Mihai Răzvan Ungureanu nu s-a remarcat prin nimic favorabil României şi românilor. Primul lucru pe care l-a făcut când a devenit ministru de externe a fost montarea portretului Anei Pauker fost ministru comunist de externe, (primul şi principalul comisar al comunismului sovietic în ţara noastră, distrugătoarea României postbelice) pe holurile Ministerului Afacerilor Externe. Ultimul lucru pe care l-a făcut ca ministru de externe a fost dublarea, printr-o ordonanţă de urgenţă, a salariului pe care urma să-l primească (8 000 de euro lunar) în postul pe care urma să plece la Viena (coordonator adjunct la Iniţiativa de cooperare pentru Europa de Sud-Est). Între acestea, Ungureanu a făcut mult rău României şi românilor din ţară şi din jur. La scurt timp după investirea sa ca ministru de externe, Ungureanu a semnat în 2005, cu ministrul de externe rus Serghei Lavrov, cel mai păgubos act din istoria postdecembristă a României, respectiv „Legea pentru ratificarea Protocolului dintre România şi Rusia privind inventarierea relaţiilor bilaterale”. Şeful diplomaţiei române a declarat atunci că „Nu există probleme între România şi Rusia”, prin actul respectiv uitându-se atât problema Basarabiei cât şi problema tezaurului românesc confiscat de Lenin în 1918. Şi românii din Ungaria şi din Transilvania sunt supăraţi pe Mihai Răzvan Ungureanu pentru modul mişelesc şi păgubos în care a negociat recuperarea bunurilor Fundaţiei Gojdu din Budapesta, cu destinaţie testamentară pentru bursele românilor din Transilvania şi din Ungaria. În primul său an de ministeriat, Ungureanu a negociat pe furiş şi a semnat pe sub masă „Acordul referitor la înfiinţarea Fundaţiei Publice Româno-Ungare Gojdu”, prin care a fost exclus moştenitorul testamentar. Acordul a fost semnat la Bucureşti, în data de 20 octombrie 2005, cu ocazia unei reuniuni comune a guvernelor României şi Ungariei, de către ministrul român de externe Mihai Răzvan Ungureanu şi de către omologul său ungar Ferenc Somogy, fiind ratificat de partea română prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 183/2005. Acest acord a fost negociat, semnat şi ratificat după ce, în decembrie 2004, Curţile Gojdu din Budapesta au trecut în proprietatea companiei israeliene Autoker Holding Rt, fiindu-i vândute de Primăria sectorului 7 din Budapesta. Mihai Răzvan Ungureanu a prejudiciat statul român de miliarde de dolari, susţinând că întreg acordul este de inspiraţie maghiară şi că poate fi calificat drept un act de hoţie şi de trădare naţională. Inspiraţia maghiară şi trădarea românească sunt confirmate de o declaraţie făcută în şedinţa Parlamentului Ungariei din 21 noiembrie 2005 de către deputatul FIDESZ, Nemeth Zsolt (secretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe în primul guvern Viktor Orban şi ministru de externe. : „Acordul dintre Ungaria şi România asupra problemelor averii Gojdu pune punct discuţiei prelungite de mulţi ani. Exemplul acestei probleme este că România renunţă la revendicarea bunurilor materiale, pe care a formulat-o în 1998, ba chiar şi anterior, în legătură cu averea lui Gojdu. Acest lucru înseamnă în acelaşi timp că partea română a acceptat punctul de vedere al Ungariei, conform căruia, în 1953, Tratatul de drept material a rezolvat chestiunea averii lui Gojdu”. Mihai Răzvan Ungureanu a fost lăudat şi pentru că ar fi semnat Acordul privind acordarea unor facilităţi militare Statelor Unite ale Americii în România, primul acord în baza căruia au fost aduse trupe americane în ţara noastră (la baza aeriană Mihail Kogălniceanu din judeţul Constanţa), dar acest acord a fost negociat de doi miniştri din Guvernul Adrian Năstase, respectiv de ministrul de externe, Mircea Geoană, şi de ministrul Apărării Naţionale, Ioan Mircea Paşcu. Fostul purtător de cuvânt al Serviciului Român de Informaţii, scriitorul Nicolae Ulieru (care a avut cel mai lung mandat în acest sens după