Noua ORDINE MONDIALĂ. Ce se întâmplă atunci când foloseşti CARDUL BANCAR sau telefonul MOBIL: „Totul este supravegheat”

ccard-ppas

Utilizarea cărții de credit, datele medicale, cronologia călătoriilor, facturile telefonice, evenimentele înregistrate ca șofer, toate acestea sunt stocate în baza de date a IAO. Dacă ați făcut așa ceva, Ochiul-Atotvăzător al IAO dorește să știe acest lucru.

Oficiul a fost creat la începutul lui 2002, ca parte a unui nou program destinat, oficial, eliminării teroriștilor, după atacurile din 11 septembrie 2001. Programul a fost botezat Cunoașterea Informației Totale, TIA.

Sub oblăduirea acestui oficiu a fost creat un program destinat spionării altor computere, denumit Genoa. Genoa se infiltrează în hard-ul computerelor și, ca un info-vampir, suge informația de aici stocând-o în masiva sa bază de date.

IAO este o agenție militară și are misiunea de a colecta orice informație și nu numai. Inscripția de pe frontispiciul acestei instituții care funcționează în cadrul Pentagonului este, Scientia Est Potentia, Cunoașterea înseamnă Putere.

Un sistem internațional secret de tehnică de spionaj, cunoscut în limbajul specialiștilor sub numele de Echelon. Echelon are menirea de a intercepta orice apel telefonic, orice fax, orice e-mail și a le încărca într-o vastă rețea de supercomputere, denumite Dicționare.

Echelon este un acord între SUA și Marea Britanie, mai târziu s-au alăturat Australia, Noua Zeelandă și Canada, principalele state de limba engleză ale lumii, având ca scop top secret de-a asculta ceea ce comunică restul lumii.

Aceste ţări au creat un stat virtual care lucrează pe baza unui soft ultrasofisticat. Bill Clinton a folosit serviciile TIA pentru a spiona. Bush a apelat și el la TIA pentru ca SUA să câștige un contract uriaș în domeniul construcției de sateliți.

 

Supravegherea globală a populaţiei, armă redutabilă a francmasoneriei mondiale

9560_4

În ultimele decenii și mai ales în ultimii ani a fost declanșat de către forțe obscure, sub acoperirea conceptului de stat democratic, chiar sub ochii noştri, un straniu și aberant proces de atacare a intimității și de imixtiune în viața privată a cetățenilor, sub pretextul siguranței personale şi a luptei împotriva terorismului. Progresul foarte rapid al tehnicilor de monitorizare și de supraveghere din era digitală în care trăim în prezent cu toţii (camere video, dispozitive de ascultare, sisteme GPS etc.), transformă autoritățile Statului într-un veritabil comando polițienesc, după modelul faimosului și totodată oribilului Big Brother.

În aceeaşi măsură, la fel de rapidul progres al tehnicilor de comunicare (internet, rețele de socializare, motoare de căutare) generează o înșelăciune a transparenţei. Camerele video, instrumentele de geolocaţie prezente şi trecute, amprentele digitale, genetice şi oculare, evidenţele bancare, istoricul medical, desfăşurătoarele apelurilor telefonice, mesajele noastre de pe internet şi urmele lăsate de peregrinările noastre pe internet formează o varietate de instrumente și modalități abile de control și de evidență care, puse cap la cap, permit autorităţilor să pătrundă aproape neștiute în viaţa intimă a fiecăruia dintre noi.

Pe de altă parte, folosind Google, Facebook şi Twitter, noi, utilizatorii, oferim cu credulitate gestionarilor acestor sisteme informatice și stăpânilor lor din umbră, care le poruncesc ce să facă clipă de clipă, informaţii care le permit să deducă obiceiurile noastre de consumatori și o multitudine de date intime. Aceste tendințe de control, care cunosc o dezvoltare exponenţială în ultimii câţiva ani, merg toate în aceeaşi direcţie: aceea a unei societăţi așa-zis transparente, în care nu mai ştim exact unde şi când se trage linia (ce devine din ce în ce mai puţin perceptibilă) între viaţa noastră privată şi viaţa publică.

Există şi sugestii mincinoase ale aceloraşi susţinători ai ideii de control, care prezintă şi reversul, aparent benefic nouă, celor supravegheaţi, al utilizării tuturor acestor tehnologii şi mijloace de supraveghere şi control: întrucât, vezi Doamne, şi cetăţenii pot folosi ei înşişi tehnicile de supraveghere pentru a demasca abuzurile de putere, noua şi îndelung aclamata transparenţă acţionează în aceste condiţii ca un factor de echilibru.

Viaţa noastră intimă nu mai are niciun viitor în contextul supravegherii globale

Imperativ pentru noi este să ne protejăm cât mai bine împotriva oricăror utilizări ale acestor informaţii ce privesc viaţa noastră privată, păstrându-ne mereu cât mai bine şi mai corect informaţi (din surse ce nu provin din mass-media centrală, afiliată şi supusă integral forţelor oculte francmasonice) şi fiind foarte prudenţi cu împărtăşirea informaţiilor personale, indiferent de pretextele sub care ne sunt cerute.

Pentru susţinerea acestor tehnici abjecte de invadare a vieţii private a tuturor fiinţelor umane, susţinătorii lor au mereu la îndemână cazuri specifice, care, în viziunea lor aberantă asupra realităţii, ar justifica intervenţiile lor ilegale şi lipsite de orice urmă de respect şi decenţă faţă de intimitatea oamenilor. Totul se desfăşoară sub acoperirea mantiei stranii a nebuneştii „lupte împotriva terorismului” şi a aşa-zisei protecţii şi siguranţe a persoanelor, o găselniţă pusă la cale şi regizată în mod abject de aceleaşi forţe întunecate ale Francmasoneriei mondiale.

9520_5

Tehnologiile disponibile în prezent dau statului capacitatea orweliană de a urmări obsesiv aproape fiecare mişcare a cetăţenilor săi şi fiecare acţiune realizată, în mod particular de la tastatura unui calculator. Dacă toate acestea s-ar petrece pe scară largă aşa cum îşi doreşte, în mod aberant, administraţia Obama, atunci Guvernul SUA şi omoloagele sale din întreaga lume ar putea desfăşura oricând astfel de supravegheri ilegale fără să dea socoteală cuiva. În aceste condiţii, respectarea intimităţii poate deveni, aşa cum îşi doresc aceşti sceleraţi, o noţiune „învechită“ şi „depăşită“.

De fapt, privind în culisele tuturor acestor cazuri, descoperim că în realitate nu s-a făcut mai nimic pentru eliminarea realei infracţionalităţi, în vederea asigurării unui trai liniştit, sigur şi liber cetăţenilor, dar în schimb s-au deturnat sume imense, cheltuite din fondurile contribuabililor.

În cazul Europei, de exemplu în Franţa, conform unei legi din 2004, operatorii de telefonie mobilă şi furnizorii de servicii de internet sunt obligaţi să ţină evidenţa apelurilor utilizatorilor de telefoane mobile şi a mesajelor e-mail timp de un an. Aceste date sunt comunicate pe baza unui rechizitoriu judiciar „în contextul prevenirii actelor de terorism“. Ca şi în cazul vecinilor de peste Ocean, aşa-zişii „iluminaţi“ îşi întind tentaculele otrăvite în acelaşi mod şi tind să acapareze întreaga planetă, sufocând-o. Legea în cauză stipulează în continuare că în timpul unui control de identitate efectuat asupra cuiva „cu un motiv plauzibil“, agenţii de poliţie pot consulta toate fişierele centralizate referitoare la acea persoană, chiar şi în absenţa unei infracţiuni.

Există, de asemenea, date centralizate ce conţin informaţii despre identitatea, permisul de conducere şi eventualele infracţiuni comise în trecut ale cetăţenilor.

Pretinsa teamă de atacuri teroriste de mare amploare au creat iluzia unei nevoi halucinante, exacerbate de control; în plus, progresele tehnologice permit, de asemenea, colectarea şi analiza unor cantităţi importante de informaţii, care până acum erau private; şi, într-o cultură transformată de către reţelele de socializare, în care oamenii îşi dezvăluie gândurile şi acţiunile cele mai intime de bunăvoie, confidenţialitatea tinde să fie deja considerată la fel de anacronică precum cavalerismul.

9560_1

În ceea ce priveşte Statele Unite ale Americii, aceste temeri sunt fondate. Ei lucrează, susţinuţi de minţile întunecate de la cele mai înalte niveluri ale ierarhiei francmasonice pentru a concepe şi a utiliza tehnologia cea mai sofisticată destinată supravegherii. Aceste servicii şi metode de operare sunt popularizate din ce în ce mai des, mai ales prin intermediul industriei cinematografice de la Hollywood, urmărindu-se mereu ca toţi cei implicaţi în aceste operaţiuni malefice de supraveghere a populaţiei să fie prezentaţi într-o aură de mister şi aventură, ce face să crească subit pulsul privitorilor sau să trezească în aceştia reacţii false de susţinere a acţiunilor denaturate şi intruzive în viaţa intimă a noastră.

În concepţia francmasonilor, suntem tot timpul suspecţi şi avem ceva de ascuns! Acesta este refrenul preferat al promotorilor satanişti ai supravegherii: dacă nu aveţi nimic să vă reproşaţi, nu aveţi de ce să vă temeţi de incursiuni ale autorităţilor în viaţa voastră privată. Statul protejează cetăţenii care respectă legea şi ameninţă doar criminalii. Un argument simplist şi mai periculos decât pare.

Mulţi oameni spun că nu sunt preocupaţi de faptul că autorităţile colectează informaţii cu caracter personal despre viaţa lor. „Nu am nimic de ascuns, spun ei. Numai cei care au ceva să-şi reproşeze au motive să fie alarmaţi, şi nu merită ca acţiunile lor să fie păstrate secrete.“ Acest argument pătrunde întreaga dezbatere cu privire la viaţa privată.

9560_2

În Marea Britanie, guvernul a instalat milioane de camere de supraveghere în locurile publice ale oraşelor, mari şi mici, ale căror imagini sunt revizuite de către ofiţerii de poliţie prin intermediul unui sistem de televiziune cu circuit închis. Din nou, „dacă nu ai nimic de ascuns, nu ai de ce să te temi”, declară unul dintre sloganurile nebuneşti ale campaniei guvernamentale în favoarea acestui program.

Respectarea vieţii private este de cele mai multe ori subordonată de autorităţi intereselor politice şi economice. În plus, atât justiţia, cât şi legiuitorul, se eschivează şi nu recunosc că viaţa intimă este încălcată prin aceste măsuri de supraveghere globală.

Pentru a descrie dificultăţile ridicate de colectarea şi de utilizarea datelor cu caracter personal, mulţi comentatori folosesc o parabolă inspirată de celebrul roman 1984 al lui George Orwell. Scriitorul descrie o societate totalitară guvernată de o entitate numită Big Brother, care îi supraveghează pe cetăţenii săi într-un mod obsesiv şi le impune acestora o disciplină tiranică. Metafora lui Orwell, axată pe efectele nocive ale monitorizării (cum ar fi limitarea individualităţii şi controlul social), este probabil, adecvată pentru a descrie supravegherea cetăţenilor.

Dar cele mai multe dintre informaţiile colectate în bazele de date, cum ar fi rasa, data naşterii, sexul, adresa sau starea civilă, nu par a fi deosebit de deranjante. Mulţi oameni nu văd niciun motiv special pentru a ascunde numele, marca maşinii pe care o conduc sau băutura lor preferată. De cele mai multe ori, dezvăluirea unor astfel de informaţii nu produce nici jenă şi nici inhibare.

Gruparea ocultă a aşa-zişilor „iluminaţi“ are în prezent dosare voluminoase de înregistrări ale activităţilor, centrelor de interes, obiceiurilor de lectură, finanţelor şi stării de sănătate ale noastre ale tuturor. Şi dacă ar fi dezvăluite aceste informaţii? Dacă autorităţile, date fiind activităţile pe care le desfăşurăm în mod obişnuit, în mod greşit ne-ar suspecta de a fi implicaţi în activităţi criminale?

SPIONATI PRIN SMART TV. Pericolul din spatele monitoarelor televizoarelor inteligente

blog

Spre surprinderea celor care cred că investiția într-un Smart TV vine la pachet doar cu lapte și miere, aceste creații fac o treabă foarte bună în vă spiona activitățile.

Sunt șanse foarte mari ca acel Smart TV din sufragerie, achiziționat cu eforturi financiare semnificative, să nu se rezume doar la a vă servi conținut multimedia și posturi TV. El este capabil de mult mai mult. Știe să vă ofere conținut personalizat, iar cu fiecare aplicație instalată sau clip vizionat vă cunoaște mai bine. Mai mult decât atât, producătorul său vă cunoaște mai bine, împreună cu toții partenerii săi care au fost dispuși să plătească pentru acest informații.

Deja de câțiva ani, reclamele personalizate nu se mai regăsesc doar pe Google și pe site-urile voastre personalizate. TV-ul vostru inteligent a învățat să vă servească reclame pe ,,gustul vostru”. Iar dacă această particularitate nu vă frustra suficient, există vulnerabilități de securitate grave incluse într-un Smart TV care ar trebui să vă ajute să vă ridicați câteva semne de întrebare în legătură cu beneficiile faptului că puteți intra pe YouTube sau pe o pagină web direct de pe televizor.

