MIHAI CIUBOTARU
Roşia Montană este o mare încercare a poporului român. Roşia Montană este de o importanţă strategică covârşitoare. Roşia Montană ne arată clar ce clasă politică avem, noi, românii. Şi ce trebuie să facă poporul român. Schimbarea ei pe cale democratică. România are nevoie de o clasă politică cu dragoste de neam, vizionară, cu credinţă în Dumnezeu. A da aurul – 1,5 grame/tonă, şi celelalte zăcăminte : argint – 11, 7 grame/tonă, arseniu – 5000 grame pe tonă, titan – 1000 grame/ tonă, molibden – 10 grame/tonă, vanadiu – 2500 grame/tonă, nichel – 30 de grame/ tonă, crom – 50 grame/tonă, cobalt – 30 grame/tonă, galiu – 300 grame/tonă, de unde rezultă că pe lângă cele 300 de tone de ur, din cantitatea de pământ scos, R.M.G.C. va mai scoate 2.500 tone de argint, 218.000 tone de titan, 2.180 tone de molibden, 545.000 tone vanadiu este o trădare a intereselor naţionale, o crimă împotriva poporului român. Vom înţelege asta că România are nevoie de o clasă politică cu dragoste de neam, cu credinţă în Dumnezeu. România are nevoie de o schimbare morală. A venit timpul să demonstrăm, cine este stăpân în ţara asta. Ei sau poporul român.
YAHACOCHA ŞI ROŞIA MONTANA, DOUA SURORI GEMENE
Cum lucrează şi face profit Gabriel Resources
Gabriel Resources, o companie care se îmbogăţeşte de pe urma exploatării. Ce exploatează Gabriel Resources? Tot ce poate, de la aur, diamante, metale rare, până la conşţiinţe, adminisţraţii, ministere, miniştri, prim miniştri, preşedinţi, primari, autorităţi publice, oriunde găseşte aceste „comori” care le pot aduce sau facilita şansa de a scoate bani fără a ţine cont ce lasă în urma lor. Pe ei nu îi interesează nici otrăvirea pământului, nici distrugerea mediului, nici compromiterea pe sute de ani a ecosistemului, nici problemele fermierilor sau populaţiei din zonă., pentru că atunci când îşi fac planul ei pleacă şi lasă pământul pustiit, nu e al lor, nu îi priveşte. Ei plătesc, pentru dreptul de a exploata şi de a distruge tot ce ating, ei plătesc bine pe cei care au datoria să îşi apere cetăţenii, plătesc primari, specialişti, oficiali, autorităţi, poliţie, firme de protecţie, tot ce e nevoie, pentru a închide gura celor care ar îndrăzni să se opună intereselor lor. Aşa au făcut în Grecia, în Haiti, în Peru, aşa fac şi la Roşia Montana. În toate cazurile au promis lapte şi miere şi au adus sau vor aduce moarte. Moartea pământului, moartea faunei, a florei pe mii de km pătraţi, moartea oamenilor şi vrajbă. Vrajbă, proteste, acţiuni extreme, greve, confruntări verbale sau violente între cei care cer dreptul la viaţă şi respect şi cei care s-au lăsat cumpăraţi sau tentaţi cu promisiunea unui loc de muncă fără a realiza că asta înseamnă distrugerea pe sute de ani a zonei. Unii, disperaţi de lipsa unei bucăţi de pâine pe masă, o acceptă cu orice preţ pe cea promisă de cei care au avut grijă să obţină prin şpagă interzicerea oricăror alte activităţi economice în zonă. Alţii, cei care au făcut şi fac jocul exploatatorilor plecând de la autorităţile locale până la guvernanţi la cele mai înalte nivele, au facilitat şi sprijinit aceste acţiuni criminale fără nici un fel de reţinere, încercând prin manipulări sau angajamente dezastruoase să convingă cetăţenii că aprobarea crimei este cea mai bună soluţie.
O mică socoteală matematică privind Roşia Montană
Se spune că există 300 tone de aur în zonă. Pentru 1, 4 grame de aur se excavează o tonă de pământ, pământ care apoi se „prelucrează” cu cianuri pentru a evidenţia aurul. Rezultă că pentru exploatarea celor 300 tone de aur va fi excavată, contaminată şi mutată (unde?) o cantitate de 214. 285.000 tone de pământ. Realizează cineva ce înseamnă asta? Oricine a cumpărat şapte tone de pietriş ca să toarne o mică fundaţie, sau un gard, să încerce să multiplice ceea ce a avut în curte ca să vadă ce înseamnă aceasta cantitate de pământ contaminat. Se dă practic jos un munte de păduri, pământ, aur şi alte metale rare şi scumpe şi se lasă în locul lui un alt munte de pământ contaminat, un platou arid de piatră seacă căruia îi va lua sute de ani să se repopuleze cu plante şi animale, un lac imens de apă cu cianuri oprite de un baraj făcut de cei pe care nu îi va mai interesa nimic după ce vor pleca şi un subsol otrăvit care cine ştie când îşi va reveni. Cine nu crede toate aceste lucruri nu are decât să privească materialul din filmul ataşat, film care arată ce a făcut şi face firma Newmont în Yanacocha, Peru. Numai un inconştient sau un trădător mai poate accepta ideea exploatărilor cu cianuri după ce a vizionat acest film. Pe mine personal imaginile cu bietele animale fără dinţi m-au vindecat de orice îndoială care ar mai fi putut izvorâ de undeva din subconştient. Pentru neştiutori, Newmont este o firmă de top în exploatări miniere, acţionar alături de deja celebrul Beny Steinmetz, la Gabriel Resources.
