Capitalismul prăduială ne-a adus

image

Oamenii nu sunt capabili sa identifice corect sursa problemelor lor si de aici se ajunge la concluzii false. Capitalismul e acelasi peste tot in lumea. O industrie capitalista,adica in proprietatea privata a capitalistilor,in general a capitalistilor occidentali,deoarece ei sunt cei mai puternici! Exista industrie si acum! Dar nu in proprietatea noastra,a cetatenilor,ci in proprietatea capitalistilor straini! Oameni buni,din PIB ul Romaniei adica din ceea ce produce tara asta,munca,adica voi cei care munciti primiti 30 la suta,in timp ce capitalul,sau patronatul ia 70 la suta! Sigur ca vectorul principal de propagare a capitalismului la nivel global a fost si este SUA si occidentul,mai exact burghezia din aceste zone! Si mai intelegeti un lucru,politicienii pe care ii votati,ei nu sunt cei care va fura direct,ei sunt reprezentantii politici ai alora care iau 70 la suta din ce produceti voi! Ei,politicienii,in capitalism,sunt pusi acolo ca sa reprezinte in primul rand interesele lor! Dar tocmai de asta comunistii sunt marginalizati,ei evident ca nu primesc bani de la capitalisti pentru campanii electorale,ei nu au televiziuni care sa va spele creierele in favoarea lor,caci televiziunile sunt ale capitalistilor,deci voi clasa muncitoare sunteti efectiv ciuruiti! Voi nu aveti reprezentanti care sa va apere drepturile,de aici aveti impresia ca politicienii fura si de aia va merge rau! Dar nu ei va fura direct ci clasa capitalista,politicianul fiind doar reprezentantul acestei clase! Desi e adevarat ca multi politicieni sunt ei insusi capitalisti!

capitalism-bread-on-a-stick-is-being-used-by-a-fat-businessman-riding-on-the-back-of-a-poor-skinny-man-e1357838184523-300x162

Cum au motivat tehnocratii refuzul de a marii salariul minim? Pai au spus ca nu vom mai fi competitivi! Ce inseamna asta practic? Inseamna ca daca s-ar mari salariul minim,nu ar mai veni capitalisti sa deschida afaceri in Romania. Inseamna ca Romania nu mai e atat de atractiva pentru a face afaceri,caci in alte state muncesc pe 2 lei si asta atrage afacerile! A spus-o chiar ministrul ,nu eu! Deci ce ne spun profesionistii tradus ? Ne spun ca motorul economiei in sistemul capitalist e antreprenoriatul,ca,in primul rand e capitalistul si apoi muncitorul! Ori in contextul asta in care va repet inca o data,ca in Romania,din tot ceea ce se produce ,clasa muncitoare ia doar 30 la suta ,iar clasa capitalista ia 70 la suta,adica din 10 cartofi,aia multi care muncesc iau 3 pe care ii impart la multi,in timp ce patronatele,adica aia putini iau 7 cartofi pe care ii impart la putini,in contextul asta cum vrei sa-ti mearga bine in tara asta?

Profesionistii cu diplome la Harvard,fac o politica conforma cu sistemul ,deci sistemul conteaza mai mult! E o furie oarba ,daca nu reusesti sa o canalizezi in directia corecta!

De la Nertan Sebastian

 

Sistemul capitalist stă bine mersi în România

capitalism-v-islam

Crizele ce cuprind întreaga lume capitalistă în fiecare deceniu, vin să dezmita în fața întregii lumi pretențiiile de umanizare a capitalismului. În zilele noastre exportul de poluare si găsirea de mână de lucru ieftină este la ordinea zilei. Corporatiștii mută fabricile poluante iar muncitorii sunt plătiți cu un salariu sub limita existenței, aceștia nu mai pot fi numiți muncitori, devenind un fel de sclavi care muncesc pe bani putini. Chiar daca muncesc cu carte de munca, sunt tratați de parcă ar munci la negru. Romania si Bulgaria au avut in 2014 cea mai ieftina mana de lucru.

Masuri de Urgenta care trebuie luate pentru a stopa catastrofa in care se afla Romania :

Denuntarea de urgenta a acordului criminal cu FMI, care ne-a adus in cea mai neagra stare de sclavie din intreaga istorie a tarii noastre. Marirea imediata a salariilor si pensiilor. Guvernul se plange ca „nu sunt bani”? Bani EXISTA, ei trebuie sa fie luati de la ESCROCI. NATIONALIZAREA IMEDIATA A BANCILOR furate de capitalistii straini precum si a RESURSELOR NATURALE furate de ei. INCETAREA IMEDIATA a concedierilor din sistemul bugetar, ordonate de aceiasi vampiri internationali numiti FMI. Iesirea imediata a Romaniei din UE si NATO, instrumente ale capitalului occidental pentru jefuirea altor tari precum si pentru terorizarea acelor tari care indraznesc sa „miste in front” (vezi bombardarea Serbiei si a Libiei, vezi invadarea Afghanistanului si Iraqului). Statul sa ia masuri urgente pentru ajutorarea oamenilor celor mai defavorizati, care se zbat la limita supravietuirii, nu in ultimul rand a saracilor. Masuri care trebuie sa mearga pana la CREAREA DE CATRE STAT a NOI LOCURI DE MUNCA. Sa se stie ca numai asigurarea de catre stat a locurilor de munca poate rezolva problema saraciei, la noi si oriunde in lume. Sistemul capitalist, momentan, stă bine mersi în România.

Cine sunt patronii? Dusmanii poporului!

Toate felurile de mincinosi aflati in slujba burgheziei ne mint sistematic in privinta patronilor. De exemplu mincinosii liberali ii lauda pe fata, ii ridica in slavi, de parca ar vrea sa inlocuiasca vechea Cantare a Romaniei cu „Cantarea Antreprenorilor”. Ei sunt cei care, vezi Doamne, trebuie „lasati in pace”, trebuie „lasati sa produca”, de parca ei ar fi cei care ar „produce” si nu angajatii lor. Ei trebuie protejati de orice revendicare legitima a salariatilor in spatele careia s-ar ascunde maleficul „neocomunism”. Pe de alta parte mincinosii de teapa cealalta, social-democratii, asa-zisii „keynesieni”, se fac ca ii apara pe muncitori dar vorbesc de „complementaritatea intereselor”, vorbesc de parca patronii si muncitorii ar fi „parteneri” si nu dusmani, cauta sa arunce praf in ochi cu teoria ca „doar excesele” patronilor trebuie combatute si ca pomenile pentru muncitori ar fi „conditia” pentru ca „alianta” dintre patroni si muncitori sa mearga ca unsa. Totul doar-doar ca poporul sa nu-si dea seama cine sunt patronii cu adevarat.

Cine sunt, asadar, patronii cu adevarat? Regi ai productiei, eroi in viata, parteneri ai muncitorilor, oameni buni de felul lor dar care cateodata mai fac si ei, ca oamenii, excese, si trebuie corectati de keynesieni?

Nici una nici alta. Patronii sunt EXPLOATATORII celor ce muncesc, VAMPIRII care se imbogatesc din sangele, sudoarea si lacrimile muncitorilor, oameni de prisos, care nu fac nici un bine, distrugand in schimb nu numai vietile oamenilor ci si planeta cu lacomia lor de nestins.

