Cele mai importante decizii privind soarta economiei mondiale se iau intr-un cerc restrans de bancheri care se intalnesc o data la doua luni, la Basel, pentru a coordona politicile monetare ale celor mai mari banci centrale ale lumii. in mod remarcabil, cei mai importanti membri ai acestui conclav, in frunte cu presedintii Fed, Ben Bernanke, si BCE, Mario Draghi, provin de la Massachusetts Institute of Technology. Solutiile lor, scrie Wall Street Journal, sunt un experiment ale carui rezultate nu le cunosc nici macar autorii lui. Cel mai important ziar de specialitate, The Wall Street Journal, este numit adesea „Biblia lumii financiare”. Era mai mult decat adecvat, asadar, ca WSJ sa patrunda in „Santa Sfintelor” sistemului financiar mondial, Banca Reglementelor Internationale (BIS), cu sediul la Basel, in Elvetia. Aici, din doua in doua luni, 18 sefi de banci centrale se intalnesc, intr-o duminica, la etajul al 18-lea al cladirii BIS, pentru o cina prelungita, intr-o sala decorata de firma Herzog&De Meuron, aceeasi care a proiectat „Cuibul de pasare”, bazinul olimpic al Jocurilor de la Beijing.
Peretii albi sunt decorati cu orhidee albe, iar tavanul este negru. Participantii au locuri prestabilite la o masa rotunda, dar toti au vedere panoramica asupra lumii care se intinde la picioarele lor. In total, tarile pe care le reprezinta produc 51.000 miliarde de dolari anual, trei sferturi din productia economica globala.
Printre ei se afla presedintele si guvernatorul Federal Reserve, Ben Bernanke, si Jeremy Stein, guvernatorul Bancii Angliei, Mervyn King, presedintele Bancii Centrale Europene, Mario Draghi, sau sefii bancilor centrale din Japonia, China ori Brazilia. Goldman Sachs, „sepia-vampir” ale carei tentacule adulmeca orice potentiala sursa de profit. Goldman Sachs, „templu al banilor”, unde bonusurile anuale sunt religia neoficiala, ce castiga tot mai multi adepti. Goldman Sachs, „chintesenta a finantelor mondiale evreiesti”. Sunt multe felurile in care banca a fost descrisa. Lansate din invidie sau bazate pe adevaruri de necontestat, toate aceste apelative creioneaza imaginea unei banci de investitii a carei sete pentru profit a devenit emblematica. Reteta secreta a succesului bancii: modul unic , imposibil de replicat, in care a inteles sa jongleze cu finantele. De la banca mica, fondata in 1869 de Marcus Goldman, pana la gigantul de acum, condus de Lloyd Blankfein, Goldman Sachs a reusit sa depaseasca toate perioadele dificile din istoria finantelor si sa mai faca si profit.
Cei care au urcat treptele ierarhiei interne si care au invatat sa manuiasca banii „the Goldman way” au atras constant atentia marilor institutii financiare ale lumii. incet, dar sigur , banca s-a transformat intr-o veritabila pepiniera ce a exportat constant bancheri pentru mari institutii financiare internationale, fie ele publice sau private.
Aceasta veritabila retea de „fosti angajati Goldman” a capatat de-a lungul timpului o influenta imensa pe scena finantelor internationale, alimentata de muntii de bani pe care firma ii genereaza si astazi. Aproape indiferent de tara despre care vorbim, vom gasi angajati ai bancii, fosti sau actuali, in pozitii cheie.
„Hank” Paulson
Fost presedinte si CEO al Goldman Sachs, Henry Merritt „Hank” Paulson Jr. a devenit cel de-al 74-lea Secretar al Trezoreriei Statelor Unite ale Americii, in iunie 2006. S-a facut remarcat in timpul mandatului printr-o serie de masuri si declaratii ce aveau sa devina emblematice pentru perioada crizei economice si financiare. Astfel, in aprilie 2007, Paulson declara ca piata imobiliara si-a atins punctul minim de scadere, insa economia este „foarte sanatoasa”.
Un an mai tarziu, in iulie, Paulson asigura publicul american ca sistemul bancar este „sigur”, iar autoritatile de supraveghere detin controlul asupra situatiei.
Simbolica pentru mandatul sau ramane transarea problemelor legate de Lehman Brothers. Astfel, atat Paulson, cat si Timothy Geithner, pe-atunci presedinte al Federal Reserve Bank of New York, au refuzat sa ofere sprijin gigantului britanic Barclays, care vroia sa cumpere Lehman. Acestia au pus presiune asupra conducerii bancii, pentru a cere falimentul, in contextul in care considerau ca efectele nu vor fi sistemice. Falimentul bancii a creat panica in piata si a afectat serios celelalte banci de investitii, in contextul in care clientii acestora au vrut sa-si lichideze pozitiile.
Un alt episod pentru care Paulson va ramane unul dintre personajele emblematice ale crizei financiare este cererea adresata guvernului SUA de a aloca sute de miliarde de dolari pentru curatarea bilanturilor bancii. Documente publicate ulterior arata ca Paulson i-a fortat pe bancherii americani sa accepte sprijinul acordat de guvern, „fie ca le place sau nu”.
Revista Time a vrut sa il numeasca in 2008 pe Paulson „Personalitatea Anului”, considerand ca „desi este groaznic in a explica alegerile pe care le-a facut, nu exista optiuni mai bune pe care sa le fi avut la indemana”.
Mario Draghi
Fost guvernator al bancii centrale a Italiei si, in prezent, presedinte al Bancii Centrale Europene, Mario Draghi a detinut pozitia de vicepresedinte si director al Goldman Sachs International, pana in 2005. Ca multi dintre colegii sai de top, de la Goldman Sachs, Draghi a ocupat functii in cele mai importante institutii financiare mondiale. Astfel, acesta a fost membru in conducerea Bancii Mondiale, dupa care a preluat sefia Bank of Italy. A facut parte din consiliul de guvernare al Bancii Centrale Europene si a fost membru al comitetului director in cadrul Bancii Internationale a Reglementelor. De asemenea, face parte din consiliul guvernatorilor din cadrul Bancii Internationale pentru Reconstructie si Dezvoltare si al Bancii Asiatice pentru Dezvoltare.
La finele lunii iulie, autoritatea interna de supraveghere a Uniunii Europene a lansat o investigatie in centrul careia se afla Draghi si care se refera la un posibil conflict de interese.
Reprezentantii Corporate Europe Observatory l-au acuzat pe Draghi de lipsa a independentei fata de pozitia ocupata, in contextual in care acesta este membru al Grupului celor 30, ce reuneste mai multi lideri din finantele mondiale. G30 include membri ai autoritatilor de supraveghere, sefi ai unor importante banci si persoane din mediul academic. in ceea ce priveste mandatul detinut acum, de acesta se leaga supravegherea programului de 489 miliarde euro, pe trei ani, destinat finantarii bancilor europene, similar cu cel initiat de Paulson.
