Daca la istorie am invatat despre otravirea fantanilor ca mijloc eroic de aparare a stramosilor nostri in fata invadatorilor, o presupusa otravire contemporana a apei potabile cu o substanta cu efect insidios, menita sa ne faca usor de controlat si de stapanit, pare o poveste intr-adevar zguduitoare – numai buna pentru a fi subiectul unei teorii a conspiratiei.
Fluorul – cel mai bun prieten al dintilor?
De ani de zile ni se spune ca fluorul este bun pentru sanatatea noastra; mai precis, pentru sanatatea dintilor nostri. Fluorul intareste smaltul dintilor ceea ce, spun specialistii, inseamna mai putine carii. De aici si pana la masura de a fluoriza apa de baut pentru a asigura tuturor (mai ales copiilor) doza de fluor necesara pentru protectia danturii era un pas destul de mic. Pas care, in unele tari, a fost deja facut. Cu consecinte grave, sustin cativa experti si, mai ales, cu intentii odioase, sustin adeptii teoriilor conspiratiei.
Incepand din anii ’40, in SUA si Canada, apa potabila a fost, in mare parte, fluorizata prin adaugarea de fluorura de sodiu. Masura a fost implementata in urma unei campanii agresive care urmarea sa convinga populatia de beneficiile adaugarii substantei in apa. Fluorul a devenit deodata elementul-minune care ne putea scapa de carii. Inclus in pastele de dinti, in apele de gura si, in cele din urma, in apa pe care o bea toata lumea, de la bebelusi pana la varstnici, fluorul ar fi urmat sa imbunatateasca sanatatea dentara a tuturor acestor norocosi beneficiari. Aici incepe, spun luptatorii impotriva uneltirilor, ticaloasa conspiratie careia ii suntem inca victime. Pentru ca despre efectele nocive ale “elementului F” asupra sanatatii, despre sursele din care provenea fluorura de sodiu folosita, si despre necesitatile stringente care au stat la baza deciziei nu s-a spus nimic. Ani mai tarziu, au inceput sa se auda glasuri – din lumea stiintifica – afirmand ca fluorizarea apei nu numai ca nu ar imbunatati in vreun fel sanatatea cuiva, dar contribuie la cresterea riscului unor afectiuni. Doza optima de fluor ar fi, dupa cifrele oficiale, de 1 ppm (parti per milion) sau 1 mg/litru. Dar cei convinsi ca e vorba despre complot afirma ca, in unele zone ale Americii de Nord, fluorul se gaseste in apa in doze de 2-3 ori mai mari. De ce?
Asa cum era de asteptat, informatiile se bat cap in cap. Exista studii care arata ca fluorul intareste, intr-adevar, smaltul dintilor si reduce riscul aparitiei cariilor la copii, dupa cum exista si studii care au demonstrat ca afecteaza negativ sanatatea dintilor, care nu e legata doar de smalt; in plus, are efecte nocive asupra sistemului osos. 
In fond, ei ne doresc binele – sau nu?
Artizanul marii conspiratii este considerat Gerald J. Cox, un om de stiinta care a derulat o campanie de informare pentru a convinge publicul de beneficiile utilizarii fluorului in lupta impotriva cariilor. Ceea ce nu stia lumea era ca dl Cox era platit de o companie metalurgica, specializata in producerea aluminiului, companie care, ca si altele din acelasi domeniu, se confrunta in anii ’30 cu o mare problema: cum sa scape de marile cantitati de reziduuri rezultate din procesul de fabricare a aluminiului? Unul dintre aceste deseuri era fluorura de sodiu. O parte din aceste deseuri puteau fi folosite pentru fabricarea unor rodenticide si insecticide – pe intelesul tuturor: otravuri pentru gandaci si pentru sobolani – dar inca ramanea in stoc o cantitate mare de fluorura de care fabricantii trebuiau cumva sa scape. Teoria conspirationista afirma ca, de fapt, fluorizarea pe scara larga a apei potabile a fost o marsava uneltire orchestrata de mari intreprinderi metalurgice nord-americane, un proiect abominabil finantat de cei care pot obtine totul cu bani. Acestia au gasit o valoare de intrebuintare deseurilor de fluorura de sodiu, fara a-si face nici un scrupul cu privire la sanatatea celor pe care ii otraveau astfel.