E foarte ușor să te entuziasmezi după ce ai investit bani într-un televizor, mai ales când vorbim de unul care este capabil să-ți afișeze conținut multimedia dintr-o varietate semnificativă de surse. Astfel de creații sunt atrăgătoare dintr-o multitudine de motive, începând cu prețul accesibil și terminând cu aplicațiile polivalente.

Pentru fiecare plus există însă două minusuri în cazul unui Smart TV, mai ales dacă țineți foarte mult la intimitate. Televizoarele moderne, cu conectivitate la internet, inspectează ceea vizionați pentru ca în secunda următoare să trimită acele informații către compania mamă. Acele date sunt ulterior vândute către terți sau sunt folosite pentru completarea unui profil cât mai bine definit cu scopul de a vă afișa reclame ce s-ar putea să vă intereseze. Nu câștigați nimic din asta, eventual doar ajutați un gigant din industrie să-și rotunjească veniturile după ce ați investit deja o sumă semnificativă de bani în TV-ul efectiv. Mulți astfel de parametri de funcționare sunt activați implicit, pentru a vă întrista și mai mult.

Deși volumul de date colectate variază de la producător la producător, trebuie să înțelegeți un lucru. Samsung, Sony, LG, Philips, Sharp și alții, nu se mulțumesc doar cu informațiile desprinse din aplicațiile pe care le instalați pe Smart TV. Chiar și dacă folosiți un player terț sau un dispozitiv pentru streaming, gen Chromecast sau Apple TV, imaginiea preluată de la acele aparate este analizată, iar rezultatul testului e trimis către producător. Până și numărul canalului la care vă uitați poate ajunge la compania din spatele televizorului, împreună cu numele fișierelor video pe care le-ați redat de pe un stick USB conectat la unul dintre porturile USB ale TV-ului. Iar dacă asta nu era suficient, pentru că toate dispozitivele conectate la internet din casa voastră folosesc un singur IP atunci când sunt online, riscați să vă uitați la o anumită emisiune sau clip pe TV și să vedeți reclame legate de acel tip de conținut pe laptop, telefon sau tabletă.

În situația în care îmbrățișați cu două mâini ideea că nu aveți nimic de ascuns, e dreptul vostru. Din păcate, lista filmelor vizionate de voi săptămâna trecută are mari șanse să nu ajungă doar la una dintre companiile menționate mai sus. Pentru că acele date sunt livrate în format necriptat prin internet, ele pot fi preluate de terți cu ușurință, indiferent dacă este vorba de hackeri sau de operatorul vostru de internet. Pe principiul atacurilor de tip omul din mijloc, man in the middle, în sens invers, TV-ul vostru poate executa comenzi care nu vin neapărat de la Vizio, de exemplu, ci de la altcineva. Dacă mai luăm în calcul faptul că majoritatea Smart TV-urilor noi vin cu microfoane și camere web, nu trebuie să ne aducem aminte descandalul Samsung de acum câțiva ani, pentru a realiza amploarea riscului la care suntem expuși. Vă entuziasmați că puteți schimba postul TV doar printr-o afirmație? Toate celelalte afirmații pe care le-ați făcut în fața lui și nu au legătură cu redarea de conținut multimedia, pot fi preluate de terți. Din cauza unor astfel de scenarii este înfricoșător faptul că puteți fi urmăriți prin TV.

Nu vă conectați Smart TV-ul la internet

Aproape în mod inevitabil, indiferent dacă sunteți sau nu un fan al ideii de Smart TV, orice televizor recent incorporează funcții inteligente, conectivitate la internet, aplicații terțe și un sistem de operare complex. Nu are nici o legătură pasiunea voastră pentru a profita de ele sau nu.

Intrați în meniul de configurare și deconectați-vă de la rețeaua WiFi. Dacă găsiți funcția, încercați să faceți TV-ul să vă uite parola pentru totdeauna. Scoateți cablul de ethernet din spate.

Astfel de gesturi aparent radicale vor obliga TV-ul, printre multe alte beneficii, să nu vă mai servească reclame când vă așteptați mai puțin sau în meniurile în care acestea nu au ce căuta. Din nou, un astfel de scenariu poate părea absurd, dar nu a trecut un an de când cei de la Samsung și-au cerut scuze că vă băgau reclame și dacă vă uitați la filme de pe un stick USB.

Vreți să vă faceți noul sau vechiul vostru TV smart? Investiți într-un Apple TV, Chromecast, Fire TV sau chiar și un HTPC. Indiferent care este soluția care vă încântă cel mai mult, aceea va fi mai sigură și mai deșteaptă decât orice TV. Un astfel de dispozitiv poate să stea fără probleme conectat la internet, iar riscurile aferente sunt infime către inexistente. Software-ul de pe un televizor poate beneficia de actualizări timp de 2-3 ani, în cel mai optimist caz, în timp ce un TV Box este mult mai andurant în timp. În plus, un Apple TV de generația a treia este 350 de lei, nu 2000, 3000 sau 8000 de lei. Ca urmare, vă este mult mai ușor să-l schimbați în momentul în care v-a dezamăgit.

Puteți încerca să dezactivați funcțiile de spionaj din Smart TV

Ați fi tentați să credeți că meniul televizorului vostru este suficient de clar încât să nu trebuiască să-l deconectați complet de la internet pentru a câștiga un pic de confort psihologic suplimentar sau liniște sufletească. Realitatea vă va demonstra contrariul. Din momentul în care l-ați conectat la internet, încep valurile de potențiale probleme.

Monitorizarea tuturor activităților voastre online desfășurate pe Smart TV, aproape de fiecare dată, se desfășoară implicit. Procesul dezactivării acestor funcții este complet diferit de la producător la producător, iar numele meniurilor în care se ascund astfel de detalii nu este deloc sugestiv. Pe TV-urile Vizio de exemplu, un brand foarte popular în SUA, funcțiile de tracking sunt ascunse în spatele unei denumiri incredibil de ambigue – Smart Interactivity. Pentru a o dezactiva, trebuie să intrați în System – Reset & Admin. Pe TV-urile LG există o setare intitulată Collection of watching info, la Samsung puteți dezactiva Voice Recognition în meniul Smart Features pentru a dezactiva posibilitatea acestuia de a vă asculta conversațiile din casă. Există multe variante și este aproape imposibil să le știe cineva pe toate, din acest motiv am și insistat pe soluția cu deconectarea fizică de la internet.

Un Smart TV este primul pas către Internetul Lucrurilor

În fiecare săptămână citim noi informații despre Internet of Things, IoT sau Internetul Lucrurilor. Acest concept menit să agregheze un amalgam de dispozitive din categorii diferite sub o singură umbrelă sună foarte bine în teorie. Oricine își dorește să controleze tot ce are în casă, de la prize și becuri, până la frigider șicuptor cu microunde, prin intermediul smartphone-ului sau din celălalt colț al lumii. Din păcate, se descoperă deseori vulnerabilități grave de securitate în aceste implementări. Ca și în cazul unui Smart TV, nu puteți instala un antivirus în priză. Din acest motiv, ar fi bine să priviți cu o anumită reticență ideea de dispozitive casnice Smart, iar dacă din meniul televizorului vostru nu înțelegeți exact ce înseamnă o funcție, dezactivați-o complet, este cea mai bună soluție.

1, TELEVIZOARELE SMART TE SPIONEAZA FARA SA STII/ Facebook si datele personale/ “VIRUSUL NSA” CE POATE “INFECTA” ORICE CALCULATOR 

2, VIRGILIU GHEORGHE la Realitatea TV despre EFECTELE NEGATIVE ale tabletelor si smartphone-urilor asupra copiilor si in educatie/ SOCIOPATIA INTALNIRILOR INTERNAUTICE

 

GUVERNAREA ELECTRONICA

12065985_1030590950295645_4120053554955816480_n

Cipurile RFID sînt o creaţie tehnologică recentă, menită iniţial să înlocuiască codul de bare de pe produsele din magazine. În general, ele sînt compuse dintr-un cip electronic (care permite stocarea datelor şi alte operaţiuni electronice) conectat la o antenă miniaturală, putînd fi aplicate pe diferite obiecte.

Dispozitivul cu antenă poate fi detectat de cititoare speciale. Cipurile RFID sînt de două feluri, active şi pasive, după felul construcţiei lor; astfel, cipurile active sînt conectate la o baterie, iar detectarea lor se poate face de la o distanţă de cel mult 100 de metri, iar cele pasive nu sînt prevăzute cu baterie, ci pot fi citite numai prin apropierea lor de un cîmp electric creat de un cititor special, detectarea lor fiind deocamdată imposibilă la distanţe mai mari de 10 metri. Cînd un cititor RFID emite un semnal radio, cipurile din apropiere reacţionează transmiţînd datele către cititor.

Dacă iniţial producerea lor a avut un scop exclusiv comercial, cipurile putînd stoca mult mai multe date decît codul de bare, în ultimii ani mai multe firme producătoare de astfel de dispozitive s-au orientat pe producerea de cipuri şi pentru alte aplicaţii, precum acte de identitate, carduri de sănătate, carduri de credit, bancnote, etc. S-a mers pînă acolo, încît, invocîndu-se anumite situaţii excepţionale, să se urmărească implantarea unor astfel de cipuri în corpul uman. Experimentele au început cu implantarea animalelor de casă, pentru a fi mai uşor recuperate în cazul rătăcirii lor, şi au continuat cu cîteva cazuri umane particulare. „Avantajul” implantului electronic este acela că cipul ar putea fi alimentat în permanenţă de căldura corpului uman, transformîndu-l în cip activ, deci detectabil de la mare distanţă. Deocamdată cipurile RFID implantate oamenilor au fost exclusiv pasive.

Din datele pe care le deţinem la momentul de faţă (2009, Ianuarie) progresul tehnologic a permis miniaturizarea cipurilor produse de firma Hitachi (denumite μChip/mu chip) pînă la dimensiunea de 0.04 x 0.04 mm, fiind practic invizibile pentru majoritatea oamenilor. Momentan se produc cîteva miliarde de astfel de cipuri pe an, preţul lor fiind, în medie, puţin peste un eurocent.

În cele ce urmează descriem cîteva din avantajele şi din dezavantajele tehnologiei cipurilor RFID, pentru informarea tuturor celor interesaţi, materialele pe această temă fiind extrem de puţine în limba română.

Avantaje ale cipurilor RFID:

chip_rfid21. Dată fiind capacitatea de stocare a cipurilor, alăturarea lor unui produs face posibilă identificarea rapidă şi reducerea timpului petrecut de clienţi şi de vînzători la cumpărarea respectivului produs. Cititoare speciale ajută la identificarea şi evaluarea corectă întru-un timp extrem de scurt a tuturor produselor cumpărate de un client fără a mai fi nevoie ca vînzătorul să le treacă pe fiecare în parte prin faţa cititoarelor de coduri de bare.

2. Prezenţa cititoarelor de cipuri RFID pe rafturile supermarketurilor îmbunătăţeşte vînzările anumitor produse, administratorul ştiind cu precizie ce anume s-a vîndut şi în cît timp. Astfel se pot elimina timpii morţi pînă la refacerea stocului în cazul epuizării unui produs şi nevoiapersonalului care să supravegheze rafturile de produse.

3. Controlul anumitor produse farmaceutice de la punctul de producţie la punctul de desfacere elimină posibilitatea dispariţiei substanţelor periculoase sau cu folosire specială şi permite identificarea oricărei încercări de sustragere a lor.

4. Controlul anumitor produse toxice care ar putea ieşi de sub stricta supraveghere.

5. În diferite sporturi desfăşurate contra-cronometru se poate determina cu mult mai multă precizie timpul parcurs pînă la linia de sosire.

6. Prezenţa cipurilor pasive în paşapoarte[5] a fost considerată o experienţă pozitivă de către guvernele ţărilor care le-au introdus pînă azi, pentru îmbunătăţirea controlului asupra cetăţenilor lor care călătoresc peste hotare. Anumite ţări permit nu doar citirea respectivului cip la ieşirea/intrarea în ţară, ci şi stocarea acestor date în cipul RFID din paşaport.

Dezavantaje ale cipurilor RFID:

pass-photo1. Codul de bare de pe majoritatea covîrşitoare a produsele aflate azi pe piaţă conţine explicit numărul 666, cu trimitere directă la pasajele din Apocalipsă referitoare la numărul numelui fiarei. Înlocuirea codului de bare cu cipul RFID pentru produsele din comerţ nu a fost niciodată adusă la cunoştinţa publicului ca pe o cucerire ştiinţifică cu care pe viitor vom reuşi să scăpăm de numărul 666 de pe cumpărăturile noastre. Dimpotrivă, cu mult mai grav chiar, prezenţa obligatorie a cipurilor în documentele de identitate personală şi pe majoritatea produselor de pe piaţa viitorilor ani, adică atît la cumpărător, cît şi la produsul cumpărat, ne trimite automat cu gîndul la versetul 13:17 din Apocalipsă: Ca nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără numai cel ce are semnul, sau numele fiarei, sau numărul numelui ei. Pînă astăzi nici una din firmele producătoare de cipuri RFID nu a făcut dovada lipsei numărului 666 din memoria acestor cipuri pe care unii le vor obligatorii şi în actele de identitate din România.

