excepţia lui I. C. Brătianu, Mihail Kogălniceanu, Titu Maiorescu, P. P. Carp). A avut obrăznicia să-şi aniverseze 40 de ani de domnie prin sărbători grandioase – o potemkiniadă autentică – în timp ce naţiunea română zăcea umilită, sărăcită, furată, batjocorită. N-au trecut decât câteva luni de la „grandiosul” jubileu şi ţara a luat foc la propriu, exasperată de atâta obrăznicie, abuzuri şi nedreptate. Vorbesc aici despre dramaticul an 1907, o pată ruşinoasă, de neşters de pe obrazul „marelui rege” Carol I, revoltă cu caracter unic în Europa începutului de secol XX.

Neue_Homepage_englisch Desigur, „slăvitul” rege Carol I, spre „a salva” Ţara, a poruncit armatei, la 1907, să-i împuşte pe ţărani pentru tulburarea „ordinii publice” (câteva mii, va spune el cu dispreţ), iar după ce represiunea sălbatică a avut loc, a strâns toate actele/documentele privitoare la crimele comise într-un seif personal, pentru ca apoi să le distrugă. Nu-i aşa că a fost un autentic monarh constituţional? În realitate, pe toată durata domniei sale – faptul a fost subliniat în memoriile sale de Constantin Argetoianu – Carol I n-a făcut decât să pună umărul său greu la constituirea unui sistem social-economic nedrept, dominat de un rasism social unic în Europa acelor vremuri. Desigur, nu-i locul unde să pot inventaria toate „faptele” acestui monarh puse în „slujba” Naţiunii Române sau să subliniez marea sa „grijă” pentru ţara sa de adopţie, cum a fost, de exemplu, construcţia „drumurilor de fier” (vezi ruşinoasa afacere Strousberg din anii ’70 ai secolului XIX) sau acordarea unei pensii anuale de 3.000 de dolari (din 1882 şi până la moarte, în 1906) lui Mite Kremnitz, amanta sa secretă.

Nu pot, însă, a nu menţiona actul său de abdicare din 28 septembrie 1914, cu câteva zile înainte de a muri (10 octombrie 1914), act prin care Carol I renunţa la tronul României din cauză că, Consiliul de Coroană de la Peleş (3 august 1914) n-a fost de acord cu „măria sa” ca România să intre în primul război mondial de partea Germaniei şi Austro-Ungariei, după cum ar fi vrut! Acesta îi era „idealul” naţional la 1914: să implice România alături de patria de origine şi de Ungaria, asupritoare a câtorva milioane de români, şi nu Unitatea Naţională deplină.

Despre nepotul său, Ferdinand, ce i-a urmat la tron, şi care a rămas posterităţii ca fiind cel „loial”, singura lui calitate a fost aceea că a acordat credit total lui I. I. C. Brătianu în a conduce Statul Român, neomiţând însă a nota că faptele sale mari nu sunt ale sale, ci ale poporului român întreg, pe a cărui luptă şi jertfă cutremurătoare, uriaşă s-a edificat unitatea noastră naţională. De altfel, Ferdinand, şi N. Iorga scrie despre acest fapt în „O viaţă de om aşa cum a fost, n-a fost deloc convins că România a procedat corect înfruntând Puterile Centrale în războiul de întregire, fiind mai mult decât convins că acestea vor ieşi biruitoare din „marele război”. Iar după ce Rusia iese din război (martie 1918) şi când Puterile Centrale obligă România să semneze dictatul de la Buftea – Bucureşti (7 mai 1918), prin germanofilul Al. Marghiloman, Ferdinand n-a promulgat odiosul tratat (după cum avea intenţia) doar datorită opoziţiei înverşunate a reginei Maria, căreia posteritatea, pentru acest fapt, îi este obligată la veşnică recunoştinţă.

N-am să stăruiesc asupra fiului lui Ferdinand şi al Mariei, Carol II, decât în a sublinia totala sa iresponsabilitate, comportamentul său patologic, criminal, şi că individul a târât coroana României în noroiul cel mai abject, dovedindu-se autenticul gropar al României Mari. Menţionez, însă, că întreaga familie regală a României era percepută la dimensiunea sa reală, exactă de către opinia publică de la noi şi aiurea, de vreme ce fratele Elenei de Grecia (a doua soţie a lui Carol II), în deceniul trei al secolului XX, trăind o vreme la noi, nu s-a ferit să afirme despre aceasta: „Dacă familia regală a Greciei ar comite doar 10% din abuzurile, ilegalităţile înfăptuite de familia regală a României, grecii ne-ar scoate din palatul regal, ne-ar pune la zid şi ne-ar împuşca pe toţi.”. De acest fapt, adică de prestigiul cu totul compromis al Casei Regale a României, erau convinşi, la timpul lor, I. I. C. Brătianu şi Iuliu Maniu; primul, înainte morţii (24 noiembrie 1927), iar al doilea înainte de „restauraţie” (6 – 8 iunie 1930), intenţionau să îndepărteze monarhia şi să proclame România republică. Împrejurările au fost mai tari ca cei doi mari oameni politici, iar intenţiile lor nu s-au realizat.