Şi ca să se termine cu speculaţiile privind câştigul R.M.C.G. din exploatarea de la Roşia Montana, iată care este procentajul minereurilor care se găsesc în solul pe care îl scormoneşte R.M.G.C.: aur – 1,5 grame/tonă, argint – 11, 7 grame/tonă, arseniu – 5000 grame pe tonă, titan – 1000 grame/ tonă, molibden – 10 grame/tonă, vanadiu – 2500 grame/tonă, nichel – 30 de grame/ tonă, crom – 50 grame/tonă, cobalt – 30 grame/tonă, galiu – 300 grame/tonă. Rezultă de aici că pe lângă cele 300 de tone de ur, din cantitatea de pământ scos, R.M.G.C. va mai scoate 2.500 tone de argint, 218.000 tone de titan, 2.180 tone de molibden, 545.000 tone vanadiu.
Sabotaj la adresa intereselor ţării şi economiei naţionale
Ciudat este că nici guvernul român, nici R.M.G.C. nu pomenesc nimic despre aceste zăcăminte, ca şi cum ele nu ar exista. Trădare sau inconştienţă? Ni se spune doar că aceste zăcăminte nu sunt trecute în contract. În care contract? Poate nu sunt trecute în contract. Dar în actele adiţionale? Păi în situaţia asta ori vorbim de o trădare a guvernului care cedează printr-un contract oneros aceste zăcăminte care ar aduce un beneficiu de patru ori mai mare decât aurul, ori vorbim de o inconştienţă şi o indiferenţă la fel de criminale ca şi otrăvirea cu cianuri prin refuzul de a lua în calcul exploatarea acestor zăcăminte care ele singure ar multiplica cu de 4 ori câştigul. Deci domnul Ponta ori trădează cu bună ştiinţă ori dă dovadă de inconştienţă şi sabotaj la adresa intereselor ţării şi economiei naţionale. Dacă tot vrea să otrăvească pământul, măcar să scoată tot ce poate din această otrăvire. Dar nu, domnul Ponta, Guvernul, preşedinţia doresc efecte distructive maxime cu câştiguri minime. Din surse neoficiale, de la cei care ştiu dar nu au cum dovedi pentru că documentele sunt secretizate, se ştie că în contractul de concesiune secretizat se spune că orice metal în plus, recuperat intră în beneficiul celui care exploatează zăcământul. Un astfel de contract sau clauză ne spune că practic, Guvernul României a cedat gratis (?) toate celelalte minereuri, care aduc un profit de patru ori mai mare decât aurul. Din această cauză nimeni nu vrea să desecretizeze acele contracte, pentru că acestea ar dovedi Trădarea intereselor naţionale.
Şi noi l-am împuşcat pe Ceauşescu pentru subminarea economiei naţionale? Ce glumă bună. Ce mai putem face acum, cum mai putem combate lăcomia, inconştienţa, trădarea şi vânzarea? Tot prin vânzare. Ştiu că ideea mea poate părea ieşită din comun dar firmele de exploatare a minereurilor nu ar mai avea activitate dacă nu ar exista cerere pe piaţă. Atâta vreme cât lumea în goana sa după lux sau înavuţire cumpără aur, firmele care se ocupă cu extracţia şi comercializarea aurului vor prospera. Atâta vreme cât aurul este considerat o investiţie sigură şi una din puţinele care nu se devalorizează tocmai datorită faptului că se găseşte în cantităţi aşa mici şi este căutat, singura modalitate de a schimba cu adevărat ceva – dacă lumea ar acţiona unitar- ar fi să îşi vândă toţi aurul către stat şi să nu se mai cumpere. În felul acesta cererea ar scădea, vânzările la fel, iar exploatarea ar deveni nerentabilă. Dacă această măsură ar fi aplicată nu la nivel mondial ci la nivelul unei singure ţări, ar duce la o scădere în lanţ a tuturor celor care se îmbogăţesc otrăvind pământul. Dar în România această idee nu ar prinde niciodată, cred că am fi ultima ţară unde o asemenea măsură ar găsi aderenţi. În schimb otrăvirea solului este ok, nu deranjează pe nimeni. Priviţi vă rog filmul şi apoi decideţi dacă mai vreţi exploatare prin cianuri.
Ce va fi la Roşia Montana peste 17 ani?
