Johannis la Cotroceni sau lupu’ la stână ?

Unii au făcut mult caz de faptul că Klaus-Werner Iohannis „este neamţ“ şi, ca atare, ar fi un om muncitor – în sensul figurat, evident, căci el este profesor de fizică de liceu – şi cinstit şi care, deci, lucrează „nemţeşte“; de aceea, s-a lansat sloganul electoral „România lucrului bine făcut“, pus sub toate afişele electorale ale „neamţului“. Doar ignoranţa fanilor şi a consilierilor săi face ca din arsenalul lor electoral să lipsească un citat din cartea lui Tadeusz Kotarbinski, TRATAT DESPRE LUCRUL BINE FĂCUT! Citat care, eventual, i-ar fi lustruit imaginea de profesor a lui Iohannis; evident, cu condiţia să tacă; pentru că atunci când întredeschide gura – căci el nu vorbeşte cu toată gura, cu gura deschisă, ci strecoară cuvintele printre dinţi, de parcă înjură continuu –, atunci, ziceam, se vede că este un neisprăvit întru cele intelectuale.

Saşii trebuiau toţi traşi în ţeapă

Problema este, însă, doar o mistificare propagandistică, în stilul deja cunoscut al liberalilor: Klaus-Werner Iohannis nu este „neamţ“, adică german, ci este un pârlit de sas. Or, despre saşi, noi avem numai amintiri amare: saşii au născocit mizeriile despre viteazul domnitor român Vlad Ţepeş, care, prin intermediul tipăriturilor lor, au inundat Occidentul, dându-i ocazia altui neisprăvit şi dezaxat psihic, Bram Stoker, să umple paginile unei cărţi cu halucinaţiile lui, născocind un personaj sinistru care ar fi vieţuit în Carpaţi, carte care va sta la baza unor diverse scenarizări ale filmului pe tema lui „Dracula“. În terminologia actuală, saşii trebuiau condamnaţi pentru atac la imaginea Ţării Româneşti, iar acum, implicit, a României. După cum scrie în Vechiul Testament, descendenţii moştenesc nu numai averea, ci şi păcatele antecesorilor şi, aşa cum i-ar fi tras în ţeapă Vlad Ţepeş, tot astfel trebuie să-i tragem noi în ţeapă, în frunte cu sasul lor emerit: Iohannis-Decoratu’ de Germania pentru nişte merite de ea ştiute: pentru detalii vezi: Klaus Iohannis va reprezenta interesele Germaniei în Guvernul României.

Am mai relevat că Klaus-Werner Iohannis a fost scos din anonimat precum pe iepurele din pălărie de către demagogul Crin Antonescu, în articolul „Crin Antonescu-Vorbete, omul cu ochi de peşte-mort-de-trei-zile“. În acest material îl citam inclusiv pe Marius Sălăjean, cu formidabilul său articol „Klaus Iohannis: un mason spre Palatul Victoria?“ Adică el dezvăluia dezinvolt „urma copitei despicate“! Confirmarea acestei semnalări a fost făcută în 13 noiembrie a.c., în documentarul „Klaus Iohannis e omul masoneriei germane pentru destabilizarea României“. Vedeţi, pe larg, aici: http://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/klaus-iohannis-e-omul-masoneriei-germane-pentru-destabilizarea-romaniei-134836.

 

Johannis a fost sprijinit in activitatea sa de lideri si afaceristi de marca din Sibiu, care au capatat pozitii importante pe harta puterii fiind catalogati drept principalii „sateliti” ai Clubului Economic German. Printre acestia au aparut in centru atentiei masonilor si Steffan Mildner, coordonatorul biroului de consultanta romano-germana GTZ din Sibiu, al carui nume a fost conectat la ramificatiile afacerii retrocedarilor din centrul istoric al Sibiului catre Consistoriul Evanghelic German.

Motivatia masonica a acestui gest o reprezinta faptul ca de numele GTZ se afla legat importanti finantatori care isi desfasoara activitatea in cadrul Ministerului Federal de Interne German, in interiorul caruia activeaza importanti lideri masonici in frunte cu Otto Schilly. Alaturi de acesta pe harta puterii masonice sibiene si-a facut incet loc Steffan Johannes Max Braune, numarul doi in cadrul Aliantei PNL-PD Sibiu si aflat in structura de conducere a Clubului Economic German. A fost propulsat in prim plan ca urmare a finantarilor masive acordate actualei puteri sibiene, prin verigile afacerii Titan Trade, precum si prin influentarea unor centre locale de putere, precum Consiliul Local, in presoana Otiliei Man.

