Institutul Tavistock din Londra este centrul mondial de control al mintii si emotiilor oamenilor de pe aceasta Planeta !

institutul-tavistock-din-londra-este-centrul-mondial-de-control-al-mintii-si-emotiilor-oamenilor-de-pe-aceasta-planeta-160523-1

Documentele proiectului MK-ULTRA Institutul Tavistock din Londra – centrul mondial de control al mintii si emotiilor oamenilor cu cei mai macabri psihiatri de pe Planeta. Roboţii umani – sclavi cu minţile controlate de alţii – s-au aflat printre noi de mii de ani, dar în epoca noastră au devenit o adevărată epidemie. După cum au declarat Fritz Springmeier şi Cisco Wheeler în ancheta lor amănunţită asupra programelor de control mental:

„Tehnicile de bază au fost create de familiile germane, scoţiene, italiene şi engleze, fiind aplicate de secole. Unii susţin chiar că ele provin din Egiptul antic şi din perioada Babilonului, în care se practicau vechile mistere. Se ştie că naziştii au studiat textele egiptene străvechi, în dorinţa de a afla aceste metode de control al minţii. Secretele şi documentele liniilor genealogice din vechime sunt foarte bine păzite.” Controlul minţii şi al emoţiilor umane este însuşi fundamentul controlului reptilienilor asupra rasei umane. Nu există altă modalitate mai bună de control decât cea a minţii. Manipularea externă a minţii oamenilor ia multe forme şi întrebarea corectă nu este cât de mulţi oameni au minţile controlate, ci cât de puţini nu le au.

Ori de câte ori lăsaţi un ziar, un program de televiziune sau o reclamă să vă influenţeze percepţiile şi deciziile, vă lăsaţi practic controlaţi din punct de vedere mental. Apariţia vastei reţele actuale de centre de control mental îşi are originea în Directoratul Armatei Britanice pentru Războiul Psihologic, comandat de generalul de brigadă John Rawlings Rees. Această instituţie avea legături strânse cu Clinica Tavistock, fondată în anul 1920 cu susţinerea directă a familiei regale britanice, prin intermediul ducelui de Kent. Mai târziu, a apărut Institutul Tavistock pentru Relaţii Umane din Londra, care a ajuns apoi centrul unei reţele globale care include Institutul Stanford din Statele Unite.

Scopul acestor organizaţii este controlul umanităţii prin intermediul manipulării externe a minţii. Rawlings Rees a fost un rasist vehement şi un susţinător al mişcării de eugenie a „rasei conducătoare”. El a studiat „nevrozele războiului” în timpul Primului Război Mondial şi a ajuns la concluzia că prin aplicarea anumitor condiţii poate fi declanşat şi stimulat un comportament nevrotic. El arată în cartea sa, „Modelarea psihiatriei de către război”[2], publicată în anul 1945, că Institutul Tavistock a demonstrat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial că „o zecime din populaţie este proastă din punct de vedere psihopatologic şi genetic”. După părerea lui, numărul acestor oameni ar trebui controlat, pentru a proteja societatea civilă, iar statul ar trebui să folosească diferite metode, inclusiv cele psihiatrice, pentru a împiedica sporirea numărului acestor oameni, în special în ţările coloniale înapoiate care ameninţă lumea civilizată.

Tavistock a fost instituţia care s-a ascuns în spatele culturii drogurilor şi a mişcării populare hippie din anii 60, cu susţinerea unei operaţii CIA (şi deci a Frăţiei), care a pus la dispoziţia tuturor drogul de sinteză numit LSD. Aceşti oameni caută în permanenţă tehnici din ce în ce mai puternice pentru a supune rasa umană unei servituţi cât mai depline. Aldous Huxley, un agent Tavistock şi „guru” al „revoluţiei” din anii 60, a revelat care este agenda instituţiei la o conferinţă pe care a ţinut-o la Şcoala de Medicină din California, în anul 1961. Iată ce a spus el: „În generaţia următoare va apărea o metodă farmaceutică ce le va permite oamenilor să îşi iubească servitutea şi să accepte dictatura fără lacrimi, ca să mă exprim astfel. Ea va da naştere unui fel de lagăr de concentrare fără suferinţă, care va permite reducerea libertăţilor oamenilor fără ca aceştia să se plângă. Dimpotrivă, ei se vor bucura, căci orice dorinţă de a se revolta le va fi înlăturată prin metode de spălare a creierului, propagandă şi tehnici farmaceutice. Aceasta va fi probabil revoluţia finală.”

Controlul mental pe bază de traume

Proiectul Monarh este unul din nenumăratele programe din cadrul MKUltra. În pofida dezminţirilor oficiale, el nu numai că este continuat la ora actuală sub alte nume, dar a fost chiar masiv extins. Fundamentul acestor proiecte aplicate în lumea întreagă este o tehnică numită controlul mental pe bază de traume, care explică, între altele, şi ceea ce fac sataniştii. Mintea umană are un mecanism de autoapărare care compartimentează memoria în urma unei traume intense. Aşa se explică de ce oamenii nu-şi pot aminti accidentele majore de circulaţie. Frăţia a înţeles acest mecanism încă din cele mai vechi timpuri. În lagărele de concentrare din Germania nazistă aceste metode au fost mult perfecţionate.

Mengele şi naziştii au înţeles că dacă poţi traumatiza continuu pe cineva prin tortură, abuz sexual şi prin sacrificarea şi torturarea altor persoane sub ochii victimei, poţi transforma mintea acesteia într-un fel de fagure de miere cu tot felul de compartimente sau bariere amnezice. Aşa se explică amploarea incredibilă pe care au luat-o ritualurile satanice. Odată mintea divizată în mai multe compartimente care nu ştiu nimic unele de existenţa celorlalte, acestea pot fi programate pentru diferite sarcini sau experienţe. Prin folosirea unor cuvinte cheie, sunete sau semnale, aceste compartimente pot fi scoase în faţă sau împinse în spate la fel ca nişte sertare.

Sindromul Personalitatilor Multiple prezent la multi oameni

Compartimentul activat devine nivelul conştient al persoanei în cauză, după care el este închis din nou în subconştient, pentru a putea accesa un alt compartiment. Altfel spus, după ce victima îndeplineşte o anumită sarcină, ea uită complet ce a făcut şi cu cine. Această stare a devenit cunoscută sub numele de Tulburare a Personalităţii Multiple (MPD – de la Multiple Personality Disorder), sau Tulburare a Identităţii Disociative (DID – de la Dissociative Identity Disorder). Cea din urmă este mai simplu de manipulat, căci compartimentele nu devin „personalităţi” în sine, ci doar fragmente disociate ale minţii, care s-au detaşat de restul conştiinţei. Este ca şi cum ai roti butonul unui aparat de radio, prinzând postul pe care îl doreşti. Chiar şi această tehnică pare primitivă prin comparaţie cu ultimele metode la care s-a ajuns. Ştiam din cercetările mele că există o obsesie a sataniştilor şi a pedofililor pentru sexul anal cu fetiţe mici, dar şi cu băieţii.

Sexul anal practicat de satanistii cu baietii

Terapeutul britanic Vera Diamond a explicat că aceasta este o metodă garantată de a crea multipli. Penetrarea anală este atât de dureroasă pentru un copil încât trimite un flux de energie de-a lungul coloanei vertebrale până la creier, unde explodează provocând o nouă diviziune a personalităţii. Procedeul este numit şoc vaso-vagal. Vera mi-a arătat o pictură făcută de o victimă de sex feminin a acestui procedeu în care era ilustrat chiar acest fenomen: un flux de energie care ieşea de la baza coloanei vertebrale şi ajungea în creier, unde exploda în toate direcţiile. După cum vedeţi, chiar şi sexul anal are o motivaţie precisă pentru cei care ştiu să-i exploateze efectele mentale şi emoţionale. Marea majoritate a oamenilor sunt mai mult sau mai puţin „multipli” (adică suferă de MPD), căci aproape toţi preferă să închidă într-un compartiment al subconştientului lor ceea ce nu doresc să vadă, dar în cazul de faţă vorbim de un fenomen extrem şi bine calculat. Mulţi soldaţi devin multipli atunci când asistă la un măcel inimaginabil, căci mintea lor selectează şi blochează respectivele amintiri, pe care apoi nu şi le mai aduce aminte.