Știm bine că în capitalism instituțiile și statul sunt aservite total burghezimii și intereselor acestora, facand tot posibilul sa-i apere, pentru continuarea exploatării omului. Mai nou companiile străine, corporațiile, fac legea în diverse state de pe glob, devenind chiar mai rele decât burghezimea naționala, printre acestea se numara bancile și bancherii străini.

Din cauza nivelului de trai scăzut, romanii s-au împrumutat în masă dupa anii 2000 de la diverse banci străine controlate de capitaliști străini, oameni împrumutându-se pentru a investii în mici afaceri locale sau pentru nevoi personale, cu gândul ca vor reușii să aibă un trai decent pe viitor. Din păcate aceasta a fost doar una dintre marile iluzii ale capitalismului, care ne sunt bagate pe gât de către burghezime pentru prostirea omului, devenind astfel un sclav al acestora prin condițiile absurde care erau impuse prin contractarea împrumuturilor, printre acestea.

MOS CRACIUN by Coca-Cola – ISTORIA DETURNARII SENSULUI UNEI TRADITII CRESTINE

Nun-Soldier-trombaur

Dupa brad, elementul-cheie al asa-numitei „magii a Craciunului” pe care vor sa il impuna in sarbatoare, este un… batran scandinav, dolofan, cu barba lunga si alba, haine rosii (de ce oare?) sanii pline cu cadouri si cu zambet larg, numit «Mos Craciun»! Aceasta nu este numai o afacere bine elaborata cu numele «Mos Craciun SA», si nici un simplu… dealer al marfurilor de toate tipurile, asa cum multi dintre noi credem!

Este vorba de o minciuna inventata perfect de o societate de origine occidentala. Si asta pentru ca «New Age» – dorind sa personifice «duhul» Craciunului, in special in ochii copiilor si sa creeze un produs clasic globalizat pe baza caruia sa uniformizeze traditiile, valorile, si sa denatureze imaginea reala a unor persoane importante sau chiar sfinte ale poporului– cum ar fi Sfantul Ierarh Vasile cel Mare – a creat un model clasic de personaj exotic, specific unei sarbatori exotice, lipsite de continut, false si pline de… magie, si nu unei sarbatori duhovnicesti si adevarate, asa cum o vrea Ortodoxia noastra!

Atat de fals este acest personaj, ca nu il gasim nici in basmele bunicii noastre!

Chiar si ea se intreaba, cine este acest Mos Craciun care brusc in ultima vreme ne aduce daruri si de ce nu ne aducea si acum cativa ani? Atat de ireal este ca nici macar acum nu poate sa inventeze ceva, ca sa-l introduca in basmele sale!

Si, pe urma sunt unii care se intreaba, de ce Mos Craciun in mijlocul sarbatorilor de iarna nu poate sa ne umple inimile, nici pe ale copiilor, care in final sunt cuprinsi de tristete!

Dar sa luam lucrurile in ordinea lor…

Povestea lui Mos Craciun

Ce urmarim sa vedem in aceasta poveste? Daca vom cerceta bine, vom putea ajunge pana la atelierul ei de proiectare… Coca Cola. Deci,..

1. Potrivit celei mai recente legende, el s-a nascut in Europa, unde este cunoscut drept Pere Noel, Saint Nicolas, Father Christmas, Pere Janvier sau in special drept Santa Claus! Acest Santa Claus nu este nimeni altul decat Sfantul Nicolae, un mare Sfant al Ortodoxiei noastre, incarcat insa cu mituri si legende nord-europene, a caror radacina o vom vedea in continuare.

2. Sfantul Nicolae este foarte iubit atat in Biserica Rasariteana cat si in cea Romano- Catolica Apuseana, (amandoua) cinstindu-i pomenirea pe 6 decembrie. A trait in secolul al IV-lea d.Hr., a fost Episcop al Mirelor Lichiei (Asia Mica) si a luat parte la primul Sinod Ecumenic. A facut o multime de minuni, a desfasurat o importanta activitate filantropica, ajutandu-i mult pe saraci. Ii iubea in mod special pe copii, facea multe binefaceri chiar si deghizat, ca sa nu fie recunoscut, ajuta fetele sarace sa se casatoreasca etc. A devenit ocrotitorul navigatorilor, al copiilor etc. Dupa moartea sa (345 d.Hr.), a devenit cel mai popular Sfant din toata Europa.

3. Protestantii, prin perceperea lor eretica, au anihilat valoarea si personalitatea sfintilor ortodocsi. Astfel, faima Sfantului Nicolae, care ramasese vie, in special la germani si olandezi, prin influentele protestantilor a ajuns sa se transforme intr-o figura folclorica a imaginatiei populare, lipsita de continut duhovnicesc si de semnificatie bisericeasca, pregatindu-se astfel bine terenul pentru Santa Claus!

4. Apoi, in secolul al XVII-lea, olandezii au luat cu ei ideea de «cel mai simpatic batranel» (ceea ce mai ramasese, ca amintire, din Sfantul Nicolae) in America, mai exact in New Amsterdam, orasul nou construit de colonia lor, care mai tarziu devine New York. In 1809, scriitorul Washington Irving, in lucrarea sa «Istoria New-York-ului», descrie pentru prima oara aparitia lui «Mos Craciun», care venea pe un cal in ajunul sarbatorii Sfantului Nicolae! Cu timpul, ziua sarbatoririi sale (6 decembrie), legata de vizita pe care o facea el copiilor, a fost mutata de Craciun!

5. Apoi, americanii preiau mitul lui «Santa» (amestecat cu toate credintele si obiceiurile din emisfera nordica) si, adaugand propriile lor elemente, il exporta in Europa si in intreaga lume, comercializandu-l si astfel, globalizandu-l! Forma lui actuala s-a conturat in primul val de globalizare, adica inainte de anul 1930!

Trei evenimente importante se considera a fi contribuit la forma globalizata a lui «Santa Claus»:

a. Poemul «Vizita Sfantului Nicolae» compus de Clement Clark Moore in anul 1822, fara vreo referire religioasa, insa cu multe mituri scandinave si germane! Se voia o incercare de a atinge suflete copiilor mici! In acest poem, Santa Claus isi capata multe dintre caracteristicile actuale, cum ar fi: zboara cu sania trasa de reni zburatori, poarta haina cu blana, coboara pe horn, are obrajii rosii si barba alba! Are, potrivit poemului, un trup mic si firav, ca un duh si este insotit in calatoriile sale tot de un duh (=demon)! Se spune ca dimensiunile corporale de azi si le-a dobandit in anul 1841, cand un negustor din Philadelphia a platit pe cineva sa se costumeze in Santa Claus si sa stea pe hornul magazinului sau pentru reclama!

b. Schitele celebrului desenator Thomas Nast, care in anul 1863 si in anii urmatori a creat primele desene reprezentandu-l pe «Mos Craciun», asemanator imaginii sale din prezent, asa cum si-l amintea din povestirile stramosilor sai germani! In anul 1866 schita cu imaginea lui «Santa Claus», l-a impus ca producator de jucarii! In 1869 a stabilit, prin alte proiecte desenate, ca resedinta lui Mos Craciun se afla la Polul Nord.

c. Reclamele… Coca Cola! In 1931, aceasta companie a decis sa foloseasca imaginea lui Santa Claus in reclamele sale de Craciun, pentru a mari cererea produselor sale in perioada sarbatorilor de iarna. Astfel, l-a angajat pe designerul american, Haddon Sundblom sa stilizeze forma «batranului plin de bunatate» care simbolizeaza «spiritul bun al Craciunului si al Anului Nou». Acesta l-a desenat pe Mos Craciun… dolofan, imbracat in culorile Coca Cola si l-a pus sa daruiasca sticlele companiei! De atunci imaginea sa a ramas neschimbata, iar campania publicitara, care a avut mare succes, se repeta in fiecare an de Craciun cu variatii diferite!

