Promovarea avortului cu selecția sexului ca strategie de control al populației, conceputa in Statele Unite de catre Planned Parenthood, Population Council (Consiliul pentru Populație) și alte organizații și apoi exportata in intreaga lume, a dus dispariția a milioane de oameni.
Presiunea organizațiilor „umanitare” în direcția legalizării avortului în lume continuă. Senatul din Uruguay a adoptat în decembrie, cu 17 voturi pentru și 14 împotrivă, o propunere de legalizare a avortului la cerere în primul trimestru de sarcină. Principalul agent de lobby pentru această lege este Fundația Rockefeller, împreună cu alte ONG-uri internaționale.
Este foarte cunoscut faptul ca Fundatia Rockefeller forteaza adoptarea proiectului de lege privind liberalizarea avortului. John D. Rockefeller Sr. si fiul sau, John D. Rockefeller Jr., au infiintat Fundatia Rockefeller in 1913. Margaret Sanger a infiintat Liga pentru Controlul Nasterilor in 1921, care a devenit apoi cunoscuta ca „Planned Parenthood”, in 1942. Ea a deschis prima clinica [de planificare familiala], Biroul de Cercetare Clinica, in 1923. Clinica a fost finantata de familia John D. Rockefeller si Sanger a continuat sa primeasca fonduri de la Rockefeller inca zeci de ani dupa aceea, insa in mod anonim, deoarece sustinerea pe fata a misiunii de control al nasterii a lui Sanger era „prea controversata pentru [Rockefeller Jr.], ca sa se asocieze cu [ea] in mod public.
John Rockefeller III, fiul lui John D. Rockefeller Jr, a infiintat Consiliul pentru Populatie la New York, in 1952, si a primit „Premiul Margaret Sanger”, acordat anual, in 1967. Presiunea Fundatiei Rockefeller pentru legalizarea avortului in alte tari n-ar trebui sa fie o surpriza, avand in vedere legaturile dintre fundatie si cel mai mare lant de avorturi din America, „Planned Parenthood”.
Fundatia este demult cunoscuta ca promotor al eforturilor pentru controlul populatiei. In campaniile din anii 1960 si 1970, sustinute de Fundatia Rockefeller, Fundatia Ford, Banca Mondiala, Natiunile Unite si chiar de Disney, cuplurilor din toata Asia li se spunea ca trebuie sa-si limiteze familiile, altfel copiii lor, ca si intreaga lume, vor avea de suferit. China a ascultat si a implementat politica copilului unic.”
Cum promovează marile organisme internaţionale avortul în lume
Organizaţia Naţiunilor Unite a fost înfiinţată la 24 octombrie 1945, de către 51 de ţări, inclusiv Regatul Unit al Marii Britanii. În prezent există 189 de ţări membre, adică aproape toate ţările din lume.
În preambulul la Carta Naţiunilor Unite, documentul care stă la baza acestei organizaţii, care a fost semnat la 26 iunie 1945, statele membre s-au angajat să urmărească patru scopuri principale. Politica de avort a fost descrisă ca fiind un imperialism cultural sau al avortului.
Faptul că Statele Unite au văzut în Naţiunile Unite un mijloc de a promova avortul şi controlul populaţiei în toată lumea a fost ilustrat de aşa-numitul Memorandum Kissinger asupra populaţiei din 1974. Memorandumul 200 de Studii de Securitate Naţională, scris de către Henry Kissinger, sugera că e necesar, în interes strategic, economic şi militar al Statelor Unite să se limiteze creşterea populaţiei din ţările din lumea a treia. În acest scop, raportul propunea un plan de a reduce media familiei în toată lumea la doi copii, până în anul 2000. Naţiunile Unite şi instituţiile financiare internaţionale au adoptat politici de control al populaţiei ca o condiţie a ajutoarelor americane. Raportul chiar sugera că ar putea fi necesare „programe obligatorii”. Acest raport a devenit un regulament oficial al politicii externe a Statelor Unite la 26 noiembrie 1975 .
Conferinţele Naţiunilor Unite
Agendele pro-avort ale multor ţări occidentale pot fi văzute cel mai clar la conferinţele la scară largă ale Naţiunilor Unite. La asemenea conferinţe, se adună diverse organizaţii neguvernamentale acreditate, care fac lobby la delegaţi ca aceştia să susţină o anumită linie. Problema avortului este pusă invariabil, într-un fel sau altul, indiferent de problemele principale care se discută.