În anul 1921, Traugott Konstantin Oesterreich, profesor la Universitatea Tubingen din Germania, a scris un studiu clasic despre Sindromul Personalităţii Multiple şi despre „posesiunea demoniacă”, intitulat Despre posesiune, demoniacă sau de altă natură. Studiul a revelat că metodele de control al minţii pornind de la traume au fost practicate în Franţa, Germania şi Belgia cu mult timp înainte de secolul XX. Există supravieţuitori şi profesionişti care au povestit că britanicii au folosit agenţi programaţi prin MPD în Primul Război Mondial. Deşi trauma pare aparent uitată, subconştientul acestor oameni continuă să îi chinuiască şi să le afecteze viaţa la nivel fizic, emoţional, mental şi spiritual. Mulţi oameni care sunt abuzaţi sexual şi traumatizaţi în mod sistematic în copilărie par instabili psihic, în special dacă programarea a încetat şi blocajele mentale încep să se destrame.

„Nebunii” care comit crime ori atentate teroriste – controlati mental DID

În ultimii ani au apărut o sumedenie de „trăgători singuratici” care comit asasinate în masă, trăgând în toate direcţiile. Un exemplu oribil de acest fel s-a produs în Marea Britanie în orăşelul Hungerford din Berkshire, în anul 1987, şi în Dunblane, din Scoţia, pe data de 13 martie 1996. Un „nebun” pe nume Thomas Hamilton a intrat înarmat într-o şcoală din Dunblane şi a deschis focul asupra copiilor dintr-o sală de gimnastică. A ucis 16 copii cu vârste între cinci şi şase ani, şi o profesoară. Efectul asupra psihicului colectiv al sute de milioane de oameni din întreaga lume, dar mai ales din Marea Britanie, a fost devastator. La scurt timp s-a produs masacrul de la Port Arthur, un orăşel din Tasmania, în Australia, când un alt trăgător singuratic pe nume Martin Bryant a „înnebunit” pe data de 28 aprilie 1996 şi a ucis 35 de oameni. A urmat atacul cu maceta al unui om din Marea Britanie asupra unor copii şi a profesorilor lor, la o şcoală din Wolverhampton. În martie 1998 s-a produs „Dunblane-ul american”, când doi copii, Mitchell Johnson, în vârstă de 13 ani, şi vărul său, Andrew Golden, în vârstă de 11 ani, au deschis focul asupra colegilor şi profesorilor lor de la şcoala Westside Middle School din Jonesboro, Arkansas, la numai 130 de mile de baza politică a lui Bill Clinton de la Little Rock. Cei doi au tras 27 de focuri şi au ucis patru elevi şi un profesor, ca să nu-i mai menţionăm pe cei răniţi. Unii criminali de acest fel sunt implicaţi în secte sataniste. Incidente similare s-au petrecut la Pearl, Mississippi, pe data de 1 octombrie 1997, şi la West Paducah, în Kentucky, şi Stamps, Arkansas, în luna decembrie a aceluiaşi an. Despre cei implicaţi în atacul din Pearl s-a afirmat că au fost implicaţi într-o mişcare satanistă. De atunci şi până în prezent s-au mai produs numeroase asemenea atacuri. Toate aceste evenimente poartă amprenta operaţiunilor de control mental. Ce anume se întâmplă, de fapt?

Priviţi profilurile acestor oameni. Cei mai mulţi dintre ei sunt etichetaţi drept puţin ciudaţi, dezechilibraţi sau săraci cu duhul. „Nu era zdravăn la minte”, l-au descris vecinii pe Martin Bryant, ucigaşul din Port Arthur. Acest profil se dovedeşte ideal atunci când doreşti ca un criminal să fie etichetat drept un „trăgător singuratic”. În cazul lui Bryant, acesta tocmai se întorsese dintr-o vacanţă de două săptămâni în Statele Unite când a înnebunit şi şi-a luat arma. Cei care îl cunoşteau au declarat că s-a întors din SUA schimbat, chiar dacă avea un lung istoric de probleme psihiatrice, Bryant fiind o creaţie a centrului global de control mental de la Tavistock, în Londra. Între anii 1983-84 a fost „examinat” de dr. Eric Cunningham Dax, de la Tavistock, care a decis ce „tratament” trebuie să i se prescrie în continuare. Dax a fost decenii la rând un apropiat al doctorului John Rawlings Rees, cel care a lansat întreaga operaţiune de spălare a creierelor de la Tavistock. S-a demonstrat că organizaţiile teroriste de genul IRA au oameni aflaţi „în adormire”, persoane care nu sunt folosite ani la rând, uneori decenii, până când apar circumstanţele potrivite pentru a li se cere să îndeplinească o anumită sarcină. La fel se petrec lucrurile şi în această lume a controlului mental. Există oameni programaţi să trăiască în comunitate cu un anumit profil moral, până când apare momentul să fie folosiţi. În limbajul de specialitate sunt cunoscuţi sub numele de „ochi morţi”. Ei nu au nici o idee că sunt folosiţi în acest fel, căci nu sunt responsabili de ceea ce se întâmplă în mintea lor.

Interesant mi se pare cazul ucigaşului din Dunblane, francmasonul Thomas Hamilton. Acestuia i s-a permis să poarte arme, deşi comportamentul lui ciudat ar fi trebuit să conducă la o retragere a permisului de port-armă. La fel, nimeni nu ştie de ce i-a luat poliţiei din Port Arthur o oră ca să răspundă la apel, deşi locul în care s-a produs masacrul era situat în imediata apropiere de sediul ei şi poliţiştii au fost informaţi la numai câteva minute de la primul foc de armă al lui Bryant. Un amănunt legat de Bryant, Hamilton şi mulţi alţii ca ei este că toţi consumau Prozac. Printre efectele secundare ale acestui medicament se numără nervozitatea, anxietatea, tendinţele suicidale, hipomania şi comportamentul violent dacă tratamentul încetează. Medicilor li se recomandă să nu prescrie acest medicament bolnavilor care au avut vreodată episoade maniacale. Urme ale ingredientului activ din Prozac s-au găsit inclusiv în sângele lui Henry Paul, şoferul prinţesei Diana din timpul accidentului de la Paris, din anul 1977. Care este aşadar motivaţia din spatele acestor masacre cu arma? Manipularea minţii şi a emoţiilor. Unde se petrec aceste crime în masă? Nu în cartierele interlope ale marilor oraşe precum Londra, Glasgow, Los Angeles sau Sidney, ci în micile comunităţi liniştite în care toată lumea se simte în siguranţă. La fel, bomba „McVeigh” şi împuşcăturile din şcoală nu s-au produs în New York sau Washington, ci în Oklahoma. Nu putem subestima efectul pe care îl au asemenea evenimente asupra psihicului colectiv, care atrage după sine dorinţa oamenilor de a fi „protejaţi” de autorităţi.

Astfel, pe străzi şi în şcoli apar tot mai multe camere de luat vederi, astfel încât oamenii să se obişnuiască cu ideea că sunt „protejaţi” de pericol de către „Fratele cel Mare”, adică de autorităţi. Într-unul din ziarele londoneze, cred că în Dayly Mail, a apărut după masacrul din Australia un titlu cu litere de o şchioapă, care a sintetizat perfect reacţia pe care au dorit să o provoace manipulatorii: „Oare chiar nu mai există nici un loc în lume în care să te simţi în siguranţă?” Atunci când astfel de lucruri se întâmplă într-un orăşel liniştit, ele încurajează într-o măsură şi mai mare o reacţie de tipul: „Doamne, la fel mi s-ar putea întâmpla şi mie sau copiilor mei. Trebuie ca autorităţile să ne protejeze”. O minte traumatizată este mult mai susceptibilă să fie manipulată. Frăţia doreşte să interzică dreptul populaţiei de a purta arme de foc, în vederea loviturii de maestru finale. Vă asigur că nimeni nu-şi doreşte mai mult ca mine ca lumea să renunţe la armele de foc, dar atunci când motivaţiile unor legi ale armelor sunt Hungerford, Dunblane, Tasmania, Oklahoma, etc., merită să ne punem unele întrebări. Avem de-a face cu acelaşi mecanism de creare a problemei – reacţie – găsire a soluţiei. Oricum, nimic nu este mai uşor în această lume decât să-ţi faci rost ilegal de o armă, aşa că aceste legi ale armelor nu vor opri pe nimeni să ucidă dacă va avea într-adevăr această intenţie.

