Scopurile ONU pentru omenire vizează copiii ca «agenţi ai schimbării»

un

ONU are o agendă vastă pentru întreaga omenire, iar copiii dumneavoastră sunt în prim plan. În documentul ONU ce expune cele 17 Obiective de Dezvoltare Sustenabilă ale planului principal al organizației, cuvântul „educaţie” este menţionat de mai bine de 20 de ori. Dar ONU şi viziunea sa radicală asupra „educaţiei” copiilor dumneavoastră, descrişi în acest manifest ca „agenţi ai schimbării”, merg mult dincolo de ceea ce majoritatea părinţilor ar putea gândi ca fiind educaţie.

ONU promovează în mod deschis ideea utilizării şcolilor pentru a îndoctrina întreaga umanitate cu un nou set de valori, atitudini  în vederea pregătirii noii ordini mondiale – „verde” și „sustenabilă”. Planul atotcuprinzător al ONU, în formularea căruia  a fost expus în documentulTransformarea lumii noastre: Agenda până în 2030 pentru o dezvoltare sustenabilă”.

Manifestul globalist, care a fost adoptat la finele lunii septembrie în cadrul întâlnirii ONU de la New York (25-27 septembrie 2015), atinge toate domeniile vieţii omenești. La modul esenţial, acest nou document este Agenda 21 a ONU căreia i-au fost „administraţi steroizi”. Prin mandatarea sistemului de sănătate şi redistribuirea bogăţiei „în şi între state”, până la solicitarea unor „atitudini/trenduri sistematice legate de sex (masculin/feminin)” şi control guvernamental pentru impunerea „consumului şi producţiei sustenabile”, planul ONU are în vedere ca „nimeni să nu fie exclus”. Aceasta se referă în mod special la copiii dumneavoastră.

Potrivit acestei viziuni, guvernele, în parteneriat cu ONU şi cu regimurile regionale emergente, vor fi în cele din urmă singurii furnizori de educaţie.
Ne angajăm să furnizăm educaţie de calitate, atotcuprinzătoare și echitabilă la toate nivelurile – preșcolar, şcolar, gimnazial, liceu, școală tehnică și profesională”, a anunţat ONU în declaraţia sa, afirmând totodată că fiecare persoană de pe planetă trebuie să aibă acces la oportunități de a primi „educație pe întreaga durată a vieții”.

Copiii şi tinerii sunt agenţi indispensabili pentru schimbare şi vor găsi în noile obiective o platformă pentru direcţionarea capacităţilor lor infinite în activism pentru crearea unei lumi mai bune”.

„Obiectivul nr. 4” din planul principal al organizației, care prevede „asigurarea educaţiei atotcuprinzătoare și echitabile, cât şi promovarea oportunităţilor de a primi educație pe întreaga durată a vieții, pentru toți” – se referă exclusiv la educaţie. Oferă, de asemenea, anumite indicii asupra modului în care copiii dumneavoastră vor deveni „agenţii schimbării” care, speră ONU, vor crea o lume totalitară întrevăzută de noua „agendă”.

După cum se afirmă în documentul ONU, până în 2030 organizaţia şi toţi membrii săi se vor asigura că „toţi” copiii dobândesc „educaţie primară şi gimnazială liberă, echitabilă şi de calitate”. Cu alte cuvinte, o „educaţie” finanţată de plătitorii de taxe, controlată de guvern şi inspirată de ONU – adică spălare de creier – pentru fiecare copil.

De asemenea, agenda ONU – la fel ca şi agenda lui Obama – prevede că trebuie să exite siguranţa că „toţi” copiii au acces la „educaţie, îngrijire medicală şi dezvoltare preşcolară de calitate, astfel ca ei să fie pregătiți pentru educaţia şcolară primară”.

Atât adulţii cât şi opţiunile lor pentru educaţie sunt, de asemena, ţinte ale acestui plan. „Până în 2030, se va asigura acces egal pentru femei și bărbaţi la educaţie  superioară, tehnică sau de specialitate, inclusiv studii universitare, la prețuri convenabile”, continuă documentul ONU.

Cu alte cuvinte, agenda pentru educaţie a ONU se va extinde de la leagăn până la mormânt, atingând fiecare punct dintre aceste extreme.

Pentru a asigura consistenţă programelor de îndoctrinare la nivel planetar, planul ONU cere „mai multă cooperare internaţională pentru formarea profesorilor”.