Cel mai recent membru al filierei germane il constituie Andreas Huber, care „pastoreste” afacerile reprezentantei germane Opel la Sibiu, si pe care Werner Klaus Johannis l-a cununat in cursul lunii august, creandu-i partie pentru a accede in cercul de elita al Clubului Economic German. Paradoxal este faptul ca cel care a netezit terenul pentru proliferarea masonilor germani mai sus mentionati in Sibiu nu este de origine germanica, ci este un roman: Crin Andanut, de profesie economist. Increngaturile propulsarii lui Crin Andanut ca si capat de pod al masoneriei de sorginte germanica se regaseste in anul 1993. Pe atunci cel in cauza era sef de cabinat la Fundatia Romano-Germana si avea in vizor ca in functia de director al institutiei mai sus mentionate sa fie promovat un om care sa faca jocurile masoneriei.

Speculand o presupusa relatie de concubinaj intre directorul fundatiei din acel moment si secretara acestuia, Crin Andanut s-a trezit peste noapte in functia suprema de decizia a fundatiei mai sus mentionate. Pe aceasta cale, si-a castigat increderea masonilor si a dat frau liber patrunderii in Sibiu a masoneriei germane, facand interventii ca, prin influenta sa, pionul german GTZ sa aiba sediul in buricul orasului, pe strada Avram Iancu. Intalnirile masonilor germani au ajuns astfel sa aiba loc la ceas de taina in crama Mildcosib, care apartine aceluiasi Steffan Mildner de la GTZ si in cadrul careia isi expun ideile de sorginte masonica persoane precum: Werner Klaus Johannis si arhitectul sef Szabolts Guttmann.

Susţinerea largă din partea partidelor politice pentru Klaus Iohannis se datorează faptului că este membru al Masoneriei. De fapt, asistăm la un război între Masonerie, ce suţine opoziţia şi pe primarul Sibiului pe de o parte, şi Traian Băsescu, omul fostei Securităţi, pe de altă parte. Klaus Iohannis nu este un sfânt paraşutat din Sibiu, ci un om implicat în afaceri locale şi transnaţionale sub oblăduirea unor personalităţi puternice ale masoneriei române.

Nicolae Nan, Ioan Berghezan, Ioan Tuşinean sunt nume intrate în rândul masoneriei sibiene. „Frăţie” despre care mai toată lumea vorbeşte cu, cel mult, „am auzit că…” a împânzit mai toate mediile de conducere ale judeţului. Mai nou, la Sibiu a pătruns puternic şi masoneria germană – Andreas Huber şi Steffan Mildner sunt două exemple de acest fel.

Primul nume apărut în urma investigaţiilor efectuate de Ziarul de Sibiu a fost cel al liderului politic, Nicolae Nan, care pe bună dreptate şi-a însuşit titulatura de „Naş” al lumii afacerilor sibiene şi care a intrat în vizorul masonilor în perioada 1990-1991, datorită potenţialului relaţional de care dispunea. Masoneria l-a luat în colimator nu pentru persoana sa, ci pentru lanţul de legături prin alianţă pe care le-a cultivat de-a lungul timpului. Filiera oamenilor pe care acesta i-a recomandat în masonerie este una vastă şi este fundamentată pe principiul puterii. Primul a fost Dan Nanu, consilier local, pe care „Naşul” Nicu Nan l-a cununat anterior, şi care a reprezentat un argument decisiv.

În această direcţie, sprijinul acordat lui Dan Nanu a venit datorită faptului că fratele său, Florin Nanu, este procuror, iar tentaculele acestuia se întind până la instituţiile centrale ale magistraturii din Bucureşti. De asemenea, o altă susţinere a fraţilor Nanu pentru masonerie a venit din partea procurorului Silaghi, care a întărit recomandarea făcută de Nan. A doua proptea recomandată de Naşul Nan pentru masonerie este Ioan Tuşineanu de la SC Construcţii SA. A intrat în vizorul masonilor datorită faptului că a pornit de jos, de la mătură, ca simpul funcţionar în primărie, atrăgând atenţia asupra influenţei masive pe care acesta o exercita la nivelul judeţului, în cadrul afacerilor cu licitaţii.

Senatorul Nicolae Neagu nu putea scăpa tentaculelor masonice, datorită faptului că, din 1990 încoace, el însuşi şi-a cultivat relaţia cu Naşul Nan prin afacerile derulate la nivelul judeţului, calul Troian fiind Metalcar SA, ale cărei afaceri au fost gestionate de acesta direct până în anul 2004 şi apoi din umbră, după ce acesta a devenit parlamentar de Sibiu. De menţionat faptul că senatorul Neagu a fost acceptat în ultimul val masonic de la Sibiu.

