RAZBOIUL CU BISERICA AL SCLAVILOR FERICITI. Tinerii revolutionari cu voie de la “sistem”

Ramai stupefiat cand vezi cat de usor sunt de manipulat “tinerii frumosi si liberi”, categoria asta sociala care umple, cel mult, un stadion mediu, dar cu care serviciile si sistemul de propaganda isi face treburile atat de eficient… Cuvintele sunt neputincioase fata de magnitudinea prostiei, a pretentiozitatii gaunoase, a fariseismului orb, a credulitatii, dar si a cantitatii de frustrare, resentiment si ura ce zace in acest nou colectiv nascut din maruntaiele focului de vineri noaptea. Te si intrebi: daca sunt atat de frumosi, de liberi, cu joburi atat de respectabile, de unde atatea frustrari, maica? De unde atata nevoie de defulare, de circ, de sange?

Acesti neobonjuristi cred ca fac revolutie si cred ca participa la schimbare. Dar…

1. Revolutie cu voie de la patron, multinationala si servicii

Tinerii frumosi si liberi au o zgarda pe care o iubesc: jobul la corporatie. Astfel, toate mitingurile au avut loc, regulamentar, dupa programul de la serviciu. Bun, revolutie, revolutie, dar multinationala si patronul nu trebuie sa piarda vreun sfant. Asa ca, mergi la birou, bea cafeluta, baga in calculator cuminte si defuleaza-te cat vrei diseara. Sa nu indraznesti insa sa te trezesti cand vrei a doua zi, sa te duci cand vrei in Piata, ca sa urli ce vrei, si sa te plimbi cat vrei pe strazi, este o libertate pe care acesti sclavi fericiti nici macar nu o pot visa. I-au pierdut demult gustul, daca au avut-o vreodata. Gustul revolutiei pana la capat, daca tot e asa. Revolutionarul corporatist iese cand trebuie, striga ce trebuie, dupa care fuguta la program. Astfel, viata lui va merge inainte: va munci la o treaba a carei finalitate, dincolo de ecranul laptopului, nu o pune la indoiala, se va trezi la aceeasi ora, pentru a face acelasi lucru, pe aceiasi bani, cu aceleasi rezultate. Aici, el nu vrea sa faca o revolutie.

Nu e vorba doar de faptul rizibil al unei astfel de revolutii conduse de corporatisti, ci si de PUTEREA REALA, care, in Romania,e concentrata in politic si in institutiile sociale, ci in capital si securitate (servicii si procurori). Care si-au construit, intre timp, si acest caine de paza si dresor eficient pe care l-am numit sistem de propaganda.

Corporatistul, atat de laudat activist al “revolutiei” de acum, este doar un sclav fericit al acestui complex securistico-financiaro-mediatic. Prin urmare…

2. Printre obiectivele sale sunt, logic (?!): demisia Patriarhului si taierea finantarii BOR!

Normal ca, dupa un incendiu in cadrul unui CLUB din centrul Bucurestiului, exact… Patriarhul Daniel trebuie sa-si dea demisia. Ca doar BOR face parte, nu-i asa?, din “sistem“, asa cum ne “informau” aseara astfel de “caini de paza” vigilenti de la unul din canalele elitiste ale Puterii. Noi, naivii, ne inchipuiam ca niste patroni tinerei de 28 de ani nu la Patriarh trebuie sa aiba pile, ci pe la niscai oameni din servicii, din structuri, astfel incat sa isi poata permite sa exploateze o locatie atat de profitabila si in conditii atat de precare. Noi, astia mai prosti, credeam ca sistemul care deranjeaza si care exploateaza femei de serviciu si studenti cu plata la negru, care are o adevarata infrastructura de trafic de constiinte, trupuri, droguri reale sau metaforice, sistemul ala format din oameni din structuri, mafii subterane, dar bine protejate, sistemul ala realmente underground, care se afla, adica, sub politic, sub mediatic, ala ar fi o problema. Dar, ti-ai gasit! Sistemul e altul, cica, e Patriarhul, e Parlamentul, e coruptia, e birocratia. Adica, niste tinte facile (politicienii), o institutie care are un singur pacat: ca exista (BOR), si niste obiective abstracte care inseamna totul, deci nimic (coruptia, birocratia).