ONU înseamnă mai mult decât o grupare de 189 de ţări. Aceasta conduce un număr de agenţii specializate, programe şi fonduri, fiecare cu mandate speciale, coordonate prin unul din principalele organisme ale sale. Multe dintre aceste organisme au o agendă deschisă pro-avort, inclusiv Fondul pentru Populaţie al ONU (UNFPA), Fondul pentru copii al ONU (UNICEF), Oficiul înaltului comisariat pentru refugiaţi (UNHCR), Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) şi Banca Mondială.
UNFPA, UNICEF, OMS şi Banca Mondială, precum şi Programul pentru Dezvoltare al Naţiunile Unite au fost printre organizaţiile care, împreună cu IPPF (cel mai mare prestator de servicii de avort din lume) s-au angajat să promoveze accesul la avort, în timpul Conferinţei internaţionale din Kenya, din 1987. Participanţii au convenit ca „serviciile de avort legale de bună calitate ar trebui să fie accesibile tuturor femeilor.”
În 1992, „parteneriatul între agenţiile” UNICEF, Banca Mondială, Programul de Dezvoltare al ONU, OMS, UNFPA şi IPPF, precum şi Consiliul pentru Populaţie au propus o „iniţiativă pentru maternitate sigură”, centrată pe legalizarea avortului în cadrul tuturor programelor de sănătate şi maternale, private şi publice în ţările în curs de dezvoltare.” În cadrul parteneriatului, Banca Mondială trebuia să exercite presiune economică şi să ofere fonduri garantate.
UNICEF, în ciuda preocupării sale presupuse pentru drepturile copiilor, este în favoarea programului controlului populaţiei. Richard Jolly, director executiv adjunct la UNICEF la New York, a declarat: „UNICEF a discutat mult despre faptul că acţiunile de a reduce mortalitatea copilului ajută direct la scăderea fertilităţii, dar niciodată n-a spus că ar fi o condiţie suficientă. Mai degrabă o necesitate specifică de spaţiere a naşterilor şi planificare familială a fost remarcată de la începutul anilor ’80… credem că este vulgar din punct de vedere etic pentru unele ţări să nu urmărească atât supravieţuirea copilului, cât şi planificarea familială, în acelaşi timp, când este disponibilă şi metoda de lucru”.
UNICEF permite reţelelor sale să acţioneze ca vehicule majore pentru oferirea medicamentelor abortive, a serviciilor de avort şi sterilizare, promovate de UNFPA, OMS, Banca Mondială şi IPPF. Chiar UNICEF a distribuit milioane de dispozitive intrauterine (DIU) sau sterilete, iar în 1996 şi-a anunţat intenţia de a distribui „contraceptive şi medicamente pentru întreruperea sarcinilor” „unui milion de refugiaţi înfometaţi” la graniţa dintre Ruanda şi Zair.
Fondul Naţiunilor Unite pentru Populaţie (cunoscut după acronimul englezesc UNFPA – nota trad.) promovează programe de control al populaţiei în ţările în curs de dezvoltare. În ciuda asigurărilor date de acest organism că nu ar promova avortul , el distribuie pilule abortive „de-a doua zi” şi dispozitive intrauterine. În timpul conflictelor din Bosnia, UNFPA a distribuit refugiaţilor set-uri ce conţineau aparatură pentru avort şi medicamente abortive. Reacţia UNFPA la cutremurul care a devastat El Salvador, la începutul anului 2001, a fost să paraşuteze sinistraţilor aşa-numitele „kit-uri pentru sănătatea reproducerii”, ce conţineau pilule de-a doua zi şi dispozitive intrauterine.
UNHCR promovează o agendă radicală a avortului şi a controlului populaţiei în taberele de refugiaţi. Într-un manual de utilizare în taberele de refugiaţi, elaborat de UNHCR împreună cu UNFPA, şi revizuit în 1999, se sublinia că „dacă o tabără de refugiaţi are o populaţie de peste 10.000 de oameni, aceasta trebuie să aibă în interiorul său o unitate pentru evacuare uterină pentru a soluţiona complicaţiile avorturilor nesigure.”