Arma folosită de Martin Bryant în Port Arthur era furată şi el nu avea licenţă de port-armă. O lege care ar fi interzis portul de arme nu l-ar fi oprit cu nimic pe Bryant, dar adevăratul motiv pentru care asemenea legi sunt introduse pretutindeni în lume este împiedicarea populaţiei să se apere atunci când se va da ordinul să fie prinşi toţi cei care se opun Agendei. În Marea Britanie, părinţii copiilor ucişi la Dunblane au fost folosiţi în mod abuziv pentru a adopta o legislaţie anti-arme, propusă de aceiaşi oameni care au orchestrat crima împotriva copiilor lor. În situaţia în care Frăţia ar începe ofensiva finală, personal nu cred că aş folosi o armă împotriva celor care ar veni după mine, dar cine ştie cum ar putea reacţiona alţi oameni? Eu nu cred în violenţă ca răspuns la violenţă, dar nu toţi gândesc la fel, iar Frăţia ştie foarte bine acest lucru. Din acest motiv, membrii ei îşi doresc o populaţie neînarmată. Adolf Hitler a introdus o legislaţie similară de îndată ce a început să transporte oameni în lagărele sale de concentrare. Lagăre similare au fost deja construite în Statele Unite de o organizaţie numită FEMA, Agenţia Federală pentru Managementul Situaţiilor de Criză (Federal Emergency Management Agency), înfiinţată de Zbigniew Brzezinski, un reptilian care îşi schimbă forma, cel care a înfiinţat Comisia Trilaterală împreună cu David Rockefeller. FEMA este condusă de James Lee Witt. Dacă îl vedeţi vreodată la televizor, vă sugerez să îi priviţi ochii şi să vă întrebaţi de ce anume vă aduc aminte.

Roboţii umani cu mintea controlată sunt folosiţi de asemenea să transmită mesaje între diferite persoane, în afara canalelor obişnuite. Acestea includ informaţii neoficiale între liderii lumii, sau între ei şi capii reţelelor ilegale de trafic de droguri (controlate de Frăţie). Se pare că oamenii programaţi prin intermediul Sindromului Personalităţii Multiple îşi dezvoltă o memorie fotografică. Cuvintele comunicatului le sunt dictate sub hipnoză, apoi compartimentate, folosind de multe ori instrumente cu voltaj ridicat care reduc nivelul de zahăr din sânge, făcând persoana mai predispusă către sugestibilitate. Ulterior, un simplu cuvânt, o frază sau o acţiune sunt suficiente pentru a activa respectivul compartiment mental, iar robotul uman reproduce cuvânt cu cuvânt mesajul comunicatului, la fel ca o bandă înregistrată. Personal, nu am nici o îndoială că mulţi dintre liderii lumii sunt ei înşişi sub influenţa controlului mental practicat de manipulatori şi am convingerea că primul ministru britanic, Tony Blair, cu privirea sa distantă şi zâmbetul mecanic, se află sub un anumit fel de influenţă mentală. Mulţi oameni îi privesc pe cei despre care le vorbesc şi îmi spun: „Bine, dar par atât de drăguţi. Sunt convins că nu ar face niciodată aşa ceva”.

Un lucru pe care nu ar trebui să-l uitaţi este că minţile acestor persoane, printre care se numără prim miniştri şi preşedinţi, sunt compartimentate, ei putând trece cu uşurinţă de la o personalitate la alta. Este important să înţelegeţi acest lucru, dacă doriţi să urmăriţi până la capăt întregul complot. Nici chiar cei mai apropiaţi prieteni ai lor nu-şi pot da seama că ceea ce văd nu reprezintă decât un singur compartiment al minţii lor. Dacă i-ar vedea sub influenţa unui alt compartiment, nu i-ar putea recunoaşte. „Multiplii” controlaţi mental sunt folosiţi de asemenea pentru a se infiltra în acele organizaţii pe care Frăţia doreşte să le discrediteze şi să le distrugă. Odată ajunşi în interiorul acestora, ei sunt siliţi să se comporte într-un fel care trezeşte antipatia opiniei publice pentru organizaţia respectivă. Roboţii umani controlaţi mental, inclusiv copiii foarte mici, sunt instrumente perfecte pentru acte sexuale bizare de care se folosesc preşedinţii, liderii străini, politicienii şi oamenii de afaceri. De multe ori, aceste acte sunt încurajate pentru a-i atrage pe aceşti lideri în sfera de influenţă a Frăţiei, sau pentru a-i compromite şi pentru a-i şantaja, silindu-i să facă ce li se spune. Când vorbesc de acte sexuale „bizare”, nu exagerez deloc şi nu-mi vine deloc uşor să vorbesc despre ceea ce urmează. Consider însă important ca acest văl să fie ridicat, dacă nu pentru alt motiv, măcar de dragul celor care sunt supuşi acestor torturi groteşti chiar în timp ce dumneavoastră citiţi aceste rânduri. Din motive cât se poate de evidente, roboţii umani nu pot vorbi despre ceea ce li se întâmplă. Fie sunt aduşi în stare de zombi şi nu-şi mai amintesc nimic, fie, dacă Frăţia îi consideră expiraţi, sunt ucişi în mod obişnuit sau în ritualuri satanice la care participă oameni foarte faimoşi.

Vi se pare că ştiţi totul despre cei pe care îi vedeţi la televizor? În cazul acesta, vă rog să citiţi mai departe. Din fericire, există o femeie foarte curajoasă, supusă încă din copilărie unui program de programare mentală şi care a scăpat din sclavia impusă de guvernul Statelor Unite. A urmat un lung şi dureros şir de şedinţe de de-programare care au durat mai bine de un an, în urma cărora amintirile au început să-i revină una câte una. Femeia se numeşte Cathy O’Brien şi este o americancă de origine irlandeză. Împreună cu Mark Phillips, ea a scris o carte pe care şi-a publicat-o singură, intitulată Trans Formarea Americii. Povestea ei este uluitoare, dar există milioane de alte poveşti asemănătoare, iar procesul va continua dacă umanitatea nu va începe să se trezească din somn. Cathy descrie detaliat conversaţiile pe care le-a auzit, camerele şi decorul de la Casa Albă, de la Pentagon şi din diferite baze militare secrete care există în SUA. Poate descrie de asemenea detalii fizice ale celor implicaţi, pe care nu le-ar fi putut cunoaşte decât dacă i-ar fi văzut goi. Există cercetători care pun la îndoială o parte din detaliile descrise în Trans Formarea Americii, şi eu însumi am destule întrebări rămase fără răspuns. Principalele subiecte atinse şi numele care apar în cartea lui Cathy au revenit însă mereu şi mereu în relatările altor foşti sclavi care încep să-şi aducă aminte ce li s-a întâmplat, atât în cercetările mele cât şi în cele ale altor persoane. Povestea ei este o sinteză a unor lucruri care se întâmplă în întreaga lume, aşa că o voi reda pe larg. Cathleen (Cathy) Ann O’Brien s-a născut în anul 1957 în Muskegon, Michigan. Tatăl ei, Earl O’Brien, este un pedofil, iar una din primele amintiri ale lui Cathy este că nu putea să respire din cauză că penisul său se afla în gura ei. O astfel de traumă declanşează automat Sindromul Personalităţii Multiple, fără să mai fie nevoie de vreo programare, căci mintea copilului doreşte să scape ea însăşi de oribila amintire. Tatăl lui Cathy le-a permis inclusiv altor prieteni să abuzeze şi să o violeze pe ea şi pe fraţii săi (aşa cum au fost de altfel şi părinţii ei abuzaţi pe vremea când erau copii). Mama lui Cathy a fost abuzată de propriul ei tată, liderul unei loji masonice albastre. Fratele mamei, Unchiul Bob pentru Cathy, a fost pilot în Serviciile Secrete ale Forţelor Aeriene şi pretinde că a lucrat pentru Vatican.