6. Trebuie remarcat faptul ca promovarea sa la nivel mondial a avut loc dupa al doilea razboi mondial, prin organizarea unui impresionant targ international nu numai cu cadouri, ci si cu diverse figurine de Santa Claus. Papusi estetice si inestetice, de diferite dimensiuni, forme si materiale (plastic, lemn, ceara etc.) inunda pietele mondiale, impunandu-ni-l! Dupa cate vedem, globalizarea aceasta dirijeaza chair si pietele care nu sunt crestine, pentru ca «Sfantul» in forma lui de azi le faciliteaza in mare masura castigul!

Am vazut pe scurt istoria lui Mos Craciun. Sa vedem in cele ce urmeaza cum s-a impus la noi in tara si in celelalte tari ale lumii.

In tara noastra [Grecia n.n.]

In tara noastra, ne este cunoscut tuturor inca din vechime Sfantul Vasile cel Mare, a carui pomenire Biserica noastra o sarbatoreste de Anul Nou, pentru ca a murit pe 1 ianuarie 379 d.Hr.

Sarbatoarea a avut doar o conotatie religioasa, credinciosii sarbatorindu-l si cinstindu-l pe Sfantul Vasile cu evlavie si cucernicie nu pentru cadourile sale, ci pentru binecuvantarile si ajutorul dat copiilor, oamenilor saraci si celor neputinciosi.

Renumitul profesor de folclor si academician Gheorghios Megas scria foarte semnificativ: «Anul Nou capata o conotatie deosebita, deoarece este sarbatorit in memorii unuia dintre cei mai mari Parinti ai Bisericii Ortodoxe, Sfantul Vasile cel Mare. Prin personalitatea sa, Sfantul Vasile da viata si stralucire sarbatorii. Se face mijlocitor si garant al rugaciunilor si al binecuvantarii pe care omul, aflat la inceputul unei noi perioade cronologice, nadajduiese sa le primeasca de la Dumnezeu, Datatorul tuturor bunurilor».

In zilele de sarbatoare, copiii il asteptau doar pe Sfantul Vasile, cantau colinde, mergeau la biserica, participau la masa festiva, unde preotul taia vasilopita (placinta cu ravase de Anul Nou) etc.

De vreme ce, intr-o versiune de colinde, Sfantul Vasile este infatisat ca elev, se spune ca el este creatia copiilor care cantau: «Vasile al meu, de unde vii si incotro te indrepti? De la maica mea vin si ma duc la scoala…». Cat de apropiat lor il considerau!

In tara noastra, Santa Claus al globalizarii a venit odata cu promovarea pomului de Craciun (adica dupa anii 1930-40), pe care il insoteste, chipurile, pentru a nu pierde nici noi nimic din asa-numita «magie» a sarbatorii!

In mod paradoxal, numele s-a schimbat in «Mos Craciun» si, fara sa aiba vreo legatura cu cel pe care il serbam, s-a inradacinat, fireste, si in traditia ortodoxa elena, incercand de atunci nu numai sa o eclipseze (am putea spune ca a si reusit deja!), ci sa o desfiinteze, in masura in care ii vom permite acest lucru.

In celelalte tari ale lumii

Ciudat este ca, pe langa asaltul acestui Santa Claus comercial pe care il observam in intreaga lume, exista o figura similara si in mitologiile celorlalte tari din lume, un Santa Claus care ofera cadouri si toate bunurile materiale!

– In Finlanda, care isi revendica exclusivitatea lui, chiar si astazi indragitul «sfant» al copiilor se numeste Joulupukki, insemnand «Ţapul Craciun»!
– In Anglia, se numeste Father Christmas adica «Parintele Craciun». El este inalt, slab, cu barba si paltonul foarte lungi!
– In Franta, se numeste Pere Noel, care inseamna acelasi lucru, «Parintele Craciun», pastrand multe din caracteristicile lui Santa Claus!
– In Italia, este Baddo Natale, adica «Tatal Craciun», despre care se crede ca este rau cu toata lumea pe tot intregul anului, cu exceptia acelor zile, in care tine un cos cu cadouri pentru copii!
– In Spania, este Papa Noel!
– In Germania este Christindle sau Kris Kringle (o pervertire a lui Kris Kind, insemnand pruncul Hristos), care reflecta incercarea protestantilor de a desfiinta iubirea «idolatra» fata de Sfantul Vasile!
– In Rusia, il avem pe Ded moroz, adica pe «Mos Gerila»!
– In Suedia, este Jultomten, in Norvegia, Julenissen, in Japonia, este Hotei Osho, un batran plin de bunatate si jucaus, cu ochi chiar si la spate, ca sa vada nazdravaniile copiilor si, prin urmare, sa stie la cine isi lasa darurile sale. In China este Dun Ţe Kao Pen, care imparte daruri copiilor potrivit Anului Nou chinezesc traditional (sfarsitul lui ianuarie-inceputul lui februarie).

Si, cu toate ca numele sau se schimba de la o tara la alta, totusi nu observam nicio schimbare substantiala in infatisare si cu atat mai putin in scopul si in lucrarea sa!

Radacinile sale!

Tocmai acest lucru creeaza o suspiciune intemeiata, cum ca altceva mai profund si mai semnificativ s-ar petrece. Astfel, daca i-am cauta originea si radacinile sale indepartate, care constituie se pare deja un fenomen, vom constata urmatoarele:

1. In vremurile pagane, comunitatile erau pline de de personaje mitologice, zane si zei, care imparteau daruri copiilor, un obicei foarte vechi, intalnit la popoarele europene!

In ziarul Cotidianul, intr-un articol intitulat «Povestea lui Mos Craciun» se scrie: «Potrivit americanilor, Sfantul, care se serbeaza in prima zi a anului, s-a nascut in anul 1822 in SUA. A fost adus pe lume de condeiul poetului Clement Clark Moore, care l-a numit Santa Claus. Totusi, aceasta imagine ciudata a sa nu este rodul fanteziei unui singur om. Mitologia universala este plina de personaje mitologice, care impart daruri copiilor la date fixe, chiar de la inceputul omenirii»!

Potrivit istoricului Arnold Van Gennep, povestea lui Mos Craciun in forma sa actuala incepe acum 3 000 de ani!