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) de asemenea încurajează disponibilitatea unităţilor de avort în taberele de refugiaţi. Într-un document realizat de statele OMS se arată că taberele de refugiaţi „trebuie să ofere servicii de avort prin aspirare la alegere” şi să „înfiinţeze servicii de specialitate pentru stadii mai avansate ale sarcinii”, acolo unde avortul este legal.
Presiunea exercitată de grupurile de lobby pro-avort pentru a defini accesul la avort (sau „avortul sigur”, cum preferă să-l prezinte) ca drept al omului, a dus la o presiune suplimentară exercitată de către ţările ONU asupra ţărilor cu legi restrictive ale avortului. Cea mai mare organizaţie internaţională neguvernamentală care promovează şi oferă servicii de avort este International Planned Parenthood Federation (IPPF). (Federaţia Internaţională pentru Planificare Familială, care este reprezentată în România de către Societatea pentru Educaţie Contraceptivă şi Sexuală (SECS) – n0ta trad.). IPPF este o federaţie internaţională de asociaţii autonome de planificare familială, care funcţionează în peste 180 de ţări, inclusiv Asociaţia de Planificare Familială din Marea Britanie şi Asociaţia de Planificare Familială din Irlanda de Nord. Aceasta a fost înfiinţată la Bombay, în 1952, şi are sediul, în prezent, la Londra. Este înregistrată în Marea Britanie ca organizaţie de caritate.
Printre scopurile precizate ale IPPF , se află promovarea „sănătăţii reproducerii şi sexuale pentru toţi”. Carta IPPF privind drepturile sexuale şi reproductive arată foarte clar că acesta implică acces facil la avort. IPPF a declarat că „acolo unde sunt legale, serviciile de bună calitate a avortului trebuie făcute uşor disponibile tuturor femeilor.” Totuşi, IPPF nu încetează să promoveze legalizarea avortului.
IPPF a devenit un finanţator major al politicii de control al populaţiei de un copil pe familie, promovate . IPPF lucrează împreună cu agenţiile pro-avort ale Naţiunilor Unite. În martie 2001, Thoraya Obaid, director adjunct al UNFPA şi Ingar Brueggemann, director general al IPPF, s-au întâlnit la Londra, publicând, după aceasta o declaraţie comună în care au menţionat „munca complementară” a celor două organizaţii. Guvernul britanic a fost unul dintre finanţatorii şi susţinătorii cei mai importanţi ai IPPF. În 1993, acesta a acordat organizaţiei 7,5 milioane de lire sterline, iar în 1997, Regatul Unit al Marii Britanii a fost cel de-al treilea mare finanţator al IPPF.
Un alt mare prestator de servicii de avort şi promotor al avorturilor, care are sediul în Marea Britanie este Marie Stopes International (MSI). Această organizaţie duce campanii active pentru accesul mai facil la avort şi la scară largă şi este membră a Coaliţiei Voice for Choice, care militează pentru o liberalizare în continuare a legilor avortului în Marea Britanie şi extinderea acestora către Irlanda de Nord.
Dr Marie Stopes a deschis prima clinică de planificare familială din lume ln Londra, la 17 martie 1921. Iar astăzi MSI UK este cel mai mare prestator privat ale aşa-numitor servicii de planificare familială din Marea Britanie. Aceste servicii includ avortul şi oferirea de metode abortive de control al naşterilor. MSI recunoaşte că oferă servicii de avort în Albania, India, România, Africa de Sud şi Vietnam. MSI oferă servicii de control al naşterilor, care includ sterilete, precum şi pilule abortive, cum este contracepţia de urgenţă.
La fel de mult, alte organizaţii multi-naţionale, personalităţi marcante contribuie la exercitarea presiunilor internaţionale pro-avort. În Statele Unite, de exemplu, Hillary Clinton, fosta prima doamnă a SUA, acum senator american, s-a oferit să se folosească de poziţia sa pentru a susţine campaniile de liberalizare a legii avorturilor în Brazilia. În mai 2000, ea sublinia: „Intenţionez să reprezint opinia şi votul sisţinătorilor mei şi să fiu de partea dreptului femeii de a alege [un avort].”