Lucas Papademos
Guvernator al bancii centrale a Greciei si prim ministru al statului elen intre 2011 si 2012, Papademos este un mai vechi angajat al Goldman Sachs. in timpul mandatului de guvernator al bancii centrale, Papademos a luat parte la procesul de trecere de la drahma la euro. Cel mai controversat episod al carierei sale ramane cel referitor la afacerile cu produse derivate, din timpul mandatului sau de guvernator. Acestea au permis statului grec sa ascunda adevarata marime a datoriilor publice. si, ca pura coincidenta, Petros Christodoulou, seful agentiei de administrare a datoriei publice a Eladei, si-a inceput cariera de finantist tot in cadrul Goldman Sachs.
Astfel, Goldman Sachs a aranjat o serie de tranzactii swap ce permiteau Greciei sa imprumute un miliard de euro fara ca acest lucru sa se reflecte in datoria publica. in timp ce aranja aceste operatiuni, Goldman s-a asigurat impotriva riscului de neplata a datoriilor de catre statul elen. in cele din urma, banca de investitii a vandut tranzactiile swap bancii centrale a Greciei. si alte state, precum Italia, au folosit astfel de metode pentru micsorarea datoriei publice.
Romano Prodi
Presedinte al Comisiei Europene si prim ministru al Italiei, Romano Prodi a fost consultant al Goldman Sachs, pozitie la care a renuntat doar in perioada mandatului de premier. Numele lui Prodi este legat de controversata fuziune Siemens – Italtel, din anii ’90. Compania italiana de telefonie a fost privatizata de guvern, iar gigantul Siemens era interesat de preluarea acesteia. La carma holdingului de stat insarcinat cu privatizarea Italtel si denumit IRI se afla, la acea vreme, Romano Prodi. In urma unor investigatii ample, procurorii au gasit probe care indicau ca 400 de milioane de euro au fost platiti pentru ca afacerea sa reuseasca.
In cadrul investigatiei a fost identificata o plata de 10 milioane de marci germane, facuta intr-un cont Goldman Sachs. Ancheta a luat urma acestor operatiuni si o perchezitie facuta la sediul din Milano al bancii avea sa scoata la suprafata documente care faceau legatura intre sumele platite de Siemens si Prodi.
Procurorii au tinut sa sublinieze dupa aceea ca Prodi nu face obiectul anchetei lor, insa analizeaza platile primite de el din partea Goldman Sachs.
Acesta primise 1,4 milioane de lire sterline in perioada 1990-1993 printr-o companie italiana de consultanta.
O alta serie de acuzatii vizeaza vanzarea de catre Prodi a unor proprietati de stat la sume sub pretul pietei. Cea mai controversata astfel de actiune vizeaza un producator alimentar, achizitionat de grupul Unilever. Goldman Sachs a fost banca prin care tranzactia respectiva s-a realizat.
Mario Monti
Ministru al Economiei si actualmente premier al Italiei, Mario Monti a fost consilier al Goldman Sachs, dar si al gigantului Coca-Cola. Monti este unul dintre cei mai mari economisti ai Italiei, in contextual in care si-a petrecut o mare parte a carierei in mediul academic. Silvio Berlusconi l-a propulsat in cadrul Comisiei Europene, in 1995, moment in care Goldman Sachs a inceput sa fie interesata de stralucitul economist. Mai intai comisar pentru pietele interne si apoi insarcinat cu portofoliul concurentei, acesta avea pozitia perfecta pentru a anula sau aproba fuziunile si achizitiile de care se ocupau bancherii de la Goldman.
In acest context, numirea in pozitia de consilier pare un gest firesc.
Cei peste 20 de consilieri ai bancii fac lobby pentru diversele interese ale Goldman, scena politica europeana fiind prima vizata. Un alt consilier este Otmar Issing, fost membru al Bundesbank si al BCE, unul dintre arhitectii trecerii la euro.
Robert Zoellick
Secretar Adjunct de Stat si presedinte al Bancii Mondiale, Zoellick a avut o lunga relatie cu Goldman Sachs. Acesta a fost vicepresedinte al Goldman Sachs Group, pentru ca mai apoi sa preia functia de presedinte al comitetului de consilieri internationali ai bancii. Numirea lui Zoellick la sefia Bancii Mondiale, avand in vedere pedigriul sau marca Goldman Sachs, a ridicat cateva semne de intrebare in acel moment. Astfel, un oficial UE declara pentru New York Times, sub anonimat, ca „reteaua Goldman este una foarte restransa. Desi Zoellick este nou in familia Goldman, are un viitor stralucit in fata, avand in vedere ca Paulson l-a recrutat pentru aceasta pozitie.
Si daca vom analiza cercul restrans de persoane promovate de administratia Bush si privite cu ochi buni de Europa, atunci vom vedea ca Zoellick se integreaza perfect in acest tablou”. De mandatul lui Zoellick la sefia Bancii Mondiale se leaga o serie de ajutoare financiare substantiale acordate mai multor state, pentru a face fata efectelor crizei economice si financiare, dar si o serie de reforme implementate in interiorul bancii, pentru a creste influenta economiilor emergente in structura de vot a institutiei.
Lloyd Blankfein
Nu puteam incheia lista personalitatilor care au marcat istoria bancii fara Lloyd Blankfein, „printul casino-capitalismului”, cum a fost denumit de o jurnalista americana, si actualul sef al Goldman Sachs. Nascut intr-o familie saraca de evrei din Bronx, Blankfein ilustreaza perfect istoria fondatorului bancii, Marcus Goldman. Ambitios, acesta a urcat toate treptele ierarhiei, pana la cea mai de sus. La 13 ani si-a luat prima slujba. „Imi aduc aminte cum mergeam printre tribune, carand lada cu bauturi racoritoare. La un moment dat, cineva mi-a cerut un suc. Era la cateva randuri distanta si lada pe care o caram era foarte grea. Mi-am dat seama in acel moment ca va trebui sa car lada aceea cateva randuri mai sus, pentru cativa banuti. Ia ghiciti, ce am facut? Am luat lada aia cu sucuri si am mers pana acolo sus, pentru a castiga acei cativa banuti”, povestea seful Goldman Sachs.
In 2006, Blankfein a incasat un bonus de 54,4 milioane de dolari, cel mai mare de pe Wall Street. il merita? Cu siguranta!
Banca raportase un profit net anual de 9,5 miliarde de dolari.
„Am fost invizibil in cadrul bancii cam 24 de ani din cei 27 petrecuti in sanul ei. Asa ca nu e ca si cum am cerut sa fiu presedintele Goldman Sachs”, spunea cinic Blankfein.
Sa ajungi seful acestei banci e o proba mai solicitanta decat maratonul, mai complicata decat planuirea unei misiuni pe Luna si mai dificila ca o problema foarte complicata de matematica. Daca va veti uita atent la fetele celor care au condus de-a lungul timpului banca, nu prea veti gasi trasaturi care sa ilustreze mila sau compasiunea. E un joc pe bani si e cel mai dur din lume. Un stat totalitar isi va face aparitia pe teritoriul Uniunii Europene in urma crizei, ce se va putea compara cu dictatura Uniunii Sovietice, in timp ce actualii membri ai UE isi vor ceda independenta in contul datoriilor, considera economistul leton de origine rusa Dmitri Smirnov, lector la scoala Superioara de Studii Economice Ventspils din Letonia. In aproape 20 de ani, potrivit acestuia, odata cu trecerea crizei, un guvern mondial va conduce intreaga lume, relateaza agentia de presa rusa Novii Reghion. “Criza va duce la faliment statele zonei euro, iar pentru datorii li se va lua independenta. Euro nu este in pericol. Dimpotriva, pentru a salva euro, toti trebuie sa adere la zona euro si sa-si piarda independenta.