Urmăriţi cum nici animalele nu vor să bea apa din râul contaminat, o refuză, stăpânii animalelor bagă apa cu forţa în gura bietelor animale care mai deştepte decât cei care susţin exploatarea cu cianuri, refuză să bea apă contaminată. Este crimă pur şi simplu. Aşa se va ajunge şi la noi. Am văzut în acest film cum preşedintele ţării spunea că„nimeni în lume nu ştie unde e Peru pe hartă şi dacă dispare, nimeni nu va sesiza.” Acesta era un argument în favoarea admiterii exploatării aurului cu cianuri. Deci, hai să îi ajutăm să ne otrăvească, că şi aşa nu va afla nimeni, sau hai să ne otrăvim, poate aşa vor afla alţii de noi. Am văzut în film demonstraţii de protest ca şi de susţinere faţă de minerit. Şi în Yanacocha, ca şi la Roşia Montana, erau din cei care doreau să muncească, şi alţii care voiau să trăiască. Pe cei care câştigau din minerit nu îi interesa că ceva mai la vale alţii mureau din cauza mineritului. Aceste proteste, aceste dezbinări se manifestă şi azi la ei, la ani buni după ce a început exploatarea. La noi încă nu a început. Noi poate încă mai avem şansa să punem capăt dezbinării şi otrăvirii pământului. Şi în Yanacocha, ca şi la noi, poliţiştii supravegheau demonstraţiile de protest, gata să intervină la ordin. Al cui? Al celor care au semnat contracte şi acte adiţionale secrete. Lupta populaţiei cu Newmont şi autorităţi durează de 17 ani, 17 ani de contaminare a apelor. Asta va urma să se întîmple şi la Roşia Montana. La Yanacocha compania minieră s-a extins şi a acaparat tot mai mult pământ, pe măsură ce resursele de aur secau, iar guvernele au cedat pământul de fiecare dată, pentru că de fiecare dată s-au oferit şpăgi şi s-au semnat acte adiţionale secrete. Şi aşa, pas cu pas, contaminarea a cuprins şi zone sau localităţi care la început se credeau în siguranţă şi nu au protestat când firma a început exploatarea. Aşa se va întâmpla şi la noi. Yahacocha-Roşia Montana, două surori gemene.
http://basarabialiterara.com.md/?p=16346
Următoarele personalități care dețin sau au deținut funcții publice au acționat în calitatea lor oficială pentru a promova un proiect prin care o resursă a statului roman ce nu poate fi înstrăinată prin Constituție va fi exploatată printr-un parteneriat în care România are doar 20% și printr-un procedeu riscant pentru oameni, natură și vestigiile noastre istorice, contra deciziilor mai multor instanțe judecătorești care în mod repetat au declarat ilegale procedurile de avizare.
Lista este deschisă completărilor. Așteptăm noi sugestii însoțite de documente sau linkuri. LISTA VA FI ACTUALIZATĂ PERMANENT CU NOILE INFORMATII. Nu publicăm calomnii sau insulte.
Ordinea este alfabetică.
1. Teodor Atanasiu, parlamentar PNL de Alba a anuntat ca va vota pentru acest proiect si a mers sa discute cu personalul de pază al RMGC blocat in galeriile nefolosite pentru a cere începerea exploatării (http://citynews.ro/eveniment/teodor-atanasiu-si-calin-potor-vor-vota-pentru-proiectul-rosia-montana-1251544).
2. Daniel Barbu, PNL. A avizat din partea Ministerului Culturii acest proiect și este printre cei trei miniștri inițiatori ai proiectului de lege trimis în Parlament, deși conducerea PNL a declarat că nu susține proiectul.
3. Elena Băsescu, PDL, a votat contra rezoluției recomandînd interzicerea mineritului cu cianuri aprobată cu o majoritate zdrobitoare de Parlamentul European.
4. Traian Băsescu, președinte, PD, PDL. A fost un susținător declarat, chiar în varianta fără renegociere și a afirmat, in singura întîlnire pe care a avut-o cu reprezentantii Alburnus Maior, opozanții locali ai proiectului : “Sunteti bolsevici!”
5. Gigi Becali, PNG, PRM a sustinut punctul de vedere al RMGC, in dezbaterea din 5 mai 2010 cand Parlamentul European a votat pentru interzicerea mineritului cu cianuri.
6. Radu Berceanu,PD, PDL a fost primul ministru al Industriilor care a aprobat un parteneriat fără procedură competitivă cu o companie care nu avea altă activitate în acel moment (vezi interviu procuror militar Oancea la http://www.cotidianul.ro/exista-un-dosar-rosia-montana-el-trebuie-redeschis-de-dna-223595/).
7. Ionel Blănculescu, consilier neremunerat al premierului Victor Ponta și fost ministru, consultant al multor companii private, reprezintă de ani de zile punctul de vedere al Gabriel Resources in emisiuni televizate si recent a comparat pe manifestantii contra proiectului cu teroristii.
8. Mihăiță Calimente, PNL, a declarat că protestatarii contra proiectului sînt plătiți din străinătate, fiind dezavuat de propriul său partid.
9. Ion Dârzu, deputatul PSD de Alba, a declarat că este de acord cu demararea proiectului pentru că aceasta a fost dorința exprimată de participanții la referendum, din cele 35 de localități. (4 septembrie, Ziarul Unirea). (http://www.rosiamontana.org/ro/stiri/comisia-special-are-concentra-ie-mare-de-cianur). Ioan Dîrzu este membru în Comisia specială a Parlamentului pentru proiectul Roşia Montana.