Geri Halliwell, fostă membră a grupului Spice Girls, acum cunoscută cântăreaţă solo, este un alt exemplu. Ea a fost numită drept ambasador de bună-credinţă al UNFPA, în 1998, pentru a promova necesitatea aşa-numitei „sănătăţi a reproducerii” în toată lumea. Pe lângă multe proiecte la care a participat, ea a fost desemnată de MSI să meargă în turnee cu programe MSI, în Filipine.
Malthusianiştii moderni promovează o serie de pretenţii fără nici un temei despre consecinţele creşterii populaţiei, care ar duce, dacă nu este ţinută sub control, la foamete, catastrofe naturale şi epuizarea resurselor naturale.
Cu toate acestea, în toată lumea, producţia de hrană depăşeşte creşterea populaţiei . Argumentul că o creştere a populaţiei globului va duce la nivele mai mari ale emanaţiilor cu efect de seră şi la o încălzire globală nu a fost dovedit, şi există mulţi alţi factori care trebuie luaţi în calcul.
Unii susţinători ai controlului populaţiei afirmă că sporirea populaţiei va duce la epuizarea resurselor naturale deficitare. Totuşi, ei susţin acest lucru în baza unei teorii economice convenţionale şi a unei experienţe comune, care adoptă o poziţie contrară. Oamenii sunt foarte ingenioşi în găsirea înlocuitorilor materiei de care duc lipsă (deci mai scumpe) pentru a face bunurile mai uşor disponibile. Pe lângă aceasta, tot mai multe resurse naturale valoroase sunt descoperite mereu.
Motivul real al celor care susţin controlul populaţiei este să menţină acelaşi echilibru de putere. Aceasta a fost demonstrat clar de către Henry Kissinger în National Security Study Memorandum 200, în 1974, şi apoi, subliniat de către Dr. Charles Ravenholt, director al oficiului pentru populaţie al USAID, în 1979: „Controlul populaţiei este necesar pentru a menţine o funcţionare normală a intereselor comerciale ale Statelor Unite în toată lumea. Fără a încerca să ajutăm acele ţări în dezvoltarea lor economică şi socială, lumea s-ar revolta împotriva prezenţei comerciale a SUA. Elementul obligatoriu este interesul propriu. Dacă explozia populaţiei continuă fără nici un control, aceasta poate duce la asemenea condiţii economice dezastruoase care vor genera revoluţii. Iar revoluţiile reprezintă ultimul lucru benefic pentru interesele Statelor Unite.”
Avortul este principalul instrument al susţinătorilor controlului populaţiei. După deciziile Curţii Supreme de Justiţie a SUA din 1973, care au declarat dreptul constituţional la avort, unul din judecătorii care au fost de acord cu aceasta a descris avortul ca fiind „o soluţie rezonabilă de control al populaţiei.”
Un alt instrument vital al programelor de control al populaţiei este elementul de impunere. Mulţi dintre părinţii fondatori ai controlului modern al populaţiei şi-au exprimat foarte clar susţinerea faţă de controlul guvernului al procesului de reproducere. Paul Ehrlich, de exemplu, susţinea metode obligatorii de control al populaţiei, dacă eşuau metodele voluntare, iar Garret Hardin susţinea că „ libertatea de a reproduce este intolerabilă”. Kingsley Davis scria: „Se pot aduce argumente că supra-reproducerea – creşterea a peste 4 copii – este o crimă gravă şi trebuie scoasă în afara legii.” Politica de control al populaţiei privind un singur copil implică avortul impus, folosirea pe larg şi obligatorie a dispozitivelor intrauterine şi a diverse mecanisme abortive, precum şi un sistem de penalizări financiare grave pentru cei care încalcă legea.
Cea care a fondat Planned Parenthood este evreica Margaret Higgins Sanger (1879 – 1966), importanta activista a avorturilor, eugenista. Apropriata a evreicei anarhiste Emma Goldman si al eugenistulului Clarence J. Gamble (proprietarul Procter and Gamble)
John Davison Rockefeller, Jr. a ajutat-o si finantat-o masiv pe Margaret Sanger (iubita lui HG Wells care nu s-a ocupat doar cu sf-uri ci a fost si un principal sustinator al eugeniei).
