„Skulls and Bones” („Cranii şi Oase”) şi face să curgă multă cerneală în acest moment dincolo de Atlantic în urma filmului “Skulls”. Scenariul prezintă itinerarul iniţiatic şi tragic al unui tânăr student de la Universitatea Yale, un orfan de origine modestă, pe care nimic nu îl destina să fie cooptat în intriganta societate secretă Skulls & Bones. Filmul constituie o ficţiune, dar societatea este cât se poate de reală şi reuneşte foşti studenţi ai Universităţii Yale. Sediul se află în insula Deer Island de pe fluviul Saint Lawrence s-ar afla în proprietatea sa.
Societatea ar fi fost introdusă la Universitatea Yale în 1883 de doi studenţi care au luat drept model francmasoneria şi, fapt imposibil de verificat, o societate secretă germană necunoscută, nefiind deloc greu de ghicit că ar putea fi Iluminaţii din Bavaria. Skulls & Bones ar face parte din ultima treaptă a piramidei şi ar număra în rândurile ei vlăstarele unor familii foarte bune, care vor forma mai târziu elita din această lume, cum ar fi trei preşedinţi ai Statelor Unite, conducători CIA şi magnaţi ai presei şi din înalta societate. Astfel, pe aceste dragi capete blonde le aşteaptă onoruri şi recompense financiare, cu condiţia unui sacrificiu absolut faţă de misterioasa şi morbida organizaţie care venerează adevăratele şi sfintele relicve ale fostului şef sioux Geronimo.
Ceremonia secretă
Mai întâi, cum sunt cooptaţi cei cincisprezece norocoşi — bărbaţi şi femei studenţi din ultimul ciclu — care vor face parte, în fiecare an, din misterioasa societate? Se pare că o simplă palmă dată pe umăr, în a doua zi de joi a lunii aprilie, este de ajuns ca să desemneze aspirantul. În ziua stabilită, aspiranţii sunt conduşi într-o clădire a Universităţii, unde o sală de la subsol, numită „mormântul”, este în întregime închisă, pereţii acoperiţi cu catifea neagră şi în interiorul căreia se află cranii şi oseminte omeneşti, pe pereţi atârnând gravuri ezoterice, sentinţe mistice în latină şi în germană şi pentagrame misterioase. Fericitul şi viitorul iniţiat este prevenit că nu trebuie să aibă asupra lui nici un obiect metalic.
Când uşile se închid, nimeni nu are voie să urmărească ceremonia. Domneşte un secret absolut. Un jurnalist de la New York Observer ar fi putut să pătrundă acolo şi să filmeze ceremonia ciudată. Iată o parte din mărturia lui: „Dacă cineva ar putea urca pe turnul Weir Hali, ciudatul castel care domină curtea celor din Skulls & Bones, ar putea să audă strigăte şi tânguiri venind din adâncul mormântului, unde cei cincisprezece noi membri au fost coborâţi pentru ceea ce pare a fi o încercare sfâşietoare (…) în plus, iniţiaţii zac goi în sicrie şi îşi dezvăluie secretele sexuale cele mai profunde şi cele mai sumbre, ca parte a iniţierii. (…) Urmează, în sicriu şi în afara sicriului, o călătorie simbolică în infern pentru a renaşte, care are loc în sala numărul 322. Acolo, membrii ordinului îmbracă cu haine speciale cavalerul nou-născut, subînţelegându-se că, de acum înainte, va îmbrăţişa misiunea ordinului”.
Nu ştiu câtă crezare se poate acorda unor astfel de aserţiuni. Un fapt rămâne, totuşi, evident: în prima parte, coborârea în mormânt, ceremonia este inspirată direct din ridicarea la gradul de maestru în francmasonerie. Pentru restul, totul este un fel de ceremonie de iniţiere a bobocului din primul an, şi este clar că aceşti studenţi se distrează trăgând astfel câteva sperieturi, aşteptând să ajungă în loja masonică a tăticului.