Si asa se face ca firma ALCOA, cea mai mare dintre companiile producatoare de aluminiu, ar fi finantat – conform teoriilor conspirationiste – cercetarile asupra apei fluorizate si a efectului asupra danturii copiilor, apoi campania pentru promovarea fluorizarii apei potabile. (Trebuie spus ca, la ora actuala, fluorura de sodiu mai este folosita doar in mica masura pentru fluorizarea apei, fiind inlocuita, intre timp, de alti compusi care contin fluor. In schimb, este inca prezenta in pastele de dinti.)
Aceleasi teorii aduc argumente in privinta pericolelor ingerarii de fluor, punand accentul pe toxicitatea sa si pe efectele nocive, pe termen lung, asupra sanatatii, efecte despre care publicul stie prea putin. Ei citeaza in primul rand un studiu foarte amplu, realizat la sfarsitul anilor ’80 pe 39.000 de copii americani, studiu care a aratat ca nu au aparut diferente semnificative in ceea ce priveste numarul de carii intre copiii care bausera si cei care nu bausera apa fluorizata. Deci, fluorul n-ar avea mult laudatul efect de a preveni aparitia cariilor. In schimb, specialistii afirma ca supradozarea fluorului, ca urmare a ingestiei de fluoruri continute in apa de baut, determina aparitia fluorozei dentare, o afectiune caracterizata prin fragilizarea dintilor si aparitia de pete pe suprafata lor. Riscul e si mai mare in conditiile in care consumului de apa fluorizata i se adauga alte surse de fluor: suplimente cu fluor (ce-i drept, prescrise adesea copiilor inca din pruncie) sau expunerea la poluarea produsa de carbunele cu continut mare de fluor.
Ulterior, au inceput sa circule si informatii privind potentialul carcinogenic al fluorului, iar mai multe studii ar fi demonstrat ca exista o legatura intre fluor si fracturi: ingestia fluorului in cantitati mari fragilizeaza oasele, marind riscul de fracturare a acestora. Ca si cum nu era de ajuns, se vehiculeaza, mai nou, informatii asupra unor posibile efecte ale fluorului asupra creierului si, implicit, a comportamentului uman. Un reputat jurnalist spaniol, David Heylen Campos, a sugerat intr-o carte a sa faptul ca fluorul ar fi folosit pentru a tine sub control populatia, impiedicand-o sa devina prea violenta. Cetatenii tarilor in care se practica fluorizarea apei potabile ar fi asadar, un fel de cobai.
Jurnalistul citeaza marturia lui Ian E Stephen, specialist in efectele fluorului asupra sanatatii, care a afirmat ca in timpul mandatului primului ministru Margaret Thatcher, in Irlanda de Nord continul de fluoruri din apa potabila a crescut de trei ori si ca acest lucru ar fi fost facut intentionat, in incercarea de a linisti populatia turbulenta si de a tine astfel situatia sub control. Metoda si-ar avea originea, dupa opinia lui David Heylen Campos, in cercetarile efectuate in lagarele de concentrare in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, cand nazistii au adaugat in hrana detinutilor mici cantitati de fluor pentru a-i linisti si a-i mentine intr-o stare de letargie mentala care ii impiedica sa se revolte. Jurnalistul afirma ca, de altfel, si unele medicamente utilizate azi in ospicii si aziluri de batrani contin fluor – probabil in acelasi scop: linistirea pacientilor si mentinerea lor in stare de supunere si sub control.
Stia guvernul american, se intreaba David Heylen Campos, care erau efectele negative ale fluorului asupra sanatatii? Au fost ascunse deliberat aceste informatii pentru a proteja sinistra conspiratie la scara nationala? Nu exista un raspuns convingator, raspunde jurnalistul, care ne indeamna totusi sa cantarim cu grija ce se ascunde in spatele amplelor campanii care ne indeamna sa bem apa fluorizata sau sa ne spalam pe dinti cu pasta de dinti care contine fluorura de sodiu… substanta folosita la fabricarea otravii pentru sobolani. http://bindiribli.ro/2013/07/07/fluorul-otrava-noastra-cea-de-toate-zilele/ 
În anii ’50, o reclamă TV a convins oamenii că fluorul era nemaipomenit pentru dinţi. Prin periere, dinţii galbeni deveneau albi, iar cariile erau îndepărtate. Stomatologii au fost de acord şi au încurajat utilizarea fluorurii. Aşadar, printr-un marketing inteligent, a devenit o convingere generală că fluorul din pasta de dinţi este absolut necesar pentru o dantură sănătoasă, puternică, fără carii şi de un alb strălucitor.