Conexiunile masoneriei sibiene cuprind însă şi membrii ai fostului partid de guvernământ – Ioan Cindrea, omnipotentul politician al PSD, a ajuns în vizorul masoneriei încă din vremea în care organizaţia judeţeană a acestui partid era condusă de controversatul Francisc Tobă, care a avut un rol aparte în timpul evenimentelor din decembrie 1989, de la Sibiu. După momentul postrevoluţionar, începătorul Ioan Cindrea în ale politicii nu s-a expus în primul plan al politicii sibiene, ci a ştiut să stea în umbra lui Tobă, dar având totuşi abilitatea de a-şi dezvolta relaţii la Bucureşti în cadrul Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale.

Acesta a fost momentul culminant al carierei politice a lui Ioan Cindrea care a atras atanţia liderilor masonici actuali, fiind catalogat dreptul unul dintre cei care au ajuns să stăpânească şi să folosească arsenalul de semne şi ritualuri masonice în cadrul întâlnirilor. Constantin Morar, fost preşedinte al Consililui Judeţean Sibiu a ajuns ţinta masonilor datorită faptului că era caracterizat un fidel susţinător al principiilor masonice, printre care dirijarea intereselor judeţului către aceste cauze masonice – atragerea investitorilor din străinătate, investiţii în domenii preferenţiale care să aducă profit imediat – au constituit punctul major.

Un alt nume impus în galeria masonilor locali este Ioan Beghezan, procuror-inspector în cadrul Curţii de Apel Alba. În perioada în care acesta a ajuns în atenţia masonilor, Ioan Beghezan îşi căpătase deja reputaţia unui om care şi-a demonstrat capabilitatea de a-şi întinde tentaculele până la instituţiile decizionale de la Bucureşti, printre care cele cu puterea cea mai mare erau: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi chiar instituţia Procurorului General al României.

Aceleaşi relaţii de rudenie prin alianţă s-au făcut cunoscute şi în cazul procurorului Ioan Beghezan în cadrul masoneriei, acesta recomandându-l pe procurorul Mănicuţ, originar din Poiana Sibiului, datorită potenţialului financiar pe care îl avea acesta. La rândul lui, procurorul Mânicuţ se află în relaţii apropiate cu Ioan Ghişe, actualul proprietar al lanţului de afaceri Ana Oil, care şi-a întins plapuma afacerilor peste zone importante de afaceri din Sibiu şi Mureş. Element notabil, procurorul Berghezan este naşul procurorului Mănicuţ, ca şi în cazul lui Nan, relaţia de rudenie prin alianţă având o pondere importantă pentru segmentul masonic.

Întâlnirile masonilor germani au ajuns astfel să aibă loc la ceas de taină în crama Mildcosib, care aparţine aceluiaşi Steffan Mildner de la GTZ şi în cadrul căreia îşi expun ideile de sorginte masonică persoane precum: Klaus Johannis şi arhitectul şef Szabolts Guttmann. Acesta din urmă a ajuns să atragă atenţia masonilor ca urmare a faptului că soţia sa, având o funcţie ascunsă în cadrul firmei Arhigraf, care aparţine arhitectului Valeriu Grigorov, a ajuns să aibă în anul 2004, un profit de peste 1 miliard de lei.

Anterior, Mildner a ţinut să precizeze destinaţia clară a afacerii Mildcosib. „Societatea MILDCOSIB este afacerea mea personală care nu are nici o legătură cu proiectul GTZ. Este vorba de o societate cu profil vinicol, iar orice profit obţinut din aceasta este folosit pentru derularea unor proiecte sociale.Milcosib nu are nici un rol comercial în proiectul GTZ. Pentru o perioadă scurtă de timp de circa doi ani a existat o implicare a Mildcosib pentru proiectul privind contractatele manageriale cu experţi locali. Acesta a fost un sprijin total ne-economic astfel încât sumele plătite au fost una câte una rambursate către GTZ. Nu a existat nici un cent de profit. Cu alte cuvinte nu am un al doilea venit rezultat din derularea afacerilor MILDCOSIB”.

„Organigrama” de funcţionare a masoneriei reprezintă un aspect ascuns ochiului public, asupra căruia vom insista în cele ce urmează. Structura de putere a masonilor se bazează pe ranguri ierarhizate, în care membrul situat la un anumit nivel ierarhic nu-şi cunoaşte decât şeful de pe nivelul imediat superior, în genere acesta fiind cel care l-a recomandat şi susţinut pentru a accede în masonerie.