revoluţie, ocupând acest post sub directorul Virgil Măgureanu) a declarat public, în toamna anului 2009, că directorul SIE, Mihai Răzvan Ungureanu, este agent străin – practic, o acuzaţie de trădare naţională – precizând că e gata să ofere probe în acest sens dacă va fi audiat de comisiile parlamentare de control ale SRI şi SIE. Ulieru a declarat că şeful SIE „a avut o ascensiune fulminantă pentru condiţia lui de tânăr istoric anonim de la Iaşi. A fost adus de Pleşu secretar de stat în Ministerul de Externe, a rămas secretar de stat şi în Guvernul Năstase, apoi a fost numit ministru de externe de către liberalul Călin Popescu Tăriceanu, recuzat de acesta pentru că nu i-a dat nişte documente, şi după ce a fost recuzat de premier, preşedintele l-a numit şeful SIE. Suspect a fost şi faptul că, în calitate de şef al SIE, Ungureanu a făcut intervenţii ca un avocat, cunoscut ca exponent al unui grup israelian de lobby şi ca şi colaborator al Mossad, să aibă acces de trei ori la teroristul Omar Hayssam în celulă fără ca procurorul de caz să-i dea aprobare, lucru care, în opinia lui Ulieru, nu face decât să confirme apartenenţa lui Ungureanu la un serviciu străin. Probabil aşa se explică că, printr-o hotărâre de guvern pe care a iniţiat-o şi a contrasemnat-o în calitate de director la SIE (HG nr. 665 din 3.06.2009, pentru modificarea valorii de inventar a unor imobile înscrise în domeniul public al statului şi aflate în administrarea SIE, publicată în Monitorul Oficial nr. 406/06/2009), Mihai Răzvan Ungureanu a desconspirat prosteşte (sau, poate, cu rea credinţă) 41 de locaţii secrete ale SIE din capitală şi din ţară.
În concluzie, preşedintele Traian Băsescu a schimbat tusea cu junghiul prin desemnarea diplomatului istoric Mihai Răzvan Ungureanu în funcţia de prim ministru al Guvernului României în locul juristului filosof Emil Boc. A schimbat un democrat liberal actual cu un fost liberal. A schimbat un ardelean (din Cluj) cu un moldovean (din Iaşi). A schimbat un doctor în filosofie cu un doctor în istorie. A schimbat un utecist fruntaş, care a fost cooptat în anii studenţiei în Comitetul Central al UASCR, cu un utecist şi mai fruntaş, care a fost racolat în Comitetul Central al UTC din anii de liceu (amândoi servind sub comanda Prinţişorului Nicu Ceauşescu). A fost schimbat un profitor mai mic (care şi-a plimbat o fiică şi o nepoată cu un elicopter guvernamental) cu un profitor mai mare, având în vedere că soţia lui Ungureanu (stabilită ani buni la Viena) a primit o pleaşcă de 85 000 euro pe an de la OMV AG Austria (cumpărătoarea pachetului majoritar la Petrom) pentru servicii închipuite de consultanţă medicală. A fost schimbat şeful scorpionilor (portocalii) cu şeful spionilor (rozalii). Cu ce altceva s-a remarcat până acum Mihai Răzvan Ungureanu? Ca secretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe şi apoi ca ministru de externe a ieşit în evidenţă doar prin limbajul său preţios, îmbibat cu neologisme şi sofisme, încât mulţi interlocutori români sau străini n-au prea înţeles ce vroia să spună. Singura lui cucerire pe plan extern este Bodo Homobach, înaltul comisar pentru Pactul de Stabilitate în Europa de Sud-Est, pe care l-a fermecat profund (la Viena, probabil pe valsurile Dunării). Ca politician (de dreapta, cu origini în PNL) s-a remarcat prin trădarea primului său binefăcător politic, premierul liberal Călin Popescu-Tăriceanu, în favoarea noului său binefăcător politic, preşedintele (de la stânga la dreapta) Traian Băsescu. Ca director al SIE, respectiv ca şef al spionilor români, s-a remarcat doar prin deconspirarea prostească a locaţiilor din ţară ale serviciului secret pe care-l conducea şi prin tăiatul frunzelor la câini. Îndeosebi la câinii generalului Predoiu, primul său adjunct şi şeful de facto al serviciului secret în fruntea căruia a fost plasat formal şi subliminal de binefăcătorul său de la Cotroceni.