2. Informaţiile din memoria cipului pot fi citite de către orice cititor, nu doar de către cele specializate. Astfel, cu un simplu calculator performant, orice date, oricît de criptate ar părea, pot fi sparte într-un timp extrem de scurt. Conectarea acestor informaţii cu anumite baze de date publice din cîteva ţări poate oferi în cîteva minute toate informaţiile vitale despre persoana căreia i se scanează (cu ştiinţă sau fără!) un document personal prevăzut cu cip RFID. Din acest moment, posesorul de buletin / paşaport / carnet de conducere / card de sănătate / card de credit

care conţine cip devine cea mai uşoară pradă în faţa oricui are un cititor de cipuri RFID şi un calculator. Pretextul eliminării terorismului pentru impunerea acestor cipuri este nimic altceva decît praf în ochi, orice terorist cu o minimă dotare electronică putînd dispune după bunul plac de informaţiile obţinute atît de uşor. Cu atît mai rău se întîmplă în cazul în care anumite state caută să-şi impună controlul total asupra cetăţenilor lor. Se va şti în orice clipă unde sîntem, cu cine sîntem, de unde venim şi încotro ne îndreptăm, ce am cumpărat şi în ce cantitate. Practic libertatea va deveni un mit, o frumoasă amintire de pe vremea părinţilor noştri.

3. Prin prezenţa cititoarelor de cipuri RFID în toate automobilele produse de marile firme auto din 2005 pînă azi, în trenuri, autobuze, avioane, magazine, gări, metrouri

, şi pe principalele artere de circulaţie s-a început deja impunerea controlului total asupra omenirii.

4. Dimensiunea de astăzi a acestor cipuri le face să fie practic imposibil de detectat cu vreunul din simţurile omeneşti. Necesitatea hranei şi a îmbrăcămintei va face ca nimeni să nu poată sta departe de sistemul electronic de control total.

5. Unicitatea fiecărui cip RFID face ca orice document personal şi ca absolut tot ce se vinde şi se cumpără să poată fi monitorizat cu mare precizie. Prin efectuarea plăţii unui produs prevăzut cu cip nu se dezactivează cipul, ci acesta continuă să rămînă veşnic funcţional.

6. Cantitatea imensă de date cerută de o astfel de dezvoltare a industriei cipurilor RFID face absolut necesară existenţa unor gigantice baze de date unde se vor stoca informaţiile de pe cipuri, tranzacţiile financiare, rutele de călătorie, timpul petrecut în anumite locuri şi alte date ce vor fi folosite după bunul plac al posesorilor acestor baze de date. Conectarea acestor imense baze de date cu bazele de date personale aflate în evidenţa statului sau ale unor terţe companii duce la controlul total asupra individului.

7. Cititoarele de carduri pot fi ascunse în orice tip de material, introducerea lor în uşi, pavaje, podele, rafturi, tejghele, făcînd imposibilă cunoaşterea momentului în care cineva a fost scanat.

rfid-ear-tag8. Microcipurile implantate la animale au provocat cancer în aproximativ 10% din cazurile implanturilor. Ţesutul cancerigen a apărut întotdeauna în jurul cipului RFID.

9. Cipurile RFID sînt sensibile la anumite tipuri de radiaţii ori contactul cu surse încărcate cu electricitate. Astfel, microundele le fac să explodeze, în cazul implanturilor provocînd dezastre biologice. Devine imposibilă folosirea lor la oameni sau animale care au acces în zone cu astfel de radiaţii.

10. Cipurile implantate nu au stabilitate în ţesutul implantat, de multe ori, în urma mişcărilor organismului migrînd din locul unde au fost implantate şi necesitînd intervenţii chirurgicale. De asemenea, ele, în forma în care există astăzi, se pot sparge în interiorul ţesutului şi provoca răni cu diferite grade de pericol.

11. Anumiţi bolnavi din cîteva spitale au primit implanturi cu cipuri RFID fără să îşi dea acordul şi fără să ştie de ele. Astfel s-a întîmplat la clinica de bolnavi Alzheimer West Palm Beach din Florida, începînd cu anul 2007. Astfel de cazuri se pot generaliza, mai ales sub presiunea unor legi sau în cazul unor situaţii extreme precum starea de război.

12. Posesorii de animale de casă au fost obligaţi în Portugalia, Noua Zeelandă, Singapore, Bangkok, şi cîteva state din SUA să îşi implanteze animalele de casă cu cipuri RFID. De asemenea, de cîţiva ani buni şi posesorii de vaci, oi, capre, din România, sînt obligaţi să ataşeze un astfel de cip RFID tuturor animalelor producătoare de lapte, fără vreun motiv raţional.

13. Vigilenţa celor ce sînt chemaţi să verifice autenticitatea actelor va scădea foarte mult, de vreme ce un astfel de cip va certifica datele înscrise şi fotografia din paşaport, determinînd autorităţile să se încreadă în puterea cipului de a nu fi falsificat. Cercetări recente[10] arată că extragerea şi chiar falsificarea datelor din cipul RFID din paşapoarte este cît se poate de simplă pentru cineva cu minime cunoştinţe în domeniul informatic.

Mica trecere în revistă de mai sus trage un semnal de alarmă asupra raţionalităţii existenţei cipurilor RFID în actele de identitate din România. Nu au trecut nici 20 de ani de cînd fraţii şi părinţii noştri au murit cu nădejde în suflet strigînd „Libertate, te iubim, ori învingem, ori murim!”. Din Ianuarie 2009 a început, cu o grabă suspectă, eliberarea de paşapoarte şi permise de conducere cu cip RFID, fără ca cineva din România să cunoască în detaliu datele stocate pe cip. Ni s-a spus doar, fără a putea verifica în vreun fel, că vor fi stocate datele personale, imaginea feţei şi a două amprente digitale. Dacă amprentarea unora dintre cetăţenii români din Italia ne-a umplut de indignare pe toţi, la doar cîteva luni după această idee care nu s-a pus în practică nu a fost nici o reacţie din partea nimănui la ideeaamprentării obligatorii a celor ce vor să-şi facă acum paşaport sau carnet de conducere.

Putem spune fără să greşim că primirea actelor electronice înseamnă şi nevrînd asocierea numărului 666 cu datele de identitate personală, cu numele propriu şi cu fotografia personală, cu alte cuvinte cu chipul lui Dumnezeu, călcînd cuvîntul Sfîntului Pavel: Au nu ştiţi că trupul vostru este lăcaş Duhului Sfînt ce locuieşte întru voi, pe care îl aveţi de la Dumnezeu, şi nu sînteţi ai voştri? Că sînteţi cumpăraţi cu preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul vostru şi întru duhul vostru, care sînt ale lui Dumnezeu. (1 Corintheni 6:19-20) şi aducînd pedeapsa scrisă în cartea Apocalipsei: Şi al treilea înger a urmat lor, zicînd cu glas mare: Oricine se închină fiarei şi chipului ei, şi ia însemnare pe fruntea sa sau pe mîna sa, şi acesta va bea din vinul mîniei lui Dumnezeu cel dres neamestecat în paharul mîniei Lui, şi se va chinui cu foc şi cu piatră pucioasă înaintea Sfinţilor Îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor în vecii vecilor se suie; şi nu au odihnă ziua şi noaptea cei ce se închină fiarei şi chipului ei, şi cel ce ia semnul numelui ei. (14:9-11) De asemenea: Şi am auzit Glas mare din Biserică zicînd celor şapte îngeri: Duceţi-vă şi vărsaţi vasele mîniei lui Dumnezeu pe pămînt. Şi s-a dus cel dintîi, şi a vărsat vasul său pe pămînt, şi s-a făcut rană rea şi mare în oamenii cei ce aveau semnul fiarei, şi cei ce s-au închinat chipului ei. (16:1-2)

rfid-chipS-a încercat să se spună că nu aceasta (cipul din paşapoarte şi permisele de conducere) este pecetea din Apocalipsă, pentru că nu este pe mînă şi nici pe frunte. Dar nu este nevoie să fie, de vreme ce sistemul electronic batjocoreşte prin asocierea numărului fiarei, 666, chipul lui Dumnezeu din noi şi numele primit la Sfîntul Botez. Să stăm drepţi în faţa autorităţilor statului care ar trebui să ne apere drepturile, nu să ni le restrîngă, şi să cerem să ni se garanteze prin lege libertatea pentru care fraţii şi părinţii noştri au plătit preţ de sînge. Să le aducem aminte că şi cei ce ne conduc vor da socoteală pentru această mişelească încercare de înrobire a poporului creştin ortodox. Să mărturisim cu preţul vieţii sfînta credinţă ortodoxă, ca să ne învrednicim şi noi de răsplata făgăduită mărturisitorilor Ortodoxiei:

 Şi am văzut scaune, şi au şezut pe ele, şi judecată li s-a dat lor, şi pe sufletele celor tăiaţi pentru mărturia lui Iisus, şi pentru cuvântul lui Dumnezeu, şi care nu s-au închinat fiarei, nici chipului ei, şi nu au luat semnul pe fruntea lor, şi pe mîna lor; şi au vieţuit şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani. Iar ceilalţi morţi nu au înviat până nu se va sfârşi mia de ani. Aceasta este învierea cea dintâi. Fericit şi sfânt este cel ce are parte întru învierea cea dintâi; peste aceştia moartea cea de a doua nu are putere, ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos, şi vor împăraţi cu El o mie de ani. (Apocalipsa 20:4-6)

Monahul Filotheu Bălan, Mănăstirea Petru Vodă

La pomenirea Sfinţilor Athanasie şi Chiril ai Alexandriei, Mărturisitorii Ortodoxiei

Note de subsol:

chip_rfid1) Materialul care urmează a fost alcătuit folosind în principal sursele puse la dispoziţie de Electronic Frontier Foundation şi de CASPIAN, două organizaţii din SUA care luptă pentru libertatea individuală în faţa măsurilor de urmărire şi control electronic impuse de guverne.

2) Prescurtare de la Radio Frequency Identification Device.

3) Pînă acum cunoaştem cazurile a aproape 16 politicieni şi oameni de afaceri din Mexic, mai mult de 300 de persoane implantate în SUA de firma Verichip Corporation, cîteva zeci de copii din Columbia, cîteva zeci de oameni de afaceri din Spania şi mai multe zeci de deţinuţi din Marea Britanie.

4) Cu adevărat despre aceasta vorbeşte şi Sfîntul Apostol Pavel în prima sa epistolă către Timothei: Iar cei ce vor să se îmbogăţească, cad în ispite şi în curse, şi în pofte multe fără de socoteală şi vătămătoare, care cufundă pre oameni în pierire şi în pierzare. Că rădăcina tuturor răutăţilor este iubirea de argint, pe care unii poftindu-o au rătăcit din credinţă, şi s-au pătruns cu dureri multe. (6:9-10)

5) Conform standardului ISO 14443, care specifică obligativitatea lipsei de contact fizic a cipurilor din paşapoarte şi specificarea prezenţei acestora pe copertă.

6) Malaiezia în 1998, Irlanda, Japonia, Pakistan, Germania, Portugalia, Polonia, Spania în 2006, Marea Britanie, Australia şi SUA în 2007, Serbia şi Korea în 2008, România în 2009.

7) Firma MasterCard a scos cipurile RFID de pe cărţile sale de credit în urma constatării unor fraude cu mult mai mari decît cele existente pînă la introducerea lor.

8 ) Spre exemplificare,metroul din Moscova a introdus aceste cititoare pentru prima dată în Europa în anul 1998.

9) Albrecht, K. “Microchip-Induced Tumors in Laboratory Rodents and Dogs: A Review of the Literature 1990-2006.”

10) http://omroep.vara.nl/tvradiointernet_detail.jsp?maintopic=424&subtopic=38690 şi http://www.theregister.co.uk/2006/08/04/cloning_epassports/

Sursa: misiune-ortodoxa.ro

http://www.aparatorul.md/ce-sunt-cip-urile-rfid-666/

STOP dictaturii cipurilor RFID

StopRfid

Tehnologia identificării prin radiofrecvenţă (RFID) presupune stocarea informaţiilor prin codurile de bare, ci prin intermediul unor cipuri electronice integrate în etichete (tag-uri) RFID. Aceste informaţii pot fi citite de la distanţă prin unde radio. RFID a contribuit la succesul marilor companii şi grupuri de retail din lume. Tehnologia RFID devine tot mai mult parte integrantă a lanţurilor de distribuţie şi retail, marile companii din retail au implementat şi utilizează de multă vreme soluţii RFID.

Identificarea prin frecvenţă radio (eng: Radio-Frequency Identification sau RFID) este o metodă de identificare automată care se bazează pe stocarea şi regăsirea datelor la distanţă, folosind dispozitive numite etichete RFID. Tehnologia necesită o cooperare a unui aparat cititor de RFID cu eticheta RFID.

