Manipularea prin Mass-Media

JpN2bkSwwg0

Un documentar în care ni se prezintă cât de uşor se lasă oamenii manipulaţi, aşteptând să li se spună de aşa-zişii experţi cum să gândească, ce să mănânce, cum să îşi crească şi săşi educe copiii, cum să voteze, cum să interpreteze evenimentele politice şi, până de curând, când marea escrocherie economică mondială a fost dată din nou în vileag, ce acţiuni bursiere să aleagă.

Psywar prezintă utilizarea propagandelor şi a relaţilor publice de către corporații şi guverne, pentru manipularea oamenilor. Filmul explorează modul în care guvernul american a organizat evenimente pentru a manipula opinia publică în legătură cu războiul din Irak. Se discută de asemenea, scandalul Pentagonului, şi activităţile ascunse ale Rendon Group. Filmul expune activităţi guvernamentale şi corporative ce au ca scop crearea de confuzie între ştirile reale şi cele false, precum şi evoluţia în timp a unor campanii de relaţii publice de dezinformare, campanii strategice şi alte instrumente de manipulare PR care au transformat SUA intr-un loc în care cetăţenii sunt manipulați cu eficienţă, şi la scară foarte largă.

Treptat, România s-a transformat într-un paradis al multinaţionalelor care controlează industria, agricultura, transporturile, construcţiile, comerţul, sectorul financiar-bancar etc. şi care îşi promovează reglementări legale în interes propriu. Românilor le-au rămas întreprinderile mici şi mijlocii – de fapt, microîntreprinderile; dintre cele aproximativ 500.000 înregistrate, peste 200.000 nu au niciun angajat! Românii au astăzi libertatea să se ocupe de economia şi afacerile de subzistenţă; astăzi, avem şi industrie de subzistenţă, nu doar agricultură; şi construcţii şi transporturi şi alte servicii de subzistenţă, pretinzând că acţionăm pentru dezvoltare inteligentă, inovativă şi durabilă. Nimic nu este mai durabil decât subzistenţa, aceasta este strategia noastră naţională, după ce am făcut praf marile companii. Brandul României este subzistenţa, atât în interiorul ţării, cât şi pe celelalte pieţe ale muncii unde lucrează cetăţenii români. Nici după 25 de ani, clasa politică, veritabil detaşament al legiunii străine, terminatorul României moderne, nu a realizat importanţa unei reglementări prin care salariaţii să-şi investească o parte din salariu în compania proprie. Întreaga economie putea fi salvată prin participarea financiară a salariaţilor, printr-o reglementare prin care salariile reinvestite să fie scutite de impozite şi contribuţii.

PUTEREA PROPAGANDEI

Ce este propaganda? Conform DEX, propaganda este o acțiune desfășurată sistematic, în vederea răspândirii unei doctrine, teorii sau opinii, pentru a o face cunoscută și acceptată și pentru a câștiga adepți. Propaganda pentru susţinerea unui anumit partid sau candidat este extrem de complexă, vizând atât sentimentele, cât şi intelectul fiinţei umane. În campaniile electorale se fac în mod frecvent promisiuni irealizabile, dar prezentate într-o manieră credibilă, astfel încât alegătorii să audă ceea ce vor audă, mai puţin realitatea. Cei mai convingători candidați obţin votul electoratului, care, de cele mai multe ori, va aştepta în zadar transpunerea în realitate a promisiunilor.