Poporul român este un popor nobil, iar celor din fruntea sa le-a arătat respect, bunăvoinţă şi generozitate. Aşa şi în cazul fostului rege Mihai. De ani buni, acesta a reintrat în posesia proprietăţilor avute înainte de 30 decembrie 1947, este lăudat de cei ce împărtăşesc ideea monarhică, i se ridică osanale ca unuia ce a adus mari servicii patriei, iar nu de mult bustul său tronează şi într-o piaţă în Bucureşti! Mai mult, ca al patrulea mareşal al României şi ca un ultim conducător de stat din ultimul război mondial, fostului rege Mihai i se recunosc mari merite întru slujirea Naţiunii Române, avansându-se ideea că o revenire a sa, sau a urmaşilor săi, în fruntea Statului Român, ar fi mai mult decât benefică pentru România!

4937-11 Iarăşi, ca de atâtea ori în istoria noastră, s-ar părea că uitarea, amnezia au pus stăpânire pe noi. S-a uitat că Mihai nu l-a lăsat pe Ion Antonescu să semneze ieşirea din război a României, în august 1944, după cum intenţiona acesta, şi a ordonat capitularea necondiţionată Armatei Române în faţa armatei sovietice, minţind poporul cu neruşinare că a încheiat armistiţiul! S-au uitat cei 150.000 de soldaţi şi ofiţeri români luaţi prizonieri de sovietici şi trimişi în Siberia, tocmai ca urmare a „armistiţiului” anunţat de „Majestatea Sa” în seara de 23 august 1944! S-a uitat că a purtat pe pieptu-i „patriotic” odioasa decoraţie de război sovietică „Pobeda”, şi pe care Stalin i-a oferit-o drept recompensă pentru că l-a ajutat să ocupe mai repede România, cât şi pentru că i-a dat în mână elita militară a poporului român! S-a uitat că, deşi rege, aflat în exerciţiul puterii reale, a întărit sentinţa dictatorului de la Kremlin, dând pe mâna plutonului de execuţie pe mareşalul Ion Antonescu şi profesorul Gheorghe Alexianu, doi mari oameni de stat ai României, scornind, cu neruşinare specifică mincinoşilor patologici, motivaţii ireale. S-a uitat că, la 23 august 1944, fostul rege Mihai a comis o triplă crimă de înaltă trădare: faţă de Naţiune/Ţară, faţă de Armată şi faţă de conducătorul acesteia pe care, caz unic în istorie, după ce îl arestează, îl predă inamicului de moarte al României, Uniunea Sovietică! S-a uitat că, în noiembrie 1947, plecând în Anglia, şi-a umplut portbagajul maşinii personale cu tablouri de mare valoare aflate nu în proprietatea Casei Regale, ci a Statului Român, şi care, şi astăzi, zac ascunse în seifuri ale unor bănci elveţiene! S-a uitat de declaraţia trădătoare, din iulie 1989, de la Budapesta, când n-a ezitat să pună sub semnul întrebării apartenenţa Transilvaniei la Patria Mamă, România, cântând în strună iredentiştilor maghiari şi nu numai!

Desigur, n-am să susţin că abdicarea fostului rege Mihai, la 30 decembrie 1947, a fost un act voluntar. A fost o abdicare impusă de împrejurările istorice noi, de comunişti, şi la care el, cât şi „scumpa lui mamă”, Elena, au consimţit, de vreme ce-şi pune semnătura pe un act care conţine negru pe alb formularea: „…în deplină înţelegere cu factorii de răspundere ai ţării, conştient de răspunderea ce-mi revine, consider că instituţia monarhică nu mai corespunde actualelor condiţiuni ale vieţii noastre de stat…”, şi că abdică pentru el, „şi pentru urmaşii mei la tron…” (vezi textul integral al abdicării lui Mihai, în România – Viaţa politică în documente – 1947, coordonator: Ioan Scurtu, Arhivele Statului din România, Bucureşti, 1994, pp. 289 – 290).