Este o tehnologie ce va permite CONTROLUL TOTAL ASUPRA CETĂŢENILOR! Această tehnologie este un atentat la libertate! Ea este concepută să poată observa şi controla fiecare mişcare a cetăţenilor, astfel încât să se ştie în orice clipă unde suntem, cu cine suntem, tranzacţiile noastre financiare, cumpărăturile făcute, obiectele personale, rutele de călătorie, timpul petrecut în anumite locuri, datele noastre biologice intime, cum ar fi de exemplu ADN-ul sau compatibilitatea noastră din punct de vedere biologic, precum şi alte date personale importante ce ar putea fi folosite şi abuzate după bunul plac al posesorilor acestor baze de date. Este o tehnologie ce permite o formă de SCLAVIE MODERNĂ. Această tehnologie poate să permită alterarea de la distanţă a capacităţii noastre de decizie, fiind capabilă să recepţioneze unde transmise de la distanţă care să ne poată influenţa capacitatea de discernământ. Au fost folosite deja astfel de tehnologii pe animale pentru a le putea controla sau a le menţine într-un anumit perimetru, sau pentru a le controla comportamentul agresiv!

Cipurile RFID provoacă forme grave de CANCER!!!

Microcipurile implantate la animale au provocat cancer în aproximativ 10% din cazurile implanturilor. Ţesutul cancerigen a apărut întotdeauna în jurul cipului RFID.

Ale dezavantaje CUMPLITE ale cipului RFID

Informaţiile din memoria cipului RFID pot fi citite de către oricine, cu un simplu calculator performant. Orice date, oricât de criptate ar părea, pot fi sparte în cel mult patru ore şi apoi chiar falsificate! Se ştie câte clonări de carduri şi ce amploare a luat furtul electronic în zilele noastre. Astfel, cipul RFID va permite furtul de identitate, fapt care a fost deja demonstrat. VEI PUTEA FI ACUZAT Şl ÎNCHIS PE NEDREPT PENTRU FAPTE COMISE DE ALTCINEVA SUB IDENTITATEA TA!

RFID – Sfârşitul vieţii private în România?

Dacă vom avea acte electronice, acestea vor include dispozitive RFID, iar infrastructura RFID – omniprezentă în spaţiile publice şi comerciale – va face să putem fi urmăriţi continuu, peste tot, fără ca noi să realizăm că este suficient să avem cartea de identitate sau paşaportul la noi (în buzunar sau în geantă) pentru a fi identificaţi oriunde ne ducem. Nu vom şti niciodată când suntem legitimaţi şi, practic, ne pierdem dreptul la viaţă privată şi, de ce nu, la anonimat. Aceste intruziuni sunt inadmisibile din punct de vedere al demnităţii umane şi al normalităţii societăţii în care trăim.

ROMÂNI, GUVERNANŢII V-AU VÂNDUT CA PE O MARFĂ! ACUM VOR SĂ VĂ IMPLEMENTEZE ETICHETA!

Este RFID semnul fiarei?

Codul de bare de pe majoritatea covârşitoare a produselor aflate azi pe piaţă conţine explicit numărul 666, cu trimitere directă la pasajele din Apocalipsă referitoare la numărul numelui fiarei. Înlocuirea codului de bare cu cipul RFID pentru produsele din comerţ nu a fost niciodată adusă la cunoştinţa publicului ca pe o cucerire ştiinţifică cu care pe viitor vom reuşi să scăpăm de numărul 666 de pe cumpărăturile noastre. Dimpotrivă, cu mult mai grav chiar, prezenţa obligatorie a cipurilor în documentele de identitate personală şi pe majoritatea produselor de pe piaţa viitorilor ani, adică atât la cumpărător, cât şi la produsul cumpărat, ne trimite automat cu gândul la versetul 13:17 din Apocalipsă: „Ca nimeni sa nu poată cumpăra sau vinde, fără numai cel ce are semnul, sau numele fiarei, sau numărul numelui ei. Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este 666.”
Până astăzi nici una din firmele producătoare de cipuri RFID nu a făcut dovada lipsei numărului 666 din memoria acestor cipuri, pe care unii le vor obligatorii şi în actele de identitate din România.

ATENŢIE! EŞTI ÎN PERICOL! INFORMEAZĂ-TE!

„CUNOAŞTEREA E PUTERE” – OARE DE CE MASS MEDIA NU ZICE NIMIC ?

Dacă încorporarea datelor personale într-un RFID (dispozitiv de identificare prin intermediul undelor radio) implantat într-un paşaport sau într-un permis de conducere vi se poate părea o alternativă „inteligentă“ la cozile nesfârşite de la aeroport sau la întrebările deranjante ale personalului de securitate din diverse zone, vă sfătuiesc să va mai gândiţi.

Încă din anii ’90, susţinătorii corporaţiilor au lăudat „beneficiile“ acestor transmiţătoare, prezentându-le drept un mijloc „comod“ şi „ieftin“ de a eticheta diverse produse, unul ce va „revoluţiona“ modul de administrare a mărfurilor şi va contribui la prevenirea furturilor. Într-adevăr, toate obiectele, de la şerveţelele de hârtie până la papuci, animale de companie şi lenjerie de corp, a fost „etichetate“ cu cipuri. Iar „economiile“ realizate astfel vor deveni „beneficii“ pentru consumatori.

Etichetele RFID sunt mici cipuri, cu o antenă în miniatură, care pot fi fixate sau implantate în interiorul diverselor obiecte, inclusiv a fiinţelor umane. Cipul RFID conţine un „Cod Electronic de Articol (Produs)“ care poate fi „citit“ atunci când un cititor RFID emite un semnal radio.

Ascunderea etichetelor RFID

Etichetele RFID pot fi încastrate în obiecte şi documente, fără ca individul care cumpără acel produs să ştie de existenţa lor. O undă radio poate trece uşor printr-o ţesătură, plastic sau alte materiale; este perfect posibilă citirea unei etichete RFID ascunsă într-o căptuşeală sau ataşată pe obiecte conţinute într-o geantă, sacoşă, etc.

Cod de identificare unic pentru toate obiectele din întreaga lume
Codul Electronic de Produs permite ca fiecare obiect de pe faţa pământului să deţină un cod unic. Utilizarea unor coduri unice poate duce la crearea unui sistem global de contorizare (supraveghere) în cadrul căruia fiecare obiect este identificat şi pus în legătură cu cumpărătorul sau deţinătorul lui în momentul în care este vândut sau transferat

Acumularea masivă de informaţii

Utilizarea dispozitivelor RFID necesită crearea unei baze de date masive care să conţină datele unice ale fiecărei etichete. Aceste înregistrări pot fi puse în legătură cu datele personale de identificare, ţinând mai ales cont de faptul că memoria computerelor şi capacitatea lor de procesare se extind pe zi ce trece.

Dispozitive de citire ascunse

Dispozitive de citire ascunse au fost deja încastrate în mod experimental în dalele pardoselii, în covoare, în cadrele uşilor, în rafturile magazinelor şi la ghişee, devenind astfel imposibil pentru un cumpărător să ştie dacă a fost sau nu „scanat“.
– Supravegherea individului şi colectarea unor date personale.

Dacă identitatea personală este pusă în legătură cu codurile unice ale unor etichete RFID, indivizii pot fi monitorizaţi şi se pot obţine date personale despre ei, fără ca aceştia să ştie şi fără să li se ceară acordul cu privire la astfel de acţiuni. De exemplu, o etichetă RFID încastrată într-un pantof poate servi pur şi simplu ca mijloc de identificare a persoanei care poartă acei pantofi.

Securitatea statului corporatist mondial

Pe măsură ce statul poliţienesc corporatist îşi dezvăluie tot mai mult tentaculele în SUA, nu ar trebui să ne mire faptul că birocraţii ce se ocupă cu securitatea ridică în slăvi „beneficiile“ dispozitivelor RFID, în ceea ce priveşte „securitatea statului“. Nu trebuie să fi un geniu să înţelegi că atunci când faci legătura dintre acestea şi masivele baze de date comerciale, cât şi bazele de date întocmite de cele 16 agenţii de informaţii diferite – cum ar fi de exemplu Terrorist Identities Datamart Environment (TIDE), agenţie ce hrăneşte monstruosul sistem guvernamental de supraveghere cu numele celor suspectaţi de „terorism“ – arhitectura unui vast proiect totalitar a ajuns din stadiul de idee, pe străzi, în realitatea de zi cu zi.

„Unitatea de monitorizare individuală“ IBM

Industria a primit un puternic imbold din partea statului când Serviciul Administrativ Guvernamental a emis un memorandum în decembrie 2004, care îndemna conducătorii tuturor agenţiilor federale „să analizeze acţiunile ce pot fi întreprinse pentru ca industria RFID să avanseze“. În anul 2006, IBM a obţinut un patent care va fi folosit pentru monitorizarea şi obţinerea de informaţii despre un consumator, pe măsură ce acesta se deplasează printr-un magazin, chiar dacă accesul la bazele de date comerciale este strict limitat. Când vine însă vorba de supravegherea şi obţinerea de informaţii despre un grup de oameni – de exemplu pentru a fi exterminaţi în masă concernul IBM are o poziţie unică.

Cipuri si human enhancement – ofensiva tehnologiei pentru controlul populatiei

rfid

Agenda de lucru a celor care vor să instaureze controlul absolut la nivel planetar este în plină desfăşurare. „Elitele” doresc să implementeze cipuri RFID fiecărei fiinţe umane, iar pentru aceasta nu se dau în lături de la nicio mârşăvie: mint cu neruşinare, înşeală, desfăşoară o propagandă greţoasă şi, poate pentru că lucrurile se mişcau mai încet decât sperau, au implementat în masă cipuri fără înştiinţarea persoanelor vizate.

Multe site-uri web americane care şi-au propus să informeze populaţia asupra situaţiei reale în ceea ce priveşte implanturile RFID au fost cumpărate sau au fost ameninţate şi şi-au încetat activitatea. De aceea, în prezent, „vocile” care se aud sunt în primul rând cele care vorbesc de bine despre aceste cipuri, care înşiră câte beneficii, banale de altfel, veţi avea şi ce viaţă uşoară veţi putea duce datorită acestor micuţe dispozitive.

În realitate, implantarea de cipuri RFID este un pas important în obţinerea controlului populaţional absolut. Pentru cei care conduc din umbră, omul nu trebuie să fie nimic mai mult decât o unealtă docilă. Dar… din ce în ce mai performantă: o nouă etapă de subjugare a populaţiei a fost lansată de câţiva ani sub numele de human enhancement sau human augmentation şi se referă la creşterea în mod artifical, prin diferite dispozitive IT implantate, a capacităţilor fizice, mentale sau cognitive.

Implantarea abuzivă de cipuri, fără înştiinţarea persoanelor

Un studiu realizat anul trecut de către cercetătorii de la Wyoming Institute of Technology (WIT, SUA), pe 2955 de persoane din diferite zone ale Americii, a arătat că aproape o treime din cei luaţi în studiu aveau implantat un cip RFID fără ca ei să fi ştiut aceasta. Majoritatea cipurilor detectate la aceste persoane se aflau ascunse în lucrări dentare – plombe, coroniţe, punţi. Revista de specialitate The Open Dentistry Journal explica într-un articol apărut ulterior că medicul sau tehnicianul stomatolog pot cu uşurinţă să încorporeze un cip în lucrarea dentară pe care o realizează, fără ca aceasta să se observe, iar procedura este… „extrem de economică” – poate stoca multe date referitoare la pacient şi la lucrare într-un volum mic şi fără să fie nevoie de alt suport de date.

O altă investigaţie realizată tot în 2014 în localitatea Hanna, statul Wyoming, a arătat că mai multor sute de copii de şcoală elementară sau gimnazială le-au fost implantate cipuri Mini RFID în timpul verificării medicale şi a vaccinărilor obligatorii din calendarul de vaccinare. Cipurile le-au fost introduse copiilor între degetul mare şi arătător, fără înştiinţarea şi fără consimţământul părinţilor. Faţă de această acţiune invazivă a autorităţilor, doar unii părinţi au protestat. Ulterior aceştia au fost catalogaţi drept persoane obtuze sau sectante, care sunt împotriva progresului.

Dar „implantarea cipurilor RFID fără permisiune nu este un fenomen nou” – afirmă publicaţia Institutului Wyoming pentru Tehnologie. De mai mulţi ani, diferite persoane s-au trezit cu implanturi RFID de care nu aveau habar că le-au fost făcute. Activist Post descria cazul unui danez care a dat în judecată spitalul Alexandra din Copenhaga pentru că i s-a implantat un cip RFID în timpul operaţiei la plămâni pe care a trebuit să o suporte în 1988. Dl. Mogens, persoana cipată, a spus că după ce a fost externat auzea voci şi nu mai putea duce o viaţă normală. În 1997, cu ocazia unui examen radiologic la torace, s-a descoperit prezenţa în plămânul stâng a unui mic obiect de metal – cipul – pe care a reuşit să îl îndepărteze în 2011 printr-o operaţie la spitalul Mount Elisabeth. Când s-a reîntors la spitalul Alexandra pentru a cerceta cazul său, responsabilii au scăpat foarte uşor, spunând că nu au cum să răspundă cererii sale pentru că în 1988 spitalul era sub tutela Ministerului Sănătăţii, fapt care se modificase între timp. Oare câţi astfel de domni sau doamne Mogens există la ora actuală?