2. Se pare deci ca, prin imaginea sa, se urmareste integrarea unui numar mare de obiceiuri pagane, cum ar fi «credinta intr-un spirit bun, care aduce daruri in special copiilor, in acea seara magica» dupa cum scrie revista Al treilea ochi!

Nu intamplator, in comunitatile europene occidentale, Sfantul Nicolae vizita casele copiilor imbracat nu in odajdiile sale (pentru ca a fost Episcop), ci intr-o manta lunga. De asemenea, era reprezentat cu barba lunga si alba, venind pe un cal zburator, caruia copiii ii lasau ultimul spic de gau din recolta precedenta. Desigur, Luther, in incercarea sa de a elimina aceste elemente, in loc sa accentueze ceea ce il reprezenta cu adevarat pe Sfantul Nicolae, l-a inlocuit cu «pruncul Hristos» sau cu «Christkindl», denumirea sa din germana, iar, in cele din urma, nu a ramas decat denaturarea acestei denumiri, «Kriss Kringle», cu care germanii il numesc astazi pe «Santa Claus»!

3. Toate acestea erau caracteristice lui Odin (in saxona veche numindu-se «Votan»), zeitate din mitologia scandinava, adorata de toate popoarele vechi germane!

Odin, zeul suprem al popoarelor teutonice (a vechilor germani), domn al cerului si al pamantului si zeul victoriei, supraveghea de pe tronul sau intreaga lume, fiind identificat mai tarziu cu Hermes al romanilor. El avea cel mai bun cal, Sleipnir cu opt picioare, caruia copiii din vremurile idolatre ii lasau ultimul spic de grau din recolta!

Acesta deci, care era sarbatorit de satenii Germaniei antice si ai Europei de Nord in timpul solstitiului de iarna, in schimbul ajutorului pe care il dadea oamenilor ca sa invinga fortele raului, cum ar fi uriasii iernii si ai noptii, le primea jertfele aduse in acest scop. Asadar, in timpul sarbatoririi sale, raspunzandu-le in acelasi mod, strabatea tarile nordice in noptile geroase cu calul si cu spiritele sale (iata-le, inca de-acum!), impartind cadouri copiilor, care dormeau! Mai inainte, insa, trimitea corbi (!) pe pamant, ca sa cerceteze daca copiii au fost cuminti sau nu!

4. Potrivit cercetatorilor de la Centrul National de Cercetare Stiintifica din Franta, cel mai vechi stramos al lui «Mos Craciun» francez, Pere Noel, face parte si el din mitologia pagana, fiind indentificat cu Gkarkan, fiul lui Bel, zeul celtilor!

In folclorul pagan, Gkarkan era un urias dolofan, cu burta mare si plin de bunatate, care impartea cadouri copiilor, si el in timpul solstitiului de iarna, transportandu-le intr-un cos imens! Se spune ca el l-a inspirat pe Fr. Rabelais cand acesta l-a creat pe uriasul plin de bunatate, Gargantua, simbolul lacomiei!

In Germania, copiii o asteptau pe Frau Holle, o batrana cu parul foarte alb. Se credea despre ea ca este zana (=fiinta demonica), dar si vrajitoare! Le juca farse mamelor, care nu-si ingrijeau copiii si cerceta casele inainte sa lase cadourile!

5. Rusii, in vremurile idolatre, serbau pe zeul Mikoula din mitologia lor, zeul recoltei si al belsugului! Il invocau la sfarsitul fiecarui an, pentru a recompensa copiii cu darurile pe care le meritau! De asemenea, o aveau si pe Babusca, o batrana care simboliza calatoria. In Italia, in afara de cel la care ne-am referit deja, au avut-o si pe aceasta batrana «buna»!, vrajitoarea Befana, care zboara pe o coada de matura si arunca cadourile prin horn! In Danemarca, cadourile erau aduse de spirite (iata-le iarasi!), care traiau in grajduri si in mansarde! In tarile din regiunea arctica (Polul Nord) exista si un mit al «printesei zapezii», care lasa la aceasta epoca dulciuri (in loc de cadouri)!

6. Potrivit cercetarilor de specialitate, vestimentatia asa-numitului Mos Craciun nu are doar culorile Coca Cola. Aceasta firma le foloseste pur si simplu, pentru ca se potriveau cu ale ei! Vestimentatia sa, dupa conceptia pagana, este inspirata de piticii rosii, care simbolizeaza viata si sangele, ei fiind cei care mentin in viata radacinile pomilor pana la venirea primaverii salvatoare!

7. Clement Moore este cercetatorul care s-a ocupat cu o pasiune obsesiva de miturile si legenda Craciunului, de la care a imprumutat multe din cele deja mentionate, cum ar fi ideea hornului (prin care intra, potrivit traditiei populare si spiridusii in case!), spiritele care candva il insoteau, piticii care il ajutau la fabricarea cadourilor (toate fiinte demonice!), sania zburatoare trasa de opt cerbi zburatori etc!

* * *

Prin urmare, putem observa foarte clar ca acele cateva elemente pagane, care au fost strecurate in imaginea Sfantului Nicolae sunt folosite acum, odata mai mult la reinnoirea si la impunerea asa-numitului «Mos Craciun» al globalizarii si al «Noii Ordini», adica lui Santa Claus, care l-a inlocuit!

Nu apar deloc intamplator saniile zburatoare, cerbii (oare ce mananca si cum traiesc acolo in ghetare si in atata zapada?), spiritele si piticii care fabrica cadouri, hornurile (cum incape oare?), vestimentatia rosie, barba lui exagerat de mare si de alba (va spune oare ceva venerabilul… vrajitor Dumbledore, directorul Scolii de magie si descantece, unde isi urmeaza cursurile Harry Potter?), burta mare si…greutatea lui!

Si, pentru ca vorbim de globalizare, se incerca aplicarea tuturor acestor elemente chiar si in emisfera sudica a pamantului, unde este vara, potrivit solstitiului de vara. Asadar, vedem in Australia, spre exemplu, ca sania este trasa nu de cerbi sau de reni, ci…de cangur!

Ce povesti ingrozitoare se inventeaza astazi pentru ademenirea oamenilor naivi!

In concluzie, in perioada antica pagana, vechile popoare europene asociaza sarbatoarea solstitiului de iarna cu prezenta «Stapanilor iernii», asa cum ii numeau, care nu erau altii decat zeii, zeitele si vrajitoarele (nimic altceva decat figuri demonice sau slujitorii lor), care imparteau cadouri copiilor, pentru a participa si ei la bucuria generala a nasterii «Soarelui invincibil»! Chiar el, «Stapanul iernii» este readus la viata astazi de globalizare si de «Noua Ordine» prin persoana lui Santa Claus, reprezentat in mod grosolan in chip de spirit… darnic, care aduce (impreuna cu bradul) in casele si in viata noastra «magia Craciunului»!

K. G. Papadimitrakopoulos/ (Orthodoxos Typos), 2. 12. 2011, nr. 1904, p. 4
Traducere: Oana Paraipan

Sursa: Graiul Ortodox

Doxologia/ Ioan-Lucian Radu: Cum s-a născut Moș Crăciun?

