Societatea civilă finantate de interese corporatiste si indivizi precum George Soros, care s-a dovedit a se aflta in spatele ONG-urilor

george-soros-ukraine-286x300

O societate civilă care nu este capabilă să depisteze și să formuleze marile întrebări, un fel de avorton aflat la cheremul intereselor mafiote ale grupărilor locale sau vestice. O societate civilă care se prelinge pe lângă agendele stabilite de finanțatori, un fel de fantomă transparentă față de ce ar trebui să reprezinte ea în ceva societate realmente funcțională.

Dacă cineva pe la începutul anilor 1990 zicea în mișcarea neguvernamentală de mediu că braconierii/ vânătorii vor ajunge aproape să extermine caprele negre din Parcul Național Munții Rodnei – Rezervație a Biosferei… unde numărul acestora să scadă de la circa 600 la circa 30… sau mai puține uneori… atunci era catalogat ca un pesimist.

Putea eventual să prevadă că multe specii protejate pe hârtie vor fi vânate legal și braconate la greu încât nu prea vei vedea animale sălbatice mai semnificative nici măcar în ariile protejate?

Dacă mai adăuga că va fi tăiată la ras rezervația științifică din Pietrosul Rodnei, din aceeași arie protejată – Parc Național și Rezervație a Biosferei, ziceau că este ultrapesimist.

Eventual creiona în 1990-1995 cam cum vor arăta peste 2 decenii parcurile naționale și naturale dacă ele ajung pe mâna silvicilor, cum vor ajunge căsăpiți Apusenii, Piatra Craiului, Călimanii șamd?

Se putea prevedea că vor ajunge desecate diferite zone umede, că râuri vor ajunge constrânse între diguri, cursuri de ape naturale ale Carpaților vor fi injectate cu betoanele și tuburile microhidrocentralelor… că Dobrogea și Via Pontica va avea mii de eoliene, păduri întregi bestii de oțel cu pale care doboară păsările chiar în ariile desemnate situri Natura 2000… pentru protecția lor?

Puteai să crezi că vor fura/ extrage și apele termale de la Pețea și speciile endemice care existau doar aici pe întreaga Terra – vor dispare din aria protejată? Cum de au fost atât de multe și variate agresiunile umane față de valorile naturale, și nu ca excepție ci la nivel de sistem, devastând păduri și ape, arii protejate și specii?

Ce a făcut mișcarea ONG-urilor de mediu pentru a stopa astea?

Structurile de putere mafiotizate mână în mână cu mafioții vestului, au reușit nu doar să distrugă brutal foarte multe dintre valorile naturale și culturale, dar au managerizat de așa-natură întregul sistem că au acaparat sau au distrus și societatea care putea să pună întrebările care contează.

O mare greșeală a mișcării de mediu a estului a fost încrederea în vestul european și în americani: în naivitatea postdecembristă de pe la noi nu se cunoștea nivelul de hrăpăreție a entităților din capitalismul vestului.

Exista o speranță nefondată că cei din vest au dorința de a ajuta dezvoltarea sectorului neguvernamental din est. Și că vor promova dezvoltarea durabilă, protejarea naturalului, educație ecologică șamd.

Nimeni nu își imagina că dacă vom ajunge parte din Uniunea Europeană, vor putea continua defrișările de păduri în “arii protejate”, vânarea nemiloasă a animalelor „protejate” șamd.

Câtă naivitate! Desigur, au existat tot felul de finanțări pentru “proiecte pilot”, pentru întâlniri și pliante de 2 bani – sau uneori pentru evenimente interesante.

Dar, oricum le-ai lua, acestea nu erau comparabile ca efect, nu erau capabile să contracareze agresivitatea marilor interese ale vesticilor, de acaparare a resurselor, de la pădure la minereuri, de la gaze de șist la fondurile pentru crearea de autostrăzi, de la industrie la comerț, de la rețele de hipermarketuri la companii transnaționale de milioane de feluri care toate își trag resurse din zonele parazitate… adică transformarea societăților din est în simple colonii aflate la cheremul celor din vest.