Emblema societăţii este un cap de mort pe fond de oase încrucişate. Ea a fost, deşi mai târziu, emblema unei anumite divizii de tancuri SS, ca şi cea a Mâinii Negre, societate secretă care ar fi pus la cale atentatul contra arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei.
Skulls & Bones nu este singura „societate secretă studenţească”. Aşa ceva există şi în Germania şi Anglia. Este vorba de confrerii despre care se spune că sunt foarte închise şi rezervă locuri de muncă membrilor lor. Corinna Adam, un cercetător în domeniu, spune că: „Expulzarea dintr-o confrerie poate să ducă la ruină socială. Dacă faci parte din ea, înseamnă să te bucuri de protecţie „întreaga viaţă, cu obligaţiile corespunzătoare”.
Totuşi, se pare că, îndeosebi în Statele Unite, aceste societăţi aplică viitorilor membri „iniţieri” care se înrudesc mai curând — cum am putut constata în cazul societăţii Skulls & Bones — cu nişte şedinţe de brutalităţi cu caracter sexual. Nuditatea parţială sau completă este deseori impusă candidaţilor, iar implicaţiile homosexuale sunt de multe ori echivoce, amintind de comportamentul unor primate, la care masculii dominanţi îi „încalecă” pe dominaţi. http://www.lovendal.ro/wp52/skulls-bones-societate-studenteasca-secreta-sau-opera-francmasoneriei/ Ordinul “Skull & Bones” a fost înfiinţat la Colegiul Yale din New Haven, Connecticut, în anul 1832. El este cel mai vechi şi cel mai prestigios dintre cele şapte societăţi secrete de la Yale. Printre celelalte sunt: “Scroll & Key” (“Sulul şi cheia”), “Book & Snake” (“Cartea şi şarpele”), “Wolf’s Head” (“Capul de lup”), “Eliahu” şi “Berzelius”. Aceste grupuri servesc ca bază de recrutare a tinerilor destinaţi unor cariere în guvern, justiţie, finanţe şi în alte sectoare influente ale vieţii americane. “Skull & Bones” este elita elitelor din aceste societăţi secrete. Doar “Scroll & Key” mai poate revendica o influenţă, aproape egală, asupra societăţii americane din ultimii 160 de ani. “Skull & Bones” de la Yale are o asociere conspirativă cu alte două societăţi care au fost înfiinţate în alte două locuri. Numărul “322”, care apare sub craniul şi oasele încrucişate de pe emblema ordinului, se crede că indică anul înfiinţării acestuia –1832 – şi faptul că el este a doua lojă în cadrul unui sistem internaţional. După unele explicaţii, loja purtând nr. 1 se află în Germania, iar loja cu nr. 3 este situată la un alt colegiu american. Cativa Membrii: Alphonso Taft, membru fondator al Ordinului, Secretar de Război în timpul preşedintelui Rutherford B. Hayes (1876-1880).
• William Howard Taft, singura persoană care a fost şi Preşedinte şi Judecător-şef la Curtea Supremă a Statelor Unite.
• Henry Lewis Stimson, partener la firma de avocaţi “Root and Stimson” de pe Wall Street, Secretar de Război în timpul preşedintelui Taft (1908-1912), Guvernator General al Filipinelor (1926-1929), Secretar de Stat în timpul preşedintelui Herbert Hoover (1929-1933) şi Secretar de Război în timpul preşedinţilor Franklin Delano Roosevelt şi Harry S. Trumann (1940-1946).
• Averell Harriman, bancher de investiţii la Brown Brothers Harriman, director al Programului de împrumut-închiriere în Departamentul de Stat al SUA (1941-1942), Ambasador SUA în Uniunea Sovietică (1943-1946), Guvernator al New York-ului, subsecretar de Stat pentru Asia (1961-1963) şi trimis secret prezidenţial la conducătorii sovietici: Stalin, Hruşciov, Brejnev şi Andropov.