ONU a fost neobișnuit de transparentă referitor la aspectele asupra cărora se va focaliza acest regim „educativ”.
Până în 2030, se va asigura ca toţi elevii să dobândească cunoaştere şi aptitudini necesare pentru promovarea unei dezvoltări sustenabile, incluzând printre altele dezvoltare sustenabilă şi stiluri de viaţă sustenabile prin educaţie, drepturile omului, egalitatea sexelor, promovarea unei culturi a păcii şi non-violenţei, cetăţenie globală şi aprecierea diversităţii culturale şi a contribuţiei culturii la dezvoltarea sustenabilă”, se afirmă în planul global pentru statele anului 2030. Citiţi aceasta încă o dată şi întrebați-vă la ce se referă ONU de fiecare dată când impune „dezvoltare sustenabilă”.

Probabil sperând că nimeni nu va observa, ONU însăşi și-a divulgat secretele legate de educaţia pentru „dezvoltare sustenabilă” – o doctrină cheie pe Agenda 21 a ONU – şi ceea ce înseamnă aceasta, de fapt.

În general, mai mulţi oameni cu educaţie superioară, care au venituri mai mari, consumă mai multe resurse decât oamenii săraci, care au venituri mai mici”, se explică într-un „set de instrumente” ale ONU pentru dezvoltare sustenabilă.
În acest caz, mai multă educaţie înseamnă o amenințare mai mare la adresa sustenabilității”. Cu alte cuvinte, oamenii cu o educaţie reală au venituri mai mari şi tocmai de aceea ameninţă întreaga agendă a „sustenabilității”.

Chiar dacă obiectivele ONU arată că oamenii trebuie să „dobândească educație”, totuși, așa cum indică vechiul dicton, acţiunile vorbesc mai elocvent decât cuvintele. Cât despre alfabetizare, un plan ONU de formare a profesorilor prin care să fie învățați cum să predea „citirea” este un semn clar că aparatul global nu are nicio intenţie de a crea oameni cu ştiinţă de carte.

În 2005, UNESCO a emis Ghidul de citire şi scriere pentru şcoala primară, susţinând ceea ce organizația numea o „abordare echilibrată” a alfabetizării, prin promovarea metodei şarlatane a „cuvântului întreg” şi a câtorva scântei de fonematică.

Pe lângă învăţarea citirii incorecte şi asigurarea creșterii ratei analfabetismului în viitor, agenda educațională ONU pune, de asemenea, „educaţia” sexuală în prim plan. „Până în 2030 se va asigura accesul universal la serviciile de sănătate sexuală şi reproductivă (avorturi şi contracepţie), incluzând planning-ul familial, informarea şi educarea” se explică în document. Sigur că ONU este deja implicată în această activitate, publicând Ghidul internaţional pentru educaţia sexuală în 2009. În „instrucțiuni”, ONU cere ca, începând de la vârsta de cinci ani, copiii să învețe că masturbarea este „plăcută”. Până la vârsta de nouă ani, copiii încep lecţiile despre „afrodisiace”, „homofobie”, „transfobie”, despre pretinsa siguranţă şi dezirabilitate a avorturilor legale şi despre variate perversiuni. La vârsta de 15 ani, copiii învaţă cum să „promoveze dreptul şi accesul la avort sigur”. Agenţii schimbării, într-adevăr.

Pentru globalistul Consiliu pentru Relaţii Externe (CFR), un think-tank puternic care pledează pentru guvernarea globală şi capitularea suveranităţii naţionale, chiar şi toate acestea sunt „insuficiente” când vine vorba de „abordarea educației” a ONU. În revista oficială a CFR, Foreign Affairs, Eric Hanushek – membru al Hoover Institution, şi Ludger Woessmann – profesor de economie la Universitatea München, cer „un puternic şi coerent accent asupra educaţiei” care să fie realizat de către ONU, afirmând că acesta este un aspect „central pentru succesul agendei de dezvoltare globală.”

De ce ar trebui ca ONU să aibă o abordare a educației (sau chiar o agendă de dezvoltare) – sau ce autoritate îşi imaginează ONU că are pentru a se amesteca în educaţie – nu este niciodată explicat nici de ONU, nici de CFR. Carta ONU cu siguranţă nu dispune autorizarea acestui fapt.

CFR întrevede un set global de standarde educaţionale pentru toţi copiii, acompaniat de un regim de evaluare internaţională pentru a monitoriza rezultatele. „În locul simplei extinderi a accesului la şcolarizare,… obiectivul principal post-2015 pentru educaţie ar trebui să fie ca «tot tineretul să dobândească cel puţin îndemânările de bază»”, spun autorii, asemănându-se cu promotorii foarte nepopularei iniţiative Common Core, introdusă de regimul Obama pentru standardizarea învăţământului în şcolile din Statele Unite. Toate acestea se presupun a fi în interesul stimulării „creşterii economice”, pe care autorii articolului din Foreign Affairs spun că au studiat-o în diferite ţări.