Dar, se întreabă cineva de ce pe cutia pastei de dinţi scrie “nu înghiţi”? Cei care vor căuta răspunsul s-ar putea să ajungă la următoarea concluzie: avertismentul există acolo tocmai pentru faptul că prea mult fluor este toxic şi poate afecta serios sănătatea unui copil dacă înghite produsul, scrie Greenmedinfo.com.
Astăzi, majoritatea persoanelor cred că fluorul este extrem de benefic, previne cariile şi face dinţii mai albi. Şi în anii ’60, când a început fluorizarea apei, foarte puţini au pus la îndoială această decizie, considerând că dacă li se dă mai mult fluor, este cu atât mai bine.
Însă, fluorizarea apei potabile este destul de diferită de practica folosirii unei cantităţi mici pentru pasta de dinţi, care oricum nu este înghiţită. În apa potabilă, fluorul este ingerat. De asemenea, fluorul este absorbit şi prin piele, atunci când faci baie.
Potrivit cercetătorilor, fluorul adăugat în apă pare să provoace mai multe probleme decât să le rezolve. Substanţa nu se găseşte doar în pasta de dinţi şi în apa potabilă, ci şi în băuturi, cum ar fi berea sau în sucuri.
Apoi, mai există pesticidul pe bază de fluor de pe salata verde produsă în seră. Întâmplător sau nu, fluorul poate fi găsit şi în unele antidepresive, în cele care reduc comportamentul agresiv, şi este considerat parţial responsabil pentru dezvoltarea osteoporozei, a unui coeficient de inteligenţă mic şi pentru discfuncţii ale sistemului imunitar.
Mai puţin cunoscut este faptul că există dovezi tot mai multe potrivit cărora fluorul îmbrâneşte pielea mult mai repede.
De fapt, fluorul devenit omniprezent în vieţile noastre este un produs sintetic, obţinut din deşeuri industriale, provenite din industria de fertilizare a fosfatului. O asemenea sursă nu pare să aibă vreo legătură cu sănătatea umană.
Unde sunt studiile pe termen lung care să arate beneficiile apei fluorizate? Efectele secundare cauzate de fluorizare depăşesc beneficiile, aşa cum poate fi observat în studiile ştiinţifice. Unele comunităţi sunt atât de îngrijorate în ceea ce priveşte efectele secundare ale fluorizării apei încât interzic această practică în oraşele lor. Peste 90% din vestul Europei a ales apa fără fluor.
Doctorii R.N. Mukherjee şi F.H. Sobels de la Universitatea Leiden din Olanda au descoperit că fluorul creşte frecvenţa leziunilor genetice în celulele materialului seminal. Cercetători austrieci au dovedit acest lucru în anii 70, când au identificat faptul că doar un miligram pe litru de concentraţie de fluor perturbă enzimele de reparaţie a ADN-ului cu 50%.
Doctorul John Yiamouyiannis, o autoritate în ceea ce priveşte efectele biologice ale fluorului, a descoperit că această substanţă poate provoca îmbătrânirea pielii. Atunci când ADN-ul nu poate repara celulele afectate, îmbătrânirea se produce mult mai repede. Fluorul îmbătrâneşte prematur corpul în principal prin distorsionarea enzimelor, generând o descompunere a colagenului, eczeme, leziuni ale ţesutului, încreţirea pielii, leziuni genetice şi suprimarea sistemului imunitar.
Tu ştii ce conţine apa pe care o bei? Înainte de a ne gândi la creme de piele, botox sau alte metode “recomandate” pentru o piele mai netedă şi mai fină, ar fi bine să încercăm să reducem cantitatea de fluor la care vrând-nevrând suntem expuşi. http://www.financiarul.ro/2012/10/19/efectele-incredibile-ale-fluorului-din-apa-pe-care-o-bei/
searchnewsglobal.wordpress.com 