• Robert Lovett, partener la firma Brown Brothers Harriman, Secretar adjunct de Război al aerului (1941-1945), Secretar locţiitor al Apărării, Secretar al Apărării (1950), membru de frunte al Consiliului pentru Relaţii Externe din New York.
• Harold Stanley, bancher de investiţii, fondator al firmei Morgan Stanley.
• Robert A. Taft, Senator al SUA (1938-1950).
• Prescott Bush, bancher de investiţii şi partener la firma Brown Brothers Harriman, Senator al SUA de Connecticut, tatăl lui George Herbert Walker Bush.
• George Herbert Walker Bush, Congresman al SUA (1964-1970), Preşedinte al Comitetului Naţional Republican, Ambasador al Statelor Unite la Naţiunile Unite, prima legătură diplomatică americană în Republica Populară Chineză, Director al CIA (1975-1977), Vice-preşedinte al Statelor Unite (1980-1988), Preşedinte al Statelor Unite (1988-1992).
• John Thomas Daniels, agro-industrialist, fondatorul lui Archer Daniels Midland.
• Hugh Wilson, funcţionar al serviciului extern, Consilier în Japonia (1911-1921), Ministru al SUA în Elveţia (1924-1927), Secretar de Stat adjunct special (1939-1941), Oficiul Serviciilor Strategice (1941-1945). Ordinul a fost înfiinţat pentru prima dată în campusul de la Yale, în anul 1832. Oficial, el a fost înregistrat abia în 1856, sub denumirea de “Russel Trust Association”. Conform tuturor datelor biografice – care sunt disponibile – ale membrilor săi, banii necesari pentru susţinerea afacerilor secrete ale campusului şi a rolului său mai larg pentru plasarea membrilor săi în poziţii cheie de influenţă, după titrarea lor la Yale, erau proveniţi din comerţul cu opiu din Estul îndepărtat. Acest comerţ a fost început de către Compania Britanică a Indiilor de Est şi a ajuns înfloritor în perioada în care Tratatul de la Paris – semnat la 1783 – punea capăt Războiului american de Independenţă. În această perioadă, Compania Britanică a Indiilor de Est era controlată de “Baring Brothers Bank” (ulterior, în ultimele decade ale secolului XVII, “British House of Rotschild” va înlocui pe “Baring Brothers” în controlarea intereselor financiare ale comerţului cu opiu din China).
Prin sponsorizarea realizată de familiile Baring şi Rotschild, numeroase familii de frunte din Noua Anglie – unele dintre acestea situându-se de partea Marii Britanii în timpul Revoluţiei americane – au fost introduse în comerţul cu opiu, ca asociaţi secundari. Aceste familii de comercianţi posedau flote de corăbii cu pânze şi au devenit, în multe cazuri, fabulos de bogate ca rezultat al asocierii lor cu Compania Britanică a Indiilor de Est. Printre aceste familii cheie din Noua Anglie se numărau nume precum: Cabot, Coolidge, Forbes, Higginson, Lodge, Lowell, Perkins şi Russell.
Aceste familii de comercianţi din Noua Anglie au înfiinţat “United Fruit Company” şi “Bank of Boston”. Familiile fondatoare ale Ordinului “Skull & Bones” includeau şi familiile Russell şi Perkins. Oricum, de-a lungul mai multor generaţii, toate aceste familii s-au înrudit prin căsătorii şi au devenit, ca rezultat, o grupare cu o putere tot mai extinsă.
William Huntington Russell a incorporat “Skull & Bones” sub denumirea de “Russell Trust Association”. În secolul XX, “Russell Trust Association” înscria ca adresă a sa sediul central din New York al firmei “Brown Brothers Harriman”.