mihaiziuavictoriei9mai1947 Actul de abdicare al fostului rege Mihai, de la 30 decembrie 1947, a fost unul definitiv şi irevocabil. Toate justificările aceluiaşi fost rege, de după 1989, în legătură cu actul abdicării sunt pledoarii mincinoase, pro domo, devreme ce până în acest an n-a suflat o vorbă cum şi de ce a părăsit tronul României, ca şi cum s-ar fi înţeles cu domnii comunişti (o înţelegere plătită, se înţelege) să nu facă agitaţie în legătură cu cele întâmplate la 30 decembrie 1947!

Hohenzollern  Dacă Mihai îşi iubea atât de mult Ţara precum şi „scumpul lui popor”, n-ar fi trebuit, cu niciun chip, să semneze actul de abdicare cu atâta uşurinţă, îndeosebi că s-au exercitat presiuni asupra sa, şi ar fi trebuit să meargă în puşcăriile comuniste, unde tocmai începuse exterminarea elitei neamului nostru. Alegând soluţia abdicării, pe care a supervizat-o prin propria semnătură, indiferent de circumstanţele istorice ale momentului, fostul rege Mihai a închis definitiv capitolul monarhie în istoria României. Aşadar, abdicarea de la 30 decembrie 1947 a fost una definitivă, irevocabilă, iar gargara regalistă din ultima vreme, de un ridicol absolut, dovedeşte obrăznicia unei familii, pe care poporul român a înnobilat-o nemeritat de lung timp cu respect, mărinimie şi loialitate.

   Sursa

 Justitiarul

            

America este o colonie a Angliei ! Declaratia de Independenta a SUA o mare minciuna – SUA a ramas o proprietate Britanica controlata de Monarhia Britanica!

Surrender_of_Lord_Cornwallis

De 200 de ani încoace tot ce se întâmplă în Europa la capitolul revoluţii şi frământări sociale este controlat de Imperiul Anglo-american. Orice mişcare pare curată la bază, dar de la vârf nu ştii cine trage sforile. Pe mine mă interesează cine coordonează de la vârf. SUA este o colonie a UK. Dan Tănăsescu

Prima colonie stabilă engleză în America de Nord a fost stabilită în 1607, la Jamestown, Virginia. În 1620, pelerinii englezi au debarcat în golful Massachusetts și au fondat colonia Plymouth, prima așezare engleză permanentă în Noua Anglie. Coloniștii aparțineau comunității puritane, alcătuind Compania Golfului Massachusetts, în 1628. Alte colonii religioase au fost înființate în Rhode Island (1636), colonia fiind bazată pe principiul toleranței religioase; Connecticut (1639), bazată pe credințele religioase congregaționaliste; și Maryland (1634), dominată de romano-catolici. Aceste colonii erau apropiate de țărm, niciodată penetrând ținuturile din interiorul continentului și, în fapt, erau puternic atașate de Anglia, mai mult decât alte colonii. Totuși, deoarece distanțele făceau imposibilă guvernarea directă a Angliei, guvernatorii coloniilor erau însărcinați să alcătuiască adunările alese dintre coloniști.

Prezența engleză a fost extinsă treptat, de-a lungul coastei de est. În 1664, New Amsterdam a fost preluat de la olandezi și redenumit New York. Locuitorii olandezi au fost forțați să se supună conducerii engleze.În 1681, William Penn, sub patentă regală, a fondat colonia Pennsylvania.

După 1688, războaiele cu Franța au dus mai departe expansiunea engleză. Coloniile din Noua Anglie s-au mărit, și Compania Râului Hudson s-a stabilit lângă râul Hudson, pentru a participa la comerțul cu blănuri. Creșterea prezenței engleze au intensificat fricțiunile, în anii 1690, cu Noua Franța, aflată în apropierea văii St. Lawrence. În consecință, războiul pentru succesiunea la tronul Spaniei (1701-1714), în care Anglia (începând de acum se va numi Marea Britanie), și aliații săi, au luptat împotriva Franței și Spaniei. Armatele britanice au capturat posesiunile franceze din America (Acadia și Terra Nova). Insulele spaniole, Gibraltar și Minorca, au fost obținute în urma aceluiași conflict, dând Marii Britanii pentru prima dată prezența teritorială în Marea Mediterană. Pacea de la Utrecht (1713) a încheiat războiul, și cedarea oficială a teritoriilor cucerite de britanici. De asemenea, extindea drepturile britanice asupra aprovizionării cu sclavi și a altor mărfuri comerciale destinate coloniilor spaniole din cele două Americi, și,ca rezultat stabilea statutul Marii Britanii ca putere maritimă.