Toate aceste cazuri care au ieşit la iveală, de implanturi realizate fără ca persoanele să fi fost măcar informate, au iscat vii reacţii de protest. În primul rând din partea celor cipaţi, apoi din partea celor indignaţi de abuzurile flagrante ale autorităţilor.
Însă mediatizarea acestor cazuri a fost redusă la minim pentru ca marea masă de oameni să nu îşi dea seama ce se petrece pe ascuns.

Legea SUA care permite implantul de cipuri

În 2010, în SUA a fost adoptată o nouă lege cu privire la asigurările de sănătate, HR3962 (the Affordable Care Act sau aşa-zisa lege Obama-Care), care a dat naştere la numeroase dispute. Diferiţi specialist afirmă că această lege crează într-un mod perfid cadrul legal pentru implantarea de cipuri.

Paul McGuire, realizator de emisiuni radio, autor a 22 de cărţi, comentator de televiziune şi producător, explică în cartea sa apărută în 2010, „Sunteţi pregătiţi pentru microcip?”: „în legea asigurărilor de sănătate pe care reprezentanţii aleşi au votat-o fără să o citească, există o secţiune intitulată – C11 Sec.2521 – Registrul Naţional de Dispozitive Medicale care statuează: «ministrul va stabili un registru naţional de dispozitive medicale (în această subsecţiune denumit ca „registru”) pentru a facilita analiza siguranţei după achiziţionarea acestora şi datele provenite de la fiecare dispozitiv care – (A) este sau a fost folosit pe sau într-un pacient; şi (B) este un dispozitiv clasa III; sau (ii) un dispozitiv clasă II care este implantabil». Limbajul (în formularea legii) este în mod intenţionat vag, dar furnizează structura (legală) pentru a face America prima naţiune care cere fiecărui cetăţean să primească un cip RFID aparent cu scopul de a controla asistenţa medicală.”

El atenţionează că „guvernanţii fac diverse lucruri în timp pentru a determina populaţia să gândească că acest lucru (ciparea) este normal. Vă rog să înţelegeţi – spune McGuire – că dvs sunteţi doar un număr (!) pentru guvern. Cipul RFID este modalitatea guvernului de a vă controla pentru tot restul vieţii.”

În 2013, în SUA s-a ajuns la aplicarea legii asistenţei sociale într-un mod care dă foarte mult de gândit, după cum afirmau diferite publicaţii private. Cei care primeau asistenţă medicală sau orice fel de asistenţă remunerată din partea guvernului au fost obligaţi să accepte implantarea unui cip RFID.

Surse private menţionau chiar cazul unei mame cu trei copii care, deoarece primea din partea statului asistenţă socială pentru copii, a fost forţată să accepte cipul pentru a nu i se sista ajutorul financiar. La ora actuală, în SUA există multe controverse legate de această obligativitate a cipului. Oficial nu s-a emis o astfel de hotărâre dar autorităţile încearcă să forţeze limita, aşa cum evidenţiază exemplele de mai sus.

UE hotărăşte ciparea nou-născuţilor

Tendinţa de a implementa în masă cipuri nu este doar o extravaganţă de peste ocean. Uniunea Europeană a hotărât în 2014 ca fiecărui nou-născut din ţările membre să i se implanteze cip, iar această directivă să intre în vigoare până în 2020.

Se precizează că cip-ul respectiv este totodată şi un senzor GPS care va fi conectat direct la un satelit. După cum afirmă site-urile de specialitate, eroarea de localizare prin acest cip nu depăşeşte 5m, iar micro-bateria trebuie înlocuită în clinicile de stat la fiecare 2 ani.

Lee Tien, avocat principal la Fundaţia Frontiera Electronică, afirma: „orice tehnologie de acest fel este uşor de abuzat în sensul invadării vieţii private. Dacă un copil este urmăribil, prin acest cip, doriţi ca şi alţii să vă poată urmări copilul dvs? Este o sabie cu două tăişuri.”

Suedia pregăteşte terenul pentru implantarea în masă a populaţiei cu cipuri RFID/NFC

Epicenter este o clădire de birouri nouă, hi-tech în Stockholm. Ea a devenit faimoasă în ultimele luni mai ales prin reclamele care s-au făcut pentru introducerea de cipuri RFID la angajaţii firmelor găzduite de Epicenter. Campania pentru implanturi este realizată sub forma proiectului Bionyfiken al cărui coordonator este Hannes Sjoblad – directorul executiv al departamentul pentru cercetare şi dezvoltare la Epicenter.

Campania Bionyfiken la Epicenter a început foarte incisiv chiar din ziua deschiderii complexului, când directorului executiv pentru dezvoltare i s-a implantat cipul RFID pe scenă, în timpul ceremoniei oficiale de inaugurare. Chiar şi repoterul BBC prezent la eveniment şi-a implantat un cip cu această ocazie. Cu alte cuvinte, se începuse o ofensivă mediatică care îşi dorea să convingă foarte multe persoane să facă la fel, directorul executiv pentru dezvoltare pozând într-un adevărat model pe care ceilalţi să îl urmeze.

Doar că dintre angajaţii firmelor de la Epicenter nu au fost prea mulţi care au muşcat această momeală. Unii, în momentul în care au fost întrebaţi de reporterul BBC dacă îşi vor implanta cip, au răspuns „categoric nu” iar alţii au spus că doar pentru a deschide nişte uşi sau a avea acces la copiatoare nu are rost să îşi pună acest implant.

Bionyfiken speră, aşa cum se afirmă pe site-ul dedicat proiectului, să „lucreze de asemenea la schimbarea percepţiei de către public şi educarea oamenilor asupra ideii că implanturile subdermice nu sunt doar inofensive ci şi, de fapt, foarte utile în viaţa zilnică”. Reclama la această campanie spune foarte clar: „schimbarea percepţiei de către public şi educarea oamenilor” asupra cipurilor RFID, dar nu pentru că aceste cipuri ar fi atât de utile în viaţa de zi cu zi, cum se induce ideea în mod pervers, ci pentru ca oamenii să ajungă să ceară aceste implanturi! Nu să le conteste.

Ce avantaje flutură în faţa oamenilor reclamele la acest proiect? Accesul prin uşi restricţionate fără a mai fi nevoie de testarea codul pin, accesul la copiatoare, plata mâncării la prânz cu o simplă atingere a mâinii. Imensul dezavantaj, dacă poate fi numit astfel, pe care campania Bionyfinken însă nu îl menţionează nicidecum, este renunţarea la libertatea şi intimitatea vieţii personale!

Hannes Sjoblad şi Swedish Biohacking Group explică: „dorim să fim capabili să înţelegem această nouă tehnologie înainte ca noile corporaţii şi guverne să vină să spună «toată lumea va fi cipată» – cipul autorităţii fiscale, cipul Google, cipul Facebook”. Iar atunci, după cum spune Sjoblad, „vom fi capabili să interacţionăm cu tehnologia care va fi implementată de pe o poziţie de persoane avizate, care au deja o anumită cunoaştere”.

Din aceste afirmaţii reiese foarte clar convingerea promotorilor acestui proiect cum că în viitor implantarea cipurilor nu va fi opţională, ci o măsură impusă de guvernanţi, aşa cum implementează orice proiect de orice natură, la ora actuală, la nivelul societăţii.

Opoziţie

Ofensiva Epicenter şi Bionyfiken a fost sancţionată de fiinţele lucide, care nu s-au lăsat păcălite de mirajul tehnologiei. John Kindervag, analist principal pentru securitatea şi intimitatea vieţii, a atras atenţia că cipurile implantate „reprezintă o ameninţare majoră la securitate şi intimidate”, şi sunt „de speriat”. Această „conectare cu tehnologia” ne expune la o invadare a vieţii private.

Kindervag lasă în umbră posibilitatea urmăririi şi a controlării fiinţelor umane de către autorităţi, plasând suspiciunile invadării vieţii private pe hackerii care vor pune cititoare de cip în diverse locuri.

El precizează că „diferenţa între implanturi şi tehnologiile acum în uz de plată cu card este aceea că un implant NFC nu este protejat” şi de aceea există posibilitatea piratării datelor de pe cipuri, a citirii lor în orice zonă există un cititor de cipuri. Dar această citire abuzivă o pot face şi autorităţile, nu doar hackerii…

Securizare

La puţin timp după ce Kindervag a formulat public îngrijorările sale asupra siguranţei informaţiilor de pe cip, Bionyfiken, firma de implanturi digitale, şi Kaspersky, firmă de programe de securitate pentru computere, anunţă semnarea unui parteneriat care îşi propune să investigheze problemele de top ale produselor digitale ce pot fi purtate de oameni.

Conform declaraţiilor oficiale, cele două firme au devenit parteneri de afaceri pentru a „dezvălui realităţile conectării trupurilor noastre la internet” via cipuri RFID sau NFC. Dacă este mai dificil de anticipat ce noi aplicaţii se vor dezvolta în urma acestui parteneriat, putem spune cu siguranţă că cele două firme nu îşi vor direcţiona cercetările asupra problemelor fundamentale ridicate de cipuri, care implică respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor.

Să nu uităm că firma Kaspersky a semnat un acord de colaborare cu Interpolul şi un memorandum de înţelegere cu Europolul încă de la începutul lunii octombrie 2014, în cadrul conferinţei „The Interpol-Europol Cybercrime Conference”, la Singapore. Iar la întâlnirea Bilderberg de anul acesta al doilea subiect pe agenda de lucru a fost securitatea cibernetică.

Întrucât implementarea cipurilor pe ascuns nu poate continua la desfârşit, s-a recurs şi la o altă strategie – lansarea unor „mode”, a unor „trenduri” prin care oamenii, păcăliţi prin reclame abil realizate, sunt determinaţi să ceară ei singuri să li se introducă cip sau alte dispozitive uşor de urmărit.

Human enhancement – o nouă modalitate de implantare

Peste ocean funcţionează mai bine modele, trendurile, edulcorarea realităţii în diverse curente ce sunt iniţiate aparent pentru a îmbunătăţii starea de bine a fiinţei umane. În ultimii ani, în Statele Unite s-a lansat o nouă „modă”, care se doreşte să fie extinsă prin diverse conferinţe şi dezbateri şi în Europa şi Japonia.

Această „modă” poartă numele de human enhancement sau human augmentation şi se referă la creşterea în mod artificial a capacităţilor fizice şi/sau mentale ale fiinţei umane prin diverse dispozitive implantabile. Termenul human enhancement se referă la folosirea de mijloace tehnologice pentru a modifica caracteristicile şi capacităţile umane, dând naştere unor trăsături care se vor situa peste gama posibilităţilor umane normale.

Avocaţii [cei care promovează – nota AIM] human enhancement-ului au avansat ideea că acesta este sinonim cu Transhumanismul, iar specialiştii IT denumesc human enhancement-ul Human 2.0. Dispozitivele pentru human enhancement sunt implanturi care îmbunătăţesc capacitatea senzorială, de exemplu auzul, implanturi care vor lega fiinţa umană de surse exterioare de informaţie (computere, internet), implanturi care să crească capacitatea cognitivă etc.

Human enhancement sau human augmentation se vrea a fi un domeniu de început în medicină şi bioinginerie. Promotorii lui visează să creeze o rasă superioară, de supraoameni. Mulţi se întreabă însă, pe bună dreptate, încotro va conduce această creştere forţată a capacităţilor individuale în condiţiile în care simţul moralei sau al valorilor spirituale, cu alte cuvinte, nivelul de conştiinţă rămâne la acelaşi nivel îndoielnic, sau cine va beneficia în primul rând de aceste „dotări” desprinse din filmele science-fiction (armata? poliţia?).

Aceste noi tehnologii extrem de tentante par să îndeplinească un vis al omenirii, trecerea ei pe un nivel superior. Cine nu îşi doreşte să poată mai mult – fie să aibă o forţă fizică herculeană, fie să poată cunoaşte mai mult, fie să proceseze date cu viteza unui supercomputer? Totuşi, pe această planetă există de mii de ani metode perfect naturale, foarte sigure, prin care fiinţa umană poate să-şi trezească capacităţile latente uluitoare de care dispune, să descopere cu mult mai mult decât minţile limitate îşi pot imagina. O astfel de practică este yoga. Yoga nu face posibile doar astfel de realizări care depăşesc normalul obişnuit al capacităţilor umane, ci şi ridicarea nivelului de conştiinţă. Dar aceasta nu serveşte nicidecum scopurilor malefice ale celor care conduc din umbră omenirea, ba dimpotrivă. Ceea ce ei urmăresc de fapt este doar să obţină dispozitive implantabile care, în mod insidios, să schimbe fiinţa umană într-un fel de robot controlat, comandat de la distanţă, longeviv şi mult mai performant decât un om obişnuit. În mod semnificativ, în capul listei de subiecte abordate la întâlnirea Bilderberg de anul acesta s-a aflat inteligenţa artificială.