Se va spune ca putem supravietui doar impreuna. Avem nevoie de a crea un stat totalitar, de a-i aduna pe toti in aceeasi oala, pentru a-i subjuga” – a declarat Smirnov intr-un interviu acordat marti seara, in cadrul emisiunii “Razvoroť la postul de radio Baltkom 93,9.
Conform estimarilor sale, ar trebui sa se produca patru valuri ale crizei inainte de aparitia unui guvern mondial. “Primul val a fost in 2008, al doilea este asteptat in 2012-2013. Perioada dintre acestea este de 4-5 ani si, apoi, durata totala a crizei al carei scop este infiintarea unui guvern mondial va fi de 20 de ani”, prognozeaza Smirnov.
El sustine ca actuala criza globala a fost generata in mod artificial cu un scop concret. “Criza este o modalitate de jaf, atunci cand unul da faliment, iar celalalt castiga din aceasta”, explica economistul, in opinia caruia, autorii principali ai turbulentelor financiare sunt bancile legate de Rezerva Federala a SUA.
Pe blogul sau de pe resursa “Ventasbalss.ru”, expertul explica faptul ca politicienii, atat europeni, cat si americani, lucreaza pentru unul si acelasi grup de persoane, carepoate fi numit conventional “guvernul mondial”. Totodata, el atrage atentia ca masurile luate pana in prezent pentru salvarea zonei euro nu au avut decat un caracter cosmetic si cu efect pe termen scurt.
In luna septembrie, aminteste el, dupa ce finantistul George Soros a chemat la o reforma radicala a UE, fara sa propuna in acest sens nimic concret, presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a propus pentru salvarea UE introducerea obligatiunilor europene comune.
Pana in prezent, fiecare stat din zona euro emite propriile obligatiuni si are propria sa datorie. in caz de reforma, se propune unificarea tuturor obligatiunilor si emiterea unor obligatiuni unice ale zonei euro, scrie Smirnov pe blogul sau.
Este vorba, potrivit lui, de crearea unui spatiu unic al datoriei. Aceasta idee a fost sprijinita deja, cu mult entuziasm, de Franta, Germania si Italia – principalele tari din zona euro.
Liderii acestora au incercat deja sa convinga parlamentele din tarile lor pentru a sustine introducerea unor obligatiuni unice. Chiar si Vaticanul s-a pronuntat pentru un stat unic european, mai aminteste el.
Introducerea unor obligatiuni unice va limita in mod semnificativ independenta membrilor din zona euro, considera economistul citat, indicand ca statul nu va mai fi capabil sa finanteze in mod independent deficitul bugetar si va fi obligat sa contacteze Centrul /Bruxellesul/ ca sa-i aloce bani. in fine, obligatiunile unice vor impune introducerea unui buget unic al UE.
Astfel, in opinia sa, bugetele nationale vor fi practic eliminate, iar toate veniturile fiscale vor fi transferate la Bruxelles, iar acolo se va decide cine si cat sa primeasca din bugetul comun.
In cele din urma, cheltuielile participantilor la zona euro vor fi decise la nivel central.Asa cum incearca sa convinga adeptii introducerii obligatiunilor unice, aceasta va permite stabilirea unei discipline fiscale pe ansamblul zonei euro, explica Smirnov.
Astfel, concluzioneaza el, introducerea obligatiunilor unice faciliteaza crearea noului stat pe continentul european Statele Unite ale Europei, in care toate tarile membre isi vor pierde independenta si vor cobori la nivelul unor autoritati locale.
Tarile afectate profund de criza vor ajunge direct sub controlul unui comisar UE/Smirnov face aici aluzie la o initiativa recenta a Olandei/ si in custodia Comisiei Europene, structura care va decide formarea bugetelor “nationale”.
In acest caz, mai scrie expertul amintit, comisarul european va fi in masura sa intervina in guvernarea unei tari asa cum fac in prezent administratorii numiti de instanta in cazul societatilor falimentare.
Impotriva tarilor care se vor face vinovate, Bruxellesul va recurge la o varietate de sanctini, de la pierderea dreptului de vot in UE, pana la restrictionarea accesului la fondurile europene, prognozeaza sumbru economistul leton. “Va fi o dictatura ceva mai drastica decat in URSS”, sustine el.
Un al doilea val al crizei, asteptat anul viitor, va aduce UE in pragul colapsului, iar tarile europene vor fi puse in fata alegerii – fie un stat unic, fie falimentul.
“De fapt, nu va fi nicio alegere, vor face asa cum li se va spune”, mai crede economistul de origine rusa, care anticipeaza ca, la sfarsitul crizei, si SUA vor inceta sa mai existe. intreaga planeta va fi guvernata de un guvern mondial.
Dmitri Smirnov a devenit cunoscut in 2008 cand a fost arestat de serviciile de securitate letone pentru “atentat la adresa sistemului financiar al tarii”, dupa ce anticipase o agravare a crizei economice in Letonia si o devalorizare a monedei nationale. Avertismentul sau a fost confirmat de realitate ulterior. Surse – badpolitics.ro . Este adevarat ca un grup de elita “indecent” de bogata controleaza lumea? Este adevarat ca barbati si femei care detin o multime de bani conduc cu adevarat lumea din spatele scenei? Raspunsul ar putea sa va surprinda. Cei mai multi dintre noi tind sa considere banii ca un mod convenabil de a face tranzactii, dar adevarul este ca de asemenea banii reprezinta putere si control. Iar astazi traim intr-un sistem neo-feudal in care cei extrem de bogati trag toate sforile. Cand vorbesc despre cei extrem de bogati, nu vorbesc doar de oamenii care au cateva milioane de dolari.
Dupa cum veti vedea mai tarziu in cadrul acestui articol, cei ultra-bogati au destui bani depozitati in banci offshore (din “paradisuri fiscale”) pentru a cumpara toate bunurile si serviciile produse in Statele Unite in timpul unui intreg an si inca sa fie capabili sa lichideze intreaga datorie nationala a Statelor Unite. Asta inseamna o cantitate atat de uriasa de bani incat este aproape de neinteles. In acest sistem neo-feudal, noi toti restul suntem sclavi ai datoriilor, inclusiv propriile noastre guverne. E destul sa priviti in jur- toata lumea se afunda in datorii si toate acele datorii ii fac pe ultra-bogati si mai bogati. Dar ultra-bogatii nu stau pur si simplu cu banii in buzunar. O parte din bani ii folosesc pentru a controla afacerile natiunilor.
Ultra-bogatii detin practic fiecare banca si corporatie importanta de pe planeta. Ei folosesc o vasta retea de societati secrete, think tank-uri si organizatii caritabile pentru a propune interesele ascunse si pentru a-i face pe membrii acestora sa se conformeze. Ei controleaza modul in care privim lumea prin faptul ca detin mass-media si controleaza sistemul nostru educational. Ei finanteaza campaniile a majoritatea dintre politicienii nostri si exercita o influenta enorma asupra unor organizatii internationale cum sunt: Natiunile Unite, Fondul Monetar International, Banca Mondiala si Organizatia Mondiala a Comertului. Cand faci un pas in spate si arunci o privire de ansamblu, nu exista prea multe indoieli asupra a cine conduce lumea. Doar ca cei mai multi dintre oameni nu vor sa recunoasca adevarul.