Prima colonie de exploatare din Indiile de Vest a fost Saint Christopher (mai târziu Saint Kitts), achiziționată în 1623. Plantațiile engleze înființate în Indiile de Vest au fost lucrate inițial de ucenici albi aduși din Anglia. Plantațiile de tutun sunt înlocuite cu cele de trestie de zahăr lucrate însă de sclavi aduși din Africa.

În 1655, Anglia a cucerit Jamaica de la Spania – prima colonie engleză obținută prin forță. În 1670, Anglia și Spania au semnat Tratatul de la Madrid, în urma căruia Spania recunoștea posesiunile engleze caraibiene. Comerțul cu zahăr s-a extins, și Compania Regală a Africii, fondată în 1672, a adus un număr mare de sclavi africani în Caraibe. Marii plantatorii ai insulelor engleze obțineau forța de muncă necesară, dar se temeau de posibila revolta a sclavilor negri care le puteau periclita siguranța proprie. La sfârșitul anilor 1670, sclavii negri constituiau majoritatea populației insulelor engleze.

Imperiul Britanic este numele atribuit Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și fostelor dominioane, colonii, și altor teritorii aflate sub stăpânirea Coroanei Britanice de la sfârșitul secolului al XVI-lea până la mijlocul secolului al XX-lea. Apogeul Imperiului Britanic a fost atins la începutul secolului al XX-lea, cuprinzând peste 20% din suprafața uscată a Terrei și mai mult de 400 milioane de locuitori, fiind cel mai mare imperiu din istorie.

Bazele Imperiului Britanic au fost puse în timpul domniei Elisabetei I (1558-1603). Sub domnia sa, sprijinul statului pentru explorarea navală a ,,Noilor Lumi” a crescut foarte mult, și, în 1580, Sir Francis Drake a devenit primul englez care a navigat în jurul lumii. Relații de schimb și comerciale au fost deja stabilite peste mări de Compania Indiilor Orientale, înființată în 1600.

declaration_independence.jpg.pagespeed.ce.dr6em3ENn-

Formele de organizare administrativă și de proprietate a celor 13 colonii

Cele treisprezece colonii au fost fondate și organizate după trei modele:

  • Colonii regale (Royal colonies) – New Hampshire, Massachusetts, New York, New Jersey, Virginia, North Carolina, South Carolina și Georgia. Coroana britanică deținea suveranitatea coloniei și o guverna.

Înfiriparea ideii de independență în mințile americanilor se produce odată cu publicarea broșurii lui Thomas Paine, intitulată ,,Bunul simț”, în care acesta atacă instituția Coroanei engleze, unica legătură a coloniilor cu metropola. În primăvara anului 1775, criza politică devine tot mai evidentă. În cele 13 colonii se formează organizații revoluționare și miliții înarmate, iar Samuel Adams și John Hancock devin lideri ai rebelilor. Se cristalizează perspectiva formării unei națiuni americane unite. În acest context, se produc primele ciocniri armate între coloniști și armata engleză. Prima bătălie importantă dintre coloniști și metropolă are loc la Bunker Hill, în 1775, încheiată cu victoria englezilor. Ideea începe să prindă contur cu ocazia celui de-al doilea Congres de la Philadelphia, din 4 iulie 1776, când se adoptă Declarația de Independență. Redactată de Thomas Jefferson, aceasta are la bază principiile iluministe și dă expresie idealurilor de libertate, dreptate și democrație. Conține ideea că regele Angliei a încălcat pactul social ce trebuia să asigure apărarea drepturilor cetățenilor: viața, libertatea și năzuința spre fericire. Deoarece regele a încălcat acest pact, este datoria poporului să înlăture guvernarea devenită tiranică.