Culmea este că inclusiv o parte importantă (poate cea mai puternică) din societatea civilă este la cheremul unor structuri din vest, care se folosesc de ea pentru a își asigura o mai bună viabilitate a lor, a își impune agenda și a domina, a face ce vor ele. Ca și la reprezentanțe locale ale unor megacorporații transnaționale, la fel și în reprezentanțele unor mega-ONGuri aflate în mâna vesticilor, forța de lucru locală, ieftină și naivă este utilizată pentru a face ceea ce este în interesul șmecherilor din vest. Frumos?

Organizații cu nume rezonante, un fel de francize internaționale au ocupat o poziție dominantă – privilegiată, “susținute” atât dinspre vest de unde „experții” veneau să își ia partea din finanțările disponibile în est… cât susținute de mafiile din țară care aveau nevoie de o voce soft din partea „societății civile”;

mare parte din activitatea unor astfel de ONG-uri se manifesta mai ales prin absorbția masivă de fonduri din cele dedicate sectorului civil de mediu… și nicidecum nu prin reușite semnificative în domeniul conservării biodiversității. Ele nu ridică tonul aproape niciodată, nici când dezastrul este masiv în peisaj.

Nu au prevenit mari probleme în stadiul când ele puteau eventual să fie blocate – microhidrocentrale, eoliene, vânătoarea speciilor protejate, administrarea parcurilor de tăietorii de pădure, orientarea resurselor din Fondul de Mediu mai ales către industria auto șamd; acest tip de “societate civilă” se aciuează pe lângă minister/ ministere, pe lângă vânători și pe lângă mafia silvică și parcă îi place asta – atât de mult încât a devenit parte din sistem.

Ceea ce vezi, o societate civilă moartă sau cel mult muribundă, un fel de hoit despre care nu se știe dacă mai trăiește sau nu, este și consecința mecanismelor de finanțare totalmente aberante, ultrabirocratizate, mafiotizate, care au favorizat să se producă acest jeg. Impresia mea este că nu hazardul a produs această traiectorie ci „factorii de decizie” implantați de mafiile de variate feluri în punctele decizionale. Ce bine sună: Fondul pentru Mediu. Urmează hohote de râs.

Modul în care au fost alocate diferitele finanțări pentru sectorul civil a fost unul absolut catastrofal.

Aflate la cheremul birocrațiilor de toate felurile, în care mecanismul de verificare este de genul: 1 broșură publicată, 100 de poze cu pădure, 15 texte cu șerpi… evident că ele au favorizat crearea de diferite puroaie;

câștiga finanțare cel care zicea că va face 2 broșuri, plus 120 de poze cu pădure și 18 texte cu șerpi…. și era de unde trebuie. Calitate? Hai să fim serioși.

Cererile de finanțare participante la un concurs de „promisiuni electorale” vidanjabile, au produs pomparea de resurse în „gropile de gunoaie”.

Dacă faci o analiză cam la ce “organizații” au ajuns multe dintre finanțări, și cam care sunt efectele lor, cele de care nu a auzit nimeni nici măcar în sectorul de mediu… îți poți imagina cam cât de canceros a fost și este sistemul acesta edificat și mafiotizat pe parcursul a 2,5 decenii.

Ce este și mai frumos este că din câte pare, aproape nimeni nu era interesat cam ce probleme structurale există în „susținerea mișcării de mediu”. Nu era sănătos să te bagi în astfel de subiecte…

A apărut o senzație destul de răspândită printre oamenii de valoare pe care îi cunosc, că nici nu merită să te zbați să depui proiect la finanțatorul X sau Y, că oricum sunt decise de dinainte grupurile de politruci agreate de unde trebuie. O mafie care colcăie de hidre și caracatițe.

Plus că dacă eventual ai obține finanțarea, ajungi să ai legat de gât un mare bolovan ultrabirocratic, care te ține locului, cu un milion de rapoarte și clarificări despre toate tâmpeniile posibile și imposibile, încât dacă eventual ajungi să duci proiectul la finalizarea implementării, te gândești foarte bine dacă mai vrei să ajungi cândva implicat în ceva asemenea nou dezastru.

Dacă implementezi ceva proiect “de mediu”, aproape că nu mai ai când să ieși din birou dintre hârtiile proiectului sau din ceva săli de workshop.