Ultra-bogatii nu se “coboara” sa-si depoziteze banii in banca locala ca mine si ca tine. In schimb, ei tind sa-si puna deoparte bunurile in locuri in care nu vor fi impozitati, cum ar fi Insulele Cayman. Conform unui raport care a fost lansat vara trecuta, elita globala detine in jur de 32 de TRILIOANE de dolari puse deoparte in banci offshore din jurul lumii.
Produsul intern brut al Statelor Unite pentru anul 2011 a fost in jur de 15 trilioane de dolari, iar datoria nationala a Statelor Unite se invarte in jurul a 16 trilioane de dolari, astfel incat chiar daca le adunam tot nu insumeaza 32 de trilioane de dolari.
Bineinteles ca asta nici macar nu include banii care sunt pusi deoparte in alte locatii care nu au fost relevate de studiul efectuat, si nici nu include toate bogatiile pe care elita globala le detine in active mobiliare si imobiliare, cu exceptia activelor circulante.
Elita globala a depozitat in mod real o multime incredibila de bogatii in aceste timpuri grele. Urmatoarele informatii sunt luate dintr-un articol publicat pe website-ul Huffington Post…
“Persoanele bogate si familiile lor detin nu mai mult de 32 de trilioane de dolari ascunsi in active financiare in “paradisuri fiscale” offshore, reprezentand pana la 280 de miliarde de dolari din impozitele pe venit pierdute, conform cercetarii publicate duminica.
Studiul care estimeaza dimensiunea bogatiei financiare private la nivel global depozitata in conturi offshore- excluzand bunurile care nu sunt financiare cum sunt proprietatile imobilare, aurul, iacht-urile si caii de cursa- situeaza suma intre 21 si 32 de trilioane de dolari.
Cercetarea a fost facuta pentru grupul de presiune numit Tax Justice Network, care militeaza impotriva “paradisurilor fiscale”, de catre James Henry, fost economist-sef la firma de consultanta McKinsey &Co.
El a folosit informatii provenite de la Banca Mondiala, Fondul Monetar International, Natiunile Unite si bancile centrale.”
Dar, dupa cum am mai mentionat, elita globala nu doar detine o multime de bani. Ea pur si simplu detine de asemenea aproape fiecare banca importanta si fiecare corporatie importanta de pe intreaga planeta.
Conform unui articol exceptional din New Scientist (revista britanica de stiinta, fondata in 1956, n. tr.), un studiu facut asupra a mai mult de 40.000 de corporatii transnationale de catre Institutul Federal Elvetian de Tehnologie din Zurich a descoperit ca un nucleu foarte mic de banci uriase si corporatii gigant pradatoare domina intregul sistem economic global.
O analiza a relatiilor dintre 43.000 de corporatii transnationale a identificat un grup relativ mic de companii, in principal banci, care aveau o putere disproportionata asupra economiei globale.
Cercetatorii au descoperit ca acest nucleu este format din doar 147 de companii cu legaturi foarte stranse intre ele.
Atunci cand o echipa a descurcat itele retelei de proprietari, a descoperit ca multe dintre ele duceau la o “super entitate” compusa din 147 companii inca si mai strans legate intre ele- toate proprietatile lor erau detinute de alti membri ai “super-entitatii”- care controla 40 la suta din bogatia totala in cadrul retelei. “De fapt, mai putin de 1 la suta din companii erau capabile sa controleze 40 la suta din intreaga retea,” afirma Glattfelder. Cele mai multe dintre ele erau institutii financiare. In top 20 se aflau Barclays Bank, JPMorgan Chase & Co si The Goldman Sachs Group.
Acesta este top 25 banci si corporatii din nucleul acestei “super-entitati”. Veti recunoaste multe din numele de pe lista…
1. Barclays plc
2. Capital Group Companies Inc
3. FMR Corporation
4. AXA
5. State Street Corporation
6. JP Morgan Chase & Co
7. Legal & General Group plc
8. Vanguard Group Inc
9. UBS AG
10. Merrill Lynch & Co Inc
11. Wellington Management Co LLP
12. Deutsche Bank AG
13. Franklin Resources Inc
14. Credit Suisse Group
15. Walton Enterprises LLC
16. Bank of New York Mellon Corp
17. Natixis
18. Goldman Sachs Group Inc
19. T Rowe Price Group Inc
20. Legg Mason Inc
21. Morgan Stanley
22. Mitsubishi UFJ Financial Group Inc
23. Northern Trust Corporation
24. Société Générale
25. Bank of America Corporation
Elita ultra-bogata se ascunde de multe ori in spatele a straturi si straturi de proprietari, dar adevarul este ca datorita angrenajului de relatii dintre corporatii, elita controleaza de fapt aproape fiecare corporatie din Fortune 500 (clasament al celor mai mari companii publice americane după cifra de afaceri, intocmit de prestigioasa revista Fortune, n. tr.)
Totalul de putere si control care le revine din acest angrenaj este greu de descris.
Din pacate, acelasi grup de oameni au condus lucrurile pentru multa vreme. De exemplu, primarul orasului New York, John F. Hylan a rostit urmatoarele in timpul unui discurs tinut prin anul 1922…
Adevarata amenintare pentru Republica noastra este guvernul invizibil care, ca o caracatita uriasa isi intinde picioarele sale lipicioase peste orasele, statele si natiunea noastra. Pentru a porni de la simple generalizari, dati-mi voie sa afirm ca la capatul acestei caracatite se afla interesele companiei Rockefeller-Standard Oil si un grup mic de filiale ale unor banci puternice, denumiti in mod generic bancheri internationali. Mica clica de bancheri internationali influenti conduce de fapt guvernul Statelor Unite pentru a-si urmari propriile sale scopuri egoiste.
Practic ei controleaza ambele partide, elaboreaza platforme politice, transforma in pioni liderii politici, se folosesc de conducatorii unor organizatii private si apeleaza la orice instrument pentru a numi in pozitii de oficiali publici asemenea candidati potriviti cerintelor marilor afaceri corupte.
Acesti bancheri internationali si interesele companiei Rockefeller-Standard Oil controleaza majoritatea ziarelor si a revistelor din aceasta tara. Ei se folosesc de editorialele acestor ziare pentru a-i forta sa fie obedienti sau pentru a-i da afara pe acei oficiali publici care refuza sa se supuna cerintelor puternicii clici corupte care compune guvernul invizibil. Acest guvern actioneaza la adapostul unui paravan creat de el insusi si se foloseste de oficialii nostri din executiv, legislativ, scoli, curti de justitie, ziare si fiecare agentie creata pentru protectia publica.
Acesti bancheri internationali au creat bancile centrale mondiale (inclusiv Rezerva Federala), si se folosesc de bancile internationale prinse in capcana unui ciclu fara sfarsit de datorii de care nu se poate scapa. Datoria guvernamentala este un mod de a “legitima” faptul ca se iau bani de la noi toti, se transfera guvernului si apoi in buzunarele celor ultra-bogati.