Sclavii fericiti sunt fericiti ca, in schimb, Romania se afla pe maini bune: are niste frumuseti de Legi Big Brother care abia asteapta sa intre in vigoare. Despre acestea nu au nimic de zis. Ei sunt porniti, insa, pe cauze civice, nobile: BOR trebuie distrusa. De ce?

3. Pentru ca puterea reala trebuie consolidata.

Repet, caci se pare ca e nevoie: puterea reala, in Romania, NU este detinuta de BOR! Puterea reala este detinuta de serviciile secrete si de capitalul strain. Aceasta putere vrea sa-si consolideze dominatia completa asupra Romaniei. In acest scop, si-a stabilit, pe agenda, distrugerea B.O.R., aceasta institutie sociala care are, inca, prea mare influenta.

4. Rezultatele schimbarii “revolutionare”:

Imigrantii o sa aiba aceeasi viata grea in Occident.

Copiii lor o sa sinucida in continuare.

Pensionarii vor fi la fel de dispretuiti si saraci.

Taranii la fel de precarizati.

Medicii, profesorii, la fel de prost platiti si de hartuiti – inclusiv de “organele” puterii reale.

Spitalele se vor inchide in urma acelorasi cereri de la FMI. Apropo: un spital cap-coada, construit la cheie, cu personal, sa zicem ca ar fi undeva in jur de 10 milioane euro. Cultele, toate cultele, primesc 50 milioane euro anual. Cinci spitale. Asta inseamna 5 spitale. Sau… CINCI SPITALE! FMI a cerut inchiderea a 200 spitale. DOUA SUTE. “Cu toata dragostea”, dar sclavii fericiti sunt fericiti de la prea multa prostie.

Romania, toata, va ramane in aceeazi pozitie periferica a UE si a lumii capitaliste. Cu aceleasi probleme sociale.

Dar, cu servicii atotputernice, care vor conduce prin intermediul unei societati civile manufacturate prin sistemul de propaganda.

De 25 de ani, publicul este ținut într-o teamă perpetuă, chiar dacă fantoșele vânturate diferă în funcție de ”cristalizarea opinei publice”.

În esență, “Statul” se referă la o coaliție de grupuri din interiorul statului, ai cărei membri provin din serviciile secrete locale și străine, din Armată, poliție, sistemul judiciar, partide politice, corporații și mafie. Aceste grupuri difuze reprezintă, de fapt, guvernul permanent al unei țări, cel care impune agenda publică și politica națională, indiferent de figurile pasagere care ocupă prim-planul la un moment dat sau altul.

Un exemplu relativ soft al acestei conlucrări din interiorul Statului l-a reprezentat tentativa guvernului de a scădea abrupt taxele în viitorul Cod Fiscal. Atunci, o coaliție spontană compusă din bancheri centrali, instituții aflate în subordinea guvernului (Consiliul Fiscal), editorialiști (prea mulți pentru a-i enumera), instituții economice transnaționale (FMI), instituții politice transnaționale (Comisia Europeană), corporații, și-au dat mâna pentru a avertiza asupra pericolului de a lăsa populației mai mulți bani în buzunare.

Un exemplu mai puțin plăcut îl reprezintă Legile Big Brother care au trecut luna trecută de Parlament.
Presa actuală,practică un fel de justiție precum grupurile de comando obligând la un comportament deviat. Nu numai presa tabloidă, ci și aceea cu pretenții. Falsificarea realității pusă în mișcare de propaganda totalitară a fost transformată în gălăgia actuală, un exercițiu de intimidare. Grupurile de papagali, care seară de seară își schimbă între ei opiniile prefabricate, sunt ceea ce numim presa.