Mecanismele de finanțare în majoritatea lor sunt făcute în așa fel încât ele favorizează politrucii, lingăii și pasionații producători de hârtii fără sens în teancuri de mizerii birocratice cât mai groase, în fel de fel de formulare care să îți fută zilele pe care eventual le-ai avea de trăit cu un sens mai concret, cu ceva activitate reală.

Îți poți imagina cam cât de cretin este un sistem care produce senzația de fericire când nu ai în implementare ceva “proiect” în domeniul de care ești sincer preocupat? Ce mizerie!

Cred că mișcarea neguvernamentala de mediu din țara asta devine din ce în ce mai jalnică. Pe parcursul celor 25 de ani de existență a ei în perioada postcomunistă… pe la începuturi a existat o scurtă perioadă de entuziasm, care a durat poate 5-7 ani, când se punea suflet pe bune în cele ce se derulau, când exista o implicare sinceră și până la capăt în privința acțiunilor celor mai mulți care făceau parte din această mișcare.

A urmat apoi perioada proiectelor din ce în ce mai mari și mai birocratice, a consorțiilor, a coalițiilor aflate la cheremul persoanelor implantate de diferite mafii.

Banul vorbește, și vorbește tare.

Proiectele erau de așa-natură încât ONG-urile aveau oarecum obligația de a ajunge în parteneriate cu autorități publice locale, cu tăietorii de pădure… și mulți au ajuns parte din mafii ale vânătorilor/ braconierilor șamd.

Dacă exista o funcționalitate cât de cât rezonabilă a sectorului civil de mediu, nu se putea ca Dobrogea să ajungă plină de eoliene, apele Carpaților terfelite de microhidrocentrale, parcurile naționale și naturale jefuite de vai de mama lor; nu se putea ca Fondul de Mediu să fie la cheremul industriei auto.

Dacă exista o societate civilă reală și funcțională, poate că nici unul/ una dintre cei/ cele care au ocupat jegos pozițiile de ministru al mediului nu putea să își facă mizeriile atât de lejer, fără nici un fel de probleme. Asta este situația ONG-urilor de mediu în entitatea care a ajuns Statul România.

Vesticii doreau să controleze și libertatea de exprimare, doreau să impună subiecte soft, marginale, doreau să pună mâna pe mecanismele de control care să pună și societatea civilă în jugul care îi este rezervat, doreau de fapt să deservească puterilor vestice agresive și intereselor acestora toată societatea civilă locală aflata în stadiu embrionar.

Așa, americanii au înființat ceva structuri locale cu câțiva angajați, aveau birouri, au ținut ceva cursuri despre proiecte și au început să finanțeze câteva mici proiecțele… firav, așa de ochii lumii (n.b. … dacă îți amintești de bugetele alocate zonei, prin aceste mecanisme de finanțare americane, îți poți da seama ușor că ele nu echivalau mici măcar prețul unei singure bombe… dintre acelea care erau și sunt aruncate la grămadă prin diferitele “teatre de operațiune”, unde mor mulți oameni).

Bine, deci au început să finanțeze niște proiecte: standard, cu pliante, workshop, fursecuri, și cel mai ieftin suc de portocale. Începeau ele să producă și niște mici rezultate… dar ce te puteai aștepta de la cei doi bani… să schimbe în 3 secunde totul… să fie minunat și paradisiac ceea ce a rămas după catastrofa comunistă? La un moment dat, a venit o echipă de verificare, câțiva de la CIA, FBI sau ceva cine știe care alt departament, ceva șoareci jegoși din profunzimea mecanismelor mafiote statale de pe la ei… trimiși la mama dracului să vadă cam care e situația.

Aceștia au stat 1 sau 2 zile și au fost pe la ceva site-uri de implementare a proiectelor, și au decis că ele, proiectele aflate în implementare, nu sunt eficiente… așa că finanțarea a fost blocată… inclusiv proiectele aflate în derulare au fost stopate.

Te poți întreba de ce este atât de penibilă societatea civilă de pe la noi? O mică parte a răspunsului este și în caracteristicile sistemului în care ea a luat naștere. Jalnic, nu?

peterlengyel.wordpress.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s