În faţa numeroaselor tentaţii – super-puteri şi super-capacităţi pe care astfel de dispozitive le oferă fără niciun efort, doar prin simpla lor implantare, mulţi oameni nici nu se mai gândesc la riscuri. Cei care deţin puterea manevrează abil slăbiciunile firii omeneşti! Cele mai recente dispozitive de human enhancement interacţionează cu creierul omenesc şi ne sunt ilustrate în culori roz. Campaniile de reclamă însă nu spun niciun cuvânt dacă s-au realizat teste referitoare la efectele adverse pe care le produc aceste dispozitive asupra ţesuturilor corpului omenesc.

SUA adoptă o lege care dă undă verde şi pentru dispozitivele de human enhancement

Pe data de 28 aprilie anul acesta, Congresul Statelor Unite a primit spre aprobare Telehealth Enhancement Act, legea asigurărilor de sănătate pentru îngrijirile medicale la distanţă, prin aşa-zisa tele-medicină (telehealth). Aceste îngrijiri la distanţă presupun existenţa unor dispozitive care să furnizeze medicilor informaţiile medicale necesare despre pacient. Legea din 2010 (Obamacare) prevedea crearea unui registru în care să fie trecute toate dispozitivele cu implicare medicală purtate de cetăţenii SUA.

În 2015 apare această lege, în continuarea celei din 2010, prin care se doreşte acoperirea prin asigurările medicale a serviciilor medicale oferite la distanţă ca urmare a informaţiilor primite de la pacienţi prin internet sau prin dispozitive wireless purtate de oameni. Pe site-ul Asociaţiei Americane pentru Telemedicină se specifică avantajele acestui tip de servicii medicale: reducerea costului serviciilor medicale, posibilitatea monitorizării de la distanţă, faptul că pacienţii (consumatorii) vor această medicină de la distanţă iar informaţiile de sănătate sau medicale se obţin de la pacienţi prin internet sau prin utilizarea de dispozitive wireless.

Atât cipurile RFID cât şi dispozitivele de human enhancement intră în această categorie de aparatură aşa-zis medicală deoarece pe de o parte, fiind implantate în trup pot furniza informaţii despre purtătorul lor, iar pe de altă parte dispozitivele de human enhancement ajută fiinţa la creşterea capacităţilor, aspect care este asociat cu îmbunătăţirea stării de sănătate.

Prin urmare, şi cipurile RFID şi dispozitivele de human enhancement vor putea fi acoperite de asigurările de sănătate. Încă un argument care să fie fluturat în faţa oamenilor pentru ca aceştia să-şi dorească să şi le implanteze. În mod neîntâmplător, legea din 28 aprilie a fost numită Telehealth Enhancement Act şi nu, în mod simplu, Telehealth Act, cum ar fi fost normal dacă ea s-ar fi referit doar la tele-medicină, adică la serviciile medicale la distanţă asigurate în mod tradiţional.

Privind dintr-un alt unghi cele două legi ale asigurărilor de sănătate din America – cea din 2010 şi cea din 2015 – putem observa că ele crează cadrul legal pentru implantarea oamenilor cu cipuri RFID şi dispozitive de human enhancement, făcând posibilă monitorizarea lor prin intermediul acestor dispozitive.

Monitorizarea sănătăţii şi acordarea de ajutor mai rapid în caz de urgenţă sunt argumente forte pe care se pedalează pentru a reuşi implementarea întregii populaţii cu cipuri. Iar ceea ce nu se spune este că monitorizarea se va face indiferent dacă persoanele sunt bolnave sau nu.

Lee Tien afirma referitor la dispozitivele implantabile care au sistem de urmărire: „în momentul în care acel lucru este în tine, care este garanţia că oricine ar dori să te monitorizeze nu o va face?”

Mari companii, precum Samsung sau Google îşi dau concursul să inventeze dispozitive medicale implantabile

Printre marile firme care şi-au declarat public interesul pentru human enhancement se numără şi Samsung. Compania a inventat recent un minielectrod care poate fi introdus în cap şi care furnizează informaţii despre starea organismului de la inimă la creier, despre starea generală (normală sau patologică) şi cea psihologică a persoanei respective.

Acest mini-aparat a fost denumit de Samsung dispozitiv medical implantabil (Implantable Medical Device) – DMI. Minielectrodul comunică cu un computer, iar software-ul special adaptat prezintă medicului datele privind starea persoanei. Se presupune că diagnosticul şi indicaţiile terapeutice se vor face mai eficient. Dar dacă în timpul unei urgenţe, din anumite motive tehnice, datele nu vor putea fi furnizate de computer, această supratehnologizare ar putea costa vieţi.

Modul în care funcţionează acest DMI a fost prezentat doar într-o singură direcţie – cea de la pacient la computer şi medic. Dar, după cum ştim, comunicaţiile electronice funcţionează în ambele sensuri. Întrebarea este: cine garantează că în momentul în care se introduce acel electrod în creier, nu va folosi nimeni computerul, cu un soft adecvat, pentru a se induce persoanei respective impulsuri electrice cu un anumit pattern, pentru a-i provoca diferite stări?

Ştim că de mai bine de jumătate de secol se studiază, în special în domeniul militar, interacţiunea fiinţei umane cu câmpurile electromagnetice – în sensul de modificare a reactivităţii ei prin intermediul anumitor tipuri de unde. Pe această temă au existat numeroase proiecte. La ora actuală se ştie foarte precis cum arată pe computer tiparul undelor cerebrale pentru diferitele stări ale fiinţei umane.

Prin urmare, cine garantează că aceste implanturi de cip sau alte dispozitive nu vor fi folosite de fapt pentru a se induce, atunci când e necesar, la nivel de mase impulsuri electrice sau electromagnetice care să facă persoanele să fie obediente, supuse sau să inducă în grupuri diferite impulsuri care întreţină tensiuni sau chiar să incite la violenţă?

Popularizarea asiduă a human enhancement-ului

Moda human enhancement este adusă cu insistenţă în atenţia publicului prin diverse congrese şi conferinţe. Multitudinea lor vrea să sugereze în mod fals că acest subiect este foarte important (este astfel doar pentru scopurile tenebroase ale „elitei”) şi că are o largă răspândire.

La jumătatea lunii iunie 2013, la Lincoln Center, New York, a avut loc congresul pentru tehnologia de tip human enhancement. Printre alte subiecte, la acest congres s-a prezentat cel mai avansat cap de android, foarte asemănător cu originalul uman, care utiliza 36 de servere pentru actualizarea expresiei faciale, un geminoid – un android „viu” şi „cele mai îndrăzneţe tehnologii pentru atingerea imortalităţii prin migrarea trupescului şi a minţii spre substraturi nonbiologice”.

În 2016, la finele lunii februarie, va avea loc a 7-a conferinţă internaţională „Augmented Human”, la Geneva. Această serie de conferinţe a debutat în 2010 la Megeve, o staţiune alpină inaugurată în 1910 de familia Rothschild. Iată câteva exemple de subiecte abordate la aceste conferinţe: realitatea îmbunătăţită şi mixtă; internetul dispozitivelor pentru human augmentation; senzori şi hardware; dispozitive IT purtabile; sănătate crescută prin dispozitive artificiale; oraşe „deştepte” (smart cities); textile „deştepte” (smart textiles); turism şi jocuri augmentate; dispozitive bionice şi biomecanice; tehnologii de reabilitare; exoschelete; artă augmentată.

Toate aceste găselniţe tehnologice nu fac decât să îndepărteze fiinţa umană de propria ei natură, aducându-i în atenţie tot felul de subiecte fanteziste, aparent realizabile.

Dezbateri academice pentru human enhancement

Pentru ca human augmentation/human enhancement să nu fie doar o modă care să treacă mai mult sau mai puţin observată ci să aibă greutate, să aibă girul ştiinţei, pentru a putea fi implementată la nivelul societăţii, s-au realizat chiar dezbateri academice pe acest subiect.

La finele anului 2012, Societatea Regală (Britanică) împreună cu Academia de Ştiinţe Medicale din Marea Britanie, Academia Britanică şi Academia Regală de Inginerie au realizat un workshop intitulat „Human Enhancement şi Viitorul Muncii” în care, după cum au afirmat, „au luat în considerare impactul crescând şi potenţialul risc al tehnologiilor de creştere a capacităţilor umane”.

Raportul final al acestui workshop, al cărui titlu vorbeşte de la sine, ne edifică indubitatil ce se urmăreşte de fapt prin dezvoltarea tehnologiei de tip human enhancement: „Munca va evolua în următorul deceniu, tehnologiile de creştere a capacităţilor realizând o contribuţie importantă la aceasta.

Utilizarea pe scară largă a creşterii capacităţilor ar putea influenţa capacitatea unui individ de a învăţa sau de a realiza diferite lucruri şi poate chiar de a intra într-o anumită profesie; să-i influenţeze motivaţia; să permită oamenilor să lucreze în condiţii mai grele sau la o vârstă mai înaintată, să reducă bolile profesionale sau să faciliteze reîntoarcerea mai rapidă la lucru după boală.” Iar, în încheiere, se menţionează că a fost schiţată „o hartă de integrare a acestor tehnologii în vieţile noastre într-un mod sigur şi eficace„.

Cu alte cuvinte, workshopul realizat de specialiştii diverselor societăţi şi academii britanice, deşi iniţial se afirma în mod păcălitor că va analiza dacă aceste dispozitive de human enhancement vor ajuta în vreun fel fiinţa umană şi societatea, în realitate a avut scopul de a arăta ce bine este să devenim… roboţi, şi că nu avem motive de îngrijorare pentru că artizanii metamorfozei au pus la punct un mod „sigur şi eficace” de a integra tehnologia în viaţa noastră. Este evident că epoca „eu, robotul” se vrea „implementată” cât mai curând.

Critici

Vocile care critică această direcţie extrem de periculoasă în care umanitatea este împinsă nu sunt foarte mult mediatizate. Dintre cei care se opun cu vehemenţă acestei „mode” îi amintim pe Francis Fukuyama – sociolog şi politolog american, cu multe studii şi articole publicate, şi pe Leon Kass – medic, profesor şi om de ştiinţă cunoscut pentru opoziţia sa în ceea ce priveşte clonarea, extensia vieţii şi eutanasia, un „umanist de modă veche”, cum se autointitulează.

Ei se opun ideii de human enhancement şi tot ceea ce implică ca şi tehnologie, implanturi etc., argumentând că este nenaturală, subminează demnitatea umană, erodează calitatea umană şi poate produce afectarea trupului şi a psihicului.

Thomas Greene afirma că „doar o industrie IT divorţată de orice fel de bun simţ şi demnitate umană, în care tehnologia devine un scop în sine, se poate strădui să facă coşmarurile unor nebuni să devină realitatea obişnuită”.

Sursa

http://roaim.de.vu/?a=articles&p=985

Telefoanele mobile (celulare) – Turnurile (Releele, antenele) GSM – HAARP – O ameninţare EMF triplă

psychotronics

Partea I – Telefoanele celulare

Cînd vine vorba despre periculoasele efecte secundare ale telefoanelor celulare, adevarul a ieşit de mult la iveală. În ultima vreme a crescut conştientizarea de către publicul larg a pericolelor prezentate de telefonia mobilă. Naţiuni din întreaga lume au adoptat legi care limitează utilizarea celularelor de către copii. Teancuri întregi de studii ştiinţifice publicate de univerisităţi de frunte şi institute de cercetare, toate duc la aceeaşi concluzie. Utilizarea celularelor duce la scăderea densităţii oaselor, aritmii cardiace şi cancer la creier, asta pentru a enumera doar cîteva dintre cele mai periculoase efecte secundare, cu toate că există multe altele.

Un telefon mobil este doar atît de bun pe cît este semnalul său. Dacă nu ai nici o linie nu vorbeşti. Toate telefoanele celulare sînt dependente de a se afla în „raza de acoperire” unui anumit turn GSM. Dacă telefonul mobil poate recepţiona semnalul emis de acel turn, acelaşi lucru îl va face şi posesorul telefonului. Măsurarea puterii unui telefon este definită de Hertz. Un herţ este unitatea de măsura pentru frecvenţa undei electromagnetice.

O înţelegere sumara a fiziologiei umane este necesara pentru a înţelege pericolele pe care le înfruntăm. Organismul uman este o maşină electrică autonomă. Noi creăm electricitate prin acţiunea de a consuma hrana pe care organismul nostru o converteşte în electricitate. Cînd Morpheus a ţinut o baterie în faţa lui Neo ² nu glumea; noi sîntem baterii dacă este să analizăm în profunzime.