Margaret Sanger este iniţiatoarea mişcării pro-avort în SUA, sub pretextul că aceasta ar permite emanciparea femeii. Puţină lume ştie, însă, că fondatoarea organizaţiei-mamut International Planned Parenthood (cel mai mare furnizor de servicii de contracepţie şi avort din SUA, care în zilele noastre a deschis filiale în întreaga lume, beneficiind de finanţare de la bugetul federal SUA şi de sprijin politic) era o darwinistă şi eugenistă convinsă, cu prejudecăţi rasiale şi sociale.
Margaret Sanger propusese ca femeile din ţările în curs de dezvoltare să nu mai nască timp de un deceniu. Margaret Sanger nu a promovat ideea ca toate femeile să îşi controleze naşterile, ci doar grupurile sociale mai puţin dezirabile: păturile sărace sau alte rase decât cea albă.
Europenii sunt siliți să plătească pentru finanțarea avorturilor în țările sărace
Aceştia sunt banii cu care Comisia Europeană alimentează organizații cum ar fi Federația Internațională a Paternității Planificate (Planned Parenthood, IPPF), Marie Stopes International (MSI) și IPAS, care, sub pretextul că sunt preocupate de „sănătatea sexuală și reproductivă”, efectuează avorturi în ţări în curs de dezvoltare. Aceste avorturi sunt adesea numite „reglaj menstrual”, un termen special inventat pentru a induce în eroare, astfel încât femeile în cauză nici măcar nu știu ce li se întâmplă. Totodată aceasta este o cale de a ocoli legislația restrictivă, acolo unde avortul la cerere este ilegal.
Cele mai mari organizații din lume ce încurajează avortul – International Planned Parenthood Federation și Marie Stopes International – își duc campaniile privind planificarea familială, în diverse colțuri ale planetei. Aceste mari organizații, beneficiare ale fondurilor UE, încasează milioane de euro pentru proiecte privind “sănătatea reproducerii și sexuală”, folosind metode extrem de contestate.
Marie Stopes International a fost finanțată, în ultimii ani, cu sume importante din partea Uniunii Europene. Astfel, între 2005 și 2010, suma totală încasată de această organizație a fost de peste 30 de milioane de euro, existând dubii privind legalitatea primirii acestor bani. Din păcate, programele Bruxelles-ului includ și avorturile forțate, o practică extrem de controversată.
International Planned Parenthood Federation (IPPF) este cea mai mare organizaţie internaţională neguvernamentală care promovează şi oferă servicii de avort. În România este reprezentată de către Societatea pentru Educaţie Contraceptivă şi Sexuală (SECS). Pe aceeași scară valorică se află și Marie Stopes International (MSI), care duce campanii active pentru accesul mai facil la avort, oferind servicii de întrerupere a sarcinii, în Albania, India, România, Africa de Sud şi Vietnam.
Americanii susțin politica privind avorturile
Administrația Obama finanțează și ea, cu 50 de milioane de dolari pe an, agenția United Nations Population Fund (UNFPA), care susține politica privind controlul familial.
Fidel principiului „calea să scăpăm de sărăcie este să-i omorâm pe săraci”, guvernul federal al lui Barack Obama continuă hemoragia de fonduri publice spre lobby-ul și business-ul avortului. Încă 146 milioane USD au fost alocate prin intermediul Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională, USAID, celor mai mari grupări internaționale pro-avort, cu sediul în SUA: International Planned Parenthood Federation (IPPF) și Marie Stopes International (MSI).
Reducerea populației continuă să fie o prioritate a administrației americane, după cum rezultă din „State Foreign Ops bill” – legea operațiunilor în străinătate – adoptată de comisia de specialitate din Senatul american .
Conform acesteia, fondurile alocate „planificării familiale” prin cele 2 instituții amintite ar crește până la 644 milioane de dolari. Statele Unite au o lungă istorie de promovare a controlului populației în țările în curs de dezvoltare – circa 100 miliarde de dolari au fost folosiți în acest scop în ultimii 20 de ani. Că acum folosim termenul corect politic „planificare familială”, nu schimbă lucrurile – scopul e același.
Pornind de la o idee bazata pe rasism si controlul populatiei, miscarea pentru drepturile femeii a creat ceva cu adevarat demn de dispret: o industrie de miliarde de dolari, care distruge atat femeile gravide, cat si copiii nenascuti ai acestora.