10. Liviu Dragnea, PSD, vicepremier, și-a asumat în fața comisiei parlamentare că proiectul este favorabil dezvoltării sustenabile a României fără ca guvernul din care face parte să fi comandat, studiat și publicat o analiză cost-beneficiu a acestui proiect.
11. Ion Dumitrel, PD, PDL, președinte consiliu județean Alba, care a dat mai multe avize anulate de instanțe.
12. Mircea Hava, PDL, primar Alba, http://www.ziarulunirea.ro/mircea-hava-despre-intarzierea-unei-decizii-privind-proiectul-rosia-montana-noi-romanii-suntem-maestri-la-imbarligaturi-53470.html.
13. Iulian Iancu, PSD, propus preşedintele Comisiei speciale privind Roşia Montană (ulterior infirmat), a blocat în 2008, în Comisia pentru Industrii, o iniţiativă legislativă pentru interzicerea mineritului cu cianuri. http://adevarul.ro/news/politica/viitorul-presedinte-comisiei-rosia-montana-infavoarea-mineritului-cianuri-1_52373aa7c7b855ff568e01d4/index.html.
14 Florin Iordache, deputat PSD de Olt a susținut în Parlamentul României pe 3 septembrie o declaraţie politică intitulată „Roşia Montană – un proiect important pentru România”. (http://www.rosiamontana.org/ro/stiri/comisia-special-are-concentra-ie-mare-de-cianur).
15. Mugur Isărescu a semnat ca prim ministru în anul 2000 H.G. 73/2000, privind aprobarea unei licente de concesiune a activitatii de exloatare, inclusiv la Rosia Montana, cu sub 20% participare pentru statul român, la finele mai multor proceduri de o legalitate îndoielnică.
16, 17, 18. Petre Luhan, Marian Jean Marinescu și Iosif Matula, europarlamentari ai PDLcare au votat contra rezoluției adoptate de Parlamenul European prin care se recomanda interzicerea folosirii cianurilor în minerit.
19. Catalin Potor, Parlamentar PC l-a insotit pe Teordor Atanasiu la aceeasi intalnire cu personalul RMGC, sustinand la fal ca va vota proiectul, in Parlament.
20. Victor-Viorel Ponta, PSD, prim ministru, a promovat afacerea Roșia Montană ca proiect de lege în Parlamentul României, deși bănuia că a existat corupție pe traseul acestei promovări. A decarat că “Probabil RMGC a cumparat politicieni, dar nu am date”, dar nu a sesizat vreun organ de anchetă. (http://www.business24.ro/victor-ponta/prim-ministru/ponta-probabil-rosia-montana-gold-corporation-a-cumparat-politicieni-dar-nu-am-date-1535360) De asemenea a vizitat personalul de pază al RMGC blocat in galeriile nefolosite pentru a cere începerea exploatării, deși știa că nu erau mineri, ci alți angajați ai companiei.
21. Rovana Plumb, PSD, Ministrul Mediului, a afirmat ca proiectul este “cel mai sigur din Europa” fără nici o bază documentară în acest sens și a declarat că avizul de mediu se va da pe considerente politice, și nu de mediu, în funcție de decizia parlamentară. http://www.hotnews.ro/stiri-mediu-15531050-rovana-plumb-acordul-ministerului-mediului-pentru-rosia-montana-functie-decizia-parlamentului.htm.
22. Dan Sova, PSD, Ministrul Marilor Proiecte, a fost initiator al proiectului deși ar fi trebuit să se recuze, dat fiind că mama sa, Ana-Diculescu Sova a fost cel puțin pînă în decembrie 2012 avocatul RGMC. Nu a organizat consultarea publică legală. Surse : http://www.avocatura.com/av.2113-ana-diculescu-sova.html ; http://www.legalmarketing.ro/articol.php?q=2206.
23. Calin Popescu-Tariceanu, PNL, din postura de Ministrul Industriei si Comertului, care a aprobat prin adresa 120377/NS/7.06.1997 crearea societatii mixte cu Gabriel Resources Ltd. în condiții dezavantajoase pentru statul român.
24, 25. Cristian Preda și Theodor Stolojan, europarlamentari ai PDL care au votat contra rezoluției adoptate de Parlamenul European prin care se recomanda interzicerea folosirii cianurilor în minerit.
26. Răzvan Theodorescu, a semnat primul certificat de descarcare arheologică pentru masivul Cîrnic. Acesta a fost emis de Comisia Nationala de Arheologie in decembrie 2003, şi oficializat in ianuarie 2004, de Ministerul Culturii, cand ministru era academicianul Razvan Theodorescu. Acest certificat de descarcare a fost atacat in justitie de Asociatia Alburnus Maior (http://www.romaniacurata.ro/update-ltigtdescarcarea-arheologicalt-igt-la-rosia-montana-este-ilegal-1659.htm). În 2003 Răzvan Theodorescu a demis întreaga Comisie Națională a Monumentelor Istorice pentru că votase împotriva acordării certificatului de descărcare arhologică pentru Masivul Cârnic.