Astazi, Barrack Obama si aproape toti membrii Congresului refuza in mod absolut sa critice Rezerva Federala, dar in trecut au existat unii membri curajosi ai Congresului care au fost dispusi sa adopte o pozitie. De exemplu, urmatorul citat este dintr-un discurs tinut in fata Camerei Reprezentantilor de catre congresmanul Louis T. McFadden pe 10 iunie 1932…
“Domnule Presedinte, avem in aceasta tara una dintre cele mai corupte institutii pe care le-a cunoscut lumea. Ma refer la Comisia Rezervei Federale si la Bancile Rezervei Federale. Comisia Rezervei Federale, comisie guvernamentala, a inselat guvernul Statelor Unite si pe cetatenii sai cu destui bani pentru a plati datoria nationala. Ravagiile si inechitatile Comisiei Rezervei Federale au costat aceasta tara destui bani pentru a plati datoria nationala de mai multe ori chiar. Aceasta institutie diabolica a saracit si a ruinat poporul Statelor Unite, s-a falimentat singura si practic a dus la falimentul guvernului nostru. A reusit sa faca asta prin intermediul imperfectiunilor legii dupa care functioneaza, prin proasta administrare a acelei legi de catre Comisia Rezervei Federale si prin practicile corupte ale vulturilor bogati care o controleaza.”
Din pacate, majoritatea americanilor inca mai cred ca Rezerva Federala este o “agentie federala”, dar asta pur si simplu nu este corect. Urmatorul fragment este preluat de pe site-ul factcheck.org…
“Actionarii din cele 12 Banci ale Rezervei Federale regionale sunt bancile private care apartin Sistemului Rezervei Federale. Acestea includ toate bancile nationale (acreditate de guvernul federal) si acele banci acreditate de stat care doresc sa se alature si sa indeplineasca anumite cerinte. In jur de 38 la suta din mai mult de 8000 de banci nationale sunt membri ai sistemului si astfel, detin Bancile Rezervei Federale.
Conform cercetatorilor care au studiat proprietarii marilor banci de pe Wall Street care domina Rezerva Federala, aceleasi nume apar mereu: familia Rockefeller, Rothschild. Warburg, Lazard, Schiff si familiile regale din Europa.”
Dar bancherii internationali ultra-bogati nu au facut aceste lucruri doar in Statele Unite. Scopul lor era sa creeze un sistem financiar global pe care sa-l domine si sa-l controleze. Iata ce a scris odata profesorul de istorie Carrol Quigley de la Universitatea din Georgetown…
“Puterile capitalismului financiar au avut o alta tinta vasta, nici mai mult nici mai putin decat crearea unui sistem mondial de control financiar aflat in maini private, capabil sa domine sistemul politic al tarii noastre ca un intreg. Acest sistem urma sa fie controlat intr-o maniera feudala de catre bancile centrale mondiale, actionand concertat, prin intermediul unor acorduri incheiate in urma unor frecvente intalniri private si conferinte. Apogeul sistemului urma sa fie Banca pentru Acorduri Internationale din Basle,
Elvetia, o banca privata detinuta si controlata de bancile centrale mondiale care erau ele insele corporatii private.”
Din pacate, cei mai multi americani nu au auzit vreodata de Banca pentru Acorduri Internationale, dar se afla chiar in inima sistemului global financiar. Urmatorul fragment este preluat de pe Wikipedia…
Fiind o organizatie de banci centrale, Banca pentru Acorduri Internationale BIS cauta sa faca politicile monetare mai predictibile si transparente printre cele 58 de banci centrale membre. In timp ce politica monetara este determinata de fiecare natiune suverana, este supusa scrutinului bancilor centrale si private si probabil speculatiei care afecteaza ratele de schimb ale valutei straine si in mod special soarta economiilor exportatoare. Esuarile in a face politica monetara sa corespunda cu realitatea si in a face reforme monetare la timp, de preferat ca o politica simultana printre cele 58 de banci membre si implicand de asemenea Fondul Monetar International, au dus de-a lungul istoriei la pierderi de ordinal miliardelor in timp ce bancile incearca sa mentina o politica folosind metodele pietei deschise care s-au dovedit a fi bazate pe supozitii nerealiste.
Ultra-bogatii au jucat de asemenea un rol important la infiintarea altor institutii international importante, ca de exemplu: Natiunile Unite, Fondul Monetar International, Banca Mondiala si Organizata Mondiala a Comertului. De fapt, terenul pentru sediul Natiunilor Unite din orasul New York a fost achizitionat si donat de catre John D. Rockefeller.
Bancherii internationali sunt “internationalisti” si sunt foarte mandri de acest lucru.
Elita controleaza de asemenea si sistemul educational din Statele Unite. De-a lungul anilor, Fundatia Rockefeller si alte organizatii elitiste au varsat cantitati uriase de bani in universitati de top. Astazi, aceste universitati de top sunt considerate a fi standardul dupa care sunt masurate celelalte colegii si universitati din America, iar ultimii patru presedinti ai Statelor Unite au fost educati in universitati de top.
Elita exercita de asemenea o influenta uriasa si prin intermediul unor societati secrete (Skull and Bones, Francmasoneria, etc.), prin intermediul unor think tank-uti puternice si cluburi sociale (Consiliul pentru Relatii Externe, Comisia Trilaterala, Grupul Bilderberg, Bohemian Grove, Chatham House, etc.), printr-o retea vasta de organizatii de caritate si non-guvernamentale (Fundatia Rockefeller, Ford, World Wildlife Fund, etc.).
Dar pentru un moment as dori sa ma axez pe influenta pe care o are elita asupra mass-media. In articolul precedent, am detaliat modul in care sase corporatii monolitice uriase controleaza mare parte din ceea ce vedem, auzim sau citim in fiecare zi. Aceste corporatii uriase detin retele de televiziune, canale Tv prin cablu, studio-uri de filme, ziare, reviste, edituri, case de discuri si chiar multe din website-urile noastre preferate.
Luand in considerare faptul ca americanul de rand petrece 153 de ore pe luna la televizor, influenta acestor sase corporatii uriase nu ar trebui sa fie subestimata. Urmatoarele sunt doar cateva dintre companiile media detinute de aceste corporatii uriase:
Time Warner
Home Box Office (HBO)
Time Inc.
Turner Broadcasting System, Inc.
Warner Bros. Entertainment Inc.
CW Network (proprietate partiala)
TMZ
New Line Cinema
Time Warner Cable
Cinemax
Cartoon Network
TBS
TNT
America Online
MapQuest
Moviefone
Castle Rock
Sports Illustrated
Fortune
Marie Claire
People Magazine
Walt Disney
ABC Television Network
Disney Publishing
ESPN Inc.
Disney Channel
SOAPnet
A&E
Lifetime
Buena Vista Home Entertainment
Buena Vista Theatrical Productions
Buena Vista Records
Disney Records
Hollywood Records
Miramax Films
Touchstone Pictures
Walt Disney Pictures
Pixar Animation Studios
Buena Vista Games
Hyperion Books
Viacom
Paramount Pictures
Paramount Home Entertainment
Black Entertainment Television (BET)
Comedy Central
Country Music Television (CMT)
Logo
MTV
MTV Canada
MTV2
Nick Magazine
Nick at Nite
Nick Jr.