Russell a fost şeful de promoţie de la Yale în 1833. El şi camarazii săi din “Skull & Bones” se considerau pe ei însuşi ca o elită specială faţă de elitele comercial-bancare şi de “pelerinii puritani” din Yale. Ei au preluat convingerile coloniştilor Noii Anglii timpurii, cum că au fost “aleşi de Dumnezeu” şi predestinaţi a cârmui America.
Înfiinţarea Colegiului de la Yale în 1701 a precedat Revoluţia americană cu câteva generaţii. Mulţi dintre fondatorii acestui colegiu erau oamenii cei mai buni ai moştenirii puritane, care credeau cu devoţiune în Dumnezeu şi ţară. Câteva dintre aceste suflete patriotice au format mai târziu miezul coaliţiei politice a lui Benjamin Franklin, care s-a rupt definitiv de ţara mamă – Marea Britanie. Mulţi absolvenţi de la Yale au fost activi în Revoluţia americană şi în fondarea Statelor Unite.
Se poate documenta, prin compararea arborilor genealogici ai familiilor membrilor timpurii ai Ordinului, că azi avem un grup de bază format din 20-30 de familii care formează nucleul Ordinului. Majoritatea sunt familii puritane de spiţă veche, care au sosit în America de Nord chiar la începutul colonizărilor din secolul XVII. Printre aceste familii proeminente se află: Whitney, Lord, Phelps, Wadsworth, Allen, Bundy, Adams, Stimson, Taft, Gilman şi Perkins. Un al doilea grup de familii din miezul “Skull & Bones” a câştigat averi fabuloase în secolele XVIII şi XIX, câştigându-şi astfel ceremonia de trecere în elita Noii Anglii, chiar dacă ne gândim că ei nu s-au aflat printre primii colonişti. Familiile “Skull & Bones” conducătoare din această a doua categorie sunt: Harriman, Rockefeller, Payne, Davison, Pillsbury şi Weyerhauser.
Unor familii de bancheri evrei care au venit din Germania în Statele Unite în cursul secolelor XVII şi XIX li s-a acordat, până la urmă, un acces limitat în sanctuarele interioare ale WASP (White Anglo Saxon Protestant). Câteva dintre ele, ca de exemplu, familiile Schiff, Warburg, Guggenheim şi Meyer, au fost desemnate neoficial ca intermediari între WASP-ii din Noua Anglie şi verii lor din Londra. Aceasta s-a realizat cu deosebire după ce influenta familie Rotschild a înlocuit grupul anglican Baring, operaţiune considerată drept cea mai importantă intrigă financiară din City-ul Londrei. Câteva dintre aceste familii de evrei germani au fost absorbite aşa de puternic în WASP sau în societatea anglicană, încât au fost şi convertite de la iudaism la protestantism şi, treptat, ele au fost ostracizate din aristocraţia evreiască. “Skull & Bones” este, în realitate şi în termeni practici, o parte a unui mic grup de elită format din tineri absolvenţi ai Yale, cei mai mulţi din familiile bogate şi proeminente WASP, care intră în lumea politică, a afacerilor, finanţelor, spionajului sau educaţiei şi unde vor începe să-şi lase amprenta lor nefastă şi satanică în lume.
Kris Millegan, Fleshing Out Skull & Bones: Investigations into America’s Most Powerful Secret Society, ed.Trine Day; New Ed edition (October 1, 2004)
Anthony C. Sutton, America’s Secret Establishment: An Introduction to the Order of Skull & Bones, ed. Trine Day; Reprint edition (April 1, 2003)
Steven Sora, Secret Societies of America’s Elite: From the Knights Templar to Skull and Bones, ed. Destiny Books (February 24, 2003)
Craig Heimbichner, Blood on the Altar: The Secret History of the World’s Most Dangerous Secret Society, ed. Independent History and Research (January 3, 2005)
Brad and Sherry Steiger, Conspiracies And Secret Societies: The Complete Dossier, ed. Visible Ink Press (January 15, 2006)
Michael Benson, Inside Secret Societies: What They Don’t Want You to Know, ed. Citadel Press.