28. Gabriela Vrânceanu Firea, PSD, membru în comisia parlamentară, s-a antepronunțat în favoarea proiectului.
29. Traian Ungureanu, europarlamentar PDL a votat contra rezoluției adoptate de Parlamenul European prin care se limita folosirea cianurilor în minerit și a făcut proiectului propagandă în scris.
30. Adina Vălean, inițiatoarea unei dezbateri pro-minerit în Parlamentul European, finantata de catre RMCG (http://think.hotnews.ro/rmgc-promoveaza-mineritul-in-parlamentul-european.html).
31 si 32. Toni Greblă (PSD) şi Ion Ruşeţ (PDL) au iniţiat în 2011 o propunerea legislativă Pl-x. 549/2009, adoptată de Senatul României, care modifica legea minelelor. Conform Art. 102 din proiect orice investitor privat care obţinea o licenţă de exploatare avea dreptul să exproprieze proprietăţile vizate. Legea a fost respinsă de Camera Deputaţilor, după ce aceasta a fost pusă în spaţiul public în legătură cu Roşia Montana în urma protestului Alburnus Maior, dar articole din proiect au fost incluse în legea privind explotarea aurului de la Roşia Montana adoptată de guvernul Ponta. Greblă a declarat că proiectul de exploatare a aurului de la Roșia Montană trebuie să continue, întrucât aduce avantaje mari, în special oamenilor care locuiesc acolo (3 septembrie, ziare.com)Toni Greblă face parte din comisia specială a Parlamentului pentru proiectul Roşia Montana. (http://www.rosiamontana.org/ro/stiri/comisia-special-are-concentra-ie-mare-de-cianur).
33. Dan Radu Ruşanu (PNL) a contrasemnat din partea Ministerului Finanţelor- împreună cu Radu Berceanu(PDL ) din partea Ministerului Industriei şi Comerţului şi Mihail Ianăş, din partea Agenţiei Naţionale a Resurselor Minerale (ulterior manager al unei firme care aparţinea lui Frank Timiş potrivit riseproject.ro) – Hotărârea Guvernului nr. 639/25 septembrie 1999. Pe baza acestei hotărâri Mihai Ianăş a semnat în 1999 tranferul licenţei de concesiune de exploatare de la Mininvest către Gabriel Resources (principalul acţionar al RMGC.(Declaraţie Dan Ioan Popescu în Parlamentul României, 10 decembrie 2002, riseproject.ro).
34. Dan Ioan Popescu (fost ministru PSD) a făcut în parlamentul României în 10 decembrie 2002 declaraţii pro-RMGC. Acestea se regăsesc în mesajele transmise de RMGC şi de actualul Guvern în favoarea legii: „utilizarea cianurilor în prepararea minereului auro-argentifer cu concentraţie scăzută în metal reprezintă singura metodă aplicată în întreaga lume pentru recuperarea în condiţii de eficienţă economică a aurului şi argintului”; „cei care protestează că statul român nu câştigă suficient judecă, încă, după o logică depăşită, după logica: „Nu ne vindem ţara!” Le spun, însă, acestora, că poporul român a depăşit demult acest complex”; „actualul Guvern (guvernul Năstase n.a) analizează cu maximă responsabilitate toate aspectele economice, sociale şi de mediu pe care le implică acest proiect”. „având, însă, în vedere importanţa deosebită şi impactul investiţiei de la Roşia Montană, cea mai mare investiţie din sectorul minier din Europa şi probabil din lume în acest moment, Guvernul intenţionează ca după obţinerea tuturor avizelor necesare să revină în Parlament”. (http://www.cdep.ro/pls/steno/steno.stenograma?ids=5367&idm=11&idl=1).
35. Alexandru Muraru (PNL) directorul Institutului Naţional al Patrimoniului pentru lipsa de transparenţă privind existenţa unui protocol confidenţial încheiat în 2011 între INP şi RMGC care condiţionează finanţarea de către RMGC a lucrăririlor de restaurare a patrimoniului din perimetrul exploatării de acordarea avizelor de către autorităţi, nu doar cele din domeniul cultural. (http://bistrita.citynews.ro/eveniment/directorul-patrimoniului-autoritatile-locale-nu-vor-ca-rosia-montana-sa-intre-patrimoniul).
36. Ioan Dîrzu PSD, membru în comisia parlamentară, s-a antepronunţat în favoarea proiectului.
37. Mihai Razvan Ungureanu, Forta Civica, a facut o prioritate din acest proiect cind a fost prim ministru, declarind ca nu e ecologist, vezi http://www.ziare.com/mihai-razvan-ungureanu/premier/ungureanu-rosia-montana-este-o-prioritate-1162444.
38. Mihai Ianaspreşedinte ANRM 1997-2000 este cel care a semnat împreună cu Radu Berceanu şi Dan Radu Ruşanu, legea care permitea transferul uneri concesiuni de explotare şi ulterior a semnat personal tranferul concesiunii de exploatare de la Mininvest la RMGC. Mihail Ianăș a negociat și semnat din partea statului un act prin care RMGC sponsorizează calatorii de documentare pentru angajati ai Huvernului si ai ANM la Rio de Janeiro si Las Vegas. După expirarea mandatului de şef ANRM a devenit director la una dintre firmele lui Frank Timiş, Regal Petroleum: http://www.riseproject.ro/articol/afacerea-rosia-montana-excursii-in-las-vegas-si-la-rio-pentru-functionarii-statului/;
39. Sorin Horia Rădulescu, vicepreședintele ANRM;
40 si 41 Gicu Boroși și Laurențiu Bogatu, ambii directori generali în ANRM, deplasari pe banii RMGC.