Dar, deși astăzi termenul este asociat aproape automat cu un partid politic, un grup social sau un regim de guvernare, originea propagandei este mult anterioară politicii. Propaganda își datorează numele şi punerea în circulaţie Papei Gregorius al XV-lea, care în timpul reformei protestante din anul 1622 a înfiinţat Sacra congregatio de propaganda fide (Sfânta congregaţie pentru propagarea credinţei), care avea ca scop răspândirea religiei romano-catolice în întreaga lume. Totodată, suveranul pontif a înființat şi un birou al propagandei papale, de unde erau coordonate eforturile pentru „aducerea bărbaţilor şi femeilor la acceptarea voluntară a doctrinelor bisericeşti”. Un proiect asemănător fusese iniţiat şi în 1582 de Papa Gregorius al XIII-lea, sub denumirea de Comisia cardinalilor. Diferenţa dintre cele două organizaţii a constat în modul de abordare a metodelor pentru convertirea populaţiei: dacă Comisia cardinalilor a folosit armele propriu-zise pentru a impune romano-catolicismul, Sfânta Congregaţie, în misiunea sa de răspândire a Evangheliei în ţările păgâne, a utilizat armele spirituale – rugăciuni, predici persuasive, catehism. De menţionat că această activitate a congregaţiei continuă şi în zilele noastre.

Propaganda pe scară largă a debutat în secolul XX, odată cu Primul Război Mondial, când a devenit principalul mijloc de control al opiniei publice. La vremea respectivă, presa, pliantele, posterele și filmul au fost utilizate și coordonate în scopul diseminării informațiilor.

În Marea Britanie, propaganda oficială, cunoscută sub numele de „propaganda faptelor”, a apărut ca răspuns menit să contracareze efectele dăunătoare ale propagandei germane. În scopul menținerii credibilității, propaganda britanică prezenta evenimentele corect, însă le interpreta într-o manieră favorabilă obiectivelor urmărite de armata britanică. Statele Unite ale Americii au copiat politica Marii Britanii, înfiinţând Comitetului de Informare Publică, prin care au încercat să „vândă războiul poporului american”. Prin comparaţie, efortul german de război a fost controlat mai ales de armată, care a dezvoltat o propagandă sofisticată şi a alcătuit o rețea de stații de monitorizare cu privire la „pulsul populaţiei”. Deoarece propaganda prea insistentă şi prea vizibilă a Germaniei stârnea reacţii negative în anumite ţări, propaganda britanică s-a concentrat pe distribuirea de materiale de bună calitate, evitând polemica sau invectivele la adresa Germaniei.

Indiferent în slujba cui erau difuzate, materialele propagandistice erau menite să stimuleze sentimentul național, să mențină moralul celor de acasă, să-i câștige pe cei neutri și să răspândească dezamăgirea în rândul populației inamice. Britanicii au avut mai mult succes decât orice alt stat beligerant în realizarea acestor obiective, datorită abilităţii de care au dat dovadă în utilizarea propagandei și a cenzurii. Cu toate acestea, după război, cetățenii de rând au început să manifeste o neîncredere profundă, deoarece au înţeles că le-au fost ascunse în mod deliberat condiţiile de pe front, prin sloganuri patriotice și o propagandă atroce, care fabricase stereotipuri ale profilului inamicului şi ale faptelor sale ticăloase. Populaţia s-a simţit înşelată şi a început să asocieze propaganda cu minciuna şi falsitatea. Reacții similare au apărut şi în Statele Unite, unde publicul a devenit suspicios, fapt care s-a transformat într-un obstacol major pentru propagandiștii care, la începutul anilor ’40 încercau să convingă poporul american ca țara lor să intre în război.

Adolf Hitler, un adevărat geniu al propagandei, i-a dedicat în cartea sa, Mein Kampf, două capitole. Susținând că armata germană nu a fost învinsă în luptă, ci forțată să depună armele, din cauza dezintegrării moralului, accelerat de abila propagandă britanică, Hitler a manipulat opinia publică germană în legătură cu rolul populaţiei evreieşti la sfârșitul Primului Război Mondial şi a căutat să dea o legitimitate istorică teoriei sale, conform căreia Germania ar fi fost „înjunghiată pe la spate” de revoluţia socialistă, pusă la cale de cercurile iudaice. Ajuns la putere, Hitler spunea că propaganda trebuie să fie simplă, să se adreseze maselor largi şi să se concentreze doar asupra câtorva elemente esențiale, care apoi să fie repetate de multe ori, cu accent pe emoții, precum dragostea și ura. Deşi ştia că „propaganda n-are nimic în comun cu adevărul”, el a susţinut că prin aplicarea ei continuă şi uniformă ar duce la rezultate „care sunt dincolo de înţelegerea noastră”. Convins de rolul esenţial al propagandei, Hitler o definea ca „arta de a vinde politica publicului larg”.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, ţările participante au utilizat propaganda la o scară inimaginabilă. În Rusia, aceasta a jucat un rol esenţial în mobilizarea populației împotriva invaziei hitleriste, accentul fiind pus pe sentimentul patriotic. În Statele Unite, propaganda a motivat trupele şi populaţia civilă. În Germania a fost înființat Ministerul Propagandei, care a cenzurat întregul sistem de transmitere a informaţiilor. Scopul cenzurii a fost întărirea puterii hitleriste şi suprimarea oricăror puncte de vedere care ar fi venit în contradicţie cu cele naziste. De fapt, în toate ţările beligerante mass media a avut un rol cheie în transmiterea mesajelor propagandistice.