Înainte de a fi propulsat în structurile masonice, persoana respectivă se află în studiu pe o durată de cel puţin trei ani, timp în care sunt testate o serie de calităţi precum: potenţialul de putere al relaţiilor la vârf pe care le deţine, influenţarea deciziilor la nivel înalt prin funcţia pe care o are. Alături de acestea, sunt vizat şi anumite tare de personalitate, fiind luate în colimator persoanele avide de putere, dornice de funcţii şi poziţii sociale de conducere. După cei trei ani de supervizare a ucenicului,”protectorul” lansează verigii imediat superior propunerea de a accede în rândurile masoneriei, după care depune un jurământ de credinţă care să ateste în esenţă obedienţa faţă de principiile organizaţiei.

Scopul vizat de liderii masonici locali este unul singular şi poate fi sintetizat sub formula dominaţiei şi controlului „de cadavru” al centrelor decizionale, care s-au impus în domeniile menţionate. Arsenalul masonic utilizat este diversificat, de la relaţiile de rudenie prin alianţă şi până la încrengăturile conexiunilor de comandă şi control al instituţiilor care vizează subordonarea nucleelor de putere ale acestora. În colimator se află afacerişti notorii, politicieni de marcă şi justiţiabili care deţin pârghile deciziei.

Primarul Klaus Johannis face el insusi parte din clubul Lions Sibiu si a fost chiar presedintele acestuia, intre anii 2004-2005. Din cele doua cluburi sibiene mai fac parte omul de afaceri Ilie Vonica, directorul DSP Ioan Manitiu, deputatul Mircea Cazan si sotia sa, Adriana, fostul rector al ULBS, Dumitru Ciocoi Pop, medicul pediatru Mihai Neamtu, patronul societatii Geiger – care a castigat multe dintre contractele cu primaria Sibiu – Gheorghe Geiger, fostul prefect Ilie Mitea, dar si actualul prefect, Constantin Trihenea, presedintele Consiliului Judetean, Martin Bottesch si multi alti oameni cu influenta in Sibiu.

Noul Reich, alimentat financiar prin două fundații germane, s-a extins de-a lungul Europei, înrobind instituțiile naționale intereselor de partid, manipulând opinia publică și transformând contribuțiile europene în daruri portocalii, cu destinatari înregimentați politic.

Întregul PDL este împânzit de neoprotestanţi care se folosesc de această confesiune pentru a accede la funcţii, la bani, la influenţă.

În urma alegerilor din 2008, au fost votaţi doar şapte parlamentari evanghelici, baptişti şi penticostali, toţi făcând parte din Partidul Democrat Liberal: Lucian Riviş Tipei (Arad), Nicolae Jolţa (Bihor), Orest Onofrei (Suceava), Mircea Lubanovici (Diaspora), Gheorghe David (Timiş) Marius Dugulescu (Timiş) și Iosif Veniamin Blaga (Hunedoara). Realitatea însă a fost alta.

Nucleul neoprotestanţilor din PDL începe cu fostul premier Emil Boc, care este penticostal, la fel ca și fostul primar de Cluj-Napoca, Sorin Apostu, fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Cluj, Alin Tișe, deputatul Daniel Buda, fostul președinte al Consiliului Județean Bihor, Radu Țîrle. Deputatul Lucian Tipei este chiar fiul pastorului Pavel Tipei, șeful Cultului Penticostal din România, prieten la cataramă cu primarul Aradului, Gheorghe Falcă, şi acesta, dar şi socrul său, Gheorghe Seculici, fiind apropiaţi de penticostali.

Emil Boc a negat că este penticostal, însă a omis un detaliu: cei 300.000 de dolari luaţi de la pocăiţi. Conform Primăriei Cluj-Napoca, „Emil Boc a salutat finalizarea, la 8 octombrie a.c., a demersurilor comunității române penticostale din zona Chicago, inclusiv a Bisericii Philadelphia, legate de colectarea unor importante fonduri (aproximativ 300.000 USD) destinate îndepărtării efectelor inundațiilor din România, urmând ca această sumă să fie direcţionată, prin intermediul Ministerului Administrației și Internelor, susținerii proiectelor de refacere a zonelor afectate de calamități”.