42. Adriean Videanu PDL, fost ministru al economiei a declarat pe 18 decembrie 2009 ca isi doreste ca proiectul Rosia Montana sa inceapa „cat mai curand posibil, cu actualul investitor, Gabriel Resources”. In 2012 in timpul mandatului lui Adriean Videanu, Gabriel Resources a initiat o majorare de capital pentru RMGC, o operatiune inca neclarificată încă, la care Minvest, subordonata Ministerului Economie, nu a participat. Videanu a declarat ca statul roman s-a imprumutat la Gabriel Resources pentru a-şi menţine cota de 19% din proiectul Roşia Montană: http://www.ziare.com/adriean-videanu/rosia-montana/adriean-videanu-vrea-sa-includa-rosia-montana-in-viitorul-program-de-guvernare-979038.
43. Ioan Talpeş, fost consilier al preşedintelui Ion Iliescu, a organizat in 2002 la Snagov o reuniune a serviciilor secrete din NATO, sponsorizată de Frank Timiş fondatorul Gabriel Resources acţionar principal al RMGC: http://www.gazetadecluj.ro/stiri-cluj-investigatii/frank-vasile-timis-si-securitatea/.
OMV: INAMICUL NUMĂRUL UNU AL ROMÂNIEI
Vasile I. Zarnescu
Motto:„Cine stapaneste PETROM are un cuvant important de spus in economie si cine are un cuvant important de spus in economie are de spus si in politica!“ Adrian Nastase, 2003
Recentele proteste contra scumpirii benzinei facute de catre automobilisti prin plata cu monede de un ban sau cinci bani, chiar daca sunt ridicole si fara efect, denota, totusi, ca populatia incepe sa constientizeze ca trebuie sa treaca la anumite forme de opozitie – oricare ar fi ele, dar sa treaca! – fata de consecintele grave la care au dus toate guvernarile postdecembriste, care, chiar daca au afisat, spre a se diferentia, demagogic, o doctrina politica de o anumita culoare, au fost identice prin practica definitorie: jefuirea Patrimoniului National. Din aceasta cauza, toate partidele care au guvernat trebuie subsumate unui singur concept politic: cleptocratia postdecembrista.
Monopolul detinut de companiile petroliere – privatizate, toate, fraudulos cu concursul si in beneficiul acestei cleptocratii – justifica necesitatea republicarii – ne varietur, pentru a respecta adevarul istoric – a articolului de mai jos, tiparit, initial in revista SANTINELA nr. 12, decembrie 2006, pag. 4, 5 si 15 (http://www.strajerii.ro/santinela012.pdf).
***
Socul petrolier din 1974-1975 si infiintarea O.P.E.C. in urma acestui soc releva importanta petrolului in economia mondiala moderna, dupa cum interventia recenta a unor state in Afganistan si, in mod repetat, in Irak, atesta ponderea importantei acestui produs in economia si politica Occidentului. Respectand proportiile, aceeasi valoare o are Societatea Nationala PETROM pentru tara noastra, mai ales ca petrolul intervine atat in activitatile industriale, cat si in compunerea pretului „utilitatilor“ pe care guvernantii sunt obligati sa le puna la dispozitia populatiei, conform obligatiilor instituite de Constitutie si de Declaratia Universala a Drepturilor Omului si Cetateanului.
Premisele analizei
Propaganda pentru privatizare are la baza ideea ca statul nu este un bun administrator si, deci, toate – sau aproape toate – intreprinderile statului trebuie privatizate, fiindca nu sunt eficiente, iar un particular are grija mai bine de patrimoniul respectiv si cauta mai bine profitul. Dar aceasta nu este o axioma.
Joseph E. Stiglitz considera, in deja faimoasa lui carte Globalizarea – sperante si deziluzii, ca, dimpotriva, in problema privatizarii trebuia pornit de la doua premise esentiale: 1) daca o intreprindere de stat este eficienta, ea nu trebuie privatizata, din motive evidente; 2) un monopol de stat este, totdeauna, mai bun decat un monopol privat, deoarece acesta „ii exploateaza intr-un mod si mai nemilos pe consumatori“.
Cei care au procedat altfel nu au urmarit decat un scop: sa fure patrimoniul statului prin respectiva privatizare. Joseph E. Stiglitz este un om de mare competenta, prestigiu si probitate profesionala si e departe de orice acuza de nationalism sau partinire: laureat al Premiului Nobel pentru Economie pe anul 2001, fost prim-vicepresedinte al Bancii Mondiale si consilier al presedintelui S.U.A., Bill Clinton. Evident, intre Joseph Stiglitz si Theodor Stolojan exista aceeasi diferenta ca intre un colos si un nimeni. Cartea lui Stiglitz a aparut in anul 2000, iar in romaneste in 2003.