Corpul uman funcţionează cel mai bine în jurul frecvenţei de 10 herţi. Observaţi în figura de mai sus silueta unei persoane în extrema stîngă. Aceasta este zona noastră naturală şi sigură. În corpurile noastre, cele cîteva sute de milioane de celule, au fiecare propriul lor cîmp electromagnetic. Cheia menţinerii sănătăţii este menţinerea delicatului echilibru al acestor cîmpuri electromagnetice. Cancerul este de fapt mutaţia celulelor. O perturbare a cîmpului electromagnetic (o deviere de la frecvenţa de echilibru de 10 herţi) la nivel celular duce la o perturbare a funcţionării normale a celulei ducînd la o funcţionare defectuoasă care duce la mutaţii care în final pot duce la cancer. Destul de simplu. Desigur acest articol oferă doar o viziune de ansamblu şi bineînţeles există o multitudine de informaţii care nu apar în acest articol dar acest lucru nu schimbă ipoteza generală.

Înainte de Marconi cu al său radio, înainte de a exista vreun cîmp electromagnetic care să nu fie parte al autonomului recipient al vieţii numit pămînt, fiinţele umane erau în armonie deplină cu cîmpurile electromagnetice ale planetei. Prin introducerea radio-ului corpurile noastrea au devenit recipiente ale acestor frecvenţe electromagnetice induse în mod artificial. Undele radio nu sînt însă atît de daunătoare întrucît operează relativ aproape de echilibrul nostru armonios cu natura. Dar aici este cheia, cu cît frecvenţa este mai mare cu atît sîntem mai departe de cei 10 herţi. Cu cît sîntem mai departe cu atît mai multă distrugere vom provoca asupra celulelor nostre.

cell-tower-chemtrails-hendersonville-header

Pentru a înţelege cît de devastatoare sînt efectele radiaţiei telefoanelor celulare să ne amintim că noi oprăm la 10 herţi. 100 de herţi = 1 kiloherţ. 100 de kiloherţi = 1 megaherţ ³. Frecvenţa medie emisă de telefoanele mobile este de 1900 megaherţi 4 , cu o tendinţă a pieţei de trecere către telefoane (există deja în uz) care funcţionează la 2500 megaherţi. În esenţă sîntem saturaţi 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămînă cu cîmpuri şi radiaţii electromagnetice de mii de ori mai puternice decît poate suporta în mod normal corpul uman. Incapacitatea nostră de a face faţă acestui atac violent se manifestă sub forma de stress, tulburări de somn, defecte de naştere, cancer şi Alzeimer. Sîntem eliminaţi unul cîte unul în linişte iar noi plătim factura pentru acest lucru. Plătind factura la celular pur şi simplu asiguri continuitatea unui produs care ucide şi va ucide milioane şi milioane de oameni. Va urma un val de tumori cerebrale care va decima o parte din populaţie. Acum 60 de ani rata autismului era de 1:50.000. În ziua de azi este de 1:50. Vaccinurile sînt principala cauză a autismului dar turnurile GSM şi scăldarea permanentă în cîmpuri electromagnetice radioactive au cu siguranţa şi acestea un rol.

Destul despre telefoanele celulare, dacă pînă acum nu ai aflat de pericolele asociate acestora înseamnă fie ca nu vrei să ştii (vechiul nostru amic disonanţa cognitivă), deoarece refuzi să crezi că ceva atît de groaznic se poate întîmpla, sau pur şi simplu ai ales să joci ruleta rusească cu cancerul şi să îţi asiguri o moarte prematură de dragul conectivităţii, a capacităţii de a găsi pe oricine şi a putea fi găsit de oricine, oricînd, oriunde. Oricare dintre aceste variante este o alternativă greşită la adresarea proactivă a realităţii lumii noastre înecate în radiaţie electromagnetică.

Partea a II-a: Turnurile GSM

Turnurile GSM operează în waţi. Un watt este definiţia standard a unei unităţi de putere. Un exemplu despre cum watajul (puterea exprimată în waţi) afectează cantitatea de electricitate utilizată poate fi găsit în cazul becurilor electrice. În timp ce becurile incandescente normale, cele rotunde (de fapt de obicei în forma de pară n.tr.) utilizează între 40 si 100 de waţi, becurile fluorescente (popular neon sau becuri economice n.tr.) produc aceeaşi cantitate de lumină utilizînd doar între 5 şi 30 de waţi. Deci wataj (putere) mai mic înseamnă mai puţină electricitate consumată pentru a produce acelaşi efect.

Aici vom intra în amănuntele acestei nefaste conspiraţii. Nu există „teorie” în această conspiraţie întrucît datele prezentate aici pot fi validate din nenumărate surse credibile. Căutaţi adevărul în mod empiric? Mergeţi la cel mai apropiat turn GSM şi cautaţi o cutie metalică cu cabluri groase care ies din ea şi urcă şerpuind către mulţimea de antene din turnul GSM. Vă veţi uita la un transformator electric de putere, aproape toate turnurile GSM sînt construite cu unul la bază. Un transformator este proiectat pentru a mări puterea de ieşire sau waţii. Transformatoarele sînt ataşate turnurilor GSM pentru a mări puterea de ieşire a acestora. În acest caz, întrebarea de 10.000 de dolari este: „De ce au nevoie turnurile GSM de atîta putere?”. Pentru a putea face o comparaţie în privinţa puterii utilizate de acestea luaţi în consideraţie următoarele:

Un semnal wireless de la un router standard are 20 de miliwaţi şi poate fi recepţionat la cîteva blocuri distanţă, trecînd chiar şi prin pereţi. Un telefon celular standard emite cu o putere de 300 de miliwaţi. Definite în sens larg ca celule care operează la 30 de waţi, un „nod” sau turn celular perfect capabil ar trebui să fie echipat cu un transmiţător de 30 de waţi. Aici vor interveni agenţii plătiţi şi cei care împrăştie dezinformarea, vomitînd resturi de ştiinţă care să contrazică acest fapt: Acest fapt este că: transformatoarele care pompează sute de mii de waţi dacă ar fi folosite în acest scop nu doar că ar prăji toate telefoanele celulare, dar destul de probabil (din cauza faptului că stăm destul de aproape de acestea) ar cauza şi o grămadă de simptome fizice delicatei noastre scheme electrice proiectate sa funcţioneze la 10 herţi. Din moment ce acesta este cazul, parcurgînd întregul ciclu, ne punem din nou întrebarea de ce este nevoie de atîta putere cînd doar o fractiune infinitezimală din acea putere ar putea crea efectul dorit.

Luaţi în considerare de asemenea că un walkie-talkie ieftin cumpărat de la Walmart sau Radio Shack se poate conecta cu „colegul” său la 3 Kilometri distanţă şi asta doar la o zecime de milionime ( 0,0000001% ) din puterea de emisie a unui telefon celular. Luaţi în considerare de asemenea faptul că postul de radio WLS din Chicago emite cu impresionanta putere de 50.000 waţi şi poate fi recepţionat la 1600 Km depărtare cu un radioreceptor de calitate mediocră. În medie un turn GSM din S.U.A. emite cu o putere cuprinsă între 100.000 şi 500.000 de waţi. Aşa cum am demonstrat în exemplele concrete din acest articol, dacă 30 de waţi ar fi suficienţi de ce avem turnuri GSM care emit la o putere de jumătate de milion de waţi?

Este nevoie de atîta putere? Nu, nu este. Destul de recent, în 2013 chiar, în Mexic erau doar cîteva turnuri GSM, cu toate că recepţia pe telefoanele celulare era la fel de bună ca în SUA, a nu se confunda cu acoperirea tuturor zonelor. Această acoperire era realizată în Mexic prin antene mici, de mică putere agăţate de clădiri sau montate pe acoperişul acestora. Fără turnuri. Fără transformatoare. O priză standard de perete asigura suficientă putere pentru a menţine un semnal de aceeaşi claritate ca şi cel din SUA. Dacă o antenă minusculă este suficientă pentru această sarcină de ce noi avem din acestea peste tot ? (A se vedea foto.)

image3

Oare pentru că noi avem mai multe telefoane celulare decît ei şi de aceea avem nevoie de mai multe turnuri, mai mari şi mai puternice? Nu. Procentul de telefoane celulare raportat la populaţie este acelaşi.

Este posibil să fie alt motiv, sau motive aparute ulterior mai presus şi dincolo de un semnal puternic în a echipa aceste turnuri cu emiţătoare de jumatate de milion de waţi? Bineînţeles că da. De fapt chiar mai multe motive.

Amintindu-ne începutul acestui articol veţi lua cunoştinţă de faptul că organismul uman este o unitate electrică autonomă. Creierul uman este un computer biologic, şi ca orice computer are o frecvenţă de ceas în jurul căreia este centrată întreaga existenţă a sa. Aceasta este doar o prezentare sumară, deoarece creierul are mai multe frecvenţe de ceas, care interacţionează una cu cealaltă şi servesc diferite scopuri pentru funcţiile biologice, în timp ce microprocesorul unui calculator de birou (desktop) are doar o singura frecvenţă cu care trebuie să se sincronizeze totul. Spre deosebire de aceasta, cortexul dumneavoastră vizual ar putea opera la o altă frecvenţă decît partea din creier care controlează ritmul cardiac. Sentimentele şi gîndurile vor rula la altă frecvenţă. Deoarece creierul este un computer ultra-paralel, poate realiza multe rulînd la frecvenţe mult mai mici decît cele care ar putea fi practice pentru un microprocesor, iar aceste frecvenţe se alfă în domeniul frecvenţelor (ELF – Extended Low Frequency – frecvenţe extra joase). Deoarece creierul uman opereză cu ajutorul frecvenţelor acesta este susceptibil la manipulare prin mijloace electronice. Din moment ce diferitele stări psihice, mentale se traduc prin frecvenţe diferite, este posibil ca prin mijloace electronice oamenii să fie forţaţi să se relaxeze cînd ar trebui să fie furioşi, să rîdă cînd ar trebui să se îngrozească, să fie loiali cînd ar trebui să se revolte!

Manipularea emoțiilor noastre în această manieră nu se poate obține decît prin emisii de radiație electromagnetică de foarte mare putere dar acordate și direcționate extrem de precis. La fel ca în filmul SF din 1988 „Ei trăiesc” mijloacele sînt deja amplasate şi utilizate împotriva noastră pentru a ne face să fim supuşi şi să nu gîndim independent.

Una din funcţiile nepublicate ale turnurilor GSM este modificarea vremii. Însăşi actul de a sugera aşa ceva va conduce la ridiculizare extermă. Ştii că ai atins un punct sensibil atunci cînd apar din senin agenţii plătiţi şi dezinformatorii pentu a dezorienta cititorii, pentru a te discredita şi în cele din urmă a nega orice fel de informaţii ai încerca să dezvălui.

Aşa cum noi înşine sîntem de natură electrică aşa este şi atmosfera. Fulgerul ar trebui să fie suficientă dovadă pentru acest lucru. De fapt toate lucrurile care fac parte din existenţa noastră funcţionează pe bază de frecvenţe electromagnetice. Într-adevăr noi fiinţele umane fără a fi ajutate de gadgeturi ştiinţifice, experimentăm doar o parte minusculă (aproximativ 4%) din întreg spectrul frecvenţelor electromagnetice. În acest fel, în modul potrivit, aceste frecvenţe pot fi sabotate sub forma impulsurilor de energie dirijată, creînd tornade, cutremure, manipularea tiparelor vremii şi multe altele. Aparent inofensivele noastre turnuri GSM funcţionează ca staţii de relee care transmit impulsurile de energie în direcţia dorită.

Vă întrebaţi cum de un turn GSM poate genera un cîmp electromagnetic suficient de puternic pentru a influenţa tiparele vremii, cauza cutremure şi a porni uragane? Luaţi în considerare aceasta: estimativ în SUA sînt 269.989 de turnuri GSM (şi apar şi mai multe zilnic). Să fim generoşi si să considerăm ca 170.000 dintre acestea nu sînt nimic altceva decît ceea ce se pretinde că ar fi – nişte nevinovate turnuri GSM. Rămîn totuşi 100.000 de turnuri GSM cu o putere estimată în mod foarte conservator de 150.000 de waţi de fiecare. 100.000 x 150.000 ne dau puterea uluitoare de 15 miliarde de waţi. Cînd aceştia sînt dirijaţi şi sincronizaţi către un scop specific, devine destul de evident că energia este acolo pentru a putea „găti” orice fel de condiţii meteo dorite. Pentru a înţelege cît de multa putere reprezintă, să luăm în considerare că matricea HAARP din Alaska are doar 100 de miloane de waţi, o putere neînsemnată în comparaţie şi de asemenea să luăm în considerare ce dezastre meteo se pot crea numai cu această putere relativ scăzută. Unitatea HAARP din SUA este doar una din cele 8-10 unităţi similare amplasate în întreaga lume. Războiul armelor cu pulsuri de energie nu se găseşte în filmele Star Trek, este aici şi acum!

Cum putem fi 100% siguri că turnurile GSM nu au nevoie de 150.000 – 500.000 de waţi pentru a asigura un semnal clar către acei mici dar cauzatori de cancer prieteni de buzunar? Pentru cei care încă se îndoiesc de lipsa turnurilor GSM în Mexic în ciuda faptului că recepţia pe telefoanele mobile este foarte bună să ne uităm la reţelele 3G din Australia. Cu putere de emisie de sub 3 waţi, cînd sînt transmise prin antene foarte directive acestea se pot recepţiona la 3 Km, în acest fel justificînd distanţa de 6 Km între două noduri (turnuri) GSM. Cu 10 noduri per turn, aceasta echivalează cu o putere radiantă totală de 30 de waţi, care este mai mult decît suficientă pentru a penetra orice material şi a asigura o acoperire excelentă.