Francmasonii erau pe punctul de a trece de la controlul deschis al Americii la cel sub acoperire, proces cunoscut în istorie drept Războiul pentru Independenţă. Agenda Frăţiei referitoare la America a fost surprinsă perfect de Francis Bacon în lucrarea sa, Noua Atlantidă, publicată în anul 1607, în care un „Colegiu Invizibil” format dintr-o elită a intelectualilor controlează toate evenimentele. Unul din liderii francmasonilor din coloniile americane ale britanicilor a fost Benjamin Franklin, considerat de mulţi şi la ora actuală Părintele Fondator care credea în libertatea poporului. Faţa sa poate fi văzută pe bancnota de 100 de dolari.

site-steps-reduced

Războiul American pentru Independenţă a izbucnit în mod oficial în anul 1775, fiind declanşat de impunerea unor impozite mult prea ridicate de către Coroana Britanică, pentru a face faţă costurilor uriaşe ale Războiului de Şapte Ani dintre Anglia şi Franţa, un alt conflict manipulat de Frăţie. Acest război a început după ce George Washington, pe vremea aceea tânăr comandant militar al armatei coloniale britanice, a ordonat uciderea trupelor franceze din Ohio. Germenii revoluţiei americane au fost semănaţi de noile impozite introduse de Frăţia din Londra, împotriva cărora s-au „răzvrătit” propriii lor reprezentanţi din colonii. Aceasta este o tehnică clasică, folosită dintotdeauna. Ca de obicei, masele populare au fost prinse la mijloc, fără să aibă idee ce se întâmplă de fapt şi crezând tot ce li se spunea. Printre „rebelii” americani se numărau francmasonii Patrick Henry şi Richard Henry Lee, cel care a condus revolta Adunării Generale a Virginiei din anul 1769.

Conflictul a ajuns la apogeu odată cu adoptarea Legii Ceaiului, care a permis Companiei British East India (acea creaţie a Frăţiei) să îşi descarce surplusul de ceai în colonii, fără să plătească taxe vamale, lucru care a distrus piaţa pentru toate celelalte companii. Până în zilele noastre, istoria oficială continuă să susţină că un grup de indieni mohicani s-au urcat la bordul navei numite Dartmouth, ancorată în portul Boston, şi au aruncat încărcătura de ceai de pe aceasta în apă. În realitate, „rebelii” nu erau deloc indieni mohicani, ci membri ai Lojii francmasone a Sfântului Andrei din Boston îmbrăcaţi în indieni şi conduşi de Paul Revere. Evenimentul nu s-ar fi putut petrece fără sprijinul Miliţiei Coloniale controlată de britanici, care avea misiunea să păzească nava Dartmouth. Căpitanul unuia din detaşamentele miliţiei, Edward Proctor, era chiar el membru al… Lojii Sfântul Andrei. Aceasta a fost prima lojă din lume care a acordat gradul francmason de Cavaler Templier.

Royal_Artillery Dacă ştii exact ce doreşti să afli, adevărul se află de regulă în faţa ta. Spuneam mai devreme că regele James I şi Compania Virginia au decretat că tribunalele penale din Statele Unite se vor afla sub incidenţa Legii Amiralităţii, aplicată pe mare. La ce Amiralitate credeţi că se refereau? La cea britanică, desigur. Atunci când un tribunal se află sub incidenţa Legii Amiralităţii sau maritime, el trebuie să arboreze un steag cu franjuri aurii. Priviţi toate steagurile din tribunalele penale SUA şi suA şi veţi constata că acestea au franjuri aurii. Acelaşi lucru este valabil şi în privinţa multor altor clădiri oficiale.

Aceste tribunale penale „americane” funcţionează încă sub incidenţa legii amiralităţii BRITANICE. Coroana şi familiile britanice ale Frăţiei controlează şi la ora actuală tribunalele penale americane, iar nucleul acestui control sunt societăţile secrete cu sediul în Temple Bar din Londra, centrul profesiei juridice britanice de pe fosta proprietate a templierilor. Marea Lojă a Francmasoneriei Engleze îşi are sediul pe Great Queen Street (Strada Marii Regine – Semiramida/Isis). Încă de la crearea sa, în anul 1717, ea a controlat majoritatea lojilor francmasone din lume.

Care sint formate din doua subunitati, nu 50: SUA si suA!!

SUA sint doar cei 100 kmp ai Districtului Columbia, care include capitala Washington D.C. (D.C. = District Columbia) si protectoratele Guam si Puerto Rico. Restul suA apartine Coroanei Britanice.

Capitala SUA este Londra

Vreau sa dovedesc inca o data pt cei care sint inca sceptici ca SUA a ramas o colonie a Londrei:

– vechile drepturi asupra minelor de aur, argint si minerale, precum si asupra taxelor vamale si impozitelor, continua sa apartina urmasilor membrilor fondatori ai Companiei Victoria
– procentele cuvenite “Virginiei” au fost platite in continuare inclusiv dupa “Independenta” si pana in prezent, prin intermediul oficiilor federale, in fapt oficii ale Companiei Virginia

Mai multe pe: fara-secrete.ro