Cel mai important pas ar fi ca ONU să stabilească un obiectiv calitativ explicit care să poată fi urmărit prin măsurarea aptitudinilor”, au continuat autorii CFR, pledând pentru un test internaţional de întărire a conformității, cum este testul PISA produs de cartelul OECD (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică) al statelor dezvoltate. „Acest obiectiv implică conectarea politicilor naţionale de educaţie şi a suportului internaţional cu rezultatele studentului observate prin evaluări regulate ale aptitudinilorsale.”

ONU promovează de ani de zile regimurile naţionale de educaţie care sunt pe drumul spre un sistem de educaţie globalizat, şi se mândreşte cu succesul său de până acum.

De asemenea, aşa cum această publicație şi altele raportează de decenii, aceasta nu este nici pe departe prima incursiune cu greutate a ONU în educaţia copiilor dumneavoastră. De fapt, planul principal anterior al ONU pentru planetă, numit Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, stipula ca toţi copiii din întreaga lume să fie la şcoala primară până în 2015, ca şi cum perspectiva ONU asupra educaţiei e mai presus de cea a fiecărui părinte, trib, comunitate, cultură şi naţiune de pe Pământ. Cu mult înainte de aceasta, Organizaţia pentru Cultură, Ştiinţă şi Educaţie a ONU – UNESCO – a formulat un World Core Curriculum (un curriculum de bază al întregii lumi) pentru a-l introduce în mod fraudulos în fiecare şcoală de pe Pământ – un fel de curriculum universal, pro-ONU, inspirat de ocultistul Alice Bailey.

Ministrul Educaţiei din administrația Obama, Arne Duncan, chiar numeşte UNESCO „partenerul său global” în administrarea agendei pentru educaţie „de la leagăn la carieră”, pentru a crea „cetăţeni verzi”.

Chiar și radicala Declaraţie a Drepturilor Omului a ONU, care afirmă în mod deschis că drepturile pe care pretinde că le conferă pot fi restricţionate sau abolite practic sub orice pretext (şi nu pot fi folosite niciodată contrar scopurilor sau principiilor ONU), abordează educaţia. În Articolul 26 al documentului, ONU oferă un indiciu important despre agenda sa reală a „educaţiei”, statuând explicit că educaţia „trebuie să promoveze activităţile ONU”. În acest scop, un „comitet al drepturilor omului” al ONU a cerut recent ca guvernele din întreaga lume să reglementeze toate şcolile private şi să le impună standardele guvernamentale în interesul „drepturilor omului”.

Miriade de summit-uri şi conferinţe ONU au fost, de asemenea, ţinute de-a lungul deceniilor, cerând în mod explicit un regim de educare global pentru a schimba valorile, atitudinile şi credinţele copiilor din întreaga lume. Chiar în această vară, şeful ONU, Ban Ki-Moon, şi Irina Bokova, şefa UNESCO, au declarat la Forumul Mondial al Educaţiei din Coreea de Sud că şcolile globalizate din întreaga lume trebuie să remodeleze valorile copiilor pentru a crea „cetăţeni globali”, „sustenabili”. Summit-ul a subliniat ceea ce ONU a descris ca „harta sa pentru educaţie globală” până în 2030 în profund controversata Declaraţie Incheon.

Educaţia trebuie să facă mai mult decât să producă indivizi care pot citi, scrie şi calcula”, a fost citat Ban ca afirmând într-un comunicat al ONU despre summit-ul din Coreea. „Trebuie să hrănească cetăţenii globali care se pot ridica la înălțimea provocărilor secolului 21.” Într-adevăr, la summit fiecare participant părea să fie total de acord că unul dintre scopurile principale ale „educaţiei” inspirate de ONU trebuie să fie „cetăţenia globală” şi îndoctrinarea cu „sustenabilitate”, sub masca asigurării „aptitudinilor de bază universale” pentru fiecare copil.

Şefa UNESCO, Irina Bokova,  „deschizătoare de drumuri” pentru organizaţia extinsă a ONU – a fost, de asemenea, cu totul de acord cu această agendă. „Avem datoria colectivă de a împuternici fiecare copil şi tânăr cu fundamentele corecte – cunoaştere, valori, aptitudini – pentru a le modela viitorul ca cetăţeni globalişti responsabili, care să dezvolte succesele ultimilor 15 ani”, a declarat ea, adăugând că educaţia va „transforma vieţi” şi va contribui la „progrese notabile în toate obiectivele propuse pentru dezvoltare sustenabilă.”
Cu alte cuvinte, ONU – nu părinţii, familiile, comunităţile sau chiar naţiunile – are „datoria colectivă” de a modela valorile copiilor pentru a-i transforma în „cetăţeni globali” gata să împlinească Agenda ONU pentru „dezvoltare sustenabilă”.