Adevărata povestea lui Moș Crăciun începe cu Sfântul Nicolae, episcopul din Mira Lichiei. Sfântul Nicolae a devenit cunoscut în întreaga lume prin generozitatea sa față de cei nevoiași, prin dragostea lui pentru copii, precum și prin grija sa pentru marinari. De-a lungul secolelor s-au spus multe poveşti şi întâmplări despre viața și faptele Sfântului Nicolae. Aceste relatări ne ajută să înțelegem caracterul său extraordinar și de ce este atât de iubit și venerat ca protector și ajutor al celor nevoiași.

Ajutător al celor aflați în nevoi

O relatare vorbește despre om sărac, care avea trei fiice. În acele zile, tatăl unei tinere trebuia să ofere viitorului ginere ceva de valoare, o zestre. Cu cât era mai mare zestrea, cu atât era mai mare șansa ca tânără să găsească un soț bun. Fără zestre, era puțin probabil ca o fată să se căsătorească. Pentru a face rost de banii pentru zestre, tatăl a hotărât să le dea pe fete la desfrânare. Dar Sfântul Nicolae a prevenit acest lucru, lăsând în casa lor trei pungi de bani de aur. Pungile cu bani, aruncate printr-o fereastră deschisă, se spune că au aterizat în pantofii lăsați înaintea focului, să se usuce. Acest lucru a dus la obiceiul copiilor de a pune pantofii la ușă, așteptând cu nerăbdare cadouri de la Moș Nicolae.

De-a lungulsecolelor, Sfântul Nicolae a continuat să fie venerat de către creștinii ortodocși și catolici și cinstit de protestanți. Prin exemplul său de generozitate arătată celor aflați în nevoie, în special copiilor, Sfântul Nicolae continuă să fie un model de viață plină de compasiune. Dar cum a ajuns blândul și bunul Sfânt Nicolae un rotofei simbol american pentru petrecerile vesele și activitatea comercială de sărbători?

Sfântul Nicolae pășește pe continentul american

Numele de Moș Crăciun (traducerea englezescului „Santa Claus”) este o versiune americană a cuvântului olandez „Sinterklaas”, o formă prescurtată pentru „Sint Nikolaas” (Sfântul Nicolae). În țările Europei Occidentale, cele care au trimis coloniști în tărâmul de peste Atlantic, cultul Sfântului Nicolae, înainte de Reformă, era cel mai puternic cult dedicat unui sfânt nebiblic. Studiile arată că existau peste 2000 de locașuri de cult închinate lui în Germania, Franța și Țările de Jos, înainte de anul 1500. Era de așteptat ca o personalitate așa de populară să fie dusă și în America, lucru care s-a și întâmplat.

Locuitorii pământului american au început să popularizeze sărbătoarea Sântului Nicolae, ca un prilej în care se făceau cadouri, dinsecolul al XVIII-lea, dar fără vreun interes comercial. Însă latura comercială a început apoi să apară și numele Sfântului s-a schimbat treptat în Moș Crăciun (Santa Claus). În anii 1820, el a început să-și primească ornamentele recunoscute: reni, sanie, clopote. Toate acestea sunt de fapt realități ale lumii în care s-a născut. La acea vreme se circula cu sania în New York.

„Părinții” Moșului

Clement Clarke Moore, un profesor new-yorkez de literatură orientală și grecească a avut o idee care avea să schimbe cu totul fața Crăciunului american. În 1822, el a scris o poezie cu 56 de versuri, pe care a intitulat-o „O vizită din partea Sfântului Nicolae”, arhicunoscută astăzi ca „Noaptea dinainte de Crăciun” (The night before Christmas). Prin aceasta, aproape de unul singur, el a creat imaginea americană modernă a Crăciunului. Moore i-a dat și o nouă înfățișare personajului poeziei sale: nu l-a reprezentat ca episcop, ci ca un spiriduș mic și vesel, îmbrăcat în blană, fumând din pipă și având un sac de jucării în spate. Moore i-a dat și o sanie, cu care zbura în văzduh, trasă nu de cai, ci de opt reni, fiecare cu propriul nume.

Dar Moore făcuse doar începutul drumului pentru Moș Crăciun, așa cum îl știm. Timp de un secol a fost portretizat de zeci de artiști, într-o mare varietate de stiluri, poziții și culori, până când, în 1920, s-a conturat imaginea Moșului american standard, gras și îmbrăcat în costum roșu. Însă imaginea consacrată mondial a moșului îi aparține lui Haddon Sundblom, care a creat-o pentru firma Coca Cola. Folosindu-se pe sine drept model, a întreținut, timp de 35 de ani, o campanie publicitară de mare succes pentru firma de băuturi, popularizând și stabilind definitiv imaginea lui Moș Crăciun, ca un simbol al culturii comerciale contemporane.

Sfântul Nicolae vs. Moș Crăciun

Toate aceste elemente au luat formă în jurul figurii Moșului, devenind, din ce în ce mai mult, asociat cu comercialismul, lucru care este de înțeles, având în vedere instituțiile care au promovat această imagine, însă aceasta este o totală denaturare a originalului. Sfântul Nicolae era un simbol al milosteniei, pe când Moș Crăciun este un amestec ciudat de filantropie și comercialism agresiv. Sfântul Nicolae ajuta oamenii atunci când aveau ei nevoie. Dar cadourile făcute doar de dragul de a oferi ceva celor dragi ai noștri, care deja au ceea ce le trebuie, nu sunt în ton cu faptele milostive ale Sfântului Nicolae.

Există un interes crescând în Statele unite ale Americii, cele care au dat lumii personajul, de acum grotesc, al lui Moș Crăciun, în recuperarea Sfântului original, pentru a ajuta la restabilirea unei dimensiuni spirituale a momentului festiv al Crăciunului. Pentru că, într-adevăr, Sfântul Nicolae, iubitorul de săraci și Sfântul ocrotitor al copiilor, este un model pentru felul în care creștinii trebuie să trăiască. Un episcop, Nicolae L-a pus pe Iisus Hristos în centrul întregii sale existențe. Așa și noi, nu trebuie să uităm că centrul acestor sărbători, care ne stau în față nu este nimeni altcineva, decât Hristos, care se naște pentru noi în ieslea din Betleem.

 

Acum se revarsă în stradă gunoiul unei generații pierdute

proteste-in-principalele-orase-din-tara-mii-de-oameni-scandeaza-impotriva-clasei-politice-din-romania-21251

Acum se revarsă în stradă gunoiul unei generații pierdute. Distrusă de un capitalism feroce, fără identitate, fără idealuri, care e furioasă pentru un singur motiv: nu mai poate consuma ce și cât ar vrea. Și pentru asta vrea să distrugă statul, vrea să-i vadă morți pe toți săracii, din cauza cărora n-au ei bani, vrea să facă praf democrația. Cu aceste gunoaie nu am cum fi solidar. Indiferent cât voi fi înjurat pentru asta, morții și răniții din club nici nu munceau din greu pentru a-și întreține familia și copiii, nici apărându-și patria, pe câmpul de luptă, nici ajutându-și semenii. Nu, erau la distracție.