Preşedintele Băsescu ar trebui să ia aminte că, cu un an în urmă, omologul său autocrat din Egipt, Hosni Mubarak, a încercat să se salveze numindu-l vicepreşedinte al statului şi, totodată, şef al guvernului pe şeful suprem al serviciilor sale secrete, generalul Omar Suleiman (cel mai vechi şi mai apropiat colaborator al său şi omul CIA la Cairo), dar nu i-a fost de niciun folos. Câteva întrebări:
1. De ce nu şi-a trecut în CV-ul său stufos, la limbi străine cunoscute, şi limba ebraică (pe care o cunoaşte mai bine decât limba maghiară, pe care a trecut-o)?
2. Dacă a fost sau este membru al vreunei organizaţii masonice şi ce grad sau funcţie deţine în aceasta?
3. Dacă a fost şantajat de SRI, de SIE sau de tutorele său politic de la Palatul Cotroceni cu nişte episoade de o anumită orientare sexuală petrecute la Iaşi (în anii ’90), la Cernăuţi (în 2000, la Hotelul Ceremuş) şi la Viena (după 2000, la sediul Pactului de Stabilitate).
Tatal sau Stefan Ungureanu a fost profesor de chimie-fizica la Universitatea din Iasi, viceprimar si mai apoi director la Agentia Locala de Conservare a Energiei. Fiul, fost membru supleant al CC al UTC este doctor in istorie. Revolutia l-a prins la conducerea Uniunii Studentilor Comunisti din Romania, zdrobindu-i cariera de partid. In anii 90 tanarul Ungureanu a fost lansat in constiinta publica, drept ostea a intelectualitatii romanesti de regretatul Iosif Sava. Seria seratelor muzicale includea dialoguri purtate cu oameni politici,oameni de arta, filozofi, muzicieni, instrumentisti, care in ani 1990 erau la inceputul carierei. CV-ul istoricului M.R. Ungureanu este impresionant.
Presa a relatat ca studiile si cariera sefului SIE sunt strans legate de organizatiile Soros si de cele iudaice ale magnatului Mark Rich. Apartenenta sa (ca lider) la organizatiile Soros dinRomania, ca si la organizatiile iudaice, a facut ca, fara sa fi avut in nici un fel o viata politica activa (dupa cum singur marturiseste), sa fie chemat a fi ministru de externe al Romaniei in 2004, noteaza Cornel Dan Niculae in cartea sa intitulata Politica Filo-Sionista a Romaniei in fata Europei si a lumii. Dealtfel, volumul trei al cartii este ilustrat pe coperta cu poza ministrului Ungureanu cu mainile pe Zidul Plangerii si cu chipa pe cap. CE LIPSESTE DIN BIOGRAFIA MIROBOLANTULUI INTELECTUAL MIHAI…RAZVAN…UNGUREANU
1) In decembrie 1989 cand la Iasi in Universitate s-au semnalat primele proteste-miscari anticomuniste, membrul CC al UTC Mihaita Ungureanu proaspat sosit ca delegat-aplaudac de la maretul Congres PCR prezidat de tov. Ceausescu, de data asta pe post de “ochiul si timpanul”, mai multe surse confirma ca acesta observa atent tot ce misca contra si intocmea liste negre cu studentii protestatari.