Printre obiectivele descrise la summit-ul ONU pentru 2030 există o serie de puncte puternic controversate care sugerează că ONU, deseori ridiculizat ca fiind „clubul dictatorilor”, va conduce „show-ul” – şi nu pentru a promova o educaţie adevărată, ci pentru a îndoctrina omenirea. Redau încă o dată unul dintre numeroasele Obiective globale pentru educație până în 2030, deosebit de semnificativ, pe care l-am citat și în prima parte a articolului: „Până în 2030, se va asigura ca toţi elevii să dobândească cunoaştere şi aptitudini necesare pentru a promova o dezvoltare sustenabilă, incluzând, printre altele, dezvoltare sustenabilă şi stiluri de viaţă sustenabile prin educaţie, drepturile omului, egalitatea sexelor, promovarea unei culturi a păcii şi non-violenţei, cetăţenie globală şi aprecierea diversităţii culturale şi a contribuţiei culturii la dezvoltarea sustenabilă.”

Componenta „educaţie” a planului principal al ONU – apreciat de fostul şef NATO Javier Solana, folosind retorica , ca Marele Salt Înainte – este doar o mică parte din marea agendă globalistă, prin care ONU şi regimurile membrilor săi vor să „schimbe lumea”.

Dar capturarea minţilor tinerilor va fi crucială pentru succesul lor, după cum a înţeles de secole orice cabalist nebun după putere sau psihopat care doreşte puterea asupra aproapelui său.

Pentru ca libertatea să poată supravieţui în viitor, ONU şi ale sale Obiective pentru Dezvoltare Sustenabilă trebuie să fie dezvăluite publicului larg, şi în cele din urmă zdrobite. Aceasta începe cu protejarea copiilor dumneavoastră de periculoasa agendă pentru „educaţie” a ONU.

Obiectivele ONU și protocoalele francmasonice

Observând ceea ce propune Agenda ONU pentru dezvoltare până în 2030, apare foarte clar faptul că protocoalele secrete francmasonice sunt în vigoare şi se urmăresc întocmai. Redau în continuare al XVI-lea protocol francmasonic, care enunță scopul real al agendei ONU în ceea ce priveşte promovarea tipului de educaţie expus mai sus.

Al XVI-lea protocol secret francmasonic

Modul secret în care universităţile pot fi făcute să devină nevătămătoare. Clasicismul va fi pe deplin înlocuit. Educaţia în Statul Planetar Unic şi alte profesiuni. Reclama obligatorie a autorităţii „Stăpânitorului” cel nou în şcoli. Desfiinţarea completă a învăţământului liber. Noile teorii ale Statului Planetar Unic. Independenţa gândirii va fi reprimată. Învăţătura în Statul Planetar Unic se va face mai ales prin imagine.

În scopul de a nimici cât mai repede şi definitiv toate forţele colective care nu sunt ale noastre, vom întemeia noi altele, care vor acţiona într-un spirit nou aşa cum vrem noi. Rectorii şi profesorii vor fi pregătiţi în taină pentru munca lor, în spiritul nostru francmasonic, prin programe de acţiuni strict secrete şi amănunţite, de la care ei nu se vor putea abate absolut deloc. Ei vor fi atunci numiţi numai după ce vor fi verificaţi cu mare grijă şi vor depinde de guvern.  Atunci când vom prelua puterea şi vom conduce printr-un Guvern Unic întreaga planetă, vom exclude complet din programele de studii dreptul cetăţenesc şi tot ceea ce priveşte aspectul tainic care se referă la problemele politice. Aceste mari secrete, care permit să fie manipulate masele, vor fi predate numai câtorva zeci de persoane alese chiar de noi prin testare pentru însuşirile lor speciale. Când vom fi în final la putere, vom scoate complet din programele de studii toate acele materii care înainte erau studiate şi care pot pricinui tulburări şi îi vom face pe tineri să fie ascultători şi să îi iubească până la idolatrizare (cultul personalităţii!) pe cei care îi vor conduce. Vom şterge apoi din memoria umanităţii toate informaţiile referitoare la faptele secolelor trecute care nu ne avantajează.  Tot atunci vom face astfel încât vom desfiinţa în întregime orice formă de învăţământ liber.  Sistemul de reprimare sistematică a gândirii binefăcătoare, creatoare, libere este de pe acum în vigoare în cadrul sistemului educaţional bazat din ce în ce mai mult pe folosirea persuasivă a imaginilor care va trebui să transforme cât mai repede oamenii în nişte animale supuse, care vor aştepta inerţi să li se înfăţişeze toate lucrurile prin imagini modificate conform intenţiilor noastre pentru a înţelege totul aşa cum vrem noi. În Franţa, unul dintre agenţii noştri cei mai eficienţi şi anume Bourgeois, a început deja să promoveze noul program de educaţie cu ajutorul imaginilor.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s