Unchiul Bob se ocupa şi cu comercializarea de materiale pornografice, iar tatăl lui Cathy a forţat-o pe ea şi pe fratele ei mai mare Bill să participe la turnarea unor filme pornografice făcute pentru Mafia locală din Michigan, aflată în legătură cu „regele pornografiei” Gerald Ford, pe atunci membru în Camera Reprezentanţilor. Mai târziu, Ford a devenit vicepreşedinte al Statelor Unite sub Richard Nixon, şi apoi preşedinte, după ce Nixon a fost forţat să demisioneze de Henry Kissinger şi compania în urma scandalului Watergate. Ford a făcut de asemenea parte din Comisia Warren de „investigare” a asasinării preşedintelui Kennedy, care a decis că varianta oficială era adevărată, deşi era absolut imposibilă din punct de vedere logic. În timp ce Cathy O’Brien era încă fetiţă la şcoală, a fost violată de Gerald Ford în biroul senatorului de Michigan Guy VanderJagt, care a violat-o la rândul lui. VanderJagt avea să devină preşedinte al Comitetului Congresional Naţional al Partidului Republican, care l-a sprijinit pe violatorul şi ucigaşul de copii George Bush, prietenul reginei Angliei, să ajungă preşedinte al Statelor Unite.

Proiectul guvernamental MK-Ultra

Proiectul MKULTRA sau MK-Ultra a fost un program secret de cercetare a modificărilor comportamentului uman care a fost administrat de către Office of Scientific Intelligence din cadrul CIA. Programul a început la începutul anilor 1950 și a fost sancționat în mod oficial în 1953, i-a fost redus domeniul de aplicare în 1964 și din nou, mai drastic, în 1967 și în cele din urmă a fost oprit în 1973. Există o controversă în ceea ce privește folosirea involuntară a cetățenilor americani și canadieni ca subiecți în diferite teste ale proiectului de control al minții. MKULTRA a implicat utilizarea a mai multe metodologii de manipulare a diferitelor stări mentale ale oamenilor și de modificare a funcțiilor cerebrale, inclusiv administrarea mascată de medicamente (în special LSD) și alte substanțe chimice, hipnoza, privarea senzorială, izolare, abuz verbal și sexual, precum si diferite forme de tortură.

Mai multe aflam : „Proiectul folosea o mulţime de metode pentru a stimula funcţiile creierului şi a face ca subiecţii să fie mai uşor de controlat. Subiecţilor, cetăţeni americani şi canadieni, le-au fost administrate droguri sau substanţe care alterau percepţia, inclusiv LSD, aceştia fiind în plus lipsiţi de somn şi supuşi abuzurilor. În 1973, Richard Helms, pe atunci directorul CIA a ordonat distrugerea documentelor MKULTRA. Doi ani mai târziu proiectul a fost adus la cunoştinţa publicului cu ajutorul investigaţiilor efectuate de Church Committee (Comitetul Senatorial pentru Studiul Operaţiunilor Guvernamentale în domeniul Activităţilor de Spionaj , condus de defunctul senator Frank Church), care a folosit mărturii şi documente care au scăpat de distrugere. Legea informaţiilor, Freedom of Information Act (FOIA) a cerut publicarea unor alte 20,000 de documente adiţionale. Toate acestea au fost prezentate într-o audiere care a avut loc în 1977 în Senat. „Directorul adjunct al CIA a dezvăluit că peste 30 de universităţi şi instituţii erau implicate în „teste amănunţite şi experimente” care includeau folosirea de teste privind drogurile chiar pe subiecţi care nu fuseseră înştiinţaţi , de la toate nivelurile sociale, atât nativi americani cât şi străini” conform senatorului Ted Kennedy. „Numeroase asemenea teste implicau administrarea de LSD subiecţilor fără înştiinţarea acestora. Cel puţin un deces, al doctorului Olson, a rezultat în urma acestor activităţi.

CIA a insistat că experimentele MKULTRA au fost abandonate odată cu închiderea programului. Cu toate acestea Victor Marchetti, un veteran al CIA cu activitate de 14 ani în cadrul Agenţiei, a dezvăluit în 1977 că adevărul era altul. Declaraţia lui MArchetti a stârnit conspiraţioniştii care par convinşi că administraţia americană îşi continuă studiile în această privinţă şi că experimentele pe subiecţi supuşi involuntar la teste încă sunt în curs de desfăşurare. Scopul acestor experimente este, conform dezvăluirilor, abilitatea de a partiţiona creierul uman pentru a face persoana să răspundă la comenzi externe, fără să fie neapărat conştientă că o face.” Intr-un articol publicat pe site-ul Fenomene Paranormale aduce la cunostinta alte fapte practicate in cadrul proiectului MK-Ultra: „Experiemntele începute în 1950 au însemnat teste la care au participat peste treizeci de universităţi şi institute, administrând subiecţilor involuntari medicamente LSD, substanţe chimice, dar şi prin hipnoză, izolare, abuzuri şi torturi, reuşind să şteargă memoria subiectului, spre a o reconstrui complet diferită. Doctorul Olson este unul dintre cei care au decedat, neputând rezista acestui cumplit experiment de modificare a funcţiilor cerebrale. În 1995, se fac cunoscute mărturiile dr.Valérie Wolf – specialist în ajutorarea victimelor, şi ale victimelor Christine DeNicola şi Claudia Mullen, care descriu iradierile deliberate în special asupra copiilor, pentru a-i supune manipulării mentale programate – controlul minţii – în vederea transformării lor în spioni sau asasini.

Sunt vizaţi în cazul de faţă medicii L.Wilson Green, Sydney Gotlieb şi Martin Orne, directori ştiinţifici ai laboratoarelor chimice şi radiologice ale armatei. Se presupune că unul din aceşti subiecţi, controlat mental, a fost asasinul senatorului Robert F. Kennedy, iar altul – James Eagan Holmes, care în anul 2012 a ucis 12 oameni în cinematograful Aurora din Colorado. Deşi oprit în anul 1988, cele peste 150 de sub-proiecte aparţinând de MK-Ultra sunt dificil de urmărit, spre a ştii dacă într-adevăr s-au încheiat definitiv, după ce atâţia bani au fost investiţi în lansarea lui.”[5]

Experimentele odioase ale MK-Ultra

Acum ca am vazut o istorie a acestui proiect guvernament, este timpul de a vedea si cum se desfasurau aceste experimente pe oameni, iar site-ul Mediaromtv.ro ne prezinta pe larg: „Peste 30 de universităţi şi spitale au realizat experimente cu droguri asupra studenţilor, respectiv pacienţilor, fără ştirea acestora, în cadrul programului secret al CIA denumit MK-ULTRA. Chiar şi pentru cei mai agresivi critici ai Agenţiei, dezvăluirile apărute de-a lungul timpului despre anumite operaţiuni executate cu cinism şi sadism de CIA frizează incredibilul. În 1974, ziarul The New York Times publică informaţii despre activităţi ilegale desfăşurate de CIA pe teritoriul SUA, incluzând experimente de manipulare şi control mental realizate asupra cetăţenilor americani, fără ştirea acestora. Subiectul a atras atenţia Congresului SUA; s-au înfiinţat două comisii de anchetă – o comisie a Congresului (cunoscută sub denumirea Church Comitee) şi o comisie prezidenţială (comisia Rockefeller). Majoritatea documentelor privind respectivele experimente fuseseră distruse de CIA în 1971, dar chiar şi în aceste condiţii, anchetele celor două comisii au fost revelatoare. Raportul public emis în vara anului 1975 a confirmat faptul că CIA şi Departamentul Apărării (Department of Defense) au desfăşurat experimente de control mental asupra unui număr foarte mare de persoane (atât cu ştirea şi acordul lor, cât şi – în procent covârşitor – fără ştirea sau acordul acestora).

Aceste experimente făceau parte din programe ample de cercetare şi experimentare privind influenţarea şi controlarea comportamentului uman prin diferite metode, care includ, printre altele, folosirea substanţelor psihoactive (de exemplu droguri precum LSD-ul şi mescalina). Dezvăluiri ulterioare ale unor foşti agenţi CIA au confirmat temerile că experimentele respective nu au fost stopate; chiar şi în prezent continuă să se desfăşoare în SUA procese intentate de victimele acestor experimente.

CIA şi Războiul Rece !

CIA (Central Intelligence Agency – Agenţia Centrală de Spionaj) a fost fondată în SUA după al Doilea Război Mondial, în 1947. Presiunea „Războiului Rece” dintre URSS şi SUA a declanşat o suscipiciune aproape paranoidă între cele două superputeri. Această suspiciune reciprocă a justificat proliferarea spionajului, înarmarea, finanţarea unor conflicte colaterale şi înfiinţarea unor instituţii specializate, printre care şi CIA. Statutul constituţional al Agenţiei implica faptul că aceasta nu va desfăşura operaţiuni pe teritoriul SUA, nu are nici un fel de jurisdiscţie la nivel naţional şi nu se va implica în chestiuni de siguranţă internă. Încă de la început, statutul iniţial „defensiv” al CIA a fost controversat la cel mai înalt nivel, astfel că, în scurt timp, s-a admis oficial rolul ofensiv al acţiunilor de spionaj.