Nickelodeon
Noggin
Spike TV
The Movie Channel
TV Land
VH1
News Corporation
Dow Jones & Company, Inc.
Fox Television Stations
The New York Post
Fox Searchlight Pictures
Beliefnet
Fox Business Network
Fox Kids Europe
Fox News Channel
Fox Sports Net
Fox Television Network
FX
My Network TV
MySpace
News Limited News
Phoenix InfoNews Channel
Phoenix Movies Channel
Sky PerfecTV
Speed Channel
STAR TV India
STAR TV Taiwan
STAR World
Times Higher Education Supplement Magazine
Times Literary Supplement Magazine
Times of London
20th Century Fox Home Entertainment
20th Century Fox International
20th Century Fox Studios
20th Century Fox Television
BSkyB
DIRECTV
The Wall Street Journal
Fox Broadcasting Company
Fox Interactive Media
FOXTEL
HarperCollins Publishers
The National Geographic Channel
National Rugby League
News Interactive
News Outdoor
Radio Veronica
ReganBooks
Sky Italia
Sky Radio Denmark
Sky Radio Germany
Sky Radio Netherlands
STAR
Zondervan
CBS Corporation
CBS News
CBS Sports
CBS Television Network
CNET
Showtime
TV.com
CBS Radio Inc. (130 stations)
CBS Consumer Products
CBS Outdoor
CW Network (50% ownership)
Infinity Broadcasting
Simon & Schuster (Pocket Books, Scribner)
Westwood One Radio Network
NBC Universal
Bravo
CNBC
NBC News
MSNBC
NBC Sports
NBC Television Network
Oxygen
SciFi Magazine
Syfy (Sci Fi Channel)
Telemundo
USA Network
Weather Channel
Focus Features
NBC Universal Television Distribution
NBC Universal Television Studio
Paxson Communications (proprietate partiala)
Trio
Universal Parks & Resorts
Universal Pictures
Universal Studio Home Video
Si bineinteles, elita detine de asemenea si pe cei mai multi dintre politicienii nostri. Urmatorul fragment este un citat al jurnalistului Lewis Lapham…
“Modelarea vointei Congresului si alegerea presedintilor americani a devenit un privilegiu rezervat claselor “ecvestre” ale tarii, adica acelei 20 la suta din populatie care detine 93 la suta din bogatii, acei putini si fericiti care conduc corporatiile si bancile, care detin si manevreaza stirile si media de divertisment, elaboreaza legile si guverneaza universitatile, controleaza fundatiile filantropice, institutele de politici, casino-urile si arenele sportive.”
V-ati intrebat de ce lucrurile par sa nu se schimbe vreodata la Washington D.C. indiferent pentru cine votam?
Ei bine, asta e pentru ca ambele partide sunt detinute de sistem.
Ar fi frumos sa ne gandim ca poporul American controleaza cine conduce lucrurile in Statele Unite, dar nu asa functioneaza lucrurile in lumea reala.
In lumea reala, 80 la suta din politicienii care castiga alegerile nationale sunt cei care aduna cei mai multi bani.
Politicienii nostri nu sunt prosti- ei vor fi foarte amabili cu oamenii care le pot furniza sumele uriase de bani de care au ei nevoie pentru campanii. Iar oamenii care pot face asta sunt ultra-bogatii si corporatiile uriase pe care acestia le controleaza.
Incepeti sa intelegeti?
Exista un motiv pentru care ultra-bogatii sunt numiti “sistemul”. Ei au creat un sistem care le aduce multe beneficii si care le permite sa traga sforile.
Deci, cine conduce lumea?
Ei o conduc. De fapt, chiar recunosc ca o fac.
David Rockefeller a scris urmatoarele in cartea sa din 2003 intitulata “Memorii”….
“Pentru mai mult de un secol, extremistii ideologici aflati la polul oricarui spectru politic au profitat de intamplari foarte popularizate, ca de exemplu intalnirea mea cu Castro, pentru a ataca familia Rockefeller in baza influentei nemasurate pe care ei sustin ca o exercitam asupra institutiilor politice si economice. Unii chiar cred ca suntem parte dintr-o clica secreta care actioneaza impotriva celor mai bune interese ale Statelor Unite, caracterizand familia mea si pe mine ca fiind ‘internationalisti’ si conspirationisti impreuna cu altii din jurul lumii pentru a construi o structura globala economica si politica integrata- o singura lume, daca vreti. Daca asta e acuzatia, pledez vinovat si sunt mandru de asta.”
Sunt mult mai multe lucruri care ar putea fi spuse despre asta. De fapt, o biblioteca plina cu carti ar putea fi scrisa despre puterea si influenta bancherilor internationali ultra-bogati care conduc lumea.
Dar sa speram ca ceea ce am scris aici este destul pentru a da tonul unor conversatii.
Care este parerea voastra despre toate astea? Va rugam sa postati un comentariu cu opiniile voastre mai jos.. 
David Rockefeller : „Tot ce avem nevoie este o criza majora, iar natiunile vor accepta Noua Ordine Mondiala„.
John Davison Rockefeller ( 1839 – 1937 )fondeaza in 1870 , impreuna cu fratele sau William Rockefeller ( 1841 – 1922 ) , mega colosul Standard Oil stramosul :
Standard Oil of New Jersey (SONJ) , redenumita Exxon acum parte a ExxonMobil , corporatie membra Council on Foreign Relations .
Standard Oil of New York , redenumita Mobil , acum parte a ExxonMobil.
Standard Oil of California , redenumita Chevron , corporatie membra Council on Foreign Relations .
Standard Oil of Indiana , redenumita Amoco , acum parte a BP , corporatie membra Council on Foreign Relations .
Standard Oil of Ohio sau Sohio , acum parte a BP.
Anglo-American Oil Co. , acum Esso UK.
South Penn Oil Co. , devenita Pennzoil acum parte Shell , corporatie membra Council on Foreign Relations .
Este considerat a fi fost cel mai bogat om al tuturor timpurilor . S-a casatorit cu Laura Celestia (“Cettie”) Spelman in 1864 , avand patru fete si un baiat , John D. Rockefeller, Jr. Este de asemenea fondatorul The University of Chicago si al Rockefeller University in 1901 , denumita initial Rockefeller Institute for Medical Research , care a “ produs “ 23 de laureati ai premiului Nobel . In 1913 este creata Rockefeller Foundation .
James Stillman ( 1850 – 1918 ) , impreuna cu W. H. Harriman , Jacob Schiff si William Rockefeller controla cele mai importante cai ferate ( Texas and Pacific Railroad, Southern Pacific Railroad, International-Great Northern Railroad, Union Pacific Southern Railway, St. Louis, Brownsville and Mexico Railway, Mexican National Railroad ) precum si National City Bank of New York.
Fetele lui , Sarah Elizabeth Stillman si Isabel Goodrich Stillman s-au maritat cu William Goodsell Rockefeller si Percy Avery Rockefeller , fii asociatului , prietenului si presedintele Standard Oil , William Rockefeller .
Unul din descendentii astfel rezultati , James Stillman Rockefeller , a fost presedintele National City Bank of New York , acum Citibank dar a lucrat si pentru Brown Brothers Harriman . Tot el a incorporat si First National Bank .