Anghel Florin Serghei, William Brânză, Daniel Buda, Marius Dugulescu, Alin Popoviciu, Lucian Riviş-Tipei, Badea Riceard, penticostali PDL-işti, au propus, în preajma alegerilor prezidenţiale din 2009, proiectul de lege pentru stabilirea parteneriatului dintre stat şi biserică în domeniul asistenţei sociale, adoptat în luna decembrie a acelui an, de Camera Deputaţilor. Concret, proiectul prevedea ca toate bisericile din România, inclusiv cea penticostală, să primească ajutor de la stat.

Vasile Blaga a făcut, la începutul lui 2010, o vizită în Atlanta, Georgia, fiind însoţit de pastorul Paul Negruţ, de la Biserica Baptistă „Emanuel” din Oradea. Nici Ambasada României din SUA, nici consulul onorific al României din Atlanta, nu au fost înștiinţaţi de această acţiune, afirmându-se că vizita lui Blaga, pe atunci ministru de Interne, a fost ferită de ochii curioşilor. Penticostalii români care frecventau Philadelphia Romanian Church au ştiut din timp de această vizită, fiind invitaţi să participe la întâlnirea cu liderul PDL. Ortodocşii români au fost deranjaţi de hotărârea fostului ministru de Interne. Părintele ieromonah DR. Chesarie Bertea a cerut explicaţii reprezentanţilor Ambasadei Române. Dacă prima reacţie a acestora a fost de a nega zvonurile, la câteva săptămâni un funcţionar al Ambasadei i-a confirmat preotului vizita lui Blaga în Atlanta.

Mircea Lubanovici, penticostal de seamă, a fost ales deputat în circumscripţia electorală nr. 43 Diaspora, colegiul uninominal nr. 3, fiind şi membru supleant al Delegaţiei Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a NATO. La 27 de ani, Mircea Lubanovici a emigrat, împreună cu soţia sa, în SUA, mai exact în Chicago, unde a absolvit „Harry Truman Community College”. În calitatea sa de deputat de Diaspora, Lubanovici a organizat conferinţe şi simpozioane în comunitatea română penticostală, inclusiv şi-a introdus electoratului colegii politicieni, cum ar fi penticostalul Radu Ţârle, senator de Bihor, deputatul de Caraş-Severin, tot penticostal, Valentin Boşneag şi Ioan Moldovean, neoprotestantul preşedinte al Alianţei Evanghelice Române. Toţi cei menţionaţi mai sus, inclusiv şeful Consulatului General al României din Los Angeles, Cătălin Ghenea, au participat, în Arizona, la o serie de conferinţe sponsorizate de Biserica Baptistă „Happy Valley”. Românii de alte confesiuni, care doreau să stea de vorbă cu consulul Cătălin Ghenea erau nevoiţi să plătească „o taxă de intrare”, de 20 de dolari, pe care nu se oferea nicio chitanţă sau alt act.

William Brânză, deputat PDL de Diaspora, a cărui apartenenţă la cultul penticostal nu mai este o necunoscută, se ocupă tot de problemele românilor din afară. În plină campanie electorală pentru alegerile prezidenţiale, Brânză a mers în Franţa, unde a participat la o întrunire a comunităţii penticostale din Paris.

Dănuţ Liga, de confesiune adventistă, este un alt deputat democrat-liberal a cărui relaţie de prietenie cu pastorul adventist Viorel Patrană a fost demonstrată. Acesta din urmă a deţinut mai multe companii în SUA şi Marea Britanie, care au avut de câştigat din tombola „100% Adevărat”, desfăşurată la OTV.

Viorel-Riceard Badea, senator PDL, adept al cultului penticostal de peste Ocean, îşi desfăşoară activitatea în circumscripţia electorală pentru românii cu domiciliul în afara României, fiind şi secretar al Comisiei Românilor de Pretutindeni, precum şi membru al Comisiei pentru politică externă.

Marius Dugulescu, preot baptist, fiul pastorului Petru Dugulescu, fost deputat de PNŢCD, a ajuns, prin sprijinul dat de PDL, în funcţia de deputat de Timiş. Totuşi, Dugulescu, vicepreşedintele Comisiei pentru drepturile omului, culte şi minorităţi naţionale, din Camera Deputaţilor, va participa la alegerile din 9 decembrie, în calitate de membru al PP-DD. Dugulescu este apropiat şi de democrat-liberalii Sever Voinescu şi Teodor Paleologu, aceştia participând la conferinţa „Valorile creştin-democrate, Valorile Europei Unite”, organizată de către deputatul PDL Marius Dugulescu.

Daniel Negrea, deputat PDL şi penticostal, ocupă şi funcţia de consilier judeţean în Arad, dar, în perioada 2005-2009, a fost membru în Consiliul Europei, prezidat de Jose Manuel Barroso.