Adrian Nastase avea toate motivele sa o citeasca, fiind sociolog, doctor in drept si prim ministru. Dar, modul cum, in calitate de premier, a privatizat S. N. PETROM a dovedit ca este doctor in drept-curmezis, iar sociolog este doar pe diploma.
Prima alerta publica impotriva coruptiei petrolistilor
In scopul compensarilor unei parti a cheltuielilor exorbitante pentru „utilitati“ („cheltuielile de intretinere“ a locuintei) se dau ordonante de guvern prin care se acopera, totodata, „foamea de bani“ a guvernului, inclusiv pentru a-si cumpara electoratul manipulabil, dupa cum remarcase, caustic, Adevarul la inceputul anului 20031, referindu-se la marirea cotei de ajutor acordat, pentru incalzire, familiilor nevoiase, pe seama familiilor care aveau un venit rezonabil obtinut din munca proprie, nu din jaf, precum fac marii potentati postdecembristi.
Pentru ca, in vara anului electoral 2004, s-a pus problema privatizarii iminente a PETROM si pentru ca privatizarea in Romania, mai mult decat in alte state, a fost, in acesti 17 ani, sinonima cu jaful si, implicit, cu coruptia, este necesar sa amintesc afacerile cu petrol facute in Romania de unul dintre cei mai mediatizati escroci internationali: Marc Rich.
In acest sens, este elocvent articolul „Midia Navodari – o frauda mondiala?“, aparut, in martie 1992, in presa de obedienta P.D.S.R.-ista despre acest individ. Pentru ca este extrem de sugestiv, voi da cateva citate mai lungi, mai ales ca el contine, in nuce, toate nenorocirile cazute, ulterior, asupra poporului roman, ca urmare a coruperii, prin puterea banului, a majoritatii clasei politice, a multor functionari inalti din clasa „gulerelor albe“ formata in Socialism, deveniti reprezentanti – precum acel Florian Stoica, incriminat in articol, dar si multi altii – ai asa-zisilor „investitori strategici“, cei mai multi niste escroci de calibrul lui Marc Rich, „omul cel mai urmarit de F.B.I.“
„Avertizam acum cateva saptamani pe cititori ca unul dintre cei mai doriti oameni din Statele Unite ale Americii, doriti de politie, bineinteles, este d-l Marc Rich. Afacerist cunoscut in toata lumea si condamnat in S.U.A. pentru evaziune fiscala si alte 60 de infractiuni. Totusi, nu ofera guvernul american 750.000 dolari pentru prinderea lui Marc Rich doar ca sa i se uite cu duiosie in ochi. Ei, bine, cu cine putea guvernul Roman sa incheie o afacere, care sa ne pagubeasca zilnic cu 10 pana la 20 de dolari pe fiecare tona de titei prelucrat? Cu MARC RICH. Nu e vremea pamfletelor, ci a adevarurilor cat mai seci si mai graitoare prin ele insele. Iata, asadar, cum stau lucrurile!
Societatea Comerciala PETROMIDIA S.A., recunoscuta drept cea mai moderna si noua capacitate din tara, cu un patrimoniu ce valoreaza peste 13-15 miliarde, intentioneaza ca, in cel mai scurt timp, sa constituie o societate mixta cu participare de capital strain. in acest scop, incepand din anul 1990, in baza tratativelor purtate cu firma MARC RICH si aprobarii guvernului (Hotararea nr. 1263 din 08.12.1990), PETROMIDIA S.A. a incheiat un contract de cooperare, ca o faza intermediara in derularea actiunii respective. in esenta, contractul prevede valorificarea unei linii de credit de 50 de milioane dolari S.U.A. pentru modernizarea si retehnologizarea instalatiilor din rafinarie, excluzandu-se cele petrochimice. Pana in prezent, din suma respectiva, partenerul strain a investit 12 milioane dolari si a acordat asistenta tehnica necesara la PETROMIDIA S.A.“
Si continua, astfel, pe o pagina de revista, demonstrand ideea din titlu, cum ca este vorba de o frauda mondiala.
Articolul se incheie pe ton de rechizitoriu, subliniat de redactie cu aldine: „De ce acestea toate? I-a fost mila domnului ROMAN de MARC RICH? Mila sa se numeasca regimul preferential pe care guvernul Roman l-a creat partenerului strain? Mila sa fie jefuirea tarii cu acordul si la indicatia guvernului Roman? Cunoaste domnul Stolojan situatia? Repetam, nu e vremea pamfletelor.
Nu ne trebuie decat stiri corecte. Pretindem un raspuns clar la intrebarea in favoarea cui este spoliata Romania? Cine e vinovat? Ce crede actualul guvern ca trebuie intreprins pentru ca dezastrul acesta sa inceteze? Cum ne vom recupera pagubele? Cat timp se va mai ingadui unor bande de talhari sa prade Romania? Nu simte chiar nimeni responsabilitatea ca, in vreme ce acest popor nefericit sufera de inimaginabile lipsuri si privatiuni, bogatiile tarii sunt puse la indemana escrocilor internationali de catre iresponsabilul premier Roman si de catre oamenii sai? Pana cand? ESCU“2.