Războiul Rece a servit ca pretext pentru multe acţiuni nebuneşti, criminale, abominabile sau pur şi simplu imorale. Două exemple sunt suficiente. „Operaţiunea Paperclip” este numele de cod sub care SUA a organizat aducerea oamenilor de ştiinţă nazişti în SUA, sub identităţi false, şi includerea lor în programele de cercetare militară. S-a justificat că, altfel, URSS-ul ar fi preluat respectivii oameni de ştiinţă. Operaţiunea MKULTRA, alături de alte proiecte anterioare care vizau manipularea şi controlul mental, au fost justificate de posibile experimente similare desfăşurate în blocul comunist. Primele experimente ale CIA în domeniu au fost cunoscute ca Proiectul Chatter, Proiectul Bluebird şi proiectul Artichoke.

Operaţiunea Artichoke şi LSD-ul !

Programul experimental al CIA de control mental denumit „Operaţiunea Artichoke” a fost demarat în 1951. Acest proiect urmărea dezvoltarea unor metode de interogare „speciale şi extreme” care se concentrau asupra căilor şi metodelor de manipulare a minţii umane. El a fost la origine o replică la zvonurile care afirmau că URSS-ul şi China comunistă dezvoltau tehnici de spălare a creierului şi că acestea erau puse în aplicare asupra prizonierilor din războiul din Coreea, care se desfăşura la vremea respectivă şi înghiţea resursele SUA. Pe lângă tehnici de dezorientare, privare de somn, „chirurgie” psihică, electroşocuri, hipnoză, privare senzorială, programul era focalizat asupra folosirii drogurilor (de exemplu amfetaminele şi LSD-ul care tocmai fusese descoperit). Experimentele nu s-au derulat numai în laboratoare sau în case securizate, ci şi în închisori şi spitale de boli mintale. Operaţiunea Artishoke s-a concentrat de asemenea asupra problemei disponibilizării aşa-zişilor „agenţi terminaţi”, altfel spus asupra găsirii unor metode de inducere a amneziei asupra acelor agenţi operativi care au văzut prea multe şi nu mai ofereau garanţii. Acest gen de experimente au fost la originea zvonurilor despre asasinii denumiţi „candidaţi Manciurieni”. În ciuda unor zvonuri care au circulat în anii ’50, informaţii oficiale şi detalii întunecate despre acest program au ieşit la lumină abia în 1975 când au fost declasificate anumite documente.

Experimentele cu LSD au fost continuate de proiectul MKULTRA, demarat în 1953. Unele dezvăluiri despre aceste experimente au explodat atunci când familia unui fost ofiţer biochimist, dr. Frank Olson, a intentat proces autorităţilor americane pentru decesul acestuia; oficialii CIA au trebuit să recunoască faptul că prăbuşirea fatală a lui Olson dintr-o clădire din New York s-a datorat experimentelor cu LSD la care a fost supus, fără să-şi dea acordul, în cadrul programului MKULTRA. Investigaţiile ulterioare însă au trezit suspiciuni asupra faptului că biochimistul a fost asasinat pentru că ştia prea multe.

Debutul programului complex MK-ULTRA !

În aprilie 1953, directorul CIA, Alen Dulles, a autorizat demararea programului MKULTRA sub conducerea doctorului Sidney Gottlieb. Având la dispoziţie 6 procente din bugetul CIA, acest program a extins experimentele de control mental ale „Operaţiunii Artichoke” de la nivelul spionilor la nivel de masă, vizând controlul la nivelul unei armate aflate pe câmpul de bătaie sau chiar controlul întregii populaţii civile. Originea acestor experimente de control mental se pare însă că merge mai înainte în timp. Se cunoaşte la ora actuală faptul că după înfrângerea Germaniei Naziste în cel de-al doilea război mondial, SUA a scos din Germania elita cercetătorilor ştiinţifici ai celui de-al treilea Reich (aşa-numita operaţiune „Paperclip”). Gottlieb a avut astfel la dispoziţie, nu doar documentaţia experimentelor de manipulare din lagărele de concentrare naziste (în special Dachau), ci şi o parte din „experţii” care le-au conceput.

Experimentele cu droguri, radiaţii, microunde şi ultrasunete din cadrul programului MKULTRA s-au realizat asupra prizonierilor de război, asupra soldaţilor, dar şi asupra unor pacienţi din spitale psihiatrice sau asupra populaţiei. Un exemplu inedit îl constituie aşa-numitele „case securizate” în care se desfăşurau experimente. Printre acestea se numărau bordeluri în care se administrau substanţe psihodinamizante atât prostituatelor cât şi clienţilor; comportamentul lor era observat prin oglinzi semitransparente.

Proiecte şi subprograme ale MK-ULTRA !

Puţinele documente care nu au fost distruse de CIA revelează amploarea programului MKULTRA; nu mai puţin de 150 de proiecte se desfăşurau în cadrul acestuia. Informaţiile cele mai precise disponibile la ora actuală despre subprogramele şi proiectele din cadrul MKULTRA se datorează Arhivei Naţionale de Securitate, un institut de cercetare fondat în SUA de un grup de ziarişti, care colecţionează şi publică documente declasificate obţinute de la diferite instituţii în virtutea dreptului la informare. Documentele dezvăluie implicarea a peste 30 de Universităţi şi Instituţii în proiectele MKULTRA. Iată numai câteva dintre cele 150 de proiecte: Experimente de hipnoză realizate la universitatea Denver, Experimente desfăşurate la Boston Psychopathic Hospital, Studierea depresivilor, a schizofrenicilor şi alcoolicilor, Modificarea personalităţii, Manual de magie, Experimente cu LSD asupra studenţilor, Inducerea infirmităţilor, Fabricarea drogurilor, Recoltarea plantelor psihodinamizante, Combinarea drogurilor, hipnozei şi privării senzoriale, Somnul şi insomnia, Combinarea izolării şi electroşocurilor, Experimente asupra refugiaţilor unguri, Substanţe alergene, Taberele de copii, Influenţarea preocupărilor copiilor, Grupurile de adolescenţi, Sugestii subliminale etc. Aceste documente atestă realizarea de experimente cu droguri şi hipnoză asupra studenţilor în zeci de universităţi SUA, fără cunoştinţa sau acordul studenţilor.

CIA a cheltuit milioane de dolari în studiile metodelor de influenţare şi controlare a minţii umane prin intermediul drogurilor. Un document MKULTRA din 1955 enumeră studiile efectuate asupra substanţelor care afectează comportamentul, psihicul şi mentalul, clasificându-le astfel:
– substanţe care generează un comportament impulsiv şi imposibilitatea de a raţiona pâna la punctul în care subiectul să se discrediteze în public
– substanţe care măresc eficienţa mentală şi îmbunătăţesc percepţiile
– materiale care previn sau elimină beţia provocată de alcool
– substanţe care intensifică efectul alcoolului şi starea de beţie
– substanţe care induc (reversibil) simptomele unor afecţiuni psihomentale cunoscute
– materiale care uşurează inducerea stării de hipnoză şi o fac mai „eficientă”
– substanţe care întăresc rezistenţa la privaţiuni, tortură şi presiuni în timpul interogatoriilor sau spălării creierului
– materiale care induc amnezia (pierderea parţială sau completă a memoriei)
– metode fizice care induc stări de şoc şi confuzie şi care pot fi utilizate pe ascuns
– substanţe care produc handicapuri fizice precum paralizia picioarelor, anemie
– substanţe care induc stări euforice, fără a avea efecte secundare
– substanţe care alterează personalitatea şi stimulează dependenţa de o altă persoană
– substanţe care generează stări de confuzie mentală alterând capacitaea de a raţiona
– substanţe care diminuează voinţa şi eficienţa în muncă, atunci când sunt administrate în cantităţi infime, nedetectabile
– substanţe care generează slăbiciune şi distorsionează percepţiile vizuale şi auditive, preferabil fără efecte permanente
– substanţe care pot fi administrate pe ascuns, în cantităţi infime, pentru a face imposibilă orice activitate fizică.