Cuzman Cionca, pastor, membru PDL, nu se sfieşte să facă politică în biserica Penticostală în care predică. În preajma referendumului de demitere a preşedintelui, Cionca a pledat în favoarea lui Traian Băsescu, transmiţându-le enoriaşilor săi că „Tot ceea ce s-a întâmplat în România în ultima săptămână, noi, păstorii voştri, nu suntem de acord. Este uzurparea statului de drept (…) Nu suntem de acord nici cu atitudinea fraţilor noştri, care nu mai ştiu în ce partid sunt. Eu am fost pro şi încă sunt pro unei politici verticale, sănătoase. Noi suntem pro Constituţia. Sunt nişte gunoaie toţi, dar vrem ca legea să fie respectată”. Folosind un limbaj necreştin, Cionca îi motiva pe penticostalii săi să meargă la vot şi să pună ştampila „împotriva uzurpării statului de drept”.

Vasile Ţânţaş, şeful cultului penticostal din zona Oaşului, a beneficiat de finanţări consistente din Statele Unite ale Americii. Ţînţaş a făcut afaceri cu Ioan Oltean, Gheorghe Seculici şi Gheorghe Falcă, toţi trei făcând parte din culte neoprotestante. Oltean şi Falcă i-au convins pe liderii judeţeni PDL din Satu Mare să accepte candidatura unuia dintre fiii lui Ţânţaş, Samuel, fostul subprefect din Satu Mare, acest serviciu costându-l 1,5 milioane de euro.

Traian Igaş, fost ministru de Interne, membru PDL, este adventist de ziua a şaptea, fiind şi cel care a încântat electoratul prin cântări de pe scenele organizate cu ocazia mitingurilor democrat-liberale. Igaş este şi membru în Comisia Românilor de Pretutindeni, având ca scop atragerea voturilor de la cei din diaspora.

Mircea Man, democrat-liberalul care a câştigat preşedinţia Consiliului Judeţean Baia Mare ajutat de Episcopia Ortodoxă, s-a sucit. Pentru alegerile din această toamnă, Man este susţinut de penticostalii din Maramureş, în schimbul unui imobil în care neoprotestanţii să îşi desfăşoare întrunirile.

Nicolae Bud, parlamentar PDL, a fost împreună cu preşedintele Consiliului Judeţean Maramureș, Mircea Man, secretarul PDL Maramureş, Gheorghe Marian, fostul subprefect al Maramureşului, Constantin Boloş, Fănică Pop, fostul candidat la Primăria din Baia Mare, Ioan Indre, fost democrat-liberal, primarul din Ulmeni, Lucian Morar, edilul comunei Gârdani, Gheorghe Tătăran şi primarul comunei Fărcaşa, Ioan Stegran, membru înscris în comunitatea penticostală, în 2010, la inaugurarea Bisericii Penticostale Betel din comunca Fărcaşa.

Gheorghe Flutur, preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, are strânse legături cu adventiştii de ziua a şaptea. În luna mai a acestui an, democrat-liberalul a participat la simpozionul intitulat „Libertatea religioasă – factor de armonie socială”, organizat de Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea din Gura Humorului, în parteneriat cu Asociaţia Naţională „Conştiinţă şi Libertate”, de asemenea, de cult neoprotestant.

Ionică Pop, consilier PDL Cluj, este susţinător al cultului adventist. În 2011, el a afirmat public că face parte din consiliul de administraţie al Liceului Adventist „Maranatha”, pentru ca reprezentanţii CJ să dispună evacuarea elevilor ortodocşi dintr-o clădire dorită de conducerea liceului adventist.

Victor Fărăgău, Gheorghe Stănişte, David Ilie, Vasile Boari, Ioan Lupoian, Mircea Căpuşan, Gavril Moldovan şi Gabi Covală, toţi neoprotestanţi şi fideli PDL, au întemeiat o formaţiune-satelit a acestui partid, Uniunea Creştin Democrată din România (UCDR).

 

FILIERA GERMANĂ – Construirea unui lider marionetă, Klaus Iohannis

În urmă cu 16 ani, pe când mă aflam la Sibiu, am realizat prima investigaţie în care, printre personajele vizate, miniştri, prefecţi, lideri locali de partide aflate la guvernare, oameni de afaceri, directori de instituţii publice şi private, apărea numele actualului lider PNL, Klaus Iohannis. Pe atunci, era un proaspăt inspector general adjunct la Inspectoratul Şcolar Sibiu. A fost primul pas făcut pe scara scensiunii publice, pentru ca în în 2014 să îl vedem candidând la funcţia de preşedinte al României. Sunt câteva chestiuni care nu s-au schimbat în cei 16 ani, în evoluţia lui Klaus Iohannis: incapacitatea de a dialoga şi lipsa de răspunsuri coerente în privinţa implicării în afacerile imobiliare în care au fost atraşi mulţi “investitori” germani. Din 1998, până în urmă cu patru ani când am plecat din Sibiu, am privit cum instituțiile publice, politicienii locali și naționali, oamenii de afaceri, societatea românească, a privit cu admirație un individ lipsit de scrupule, bolnav de avere și putere.