Pentru a stabili că 30 de waţi (da treizeci) per turn, cu turnurile distanţate la 6 Km unul de celălalt asigură suficientă putere pentru a penetra orice în afară de unitatea subterană de securitate pentru CG sau Continuitatea Guvernului amplasată în munţii Cheyenne şi aflată momentan în renovare. Să o numim ascunzătoarea globaliştilor.

image 4

O întrebare logică ar fi următoarea: Dacă doar 30 de waţi sînt necesari pentru a transmite semnal, iar panourile solare pot genera şi stoca suficientă energie pentru a face faţă acestor cereri, de ce avem acele transformatoare uriaşe? Puţină matematică de bază ne va ajuta să înţeleg cît de ieftin ar putea fi un turn GSM real.

Avînd în vedere că energia solară costă aproximativ 3 dolari per watt aceasta incluzînd invertoarele, panourile solare şi bateriile de back-up, poţi echipa un turn GSM cu 10 noduri cu o alimentare solară de 1000 de waţi cu costuri doar de 3.000 de dolari şi nu va mai trebui să îţi faci niciodată griji în privinţa instalarii unui transformator. Dacă emiţi cu 30 de waţi vei consuma cel puţin 45 din cauza pierderilor. De asemenea echipamentele vor consuma ceva energie, dar aceasta nu va depaşi 100 de waţi. Deci să fim de acord că nevoile reale de energie ale unui turn GSM ar fi de 150 de waţi. Un aranjament de echipamente solare care să furnizeze 1.000 de waţi ar face faţă acestei cereri fără a fi suprasolicitat. Cu o putere mică asigurînd o alimentare de înaltă tensiune către turnul GSM pentru a-şi putea obţine cei 300.000 de waţi HAARP şi a nu se prăji fără un transformator se confirmă cu şi mai mare siguranţă că un transformator nu este necesar. Dacă transmisia celulară ar fi fost unicul scop, utilizarea panourilor solare ar fi avut o foarte mare justificare economică. Ceva este foarte putred în Danemarca. Un turn înalt de 45 de metri costă între 100.000 şi 300.000 de dolari per bucată cu costuri adiţionale de închiriere a terenului. Chiriile variază între 100 de dolari (pentru fraierii care vor să fie iradiaţi în permanenţă primind în schimb 8,33 de dolari pe lună) şi 156.000 de dolari pe an.

Putere – solară? 1000 de waţi ceea ce depăşeşte de 9 ori cerinţele de putere – 2.499,65 dolari

Stîlpul nu este inclus. Dar în realitate (în Mexic) o antenă de 20 cm racordată la o priză de perete satisface cerinţele. Deci de ce sînt stîlpii înalţi de 45-60 de metri?

Aranjamentul actual din SUA? Pînă în 300.000 de dolari doar pentru stîlp! Adăugaţi transformatoarele care costă mii de dolari pe an şi costurile invizibile ale reţelei de energie necesară pentru menţinerea acestora în stare de funcţionare. Ultima oară cînd am verificat corporaţiile aveau drept unic scop profitul, asta în afara cazului în care sînt dispuşi să facă anumite eforturi pentru realizarea unui scop secret, nepublicat.

O întrebare de bun simţ ar fi următoarea: Dacă turnurile GSM sînt atît de periculoase, atunci de ce cei 1% responsabili de starea de lucruri actuală s-ar supune de bună voie cîmpurilor electromagnetice? Răspunsul? Nu o fac.

Să alegem un oraş cunoscut cum ar fi St Louis din Missouri. Este cunoscut şi dovedit faptul că există o concentrare, o „bandă a bogaţiei” care plecă din centrul oraşului chiar de lîngă cartierul Clayton şi merge pînă în vestul districtului St. Louis. Acesta este coridorul în care se află banii (Este o generalizare dar destul de precisă).

image 5

De unde sînt cuvintele St. Louis (pe hartă n.tr) şi pînă în Clayton şi Creve Coeur sau chiar dincolo, aceea este zona în care locuiesc cei 1%. Este un fapt, întrebaţi orice localnic.

Acum să ne uităm la altă hartă, aceea a amplasări turnurilor GSM în St. Louis. Veţi observa că în mod misterios, Creve Coeur, Chesterfield şi Town & Country sînt aproape lipsite de turnuri GSM. Town & Country este clasat pe locul 80 în cadrul naţiunii între cele mai mari venituri pe cap de locuitor. Nici măcar nu este arătat super-bogatul Ladue. Coincidenţă? Nu prea cred.

Dacă credeţi că acea mare zonă verde, lipsită de turnuri GSM este o întîmplare faceţi acelaşi exerciţiu şi pentru alte principale zone metropolitane – este la fel peste tot. Chiar şi numai acest lucru confirmă pericolele turnurilor GSM. Dacă cei 1% nu vor să aibă nimic de-a face cu ele atunci cu siguranţă nici noi.

Partea a III-a HAARP

Programul de cercetare activă a aurorelor boreale cu ajutorul frecvenţelor înalte sau prescurtat HAARP din Alaska este deja binecunoscut cel puţin celor treziţi măcar pe jumătate. Confirmarea faptului că HAARP este o metodă de a controla vremea nu este un secret, într-adevăr, această este o fucţie a sa publicată de guvernul american.

image 7

Această unitate de înaltă tehnologie, care este operată de marina SUA, forţele aeriene şi multe universităţi este un transmiţător extrem de puternic care (afirmat într-un mod foarte simplist) direcţionează fascicule intense de energie în ionosferă în scopul influenţării curenţilor creînd ploaie sau secetă, valuri tsunami, uragane, precum şi pentru alte utilizări. Aceasta însemnă în cele din urma „coacerea” ionosferei. Cu toate acestea raza de acţiune a HAARP este limitata de curbura pămîntului.

De aici trebuie să intre în acţiune turnurile GSM. Turnurile GSM pot fi exploatate la puterea lor permiţînd rafale de energie concentrate pe arii geografice restrînse. Semnalul poate fi transmis dintr-un turn în altul pînă cînd în final îşi atinge ţinta.

Există un munte de date în sprijinul teoriilor care afirmă că HAARP şi turnurile GSM au fost în spatele următoarelor evenimente recente.

Seceta din California

image 8

image 9

Printre chemtrails şi manipularea ionosferică guvernul a creat în mod artificial seceta din California. Combinaţi lipsa apei provenită din ninsorile de pe munte cu expresia „apa este noul ţiţei”. Sună de parcă filmul „Omul Omega” va sosi în curînd la un cinematograf de lîngă noi. În timp ce această uriaşă secetă afectează întreaga noastră naţiune creînd haos în vieţile oamenilor, agricultură şi economia naţională, familia Bush cumpără în secret pămînt despre care ştie că are apă în subteran. Compania Nestle face acelaşi lucru, apoi îmbuteliază apa şi cere preţuri exorbitante pentru o resursă naturală a pămîntului. Cînd una din părţi controlează sursa crează mai întîi cerere apoi oferă soluţia. Cei care nu au acces la sursă sînt la mila celor care controlează sursa. Dimensiunile răului arătat de aceşti bogaţi lipsiţi de suflet este aproape incredibil, dar, din nou, adevărul este mai straniu decăt ficţiunea. Actul de a bea apă de la chiuveta din bucătărie nu este o soluţie pentru protejarea vieţii asta dacă nu cumva nu ai nimic impotrivă să bei apă cu floururi care sînt dovedite ca fiind neurotoxine.

Uraganul Katrina

Unitatea HAARP a fost foarte activă în săptîmînile dinantea, din timpul şi la scurt timp după ce Katrina a devenit un uragan din depresiunea tropicală doisprezece. Sloturile colorate care seamănă cu nişte clape de pian sînt reprezentările vizuale ale activităţii HAARP în zona în care Katrina a fost activ. Acesta este denumit un „grafic al căderii de apă”. Pe axa verticală avem frecvențele cuprinse între unu și 30 de megaherți.

Haarp

Graficul de deasupra reprezintă activitatea HAARP cînd se formează depresiunea tropicală doisprezece. Katrina s-a format din DT12. Observați lipsa „sloturilor” la intersecţia dintre verticala 5 şi orizontala 2.

Comparaţi cu graficul de mai jos cînd Katrina loveşte New Orleans-ul.

image12

Dacă HAARP ar fi fost inactiv în acest interval de timp (de la 08.22 pînă la 08.30) nu am fi avut nimic de discutat aici. Dar stai! aceste grafice provin chiar de pe site-ul HAARP. În zilele noastre răul este pe faţă şi mîndru de el însuşi.

Tsunami-ul din Japonia

Tsunami-ul care a distrus centrala nucleară de la Fukushima este ştire de talie internaţională. Una din capacităţile HAARP este de a direcţiona energia într-un anumit punct. O teorie foarte credibilă este aceea că un flux de energie a fost direcţionat în ocean de-a lungul unei falii de separaţie a plăcilor tectonice. Rezultatul a fost un cutremur submarin care a condus la formarea tsunami-ului.

image13

Ar fi multe alte exemple dar aţi prins ideea. Toate informaţiile de aici au fost găsite online. Nici una nu este vreun secret. Nu credeţi? Cercetaţi sursele dacă încă mai aveţi îndoieli. Verificaţi Bosnia, Coreea de Nord, Haiti, Malaezia pentru a pune angrenajul în mişcare.

De ce SUA, în mod evident ţara cea mai avansată din punct de vedere ştiinţific (după oamenii noştri de ştiinţă), rămîne în urma unor naţiuni prietene depre care se spune că sînt mai puţin dezvoltate, cînd vine vorba despre cunoştinţele publicului larg cu privire la pericolele utilizării telefoanelor celulare? De ce această tăcere? De ce companii precum Sprint sau AT&T promovează utilizarea telefoanelor celulare de către copii, ştiind foarte bine că la copii craniul şi periostul nu sînt încă cmplet dezvoltate, acest lucru amplificînd pericolul imersiunii în frecveţe radioactive. Răspunsul, oricît ar fi de greu de înghiţit este că efectele combinate ale telefoanelor celulare, turnurilor GSM şi HAARP sînt proiectate pentru a semăna moarte. Pune la punct o campanie de marketing atrăgătoare, bag-o cu forţa în conştiinţa publică şi ne vom trezi cu proşti care să aştepte răsăritul soarelul în faţa magazinelor pentru „noua generaţie” de telefon. Este destul de pavlovian…şi trist.

O catastrofă medicală este creată chiar acum! Este un tsunami metaforic la orizont, ţintit către şi format din copiii de azi, copii dintre care doar un procent mai mic vor deveni adulţii de mîine. Cînd vor avea între 20-30 de ani, un procentaj monstruos din copiii noştri vor dezvolta tumori şi leziuni craniene, boli ale maduvei osoase, pierderea intelectului şi multe alte boli îngrozitoare. Un val al morţii se apropie şi oricît de mult aş detesta acest lucru, nu mă voi sustrage de la încercarea de a-i lumina şi pe alţii în această privinţă.

Cine trebuie învinuit pentru aceasta? Companiile de telefonie? Cu siguraţă!

Părinţii? Desigur! Constrînşi între presiunile create de ceilalţi copii, comoditate, disonanţă cognitivă, o apatie indusă de mass-media (prin intermediul turnurilor GSM – ce ironie) şi campanii de marketing super atrăgătoare, majoritatea părinţilor şi a oamenilor în general continuă să le utilizeze. În esenţă sîntem precum vacile din desenul animat „Far Side – Latura îndepărtată”. Imaginaţi-vă o coadă alcătuită din vaci care se îndreptă către o clădire pe care scrie „abator”. O vacă se apropie de o alta doar pentru a o auzi pe aceasta din urmă zicînd: „Hei nu vă împingeţi!”

Este o nebunie curată să finanţezi în continuare aceste companii ştiind foarte bine că ne dau cancer şi o grămadă de alte afecţiuni. Unii îşi pot aminti că pămîntul a continuat să se rotească şi viaţa să existe, toate aceastea fără telefoane mobile şi asta timp de vreo 6000 şi ceva de ani. Cum am putut „evolua” în fricoşi care nu îndrăznesc să părăsească locuinţa fără a avea telefonul mobil la ei. Orice persoană cu un minim de bun simţ îşi va rezilia contractul, va arunca telefonul mobil şi va răspîndi acest articol. Este cu adevărat o chestiune de viaţă şi de moarte!

Este o greşeala. 100 Herţi nu reprezină un Kiloherţ ci 1000 de herţi reprezintă un kioherţ. De asemenea 1000 de Kiloherţi sau un milion de herţi reprezintă un megaherţ.

Este vorba despre standardul GSM din SUA pe 1900 MHz. În Europa s-au folosit standardele de 900 şi 1800 MHz. Cu toate acestea, noile tehnolgii 3G, 4G şi alte bălării funcţionează pe frevenţe chiar mai mari.

Sursa : saccsiv