In 1946, David Rockefellerdevine singurul bancher al familiei ( Chase National Bank ) . Pe atunci presedinte era unchiul sau , Winthrop Aldrich, fiul gigantului Nelson W. Aldrich, si fratele mamei sale , Abby Aldrich. Banca devine Chase Manhattan Bank in 1955, acum denumita JPMorgan Chase.
Banca joaca astfel rolul de rivala a National City Bank of New York , devenita First National City Bank , acum Citibank, parte a Citigroup . In fapt , National City a avut o lunga asociere cu Rockefeller family . James Stillman Rockefeller si David au fost inscaunati la conducerea celor doi giganti in 1959 , respectiv 1960 .
J.P. Morgan
John Pierpont Morgan( 1837 – 1913 ) , un adevarat gigant in banci – finante , industrie . La inceputul secolului al XX-lea, jurnalistii de inalta clasa, precum Lincoln Steffens si Ida Tarbell, observau pentru prima data faptul ca America nu mai era condusa de politicieni, ci de marii oameni de afaceri.
S-a nascut intr-o familie bogata – o familie de bancheri importanti – si si-a inceput cariera in business-ul tatalui sau, la varsta de 19 ani. Dupa Razboiul Civil, Morgan a inceput sa investeasca in caile ferate si curand conducea industria transporturilor. El nu construia noi drumuri, ci le consolida pe cele cu probleme financiare, proces denumit “morganizare”.
Programul sau era compatibil cu cele ale marilor corporatii, care doreau sa inlature competitia prin formarea trusturilor si monopolurilor. John D. Rockefeller a creat cel mai mare monopol – Standard Oil Company – care a adus ordine in industria petroliera, in care la momentul respectiv, predomina haosul. Cu exceptia lui Andrew Carnegie, nici un alt capitalist din tara, nu detinea atunci banii necesari pentru a forma astfel de trusturi uriase. Asa ca marii capitalisti ajungeau, in cele din urma, la J.P. Morgan si alti bancheri extraordinari de pe Wall Street.
Acesta a fost inceputul marii crize corporative din New York. Capitalisti puternici, precum Philip Armour – “regele” industriei alimentare pe-atunci – si Collis Huntington – “regele” industriei transporturilor s-au mutat in New York in 1890 pentru a fi aproape de marile case de investitii, precum Morgan & Co., Lehman Brothers, si Kuhn & Loeb.
Pana in 1895, New York ajunsese sediul principal al corporatiilor din SUA. Aproape jumatate din milionarii americani locuiau in metropola New York. Morgan controla cartelul Wall Street, considerat in perioada respectiva (asa cum este si astazi) “cea mai mare putere financiara din istorie”.
La inceputul anilor 1900, in culmea puterii sale, Morgan domina 100 de corporatii cu active de peste 22 miliarde USD.
UN MILARD IN ACEEA VREME ECHIVALA CU APROXIMTIV 190 MILIARDE AZI . Deci vorbim de aproximativ 4200 de miliarde …
Printre ele se afla si prima corporatie care avea active de mai multe miliarde – U.S. Steel. Morgan a format acest imens trust al otelului in 1901, din fabricile pe care le achizitionase de la Carnegie .
A avut relatii stranse de afaceri cu Nelson W. Aldrichsi familia Warburg.
Iata inca un exemplu de implicare a sa , pentru a intelege mai bine nivelul afacerilor la care se lucra :
General Electric Company , pe vremea cand avea sloganul “ noi aduce lucruri bune pentru viata “ , au fost principalii furnizori ai suportului tehnic pentru fabricarea bombelor atomice lansate asupra Japoniei .
Este cotata a sasea companie pe plan mondial si s-a format in 1892 prin unirea Edison General Electric Company si Thomson-Houston Electric Company printr-un aranjament al gigantului J. P. Morgan. Companie este membra a COUNCIL ON FOREIGN RELATIONS ( CFR ).
Paul Warburg ( 1868 – 1932 ) impreuna cu fratii sai Max Warburg ( 1867 – 1946 ) si Felix Warburg ( 1871 – 1937 ) , toti bancheri , au fost propietarii M.M.Warburg & CO din Germania . Max a ramas pe batranul continent iar Paul si Felix au infiintat in SUA Kuhn, Loeb & Co. impreuna cuJacob Schiff , la care se alatura si Otto Hermann Kahn ( 1867 – 1934 )
Paul Warburg a fost si presedinte al Bank of Manhattan . De asemenea primul director COUNCIL ON FOREIGN RELATIONS (CFR) .
Max Warburg a fost si unul dintre industriasii IG Farben . Mega compania germana IG Farben a avut stranse si scandaloase legaturi de afaceri cu Bank of Manhattan condusa de Paul Warburg . Mai mult , fratele lui Paul Warburg , Max Warburg , unul dintre industriasii colosului german care a fost unul din pilonii de sustinere al efortului de razboi dar si fabricantul Zyklon B , a fost acuzat ca a finantat puterea national-socialista . Nazismul a venit la putere in 1933 , imediat incepand si prigoana impotriva evreilor . Insa de abia in august 1938 Max Warburg pleaca impreuna cu familia din Germania …
Felix Moritz Warburg s-a insurat cu Frieda Schiff , fiica lui Jacob Schiff .
In 1997 Dillon, Read & Co. se uneste cu S. G. Warburg & Co. , formandu-se Warburg Dillon Read , redenumita apoi UBS Warburg , acum parte a UBS AG .
James Warburg( 1896-1969 , fiul lui Paul si consultant financiar al presedintelui Franklin D. Roosevelt) declara în fata Senatului SUA pe 7 Feb. 1950:
“ Vom avea un Guvern Mondial, fie ca ne place, fie ca nu ne place. Singura întrebare este daca acest Guvern Mondial va fi adoptat prin cucerire sau prin accept. “
Nelson Aldrich
Nelson W. Aldrich ( 1841 – 1915 ) , politician si bancher . Relatii stranse de afaceri cu J. P. Morgan si Paul Warburg . Vizionarul Federal Reserve Act . Foarte activ mason . Fiica sa , Abby Aldrich , este mama lui David Rockefeller.
Dupa aceasta enorma acumulare de capital , s-a trecut la crearea unui organism care sa controleze intregul sistem financiar bancar al SUA , anume :
Crearea FEDERAL RESERVE
In 1907 Jacob Schiffdeclara intr-un discurs la New York ca fara o banca centrala care sa aiba un control adecvat , tara va aluneca inspre cele mai severe crize din istorie .