În 1998, în cotidianul Tribuna, am publicat o anchetă în serial, în care lansam un semnal de alarmă cu privire la înstrăinarea imobilelor de patrimoniu din Sibiu: “A fi sau a nu fi Antje Schmidt-Classen” (Tribuna, 11 septembrie 1998) și “Din nou despre Școala de Surdomuți Sibiu – Afacere sau gest caritabil?” (Tribuna, 22 octombrie 1998)

Primul pas viza atribuirea administrării unui imobil şcolar în sarcina unei fundaţii germane, printr-o simplă adeverinţă emisă ilegal de Inspectoratul Şcolar Sibiu. Pornind de aici, am ajuns să decopăr o reţea de tip mafiot construită imediat după 1990, reţea care ajunsese în perioada 1990 – 1998 să dispună numirea persoanelor potrivite în funcţiile de decize ale judeţului: prefecţi, preşedinţi de Consiliu Judeţean, lideri de partide … Absolut toate aceste numiri aveau legătură cu ajutorele care veneau din Germania, ajutoare controlate de fundaţia germană care venea să ajute Şcoala de hipoacuzici din Sibiu.

Ajutoarele umanitare, mită politică

Aşa cum se poate vedea în ancheta publicată în Tribuna la datele de 11 septembrie 1998, respectiv … octombrie 1998, în numele copiilor suferinzi de hipoacuzie, în România, la Sibiu, erau trimise din Germania tiruri cu materiale de construcţii, cabinetele medicale, zeci de tone de produse alimentare. Prin intermediul filierei deja construite în ianuarie 1990, toate intrau în România fără să proceduri vamale. Ulterior, erau distribuite cu destinaţie precisă, aşa fiind înfiinţate primele cabinete medicale private, primele en gross-uri, primele firme de succes ale Sibiului şi primii milionari.

Pionul Iohannis … devine rege

Pion în toată această reţea mafiotă, Klaus Iohannis a devenit persoană publică odată cu scandalul tentativei de înstrăinare a clădirii de patrimoniu aparţinând Asociaţiunii ASTRA. Promovat de fostul ministru de Interne Gavril Dejeu, în prezent unul dintre cei mai vocali susţinători ai actualului lider liberal, Iohannis susţinea în 1998, la fel ca şi acum, nevoia eforturilor de apropiere de Europa, cu orice risc şi efort, chiar şi prin renunţarea la patrimoniul naţional.
Odată ce scandalul a devenit public, în urma articolelor succesive şi a implicării Comisiei de Abuzuri din Camera Deputaţilor, tentativa luării în administrarea a şcolii a fost blocată. La scurt timp, inspectorul școlar general Florin Droc (PNŢCD) a fost demis din funcţie, iar la propunerea lui Dejeu a fost promovat Klaus Iohannis. Tot Dejeu a fost cel care a propus lansarea candidaturii lui Iohannis la Primăria Sibiu, împotriva candidatului PNŢCD, iar din anul 2000, Iohannis devine persoană publică în toată regula.

Despre moralitatea fostului ministru țărănist Gavril Dejeu nu trebuie spus mai mult decât faptul că, în anii din urmă, a fost unul dintre apărătorii și susținătorii înverșunați ai președintelui Traian Băsescu, cu precădere în perioada referendumului de demitere din 2012.

Eliminaţi din viaţa publică, ameninţaţi cu moartea

Toţi cei care au încercat să dezvăluie sau să ancheteze afacerile derulate în spatele fundaţiei germane, ajutoare evaluate în 1998 la milioane de mărci germane, au avut de suferit. Direcotri de instituţie, prefecţi, poliţişti, rând pe rând, au fost eliminaţi din viaţa publică, fie prin demiteri, trimiteri în judecată sau … amininţări cu moartea. Una dintre victimele reţelei mafiote de la Sibiu a fost un căpitan de poliţie, judiciarist, care în urma presiunilor şi atacurilor instituţionale, a ajuns la un atac cerebral după ce dosarul ajutoarelor de la Şcoala de hipoacuzici a fost blocat de superiori. Mai mult, poliţistul a fost deferit anchetelor interne pentru abuz, cercetări care au condus la cedarea stării de sănătate a celui care a îndrăznit să demareze ancheta.