Câteva experimente zguduitoare !

Un experiment deosebit de odios s-a desfăşurat la Spitalul Comunitar din Lexington, Kentucky, sub conducerea doctorului Harris Isabel. Acesta a fost angajat de CIA pentru a crea o serie de droguri sintetice. În acest scop, el a făcut experimente asupra pacienţilor săi, în special asupra celor de culoare. Partea tragică este că spitalul respectiv era o unitate de recuperare a dependenţilor de droguri şi alcool. În loc să îi trateze pe cei care se internau acolo de bunăvoie, personalul medical le administra cantităţi mari de droguri. Uneori se făcea aceasta fără ştirea sau asentimentul pacienţilor, alteori era exploatată efectiv dependenţa lor. LSD-ul, morfina, mescalina, marijuana şi scopalamina sunt doar câteva dintre substanţele experimentate. Una dintre tehnicile investigate implica administrarea, practic continuă a LSD-ului, în cantităţi foarte mari, pentru perioade lungi de timp (peste două luni). O altă tehnică urmărea combinarea efectelor barbituricelor (injectate într-un braţ) cu amfetaminele (injectate în celălalt braţ, după ce pacientul adormea). Scopul era ca subiectul să poată fi interogat în somn. Alte experimente combinau drogurile foarte tari (heroina, de exemplu) cu alcoolul.

Experimente MKULTRA s-au desfăşurat şi în Canada, prin intermediul medicului Donald Cameron, care a fost recrutat de CIA când lucra la Institutul Allan Memorial Institute din cadrul Universităţii Mc Gill din Montreal. El era plătit de CIA pentru a face experimente din programul MKULTRA pe pacienţii săi. În afară de LSD, Cameron experimenta diferite substanţe cu efect paralizant şi terapia cu electroşocuri de 30-40 ori mai intense decât în terapia convenţională. El inducea pacienţilor o stare de comă de lungă durată prin intermediul unor droguri (este cunoscut un caz în care un pacient a fost menţinut trei luni în comă) şi în acest timp le punea benzi cu sugestii sau zgomote. Alegând pacienţi care fuseseră internaţi pentru tulburări minore, precum anxietate sau depresie postnatală, el a obţinut efecte ireversibile asupra acestora, distrugându-i la modul cel mai concret. Ca efecte ale tehnicilor aplicate, pacienţii uitau să vorbească, nu îşi mai recunoşteau părinţii, deveneau convinşi că investigatorii sunt părinţii lor. Incontinenţa şi amnezia sunt efectele cele mai neînsemnate ale procedeelor experimentate de Cameron.

Acest personaj odios era considerat o somitate în lumea ştiinţifică. El era preşedintele Asociaţiei Mondiale de Psihiatrie, preşedintele Asociaţiei Psihiatrice din SUA şi a celei din Canada în acelaşi timp. El făcuse parte de asemenea din tribunalul medical de la Nürenberg. Aşa-numitele „experimente canadiene” ale MKULTRA au ieşit la iveală mult mai târziu, în 1984. Cea mai şocantă dezvăluire a fost faptul că autorităţile canadiene nu numai că ştiau despre aceste experimente, dar chiar au aprobat desfăşurarea lor. Problema recrutării subiecţilor era rezolvată şi prin şantaj. CIA avea control asupra unui număr relativ mare de bordeluri, în care filma pe ascuns tot ce se petrecea. Unele bordeluri erau amenajate ca veritabile case securizate de studiu şi analiză. Fie vizitatorii erau drogaţi fără ştirea lor şi filmaţi pentru a li se analiza comportamentul, fie erau şantajaţi prin anumite filmări pentru a accepta să se supună testelor.

Mai mult chiar, prin metode de control mental ale proiectului MKULTRA au fost „antrenate” un număr mare de prostituate. Scopul era, printre altele, punerea lor la dispoziţia unor personaje politice importante. Drogurile şi alte metode manipulative erau folosite pentru spălarea pe creier a acestor fiinţe chinuite, pentru ca ele să menţină discreţia şi să se supună tuturor capriciilor clienţilor lor. Pe de altă parte, ca orice altă agenţie de spionaj, CIA avea pe ştatul de plată numeroşi „agenţi” care de fapt erau prostituate.

Experimente de manipulare cu unde electromagnetice !

Oficialii CIA au declarat că experimentele cu droguri au fost abandonate în anii ‘60, pentru că nu s-au obţinut rezultate notabile. Nu există însă nicio garanţie că acesta ar fi adevărul, mai ales că foşti salariaţi ai CIA au confirmat prin declaraţii publice continuarea certă a experimentelor cu droguri mai târziu, în anii ’80 şi chiar şi în prezent. Alte surse din CIA au declarat că eforturile de cercetare s-au focalizat asupra „psihoelectronicii” – manipularea cu ajutorul şocurilor electrice. Doctorul Jose Delgado, neurofiziolog la Universitatea Yale, a beneficiat de finanţare pentru experimentele sale de stimulare electrică a creierului. Prin implantarea unor electrozi în creier, Delgado a descoperit că putea avea o mare putere asupra subiecţilor săi. El a creat nişte dispozitive electronice care operau pe bază de unde radio de frecvenţă medie. Receptorul implantat la nivelul creierului permitea modificarea stării psihice într-o plajă foarte largă (dar numai negativă). Stările induse includeau furia, dorinţa necontrolată şi oboseala. Delgado a ajuns la concluzia că atât mişcările, cât şi emoţiile şi comportamentul pot fi comandate prin impulsuri electrice. Experimentele realizate de dr. Ross Adey de la Universitatea din California au demonstrat posibilitatea de a influenţa undele cerebrale prin intermediul unor unde radio specifice. Un alt om de ştiinţă, Allen Frey, a realizat experimente de inducere a somnului la distanţă, prin intermediul undelor electromagnetice. De asemenea, el a reuşit inducerea unor zgomote şi a altor perturbări senzoriale prin intermediul undelor radio (subiectul auzea zgomote care nu existau de fapt). Experimentele sale au fost continuate de Joseph Sharp, care a reuşit să transmită cuvinte prin intermediul undelor radio. Toate aceste experimente ştiinţifice ar fi putut fi folosite şi în scopuri benefice, dar din păcate au fost muşamalizate şi apoi monopolizate de agenţiile de spionaj.

În 1974, J.F. Scapitz a experimentat combinarea acestor experimente şi tehnologii care folosesc undele electromagnetice cu experimentele iniţiale de hipnoză din cadrul proiectului MKULTRA. Astfel, prin transmiterea unor sugestii sau comenzi rostite de un hipnotizator experimentat se acţiona direct la nivel subconştient asupra subiecţilor, fără ca aceştia să realizeze că se petrece ceva. Mişcarea hippie şi aşa-numita „vară a iubirii” din anul 1967 sunt, afirmă specialiştii, corelate cu experimentele cu LSD realizate asupra populaţiei SUA şi în special asupra tineretului american, în cadrul MKULTRA şi posibil şi al altor programe secrete. Unii cercetători care au analizat documentaţia existentă despre programul MKULTRA asociază cu acesta anumite asasinate celebre. Se pare astfel că, atât asasinul lui Robert F. Kennedy, cât şi asasinul premierului israelian Itzchak Rabin au fost subiecţi ai unor experimente de programare mentală. S-a lansat aceeaşi ipoteză şi privitor la uciderea congresmanului Leo Ryan în timp ce acesta realiza o investigaţie în Jonestown. Mai mult, cutremurătorul genocid de la Jonestown, când 900 de persoane din gruparea „Templul Soarelui” condusă de Jim Jones au murit într-o presupusă sinucidere colectivă, se pare că a fost declanşat prin metodele de control mental dezvoltate de CIA.

Există de asemenea mărturii conform cărora anumite activităţi oculte de genul celor care se desfăşoară în subteranele de la Bohemian Grove, care implică ritualuri satanice combinate cu orgii sexuale şi ajung uneori chiar la sacrificii umane, folosesc pe post de victime persoane care au fost supuse perioade îndelungate tehnicilor de spălare pe creier şi de control mental din cadrul programului MKULTRA.”[6]

Proiectul guvernament de control al mintii Monarch (Monarch butterfly) !