Asta nu justifică moartea lor. Dar este o realitate. Erau la distracție. Nu sunt eroi. Pentru că nu sunt! Sunt oameni, avem compasiune pentru ei, pentru familiile lor, pentru prietenii lor. Dar nu putem fi solidari cu niște oameni care vor să facă tabula rasa pentru că statul nu dă bani, cum vrea băsescu, pentru modernizarea cârciumilor.

Și dacă vorbim de solidaritate și de indignare, unde erau când boc și băsescu închideau școli și spitale, când mureau arși atâția copii la maternitatea Giulești? Când mureau arși zeci de mineri? Când mureau acoperiți cu pământ sute de români, angajați la negru pe șantiere? Ăia nu erau ”de-ai lor”, nu? Dă-i în pizda mă-sii, să moară! Niște suboameni! Noi, noi suntem elita!

Ei bine, nu! Nu merge așa! De asta nu-mi pasă de toate cretinismele din stradă. Și, oricum, dacă ar avea un dram de minte, ar vedea cum sunt manipulați. Dar sunt prea proști. Și sunt proști și pentru că dincolo de indignare, și de distrugere, nu au niciun proiect pentru România. Să fie sănătoși. Scapă cine poate!

Apropo: dementul ăla care ține blogul ”Capitalism pe pâine”, Mihai Giurgea, el nu e pe nicio listă de guvern ”al poporului”? Că are ideile tocmai potrivite pentru un eficient ministru al noului Gulag capitalist. Are și formațiuni para-militare, ceva de genul ”Legiunea Țepeș Doamne”, sau așa ceva, pornite să extermine toți comuniștii și socialiștii odioși, toți asistații și săracii.

E generatia aia care a prins invatamantul la pamant, lipsa valorilor, principiilor, lipsa modelelor morale. E generatia care baleste la orice superficialitate, care a crescut in incubatoarele modelelor lui Soros. Isi urasc tara, isi urasc semenii, vor sa moara pensionarii, saracii,samd. E generatia care acum cativa ani umplea spitalele de la supra doze de etno botanice.

Constantin Gheorghe

Protestatarii care nu iubesc Romania , aduc la putere javrele corupte din jurul lui iohannis, Felicitari tineretului si serviciilor. Mă cam tem că acesta ar fi un semn că aşa-zisa nouă clasă politică va fi formată din politruci şcoliţi de Soros & Co.

Sunteți supuși celei mai crunte manipulări posibile. Si va fi groaznic de dezamagitor. Pentru ca sunteți mulți care credeți în ceea ce faceți.
Relevanta unui protest nu e data de numărul participanților, ci de valoarea proiectului pe care îl propune pentru societate. Nicio societate întreaga la cap nu legitimează o mișcare în care se vrea „omorârea saracilor”, desființarea încredințarea tarii corporațiilor.

Cine i-a saracit pe romani si a jefuit Romania? Cine a furat viitorul copiilor cu parinti plecati la munca in strainatate? UE, SUA si corporatiile straine!

Nu „coruptia ucide”!

Ucide sistemul care a sustinut o asemenea coruptie cancerosa!

Ucide capitalismul turbat, lipsit de scrupule, ucid corporatiile impuse de UE si FMI in Romania!

Invectiva.ro

De cind cu revolutiile portocalii, euromaidanele, primaverile si alti tineri frumosi si liberi care fac revolutie aflindu-se pe statul de plata al corporatiilor, am ajuns sa fiu mai degraba de partea guvernelor care se incearca a fi rasturnate prin manipularea opiniei publice, la modul cel mai odios.

Cum dracului sa faci revolutie pentru Globalizare, pentru Big Brother si, in general, pentru limitarea drepturilor cetatenesti?

Poate nu inteleg eu…

Mai ales ca felul in care sint manipulati prostii care ies in strada ma scirbeste chiar mai tare decit cei vizati de ”revolte”.

Ar putea fi scris un eseu filosofic pe tema asta: cind ”democratia” este atit de transparenta, ca i se vad izmenele corporatiste.

Poate o sa il scriu cindva, cind nu o sa imi fie asa de scirba.

În Olanda au apărut primii cămătari oligarhi, după care s-au mutat în Anglia şi apoi în America

RothschildJewishUsuryMeme

Capitalismul modern s-a născut în Olanda

Capitalismul modern a fost prima dată vizibil în mod clar în Republica olandeză, unde bancherii italieni, evreii iberici expulzați, Reforma, puterea navală și achiziționarea de averi comerciale imense s-au reunit în Imperiul Amsterdam, care ar fi pus umbră pe mult mai marii competitori spanioli, britanici și chiar francezi până la mijlocul secolului al XVII-lea.

Tot ceea ce definește capitalismul modern a fost inventat, sau a prins viaţă în Amsterdam. Prima Bursă de Valori, multinaţionalele (Compania Indiilor de Est, care va domni peste Indonezia timp de secole prin corporatocraţia sa neîngrădită) și cel mai important, o bancă centrală, “Amsterdamsche Wisselbank”. Și, desigur, o grămadă mare de bani, care ar fi trezit invidia Europei, chiar la mult timp după ce “faima” lui s-a domolit.

Amsterdam a experimentat, de asemenea, prima bula (financiară n.t.): mania Lalelelor (Tulip mania), în 1637. Acest instrument tipic bancar, bulele umflate cu credit facil și apoi spargerea lor prin solicitarea returnării împrumuturilor, ar fi bântuit economiile occidentale timp de secole după aceea.

Republica olandeză a rezultat dintr-o rebeliune calvinistă împotriva Spaniei catolice. Calvin este considerat de mulți că ar fi fost evreu. El a apărat în mod deschis camăta. Acest lucru s-a întâmplat într-o perioadă în care era medievală a interdicției cametei era în faza terminală a declinului.

Gândirea calvinistă a fost, de asemenea, infectată cu concepţia tipic evreiască, aceea că bogăția este un semn al graţiei lui Dumnezeu.

Prin nerespectarea interdicției cametei, camăta evreiască a fost o problemă uriașă de-a lungul Evului Mediu și nu e nevoie de un mare efort de imaginație pentru a vedea că, de fapt, capitalismul este echivalentul modern a ceea ce a fost odată cunoscut sub numele de camătă evreiască.

Averile evreiești și metodele lor au jucat un rol important în Amsterdam. Navele lor ar fi dominat, de asemenea, comerțul cu sclavi în creștere în America. Ei au venit din Spania, după ce au fost expulzați în 1492. Olanda era cunoscută la momentul respectiv pentru “toleranța” sa.

Amsterdam a fost prima mare stea a marii finanțe. Opulența dobândită prin intermediul schimburilor comerciale a devenit capital, în căutare de profituri. Și aici vedem că în capitalism este vorba despre finanțe, nu de producție sau de consum. Finanţele domnesc peste producători, lucrători, consumatori, fermieri, meşteşugari și industriași deopotrivă.

Ei împrumută celor pe care îi controlează sau doresc să îi controleze și refuză creditul pentru cei faţă de care nu au niciun interes. Camăta le asigură partea lor din orice afacere. Prin menţinerea cantităţii insuficiente de bani, se menţine forța de muncă ieftină. Acesta este modul prin care banii guvernează.