Istoria avortului in America,a început de la inceputurile organizatiei Planned Parenthood si profitabilitatea clinicilor de avort. In America, Darwinismul a luat forma eugeniei, credinta ca rasa umana poate fi imbunatatita prin controlul asupra reproducerii populatiei.
Fondatoarea Planificarii Familiale, Margaret Sanger, o eugenista proeminenta, a promovat contraceptia conform principiilor evolutiei. “A vazut in contraceptie sacramentul evolutiei, deoarece prin contraceptie scapam de cei mai putin potriviti si ii pastram doar pe cei potriviti.” Sanger este recunoscuta pentru suportul oferit raspandirii “controlului nasterilor”, termen inventat de ea, ca “proces de eliminare a celor nepotriviti“.
Alfred Kinsey, a carui “experimente” in pedofilie, sado-masochism si homosexualitate au deschis larg usile anarhiei sexuale in secolul 20, a concluzionat plecand de la principii Darwiniste ca deviatiile sexuale umane nu erau cu nimic mai nepotrivite decat cele gasite in regnul animal. Inainte de a-si incepe experimentele sexuale, Kinsey, si el eugenist, a fost de profesie zoolog si a publicat o carte de biologie celebra in care promova evolutia.
Australia eugenista: proiect legislativ ce prevede STERILIZAREA COPIILOR BOLNAVI PSIHIC fara acordul parintilor
Conducerea Comisiei de Sanatate Mintala a Australiei de Vest a conceput recent o propunere care trece peste consimtamantul parintilor in aplicarea procesului de tratament al bolilor mintale, insarcinandu-i pe minori, indiferent de varsta, cu decizia privitoare la tratament – fie ca e vorba de sterilizare, fie de distrugerea tesutului cerebral prin proceduri psihochirurgice. Daca un “specialist in sanatatea mintala” ii poate convinge pe copii ca au nevoie de asemenea tratamente pentru binele lor, atunci cei mai tineri membri ai societatii australiene devin automat carne de tun pentru agenda eugenista.
Pare a fi scenariul unui film de groaza, insa totul este adevarat si documentat in intregime pe site-ul oficial al institutiei. In mintile bolnave a celor care ocupa pozitii de putere in toata lumea, separarea copiilor de parinti si folosirea lor pe post de cobai in experimente secrete este o forma perfect acceptabila de “medicina”.
Paginile 135 si 136 ale documentului (157, 158 in PDF) trateaza subiectul sterilizarii. Aici este explicat faptul ca, in cazul in care un psihiatru decide ca un copil sub 18 ani are “suficienta maturitate”, acesta va putea hotari daca vrea sa fie sau nu sterilizat, fara a-si intreba parintii. De asemenea, documentul mai precizeaza ca parintii nu vor fi niciodata anuntati de infaptuirea sterilizarii, la aceasta informatie avand acces doar “psihiatrul sef”.
“Autoritatile” din sanatate vor sa inchida in mod arbitrar copii in institutii de boli mintale, sa-i tina prizonieri pe perioade nedeterminate si sa-i supuna fortat procedurilor de distrugere cerebrala. Insa lucrurile stau chiar si mai rau, dupa cum putea vedea mai departe in documentul cu pricina. Psihiatrilor li se da puterea de a retine copiii “suspectati” de boli mintale impotriva vointei lor, pe durate nedeterminate de timp. Iar in timpul retinerii lor, copiii pot fi fortati sa se supuna programelor de administrare a medicamentelor, de restrangere a drepturilor, de vietuire in izolare totala, mergandu-se chiar pana la fortarea lor in a se supune procedurilor de psihochirurgie sau tratament electroconvulsiv.
Mai rau, persoanele indreptatite sa supuna copiii unui asemenea tratament, numite “specialisti autorizati in sanatate mintala“, sunt atat de vag definite, incat oricine ar putea fi autorizat de Psihiatrul Sef sa rapeasca presupusii “bolnavi mintal” si sa-i inchida in institutiile specifice, fara a se tine cont de vointa lor sau a parintilor.
De exemplu, guvernatorul Californiei, Jerry Brown, a aprobat recent o lege care permite vaccinarea copiilor de 12 ani impotriva HPV (vaccinul folosit fiind controversatul Gardasil), a hepatitei B si a diverse alte boli cu transmitere sexuala, fara a mai fi necesara obtinerea aprobarii parintilor.
searchnewsglobal.wordpress.com 