Proiectul guvernament de control al mintii, Monarch (Monarch butterfly), asa cum a fost el denumit se refera la controlul mintii pe baza de trauma. Acest program a facut parte din imensul proiect MK-Ultra, despre care ati citit mai sus. În mijlocul subtilei înşelăciuni cerebrale practicate asupra populaţiei credule, printr-o multitudine de mediumi manipulaţi, stă una dintre cele mai diabolice atrocităţi ce se realizează asupra unui segment al rasei umane; o formă de control sistematic al minţii ce a impregnat fiecare aspect al societăţii de aproape 50 de ani. Pentru a evalua obiectiv cele ce urmează, unii ar trebui să-şi revizuiască ideologiile preconcepute în legătură cu natura dualistă a lumii. Rezolvând întrebarea filozofică dacă suntem buni din naştere sau răi din naştere reuşim să ne conturăm propria percepţie a realităţii şi, astfel, variabila spirituală din ecuaţia vieţii. Cele ce urmează sunt susţinute de documente guvernamentale americane declasificate, de persoane oficiale aflate în legătură cu comunitatea de informaţii americană, de publicaţii ale celor orientaţi spre sănătatea mintală şi de interviuri luate de la supravieţuitori supuşi împotriva voinţei lor unei foarte complexe forme de control al minţii bazată pe traumă, cunoscută ca programarea „MONARCH”. Un cuvânt de atenţionare pentru supravieţuitorii unui control al minţii intens şi sistematic şi/sau unele forme de abuz ritualic: există numeroşi „declanşatori” în acest articol. De aceea, este recomandat a nu se citi decât dacă există sisteme de sprijin sau dacă aveţi o personalitate în totalitate reintegrată.

O scurtă istorie a controlului

Religiile misterioase ale Egiptului, Greciei, Indiei şi Babylonului antic ajutat la punerea bazelor ocultismului, aceasta însemnând „cunoaşterea secretă”. Una dintre primele scrieri ce a fost de referinţă pentru ocultism este „Cartea egipteană a morţilor”, o compilaţie ce descrie explicit metode de tortură şi intimidare (pentru a crea o traumă), utilizarea licorilor (drogurilor) şi de spunere a formulelor magice (hipnotism), în final, ducând la sclavizarea totală a iniţiatului. (1) Acestea au fost ingredientele principale pentru o parte a ocultismului cunoscută ca satanism de-a lungul timpului. În timpul secolului al XIII-lea, biserica romano-catolică a crescut şi a solidificat dominionul său în Europa cu infama Inchiziţie. Satanismul a supravieţuit acestei perioade de persecuţii, ascunzându-se bine după vălul diferitelor grupuri ezoterice.

În 1776, un iezuit bavarez, pe numele său Adam Weishaupt, a fost desemnat de Casa Rotschild să centralizeze componenta de putere a Religiilor Misterului în ceea ce este cunoscut ca „Iluminati”, însemnând „iluminaţii”. Aceasta a fost un amalgam de puternice linii de sânge oculte, societăţi secrete de elită şi fraternităţi masonice influente, cu dorinţa de a crea cadrul pentru o „nouă ordine mondială”. Scopul oficial al acestora era de a aduce fericirea universală rasei umane. Intenţia ascunsă era de a creşte gradat controlul asupra maselor, devenind astfel stăpânii planetei.

Alianţa engleză

În secolul XIX, Marea Britanie şi Germania erau recunoscute ca zonele geografice principale aflate sub controlul Iluminaţilor. Astfel, nu ne va surprinde că primul pas în cercetarea în Ştiinţa Comportamentului a avut loc în 1882, în timp ce primele tehnici psihiatrice şi medicale utilizate în controlul minţii au fost dezvoltate la Institutul „Împăratul Wilhelm” (Kaiser Wilhelm Institute) din Germania. Institutul Tavistock de Relaţii Umane (Tavistock Institute of Human Relations) a fost înfiinţat în Londra în 1921 pentru a studia limita de rezistenţă umană. Kurt Lewin, un psiholog german, a devenit directorul Institutului Tevistock în 1932, iar, aproape în acelaşi timp, Germania nazistă îşi intensifica cercetările în neuropsihologie, parapsihologie şi ocultism.

Interesant este faptul că un schimb progresiv de idei ştiinţifice a avut loc între Anglia şi Germania, cel mai notabil în domeniul eugenie: mişcarea devotată „îmbunătăţirii” speciei umane prin controlul factorilor ereditari la procreare. Infama unire enigmatică a celor două ţări a fost realizată parţial prin Ordinul Zorilor Aurii, o societate secretă ce aduna mulţi oficiali de rang înalt din partidul nazist şi din aristocraţia britanică. Înaltul ofiţer SS Heinrich Himmler conducea un proiect ştiinţific denumit Lebersborn, ce includea procreare selectivă şi adoptarea copiilor, un număr ciudat de mare de gemeni printre ele.(2) Scopul programului era de a crea o superrasă (arienii), care ar trebui să fie în totalitate loiali cauzei celui de-al Treilea Reich (Noua Ordine Mondială).

Multe dintre experimentele primare în inginerie genetică şi modificarea comportamentului au fost conduse de dr. Joseph Mengele la Auschwitz, unde a analizat cu sânge rece efectele traumei, colorarea ochilor şi procrearea gemenilor. Pe lângă experimentele chirurgicale secrete realizate în lagărele de concentrare, unii dintre copii au fost supuşi şi unui număr mare de electroşocuri. Mulţi dintre ei însă, nu au supravieţuit brutalităţii.

În acelaşi timp, „spălarea creierului” era făcută pe cei internaţi la Dachau, ce erau hipnotizaţi şi apoi li se administra mescalină, un drog halucinogen. În timpul războiului, cercetări paralele asupra comportamentului au fost conduse de dr. George Estabrooks la Colgate University. Legăturile sale cu armata de uscat americană (Army), CID, FBI şi alte agenţii au rămas învăluite în secret. Estabrooks mai „aluneca” ocazional şi mai discuta despre munca sa la crearea curierilor hipnoprogramaţi şi a personalităţilor disociate induse hipnotic.(3)

După al doilea război mondial, Departamentul Apărării al Statelor Unite a „importat” mulţi oameni de ştiinţă de vârf nazişti germani şi fascişti italieni, precum şi spioni via America de Sud şi Vatican. Numele de cod al acestei operaţiuni a fost „Proiectul Agrafa” (Project Paperclip).(4) Unul dintre cei mai însemnaţi oameni pe care i-a luat America a fost generalul german Reinhard Gehlen, şeful informaţiilor pentru Rusia al lui Hitler. După sosirea în Washington D.C. în 1945, Gehlen s-a întâlnit de mai multe ori cu Preşedintele Truman, generalul William „Wild Bill” Donovan – directorul Office of Strategic Services (OSS) şi cu Allen Dulles, care avea să devină mai târziu şeful CIA. Obiectivul sesiunilor lor de brain-storming era să reorganizeze serviciul de informaţii american, transformând-o într-o extrem de eficientă organizaţie acoperită. Punctul culminant al eforturilor lor a produs Grupul Central de Informaţii ( Central Intelligence Group) în 1946, redenumit Agenţia Centrală de Informaţii (CIA) în 1947.

Reinhard Gehlen a avut o profundă influenţă în crearea Consiliului Naţional de Securitate (National Security Council), de la care a derivat Actul Naţional de Securitate din 1947. Această parte legislativă a fost creată pentru a proteja un număr excesiv de activităţi guvernamentale ilegale, inclusiv programe clandestine de control al minţii.