Sursa și Autor articol :

http://dantanasescu.ro/2014/09/30/capitalismul-modern-s-a-nascut-in-olanda.html

Micile realizări ale perioadei comuniste

SONY DSC

Industria Ceausista

Propaganda neoliberală, omniprezentă azi în România, ne învaţă că în sistemul capitalist al „pieţei libere” numai oamenii cinstiţi, harnici, muncitori şi inteligenţi prosperă, în timp aceia cu mentalitate de asistat social, aşteaptă cu mâna întinsă să le dea statul ajutoare. De asemenea, aceeaşi propagandă ipocrită susţine că statul socialist generează ineficienţă economică şi încurajează lenea, nemunca şi sărăcia, punând întreaga povară a economiei pe umerii celor cu spirit antreprenorial.

Dacă stăm să ne uităm în jurul nostru, observăm că îm cei 26 de ani de capitalism neoliberal dâmboviţean „investitorii străini”, pe care i-am primit cu pâine şi sare şi le-am pus ţara la dispoziţie, au umplut România cu hypermarketuri, malluri şi turnuri de sticlă şi oţel pentru birouri de multinaţionale. Muncind cu spor în toate aceste măreţe obiective capitaliste, oamenii cinstiţi, harnici, muncitori şi inteligenţi pot cu siguranţă să prospere şi să aducă România pe ele mai înalte culmi ale capitalismului!

E drept că pe vremea acelor comunişti puturoşi şi ineficienţi, nu găseai un număr atât de mare pe metru pătrat de sedii de bănci, farmacii, case de pariuri şi firme de pompe funebre ca acum, dar totuşi au avut şi ei câteva mici realizări. Iată câteva dintre ele, înfăptuite în perioada 1966 – 1987!

Ianuarie 1966: au început lucrările pe şantierul hidrocentralei Ciunget, de pe Lotru

12 ianuarie 1966: la şantierul naval din Galaţi a început construcţia primului mineralier de 12.500 tdw, cel mai mare din câte se realizaseră până atunci în ţară.

18 octombrie 1966: începe ansamblarea blocurilor din cartierul Titan, Bucureşti

9 decembrie 1966: inaugurarea hidrocentralei de pe Argeş şi racordarea ei la sistemul energetic naţional.

4 februarie 1967: începe construcţia primei autostrăzi din ţară, Bucureşti-Piteşti.

9 august 1967: începe construcţia cartierului bucureşetean Berceni-Sud.

20 octombrie 1967: inaugurarea Fabricii de motoare electrice de la Piteşti.

6 februarie 1968: începe construcţia sistemului de irigaţii “Terasa Brăilei”, pe o suprafaţă de 70.000 de ha.

20 august 1968: este inaugurată Uzina de autoturisme Dacia Piteşti

15 ianuarie 1969: la Constanţa este lansat la apă primul cargou maritim de 1920 de tone destinat transportului de marfă.

15 februarie 1969: se inaugurează linia ferată electrificată Bucureşti-Braşov.

11 aprilie 1969: intră în funcţiune Combinatul de fibre sintetice din Iaşi.

18 iulie 1969: încep lucrările pentru construcţia barajului Brazi-Valea Neagră.

21 iulie 1969: inaugurarea Combinatului Petrochimic Piteşti.

9 aprilie 1970: inaugurarea Aeroportului Internaţional Bucureşti-Otopeni.

9 octombrie 1970: inaugurarea Uzinei de cinescoape de pe platforma Pipera.

22 decembrie 1970: inaugurarea podului Giurgeni-Vadul Oii, pe Dunăre.

16 ianuarie 1971: intră în producţie Uzina de prelucrare a aluminiului din Slatina.

24 aprilie 1971: intră în funcţiune sistemul de irigaţii Gălăţui-Călăraşi pe o suprafaţă de 46.339 de ha.

21 iulie 1971: este dată în exploatare definitivă ecluza românească de la Porţile de Fier.

15 septembrie 1971: se înfiinţează Consiliul Culturii şi Educaţiei şi comitetele judeţene, municipale şi orăşeneşti de cultură şi educaţie.

24 martie 1972: a început la Câmpulung Muscel montarea primului lot de autoturisme “Aro-240”.

16 mai 1972: este inaugurat sistemul hidroenergetic şi de navigaţie “Porţile de Fier”.

3 februarie 1973: începe realizarea proiectului Mureş, cu ample lucrări hidrotehnice pe raza a 7 judeţe din bazinul Mureşului superior.

28 iunie 1973: intră în producţie Uzina de alumină din Tulcea.

13 octombrie 1973: este inaugurat noul edificiu al Teatrului de Stat din Târgu Mureş.

28 octombrie 1973: se încheie construcţia  barajului Vidra de pe Lotru.

14 decembrie 1973: inaugurarea noilor oţelării de la Galaţi.

7 martie 1974: începe construcţia unui nou combinat petrochimic la Teleajen, Prahova.

20 septembrie 1974: este inaugurat Transfăgărăşanul.

22 octombrie 1974: inaugurarea Centrului Naţional de Fizică Bucureşti

29 aprilie 1975: lansarea primei nave de mare tonaj construită în România, mineralierul “Tomis”, de 55.000 tdw.

15 septembrie 1975: la Craiova au loc două premiere industriale: locomotiva diesel-electrică de 4.000 CP şi primul tip de tractor industrial craiovean.

22 mai 1976: este lansată prima platformă românească de foraj marin – Gloria, la Galaţi.

18 iunie 1976: începe construcţia Combinatului de utilaj greu din Cluj.Napoca.

31 iulie 1976: începe construcţia Combinatului de utilaj greu din Iaşi.

2 septembrie 1976: este inaugurat magazinul “Unirea” din Bucureşti.

16 septembrie 1976: încep lucrările de construcţie a Combinatului siderurgic Călăraşi.

22 aprilie 1977: inaugurarea complexului comercial Bucur-Obor.

17 iunie 1977: începe construcţia Întreprinderii de autoturisme Oltcit.

2 decembrie 1977: încep lucrările la sistemul hidroenergetic şi de navigaţie “Porţile de Fier II”.

30 ianuarie 1978: la Întreprinderea Mârşa e realizat un nou tip de basculantă de 19 tone.

5 aprilie 1978: încep lucrările la Complexul hidroenergetic Turnu-Măgurele Nicopole.

21 august 1978: este inaugurat în Capitală Muzeul Colecţiilor de Artă.

29 iunie 1979: este inaugurat primul obiectiv al Combinatului petrochimic Midia-Năvodari.

25 iulie 1979: este inaugurat Pasajul rutier Bucur-Obor.

octombrie 1979: se construiesc hidrocentrale pe Siret.

19 decembrie 1979: este inaugurat primul tronson al metroului bucureştean, pe o lungime de 10 km.

29 februarie 1980: la IMGB este inaugurată presa hidraulică de 12.000 de tone.

18 aprilie 1980: este inaugurată hidrocentrala Strejeşti-Olt.

17 iulie 1980: începe construcţia Centralei nuclearo-electrice de la Cernavodă.

24 septembrie 1980:îşi începe activitatea Combinatul Chimic Bacău.

23 ianuarie 1981: intră în funcţiune exploatarea de cărbune Cariera Tismana II.