Fiind adesea considerată o practică perfidă, înşelătoare şi manipulatoare, termenul „propagandă” a fost mai apoi înlocuit cu eufemisme ca „informare” sau „educare” a populației. Totuși, propaganda este o activitate politică distinctă. Deosebirea constă în scopul instigator al propagandei – încercarea deliberată de a influența opinia publică să gândească și să acționeze într-un anumit mod și pentru un anumit scop. În timp ce informarea prezintă publicului o relatare directă și fidelă a faptelor, propaganda le împachetează într-un ambalaj menit să determine un anumit răspuns. În timp ce educația învață destinatarul cum să gândească, propaganda îi spune ce să gândească. În timp ce informarea și educaţia urmăresc să deschidă raţiunea, propaganda se străduiește s-o reducă și, eventual, s-o stopeze.

Pe parcursul Războiului Rece, Statele Unite au apelat la produsele unor firme private și ale unor companii multinaționale, precum Coca-Cola și McDonalds. Popularitatea universală a acestor simboluri americane a asigurat succesul acestei abordări. Acest „imperialism cultural” a fost conceput pentru a înlătura teama care domina societatea americană la începutul anilor ’50, şi anume instaurarea comunismului. Speculând sentimentele anticomuniste ale populaţiei, politicienii americani au țintit să transforme lumea într-un „stat global”, dominat de valorile americane. Tot în timpul Războiului Rece, propagandei i-au fost asociate diverse sintagme, precum aceea de „război al ideilor” sau „campania adevărului”, care atestă faptul că propaganda este parte componentă a războiului modern, în care violenţa se exercită cu un nou tip de armă – cea psihologică. Termeni precum „comunicare”, „diplomaţie publică” sau „război informațional” au ajuns la modă, iar cei responsabili cu ambalarea realităţii au devenit „consultanţi mass-media” şi „consilieri de imagine”. Dar indiferent de semnificaţiile atribuite, chiar şi în secolul XXI propaganda continuă să sugereze ceva sinistru – minciuni, înșelăciune, spălarea creierului.

– inceputurile PR in SUA se trag dintr-o represiune violenta a unei tabere de muncitori grevisti ai unei mine detinuta de Rokeffeler. Incidentul a trebuit sa fie cosmetizat pentru a remedia pagubele produse in opinia publica.

– prin PR presedintele Wodroow Wilson a reusit sa determine o schimbare de perceptie in opinia americana pentru a accepta intrarea in primul razboi mondial desi castigase mandatul de presedinte al SUA avand ca platforma refuzul intrarii in razboi. In pregatirea razboiului din Irak, expertii invitati in studiourile televiziunilor pentru a participa la talk-show-uri pe tema erau instruiti de Pentagon in privinta mesajelor pe care le vor expune. Industria militara americana a fost strans legata de industria mediatica si de producerea stirilor.

– propaganda este propagarea unei anume viziuni asupra lumii.