Evoluţia proiectului „MKULTRA”

Cu CIA şi Consiliul Naţional de Securitate clar stabilite, primul dintr-o serie de programe acoperite de spălare a creierului a fost iniţiat de Forţele Navale (Navy), în toamna anului 1947. Proiectul „Chatter” (Proiectul „Murmur”) a fost dezvoltat ca răspuns la „succesele sovietice” în utilizarea „drogurilor adevărului”. Această raţiune era, în orice caz, o poveste de acoperire în cazul în care programul avea să iasă la lumină. Cercetarea s-a concentrat pe identificarea drogurilor ce ar putea fi utilizate în interogări şi recrutarea agenţilor. (5) Proiectul a luat sfârşit oficial în 1953. CIA a decis să extindă eforturile în domeniul modificării comportamentului prin naşterea Proiectului „PASĂREA ALBASTRĂ” (Project „BLUEBIRD”), aprobat de Allen Dulles în 1950. Obiectivele sale erau: descoperirea unor mijloace de condiţionare a personalului pentru prevenirea extragerii neautorizate a informaţiilor de la acesta prin mijloacele cunoscute;
investigarea posibilităţii de control a unui individ, prin aplicarea unor tehnici speciale de interogare;
cercetarea posibilităţii lărgirii memoriei;
stabilirea unor mijloace defensive pentru prevenirea controlului de către forţele ostile a personalului agenţiei.
În august 1951, Proiectul „PASĂREA ALBASTRĂ” a fost redenumit Proiectul „ANGHINAREA” (Project ARTICHOKE”), ce a evaluat utilizarea ofensivă a tehnicilor de interogare, inclusiv hipnoza şi drogurile. Programul a încetat în 1956. trei ani înainte de oprirea Proiectului „ANGHINAREA”, apare Proiectul „MKULTRA”, la 13 aprilie 1953, după indicaţiile date de Richard Helms, director delegat al informaţiilor centrale (Deputy Director of Central Intelligence – DDCI), cu scopul de a stabili un „mecanism special de finanţare de o sensibilitate extremă”. (6) Presupusa etimologie a lui „MK” este „Mind Kontrolle”. Traducerea evidentă a cuvântului german „kontrolle” în engleză este „control”. (7) o armată de doctori germani procuraţi după război din sferele naziste, a fost de o inestimabilă valoare în dezvoltarea lui „MKULTRA”. Corelaţia dintre experimentele desfăşurate în lagărele de concentrare şi numeroasele sub-proiecte ale „MKULTRA” sunt foarte clar evidenţiate. Variatele căi de control al omului utilizate în „MKULTRA” au inclus iradierea, electroşocurile, psihologia, psihiatria, sociologia, antropologia, grafologia, substanţele de hărţuire şi materialele şi aparatura militară, „LSD” fiind cel mai des utilizat „material”. O procedură specială, numită „MKDELTA”, a fost stabilită pentru a conduce „MKULTRA” în străinătate. Materialele „MKULTRA/DELTA” au fost utilizate cu scopul de a hărţui, discredita sau incapacita. (Cool Dintre cele 149 de sub-proiecte identificate ce se desfăşurau sub umbrela „MKULTRA”, Proiectul „MONARH” (Project „MONARCH”) a fost început oficial de către Armata de Uscat a Statelor Unite (U.S. Army), la începutul anilor ’60 (deşi, neoficial, fusese implementat mult mai devreme) şi pare să fie cel mai important, fiind, încă, clasificat STRICT SECRET din motive de „securitate naţională”. (9) „MONARCH” poate să fi reieşit din proiectele „MKSEARCH”, cum ar fi Operaţiunea „SPELLBINDER” („LEGĂTURA VRAJEI”), care trebuia să creeze asasinii „adormiţi” (ex. „candidaţii manciurieni” – „Manchurian Candidates”), ce puteau fi activaţi după primirea unei fraze sau a unui cuvânt cheie în timpul unei transe post-hipnotice. Operaţiunea „OFTEN”, un studiu ce a încercat să controleze puterea forţelor oculte a fost unul dintre cele câteva programe de acoperire ce trebuia să ascundă realitatea perfidă a Proiectului „MONARCH”.

Definiţie şi descriere

Numele „Monarch” nu este neapărat definit în contextul nobilimii regale, ci se referă mai degrabă la fluturele-monarch (Monarch butterfly). Când o persoană suferă traume prin electroşocuri, o senzaţie de pierdere a greutăţii capului este resimţită de parcă ai pluti sau ai bate din aripi ca un fluture. Există, de asemenea, o reprezentare simbolică legată de transformarea sau metamorfoza acestei frumoase insecte: de la o omidă, la un cocon (adormire, inactivitate), până la fluture (o nouă creaţie), ce se va întoarce la punctul său de origine. Aceasta este schema care face unice aceste specii. Simbolismul ocult dă un înţeles adiţional cuvântului „psihic”: acesta înseamnă „suflet” , dar şi „fluture” ce vine de la credinţa că sufletele umane devin fluturi în timp ce caută să se reîncarneze din nou. (10)

Unele grupuri mistice antice, cum ar fi gnosticii, au văzut fluturele ca un simbol al cărnii pângărite. „Îngerul morţii” (vi-l amintiţi pe Mengele?) a fost portretizat în lucrările de artă gnostice strivind fluturele. (11) o marionetă este o păpuşă căreia îi sunt ataşate fire, fiind controlată de păpuşar, tot astfel „programarea Monarch” se referă la „sindromul marionetă”. „Condiţionarea Imperială” este un alt termen utilizat, în timp ce unii terapeuţi în boli mintale o cunosc ca „secvenţe de răspuns condiţionat la stimuli”. Proiectul „Monarh” poate fi cel mai bine descris ca o formă de disociere structurată şi integrare ocultă, cu scopul de a compartimenta mintea în personalităţi multiple în interiorul unui cadru sistematic. În timpul acestui proces, un ritual satanic ce include, de obicei, mistica Cabalei, este realizat, cu scopul de a ataşa un anume demon sau grup de demoni schimbării corespunzătoare. Desigur, cei mai sceptici vor vedea asta ca un mijloc de a creşte efectele traumei în interiorul victimei, negând orice credinţă iraţională că posedarea de către demoni, de fapt, are loc.

Liniile de sânge şi crearea gemenilor

Majoritatea victimelor/supravieţuitorilor se trag din familii (linii de sânge) satanice cu multe generaţii în spate şi sunt programate, la suprafaţă, „să-şi îndeplinească destinul de aleşi sau de generaţii alese” (un termen inventat de Mengele la Auschwitz). Unii sunt adoptaţi de familii cu aceleaşi origini, alţii sunt utilizaţi în aceste coşmaruri neurochirurgicale ca „cei ataşaţi” (cei ce nu aparţin liniilor de sânge), de obicei, proveniţi de la orfelinate, case de adopţii sau familii incestuoase cu o lungă istorie pedofilă. Se pare, de asemenea, că, există un model al membrilor de familie afiliaţi agenţiilor de informaţii militare sau guvernamentale. Mulţi dintre cei abuzaţi vin din familii care folosesc catolicismul, mormonismul sau creştinismul carismatic ca o „faţadă” pentru activităţile lor abominabile (membrii altor grupări religioase fiind şi ele implicate). Victimele/supravieţuitorii răspund, în general, mult mai bine la o structură ierarhică religioasă (dogmatică, bazată pe legi) rigidă, fiindcă se merge în paralel cu programarea lor de bază. Autoritatea nu este provocată, pentru că voinţa lor este subjugată prin condiţionări subiective şi bazate pe ordine.

Caracteristicile fizice de identificare ale victimelor/supravieţuitorilor includ adesea multiple cicatrice datorate electrozilor şi/sau aluniţe rezultate pe piele. Câţiva ar putea avea diverse părţi ale corpului mutilate de cuţit, ştampile incandescente sau ace, fluturi sau tatuaje oculte fiind, de asemenea, comune. În general, cei ce se trag din liniile de sânge alese este puţin probabil să aibă astfel de semne, pentru că pielea lor trebuie „să rămână pură şi imaculată”. Scopul final al acestei manipulări sofisticate a acestor indivizi poate suna nerealist şi depinde de gradul nostru de înţelegere al tărâmurilor fizic şi spiritual. Cele mai adânci şi mai întunecate modificări din interiorul liniilor de sânge alese sunt făcute să fie inactive până când „Anticristul” va fi revelat. Aceste modificări pentru „Noua Ordine Mondială” conţin, se pare, ordine şi instrucţiuni pentru antrenarea şi/sau iniţierea unui larg segment al populaţiei (posibil clone sau „oameni fără suflet”), stimulând astfel, programul de control social pentru noul mileniu. „Crearea de gemeni” pe cale nebiologică este încă o trăsătură bizară observată în cadrul programării „Monarh”. De exemplu, doi copii ce nu se cunosc vor fi iniţiaţi ceremonial într-un ritual magic de „legare a sufletelor”, putând fi astfel, „împerecheaţi inseparabil pentru eternitate” (să fie o altă conexiune cu Mengele?). Ei împart, în mod esenţial, două jumătăţi ale aceleiaşi informaţii programate făcându-i interdependenţi. Fenomenele paranormale ca proiecţia astrală, telepatia, percepţia extrasenzorială etc. par să fie mai pronunţate între cei ce au trecut prin acest proces.

Sursa: departamentul-zero.ro

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s