13) Bombonica de pe tortul faptelor eroice ale patriotului MIHAI RAZVAN UNGUREANU a fost asezata cu ocazia “incheierii” (??!!) relatiilor vesnic tensionate romano-ruse, cand, ca ministru de externe al Romaniei, a semnat in 2005 cu ministru de externe rus Lavrov, cel mai pagubos act de politica externa postdecembrist pt Romania “Legea pentru ratificarea Protocolului dintre Romania si Rusia privind inventarierea relatiilor bilaterale”. MRU a declarat ulterior ca : “NU EXISTA PROBLEME INTRE ROMANIA SI FEDERATIA RUSA”!!!??? : Astfel Romania, prin UITARE(?!) isi ia ADIO OFICIAL, de buna voie, prin tradare, de la Romania de Est (Basarabia), Tezaurul Romaniei sechestrat la Moscova de Lenin in1918 si “uitat /pierdut” de sovietici/ rusi, etc etc. Adica tot ce a fost s-a cam ….sters /uitat dintr-o semnatura, binenteles in favoarea Rusiei si spre enorma paguba a Romaniei !!! Adio Basarabia, adio Tezaur! http://www.cuvantliber.ro/2012/02/13/razvan-bogdan-ungureanumason-evreusecurist-comunist-tradator/ Premierii Ungureanu si Ponta, prieteni pentru masoni, americani si Israel! http://www.badpolitics.ro/premierii-ungureanu-si-ponta-prieteni-pentru-masoni-americani-si-israel/
Bînai Bîrith International (sau Uniunea Lojilor Bînai Bîrith), înfiinţată de 12 emigranţi evrei la New York (SUA), la 13 octombrie 1843 şi structurată ca lojă masonică. Se ştiu puţine lucruri din interiorul Bînai Bîrith, pentru că este o asociaţie încă şi mai discretă decît masoneriile clasice, iar “renegaţi” apar doar în cazuri excepţionale. În prezent, B’nai B’rith International îşi are sediul central la Washington D.C. (2020 K Street, NW, 7th Floor Washington, DC 20006), în umbra Casei Albe, cu care are legături privilegiate, oricare ar fi preşedintele, şi numără în Statele Unite şi în alte 47 de ţări mai mult de 600.000 de membri, exclusiv israeliţi (evrei). Asemenea celorlalte formaţiuni masonice anglo-saxone, ea se prezintă drept o organizaţie filantropică, dar participă în taină la viaţa politică. De ea sînt legaţi mai mulţi senatori şi deputaţi, fie ca membri, fie ca simpatizanţi. Principal susţinător al Israelului în Statele Unite ale Americii, B’nai B’rith-ul conduce cea mai mare parte dintre organizaţiile şi mişcările sioniste care acţionează pe teritoriul S.U.A., în aşa mare măsură încît se poate considera că centrul mondial al deciziei sioniste se găseşte la New York. Acest lucru explică, în parte, diferenţele notabile care există uneori între guvernul israelian şi marile organizaţii sioniste americane. Colectoare de fonduri şi susţinătoare ale pretenţiilor financiare ale statului Israel – aflat în permanent deficit bugetar în ciuda sumelor fabuloase vărsate de Germania cu titlu de despăgubiri – marile organizaţii evreieşti americane impun, cel mai adesea, punctul lor de vedere în politica internă a statului Israel. Ca şi în cazul francmasoneriei tradiţionale, puterea B’nai B’rith rezidă în reţeaua de asociaţii, grupuri şi cercuri, ai căror conducători şi animatori sînt afiliaţi lojelor, dar publicaţiile israelite din Statele Unite ale Americii sînt foarte discrete în ceea ce priveşte activitatea B’nai B’rith.