Evident, nu s-a raspuns niciodata intrebarilor puse: nici de catre Petre Roman si cu atat mai putin de catre Theodor Stolojan, care, cand a fost pus premier-succesor, a declarat ca el „nu va modifica politica guvernului Roman si nu va face decat sa pregateasca alegerile din 1992“.
Dar cele spuse atunci, in acel articol, pot fi atribuite si altor firme si afaceri derulate in Romania in toti acesti 17 ani, precum si politicilor aplicate de guvernantii care s-au perindat la Putere, in baza alternantei „democratice“ la guvernare. Timp in care coruptia a proliferat in mod institutionalizat si, deci, organizat.
Numai ca aceasta alternanta nu este deloc democratica, ci este perpetuarea clicocratiei cleptocrate instituite prin Retrovolutia din decembrie 1989. Peremptoriu, in acest sens, este cazul lui Dinu Patriciu, subordonatul liberal al lui Th. Stolojan si coechipier de afaceri cu Marc Rich, iar, ulterior, sponsor, simultan, atat al P.S.D.-ului cand revenise la Putere, cat si al P.N.L.-ului cand voia sa revina la Putere.
De fapt, aceasta smecherie a invatat-o tot de la Marc Rich, care a sponsorizat, concomitent, Partidul Democrat si Partidul Republican, din S.U.A., ca sa-l scape de cei 325 ani de puscarie (sic). De altfel, Bill Clinton l-a gratiat in ultima zi a mandatului sau, decizie care a starnit un imens scandal si decizie care „a pus din nou haitasii legii pe urmele fostului locatar de la Casa Alba, acum acuzat de protejarea unuia dintre oamenii cei mai cautati de FBI“ (cf. Revista presei on line, 5 iunie 2004, pehttp://old.revistapresei.ro/RO/articol.cfm?Sectiune=Esential&ID=7898).
Ignorarea continua a alertei contra coruptiei afaceristilor cu petrol
Pentru ca este vorba de petrol, fiind in consonanta cu coruptia relevata de articolul despre „petrolistul“ Marc Rich, elocvent pentru coruptia actuala a institutiilor de stat este modul cum s-a pregatit si s-a facut privatizarea firmei PETROM (similara, pentru ponderea in securitatea nationala, cu aceea detinuta de RENEL, redenumita – pentru a i se pierde urma – CONEL, ELECTRICA etc.), in expunerea plina de ingrijorare a ziaristului Daniel Oanta, facuta in septembrie 2003: „Vizita intreprinsa la sediul Comisiei Europene de delegatia guvernamentala romana ar putea fi catalogata ca una a ultimei sanse inaintea raportului de tara. Ca atare, cabinetul Nastase s-a prezentat in fata oficialilor europeni cu promisiuni in masura sa convinga atat in ceea ce priveste hotararea Romaniei de a incheia negocierile pana in 2004, cat si in scopul obtinerii statutului de economie de piata functionala.“
Punctul forte pentru a convinge fusese accelerarea si definitivarea privatizarii – dar, desigur, in varianta clicocratiei: jefuirea Patrimoniului National, jefuire pe care organismele europene pareau, formal, sa o acuze, dar, in subsidiar si in mod tacit, sa o incurajeze. Stimulat de aceasta duplicitate, guvernul era preocupat sa privatizeze Banca Comerciala Romana (B.C.R.) si PETROM, „perlele coroanei“, cum le gratuleaza ziaristul nostru, care isi etaleaza consideratii de care, eventual, Adrian Nastase ar fi trebuit sa tina cont, caci era constient de importanta problemei:
„Practic, odata trecute in proprietate privata aceste doua entitati, se poate considera ca, in economia romaneasca, jocurile nu mai sunt facute de stat, in joc fiind banii si petrolul. in ipoteza in care aceste doua extrem de semnificative privatizari ar fi fost realizate, foarte probabil ca si raportul de tara al Comisiei Europene ar fi trecut Romania in randul statelor cu economie de piata functionala, fara ca Guvernul sa mai aiba acum emotii. In cazul B.C.R., lucrurile incep sa se limpezeasca, in sensul ca o parte din actiuni vor trece in custodia I.F.C. si B.E.R.D. pana in momentul in care se va gasi un grup bancar suficient de puternic sa preia banca, ale carei active reprezinta 30,8 la suta din valoarea sistemului bancar roman. In ceea ce priveste PETROM, datele problemei sunt complicate. Pentru ca «cine stapaneste PETROM are un cuvant important de spus in economie si cine are un cuvant important de spus in economie are de spus si in politica”, potrivit premierului Adrian Nastase.
Spusele premierului, pe langa faptul ca reprezinta un mare adevar, arata si cat de importanta este miza privatizarii si cat de mare responsabilitatea ce apasa pe umerii guvernantilor. Suficient de amintit ca PETROM asigura suta la suta din productia de titei a tarii, 38 la suta din cea de gaze, 50 la suta din consumul de produse petroliere si peste 1,3 miliarde U.S.D. anual la bugetul statului. Mai multe pe http://basarabialiterara.com.md/?p=13448
searchnewsglobal.wordpress.com 