– din punct de vedere istoric, “tirania majoritatii” a fost invocata de unii din “parintii fondatori” ai SUA (ca James Madison – 1751-1836) pentru a pune bazele unui guvern american federal, central, autoritar si cu puteri extinse, in dauna proiectului confederativ si in care exista o mai mare participare la decizie la nivel local. Solutia elitista a lui Madison a fost restrictia democratiei in numele combaterii tiraniei majoritatii. Unii din criticii acestei orientari prevedeau, inca de atunci, ca acest gen de sistem “nu va fi altceva decat un pas nechibzuit catre imperiul universal”. Aceasta conceptie elitista care transforma cetateanul in observator pasiv al vietii politice si ii neaga statutul de participant al acesteia a fost sustinuta in sec. XX prin propaganda.

Walter  Lippman, un autor clasic considerat progresist, sustinea ca majoritatea este ignoranta si participarea acesteia la procesul decizional ar duce la un dezastru. Prin urmare, trebuie gasite mijloace prin care oamenii “responsabili” (elitele, cei care pricep, care stiu) vor fi protejati de “tropaitul bestiilor”, de majoritatea ignoranta (de popor). Modul in care poate fi realizat acest lucru era prin “fabricarea consensului” (manufacturing consent) prin dezvoltarea industriei relatiilor publice.

– campaniile electorale americane sunt, de fapt, campanii de marketing cu totul similare celor comerciale. Campania lui Obama a fost mai buna, in 2008, pentru ca au existat mai multi bani care au provenit nu din donatiile oamenilor de rand, ci, mai cu seama, din donatiile industriei financiare. A fost candidatul lor.

Edward Bernays (nepot al fondatorului psihanalizei, Sigmund Freud, figura clasica si fondatoare pentru PR si propaganda in SUA) considera propaganda ca un mijloc de inregimentare a opiniei publice (public mind) similar cu modul de inregimentare al oamenilor intr-un batalion militar. Bernays credea, la randu-i, ca oamenii sunt prea prosti pentru a se autoguverna singuri.

– Marea Criza din anii 30 ai sec. XX, provocata de supraproductie, putea duce la decizii ca reducerea orelor de munca pentru muncitori si salarii mai mari, pentru a echilibra procesul de productie. Dar marile corporatii au decis altfel: pastrarea ritmului productiei, desi depasea nevoile populatiei, pentru pastrarea profitului, si introducerea noului tip de reclama care a “inventat” consumatorul. Reclama, pana atunci, era centrata pe calitatile obiectului; de atunci, a a legat actul de a cumpara de starea de fericire a consumatorului. Edward Bernays a fost in spatele acestei noi strategii de marketing. El a legat produsul care trebuia vandut de dorintele subconstiente ale potentialilor clienti pentru a nu mai exista limite in calea consumului. Una din “realizarile” lui a fost raspandirea fumatului la femei, fumatul fiind prezentat ca un mijloc de emancipare a acesteia, de a deveni mai libere si mai puternice. Ceea ce a facut capitalismul a fost sa ia reprezentari ale fericirii care tin, in mod real, de socialitate, prietenie, familie, intimitate, si sa le asocieze produselor. De aceea reclama este intotdeauna un amestec intre adevar si fals: daca ar fi complet falsa nu ar functiona, si este adevarata doar partial, in masura in care reflecta unele dorinte ale noastre. Asa a luat nastere visul american: un simlacru de societate in care diferentele dintre bogati si saraci, APARENT, se estompeaza, in care munca (hard work) te face bogat “pe merit” si daca te afli cumva in mizerie sau in saracie este pentru ca nu muncesti.

– Confucius a raspuns unei intrebari legate de ce ar face daca ar conduce statul astfel: as corecta limbajul. Controlarea limbajului, a naratiunilor/a “povestilor” spuse prin mass-media, nu mai face necesara folosirea fortei brute pentru a domina/stapani.

– nu poti opri propaganda dar te poti feri de ea daca ii intelegi mecanismele. Campaniile de propaganda trebuie demontate prin scoaterea la suprafata a celor care sunt in spatele lor. De pilda, poti recunoaste ca un articol din Washington Post este, de fapt, nu un articol informativ, ci un act de propaganda platit pe o anume grupare.

Cuvantul-Ortodox

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s