Cîteva articolaşe strecurate în presă sau unele comunicate oficiale difuzate de mass-media confirmă însă că B’nai B’rith posedă agenţi infiltraţi în înalta conducere a American Jewish Committee, American Jewish Congress, Conferinţa preşedinţilor principalelor organizaţii evreieşti americane şi World Jewish Congress, care controlează la rîndul lor cea mai mare parte dintre organizaţiile evreieşti sau sioniste americane. Realitatea este că B’nai B’rith (Fiii Alianţei sau Fiii Legămîntului) este implicată în toate acţiunile secrete din lume pentru crearea unei oligarhii mondiale, a unui guvern mondial unic, care să fie din start confiscat în mod ocult de către evrei, prin pretinsul drept sacru de “popor ales de Dumnezeu”. Încă de la înfiinţare, B’nai B’rith şi-a afirmat ca ideal programatic acela de “unire a Israeliţilor în munca de promovare a înaltelor lor interese şi acelea ale umanităţii”. George L. Packard, în lucrarea “Cine conduce America?”, arată că puterea masoneriei americane tradiţionale – considerată moştenitoarea Constituţiilor lui Anderson – este întărită de influenţa enormă a Ordinului (masonic) Internaţional B’nai B’rith. Cele 99 de grade de iniţiere ale B’nai B’rith sînt în realitate triplarea celor 33 de grade ale ritului masonic cel mai consacrat în lume, cel mai important şi cel mai cunoscut, Ritul Scoţian Antic şi Acceptat, cunoscut vulgar şi ca “masoneria americană”. Cu toate acestea, organizaţia evreiască nu şi-a declarat aproape niciodată public caracterul ocult sau masonic.
Atenţia B’nai B’rith privind România datează încă de la înfiinţarea acestui ordin masonic israelit (1843), avînd în vedere colonizarea discretă, dar masivă a României cu evreii veniţi din Polonia şi Ucraina. Scopul acestei atenţii era “împămîntenirea” evreilor în România şi dominarea de către aceştia a întregii vieţi economico-financiare a ţării. Prima rezidenţă permanentă din România a Bînai Bîrith a fost înfiinţată în 1870 de către consulul american Benjamin Peixotto. Tradiţia infiltrării în România a agenţilor B’nai B’rith prin înalţi diplomaţi ai Statelor Unite ale Americii a continuat pînă în prezent (a se vedea mai departe cazul ambasadorului Alfred Moses, care a activat şi în timpul regimului lui Ceauşescu). De asemenea, influenţa acestei organizaţii se simte chiar şi prin implicarea în viaţa cotidiană a românilor a posturilor de televiziune penetrate de agenţi mondialişti sau sionişti, în general evrei, inclusiv postul naţional oficial de televiziune, care a fost şi este controlat în mod semnificativ.
Înclinaţia evreilor pentru posturi de televiziune românesti este dovedită si de cazurile posturilor (fost) Tele 7 ABC (al evreului Fredy Robinson), Prima TV (al evreilor Alex Bittner şi Dan Fischer) sau B1 (unde co-acţionar este evreul Elan Schwartzenberg). Despre televiziunea B1, populaţia crede că ar apartine fraţilor magnaţi Păunescu. Există însă informaţii despre apartenenţa lui George Păunescu la B’nai B’rith. Concret, el a fost cooptat drept informator oficial al Anti Defamation League din România, dar Anti Defamation League este un Serviciu secret sionist, în slujba B’nai B’rith. O mare parte de presa scrisă este preluată de grupul evreiesc Ringier sau de către concernul “german” evreiesc Bertelsmann. În celelalte cotidiene importante româneşti există oameni de încredere ai evreilor sau în solda secretă a acestora. Nici Palatul Cotroceni nu a scăpat de această influenţă prin comisiile prezidenţiale Băsescu, conduse de GRUPUL GDS – EUROPA LIBERă în frunte cu Vladimir Tismăneanu, membru al lojei B’nai B’rith, fiul celui mai important toriţionar comunist Leonte Tismăneanu, evreu rus care a vînat şi ucis numeroşi cetăţeni români în perioada 1944-1964, fiind promotorul regionalizării României şi al înfiinţării Republicii Transilvania. Tocmai el este cel pe care Traian Băsescu l-a însărcinat cu elaborarea raportului privind procesul comunismului, prin care sînt judecaţi şi condamnaţi o serie de patrioţi români de prim rang, între care cei mai de seamă sînt Corneliu Vadim Tudor şi Adrian Păunescu. Prin redactarea acestui raport se evidenţiază clar misiunea acestei reţele sioniste a B’nai B’rith de promovare a intereselor sale în România şi de înlăturarea a tot ce este naţional şi patriotic în acest areal mioritic.