28 decembrie 1981: este inaugurat al doilea tronson al metroului de 10 km.

16 mai 1982: intră în producţie a treia hidrocentrală pe Lotru.

20 septembrie 1982: primul zbor al avionului Rombac-11, construit în România.

7 aprilie 1983: Roşia Poieni începe să producă prima instalaţie de prelucrare a minereului de cupru.

19 iunie 1983: inaugurarea podului rutier de la Agigea.

19 august 1983: inaugurarea celui de-al treilea tronson al primei magistrale a metroului bucureştean, în lungime de 8 km.

19 aprilie 1984: se deschide şantierul naţional în perimetrul marelui sistem de irigaţii Sculeni-Gorban.

26 mai 1984: inaugurarea Canalului Dunăre-Marea Neagră, cu o lungime de 65 de km.

25 iunie 1984: inaugurarea lucrărilor de construcţie la Casa Republicii şi Bd-ul Victoria Socialismului. (actualmente Casa Poporului şi Bd-ul Unirii)

28 noiembrie 1985: primul Congres al Ştiinţei şi Învăţământului.

24 ianuarie 1986: este inaugurată prima linie a Magistralei II a metroului IMGB-Piaţa Unirii.

26 iunie 1986: este inaugurat Palatul Pionierilor.

mai 1987: Pasajul rutier subteran Piaţa Victoriei.

iunie 1987: Pasajul Unirea, de 900 de metri lungime.

iulie 1987:amenajarea completă a râului Dâmboviţa în lumgime de 24 km şi a lacului Dâmboviţa alături de noduri hidrotehnice şi numeroase poduri.

24 octombrie 1987: inaugurarea liniei de metrou între Piaţa Unirii şi platforma Pipera.

21 noiembrie 1987: se dă în folosinţă podul rutier şi de cale ferată de peste Dunăre, de la Cernavodă, în lungime de 1.600 de metri, cel mai mare de acest fel din Europa.

21 noiembrie 1987: inaugurarea podului de la Feteşti.

21 noiembrie 1987: inaugurarea canalului Poarta Albă-Midia-Năvodari.

24 decembrie 1987: s-a dat în folosinţă traseul de metrou Crângaşi-Gara de Nord.

Lucrul cel mai ciudat şi pe care nu mi-l pot explica nicicum, este că aceşti comunişti puturoşi şi ineficienţi au făcut toate aceste modeste obiective industriale şi de infrastructură fără niciun investitor străin şi culmea, doar cu banii împrumutaţi de la FMI! Asta în condiţiile în care, în minunata epocă pe care o trăim, vreme de 26 de ani, cu toţi investitorii străini pe care i-am avut şi cu zecile de miliarde de euro împrumutate de la FMI, nu am reuşit nici măcar să terminăm o autostradă începută de Ceauşescu!

Sursa și autor articol : http://dantanasescu.ro/2013/08/23/micile-realizari-ale-perioadei-comuniste.html

Filme documentare care denunţă lăcomia corporaţiilor din industria energetică

corporatism

Mulţi dintre noi au aflat de curând despre planurile de extracţie a gazelor naturale pe care ni le pregăteşte Chevron în România. Tot de curând în mediul online circulă filmul GasLand, un documentar foarte bun care explică în detaliu ce înseamnă extracţia gazelor naturale prin fisurare hidraulică orizontală şi cât de poluantă este ea. În continuare vă propun o selecţie de filme documentare din care putem trage câteva concluzii: cât de departe a mers Chevron în Ecuador; de ce se simţea fostul preşedinte american George W. Bush ca acasă în Islanda; ce înseamnă petrolul în economia globală şi cum a sabotat industria petrolului automobilul elecric. Daţi clik pe titlul fiecărui film pentru trailer!

Crude (2009) – Chevron a extras petrol din Lago Agrio, Ecuador, încă din 1964, numai că atunci compania se numea Texaco. Documentarul “Crude”, în regia lui Joe Berlinger, urmăreşte procesul intentat companiei Chevron de către comunitatea de băştinaşi din Lago Arigo, pe parcursul anilor 2007 şi 2008. Dezastrul ecologic din inima pădurii tropicate lăsat în urmă de Chevron, cunoscut şi sub numele de Cernobâlul de pe Amazon, a costat compania americană 18 miliarde de dolari. Pe mulţi dintre băştinaşii din Lago Arigo i-a costat viaţa, pe alţii sănătatea.

GasLand (2010) – Filmul începe cu prezentarea poetică şi încă neatinsă de sonde a regiunii Marcellus, statul New York, locul de baştină al regizorului Josh Fox. Josh primeşte o ofertă de 100 000 de dolari din partea unei companii pentru a-şi lăsa domeniul de 19,5 acri pradă sondelor. Regizorul, care nu ştiuse mare lucru despre gazul natural, decide să investigheze situaţia din oraşul apropiat Dimock. Josh auzise că locuitorii din Dimock au probleme cu sănătatea, cu apa de la chiuvetă şi cu aerul pe care îl respiră. Documentarul este un fel de road movie care ne poartă din casă în casă prin Dimock, dar şi prin mici localităţi din Colorado şi Wyoming, unde forajul hidraulic se practică de câţiva ani. Ceea ce descoperă Josh este aproape de necrezut.

Dreamland (2009) – Producătorul american Alcoa are planuri mari în Islanda. Numai că un mare producător de aluminiu are nevoie de foarte multă energie electrică. Propaganda mediatică asaltează insulă nordică, cu micuţa ei populaţie uşor de convins, dar mai ales cu conducătorii ei lacomi şi uşor de mituit. Vă sună cunoscut, nu? E normal să fie sacrificate splendorile naturii islandeze de dragul banilor, al locurilor de muncă şi al progresului? Tot în acest film veţi vedea câteva imagini absolut antologice cu George W. Bush , „care se bate pe burtă “ cu autorităţile islandeze şi explică cât de mult ţine el la prietenii lui islandezi.

Who Killed the Electric Car? (2006) – Ar fi inutil să mă apuc să explic despre ce este acest documentar realizat de Chris Paine. Titlul spune totul, iar răspunsul la întrebare îl ştim. Totuşi, veţi afla că maşinile electrice, cu a lor pilă de combustie, nu sunt chiar o invenţii atât de recentă. Filmul merită vizionat şi pentru tupeul cu care o industrie foarte puternică a manipulat conştiinţa publică atâţia ani, deşi întreaga ecuaţie este de fapt o banalitate.

A Crude Awakening:The Oil Crash (2006) – „Petrolul este Dumnezeul nostru. Nu-mi pasă dacă cineva spune că îl venerează pe Iisus, Buda, Allah sau pe altcineva. De fapt, toţi venerează petrolul“, spune unul dintre protagoniştii acestui film. Cu toate că povestea resurselor de petrol începe să devină tot mai mainstrem în Statele Unite ale Americii în ultimii ani, nu la fel stau lucrurile şi la noi. A Crude Awakening este un documentar foarte bun, în care mai mulţi experţi din această industrie energetică au prilejul să ne explice importanţa petrolului în economia globală şi de ce preţul la baril va continua să crească, iar resursele vor continua să scadă.

Sursa :  cariereonline.ro