După luni de anchetă, după ce sibienii au prins curaj să vorbească, afacerea transferului Școlii de Hipoacuzici din Sibiu a fost blocată cu sprijinul Comisiei pentru Abuzuri din Camera Deputaților. În toamna anului 1998, deputatul PDSR Ion Honcescu, președintele Comisiei, a reușit să capaciteze interesul instituțiilor statului pentru a bloca primul scandal în care Klaus Iohannis apărea în spațiul public, scandal care avea să îl propulseze spre funcția de primar al Sibiului simultan cu evoluția imobiliară.

Investitorii germani, decidenți și lideri în partidele locale

Scriam în 1998, având documente originale, cum prefecţii de Sibiu de după 1990 au devenit protectori ai afaceriştilor germani, care, în anul 2014, se poate demonstra că au devenit proprietari ai celor mai multe imobile din zona centrală a oraşului păstorit de Iohannis. Aşa au apărut valurile de revendicări imobiliare, iar odată cu acestea şi falşii moştenitori. Între beneficiarii imobilelor, aşa cum deja bine se cunoaşte, se numără şi primarul Klaus Iohannis, puternic sprijinit de „investitorii” veniţi din Germania. Se ştie că mulţi dintre aceşti investitorii s-au îmbogăţi în România, iar o parte dintre ei au fost identificați ca fiind foşti ofiţeri STASI. De ani de zile, investitorii germani au ajuns lideri ai organizaţiilor politice la Sibiu, fie că vorbim de PD, PDL sau PNL, fiind principali finanțatori ai campaniilor electorale locale, naționale sau prezidențiale, așa cum s-a confirmat și în această toamnă.

Linişte în presă, pentru imaginea lui Iohannis

Infiltraţi la toate nivelurile de decizie locală, speculând dorinţa de parvenire a liderilor sibieni, partenerii de afaceri ai lui Iohannis au ajuns să decidă la nivelul imaginii publice, astfel încât, încă din primul mandat de primar, Iohannis nu a mai fost deranjat de niciunul dintre ziariştii sibieni. După 2004, la Sibiu, am rămas doar doi: subsemnatul şi Marius Albin Marinescu, direct afectat de retrocedările ilegale ale lui Iohannis.

“Investitorii” germani au ajuns să controleze presa locală, iar prin alianţe economice, cele mai influente organe media: Tribuna şi Antena 1 Sibiu, au fost reduse la tăcere prin contracte cu Primăria sau facilităţi pe domeniul public. Odată cu schimbarea patronatului la Tribuna (Ilie Carabulea) şi Antena 1 Sibiu (franciză Ilie Presecan), cele două influente instituții media locale au renunțat la anchetele demarate, devenind cele mai obediente și servile în relația cu Iohannis. Servilismul a mers până acolo încât, în campaniile electorale locale, la Antena 1 Sibiu, liderii PC Sibiu erau desființați în emisiuni și dezbateri TV.

Aici a “învățat” Iohannis că presa nu are altă treabă decât aceea de a citi întrebările primite în plic. Așa a ajuns primar fără contra-candidat, refuzând orice confruntare, orice dialog în plan politic, administrativ și economic local. Mai mult, prin contracte de loialitate, Iohannis și organizatorii Capitalei Culturale Europene 2007, au impus tăcerea și imaginea superlativă cu privire la subiectul care a consumat peste 100 de milioane de euro de la bugetul de stat.

Aceasta este explicația pentru care, la Sibiu, alegătorii lui Iohannis află abia în 2014 despre afacerile imobiliare derulate de imaculatul primar, lider PNL, candidat la președinție.

În articolul “Iohannis, singurul cinstit din orașul cu arestați și sinucigași” am arătat evoluția recentă a primarului de Sibiu, evoluție protejată de toate guvernările succedate în perioada 2000 – 2014.

Așa cum am afirmat și cu alte ocazii, nu pot decât să constat cu satisfacție că, în lupta electorală prezidențială, presa centrală românească a binevoit să se preocupe de construcția imaginii și imperiului cetățeanului Klaus Iohannis. Un cetățean promvat de cercurile de interese interne și străine, o marionetă în spatele căruia s-au aliniat personaje fie condamnate, fie care au ajuns să se sinucidă, fie politicieni care au renunțat la patriotism și moralitate.

Sursa: Dan Tomozei Blog