În ceea ce priveşte masoneria română, odată cu acapararea mascată a masoneriei universale de către Bînai Bîrith în anul 1874, în România începe o perioadă de frămîntări în cadrul lojilor masonice, manifestîndu-se o adevărată rezistenţă naţională masonică faţă de ofensiva israeliţilor. Principala influenţă a B’nai B’rith în România, pînă în anul 1948, a fost realizată îndeosebi prin manipularea lojilor masonice penetrate de evrei, ceea ce a împărţit practic masoneria română în două curente importante şi rivale: primul naţional, al doilea cosmopolit şi dominat de evrei. Curentul masonic naţional a fost reprezentat sporadic de Marea Lojă Naţională din România şi de Ordinul Masonic Român (care reuneau cîteva zeci de loji masonice), fiind condus multă vreme de maiorul patriot Constantin Moroiu, care s-a implicat frecvent la nivel masonic mondial în favoarea marilor interese naţionale ale României. Pe de altă parte, curentul cosmopolit (evreiesc) a fost reprezentat de lojile masonice româneşti obediente masoneriei americane, de lojile de limbă germană sau de lojile obediente Marelui Orient al Franţei.
Mai multe încercări de instalare a unei Puteri Masonice Naţionale controlate de evrei a fost încununată de succes abia în 1929, sub regimul pro-evreiesc al regelui Carol al II-lea. Numele acestei “puteri naţionale” a fost acela de Marele Orient al României, iar încercările constituirii sale datează de la 1 mai 1879. Curentul masonic cosmopolito-evreiesc a urmărit mai mult promovarea intereselor economice şi politice ale alogenilor, subordonîndu-se prioritar intereselor străine ţării. El a fost controlat, direct sau indirect, de către B’nai B’rith prin lojile evreieşti, americane sau “germane”, de obedienţă directă la masoneria italiană sau franceză. Ca şi astăzi, se poate spune – a se vedea declaraţiile venerabilului Dan Amedeo Lăzărescu, în capitolul “România, ţintă Sionistă” – că tot Marele Orient al Franţei, format din evrei, se opunea intereselor României. Aşa cum se arată în capitolul menţionat, apropierea României de pactul militar Nord Atlantic a fost precedată de apariţia la Bucureşti a Lojilor Bazelor NATO. “Masonii români afirmă că au intrat în lojile masonice ale bazelor NATO încă din 1993!”, scria presa românească în februarie 1997. Ştirea apăruse şi în 1993: “Una din Lojile Bazelor NATO şi Supremul Consiliu Mamă al Jurisdicţiei de Sud al S.U.A., în 7 mai 1993, şi-au trimis mai mulţi reprezentanţi în România, la Bucureşti”. Aceştia erau Fred Kleinknecht, “Suveranul Mare Comandor al Lumii”, şi adjunctul său, evreul Arnold Hermann, agent B’nai B’rith.
Apariţia blocului militar NATO însăşi coincide cu perioada în care masoneria americană (dominată la rîndul ei de către Bînai Bîrith) a cunoscut cea mai puternică influenţă asupra armatei. Legăturile directe ale Bînai Bîrith cu Lojile Bazelor NATO sînt evidenţiate şi de faptul că baza militară NATO din Frankfurt găzduieşte sediul central al Lojilor europeane ale Bînai Bîrith. Agenţii Lojei B’nai B’rith din Frankfurt au avut dese întîlniri secrete, în perioada 1990-1993, în România, acestea fiind găzduite de Cercul Militar Bucureşti, numit azi Casa NATO, într-o perioadă în care prim-miniştri ai României au fost un evreu – Petre Roman – şi Theodor Stolojan – membru al ocultei financiare mondiale reprezentată de BANCA MONDIALĂ şi FMI. În acest context, oraşul german Frankfurt se configurează ca noua capitală a plănuitelor “State Unite ale Europei”, vechi ideal masonic, fapt dovedit nu numai de alegerea sa de către iudeo-masonerie drept sediu central al B’nai B’rith în Europa, fiind şi sediu al bazelor militare NATO, ci şi de plasarea aici a sediului Băncii Centrale Europene, care controlează moneda “comunităţii europene”, Euro.
searchnewsglobal.wordpress.com 