Dupa criza artificiala din 1907 , “ rezolvata “ de J. P. Morgan, in 1908 congresul il insarcineaza pe Nelson W. Aldrich cu descoperirea cauzelor si cu cautarea solutiilor pentru prevenirea crizelor …
Acesta , dupa o vizita la greii din finante banci europeni ( Rothschilds si prietenii ) , in noiembrie 1910 la Jekyll Island Club , se intalneste cu Paul Warburg( Kuhn, Loeb & Co. ) , Frank A. Vanderlip ( din partea National City Bank of New York ) , Henry P. Davison ( din partea companiilor J. P. Morgan ), Charles D. Norton ( din partea First National Bank of New York), Benjamin Strong ( reprezentant J. P. Morgan) , in cel mai mare secret posibil , si pun bazele Federal Reserve , in conformitate cu intelegerea prealabila Aldrich , Warburg , JP Morgan , Rockefeller. Secretul era necesar deoarece opinia publica nu ar fi acceptat o “ banca nationala “ creata de banci private . De abia in 1913 este recunoscuta oficial de catre Woodrow Wilson , influentat fiind de Bernard Mannes Baruch. David Rockefeller – singurul moştenitor al legendarului magnat al petrolului John D. Rockefeller, a împlinit în iunie vârsta de 97 de ani. Povestea din spatele acestui personaj celebru, dintr-o familie tot atât de celebră, reprezintă o provocare a imaginaţiei. În 1936 a absolvit, în mod strălucit, Universitatea Harvard şi apoi a studiat un an la London School of Economics. David a urcat toate treptele ierarhice şi în 1960 a devenit preşedinte al acestei instituţii bancare, transformată după mulţi ani în „Chase Manhattan”.
Din 1969 şi până în 1980, a condus banca familiei cu talent şi mână de fier.
Creator de relaţii 
Puţini sunt cei care ştiu că David a participat la reuniunea inaugurală a influentului grup Bilderberg.
Cea mai puternică organizaţie „vizibilă” implicată în conducerea lumii a avut întâia sa conferinţă în noaptea de 29 spre 30 mai 1954, la hotelul Bilderberg din Oosterbeek, Olanda.
După moartea fraţilor săi John al III-lea în 1978, Nelson în 1979 şi Laurance în 2004, David a devenit atât şeful clanului Rockefeller, cât şi al „Habitation 5600”, biroul acestei familii cu şase generaţii, situat la etajele 54 şi 56 din Rockefeller Center.
Printre hobby-urile lui David Rockefeller se înscriu interesul pentru entomologie (o ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul insectelor) şi navigaţia.
Din anii ’40 şi până în zilele noastre, bancherul a fost un prodigios creator de relaţii. Membrii familiei Rockefeller n-au agreat niciodată topurile în care era măsurată şi comparată bogăţia lor.
În 2002 şi-a publicat memoriile, fiind primul din cele şase generaţii ale clanului Rockefeller care şi-a scris autobiografia (pentru acest lucru a avut nevoie de zece ani!) El povesteşte, printre altele, cum a activat în serviciile secrete militare în timpul celui De-Al Doilea Război Mondial, dezvoltându-şi „abilitatea de a construi o reţea de surse de informare şi de influenţă”…
Copilărie privilegiată 
David, fiul lui John D. Rockefeller (în foto, David alături de tatăl său) şi nepotul magnatului petrolului John D. Rockefeller Jr., fondator de Standard Oil, s-a născut la New York, în reşedinţa de la numărul 10 din West Fifty-fourth Street (pe atunci cea mai mare vilă din oraş).
Mai târziu, edificiul a devenit, fiindcă familia l-a donat, sediul Muzeului de Artă Modernă din New York.
David şi-a petrecut copilăria la proprietatea uriaşă a părinţilor săi, de la Pocantico, unde Rockefellerii îşi primeau oaspeţii importanţi: Contraamiralul Richard Byrd (ale cărui expediţii au fost finanţate de către tatăl său) sau cunoscutul aviator Charles Lindbergh.
Fervenţi anticomunişti
Familia Rockefeller a fost şi este animată de sentimente filantropice, astfel că de-a lungul istoriei sale a donat mai mult de jumătate din avere diverselor proiecte: au construit şi sponsorizează în continuare Universitatea din Chicago, Institutul Rockefeller pentru cercetări medicale, Fundaţia Rockefeller (1913), a cărei menire este să promoveze progresul ştiinţific în toate ţările lumii. Întotdeauna, membrii clanului au susţinut oficial Partidul Republican, fiind fervenţi anticomunişti. 
Nu apar niciodată în topurile oficiale ale celor mai bogaţi oameni din lume, dar sunt consideraţi cei mai puternici oameni de pe planetă, influenţând istoria ultimelor două secole.
Este puţin probabil ca vreo altă familie să fi influenţat atât de puternic istoria ultimelor două secole. Influenţa membrilor familiei Rothschild a fost atât de mare încât ei sunt creatori ai istoriei.
Cu banii lor, Ducele de Wellington l-a învins pe Napoleon la Waterloo, schimbând cursul istoriei. Ei au finanţat războiul de secesiune din SUA, consolidând democraţia modernă. L-au sprijinit pe aventurierul Cecil Rhodes, cel care a schimbat faţa Africii, au finanţat armata britanică în timpul cuceririlor coloniale, au făcut afaceri cu îm păraţii Prusiei şi cu ţarii Rusiei.
La începutul secolului trecut, au pus bazele statului Israel, finanţând achiziţia de terenuri în Palestina. Intuind perfect „vremurile”, au construit primele căi ferate din Europa şi au finanţat inovaţia. Referinţele asupra afacerilor şi averii sunt rarisime, nu apar în topurile miliardarilor şi se feresc de publicitate.
Se estimează că, la sfârşitul secolului XIX, averea familiei era de între 2 şi 6 miliarde de dolari, bani care nu se pot calcula în curs, ci mai degrabă în procent din totalul afacerilor globale de la vremea respectivă. Averea uriaşă a creat mitul Dinastiei Baronilor de Rothschild, o legendă care dăinuieşte ca atare. Iar legenda are un început şi o explicaţie.
Numismatul care visa globalizare
Amschel Mayer Rothschild iubea literalmente banii, începându-şi cariera ca negustor de monede vechi la Frankfurt. El este cel care a pus bazele dinastiei, aplicând, în secolul XVIII, un model de business necunoscut la acea dată.
A început să speculeze moneda, profitând din plin de vremurile turbulente, când o valută sau alta se aprecia sau îşi pierdea din valoare în funcţie de războaie. Şi-a dat seama rapid că aurul este singura valută universală şi a pus la punct un sistem de transmitere a informaţiilor, genial în epocă.
Pentru a putea profita din plin de inovaţii şi pentru a fi sigur de controlul asupra afacerilor, Amschel Mayer şi-a împărţit cei cinci fii în principalele zone de influenţă ale Europei. Pe Amschel l-a ţinut lângă el la Frankfurt, Nathan a fost trimis la Londra, James la Paris, Salomon la Viena şi Karl la Napoli. Doar Nathan şi James au avut urmaşi, ei fiind „rădăcinile” actualei familii, ajunsă la a şaptea generaţie.
Printr-un sistem de agenţi şi curieri, folosind porumbei călători pentru a comunica rapid, Rothschild ştia înaintea tuturor ce se întâmplă în lume. La moartea fondatorului, în 1818, familia era deja una extrem de influentă şi avea la dispoziţie un set de reguli despre care se spune că sunt respectate şi astăzi.
Rothschild în epoca modernă
Două sunt evenimentele care au schimbat cursul afacerilor dinastiei în epoca modernă. La începutul secolului trecut nu era niciun mare business în care să nu fie prezenţi şi nu vorbim doar de sistemul bancar pe care-l dominau. Royal Dutch Shell, Rio Tinto, De Beers, Standard Oil şi multe alte afaceri de acelaşi calibru pe care familia Rothschild le controla sau în care avea acţiuni. Edmond investise masiv în podgorii şi domenii franceze, restul familiei cumpărase artă şi terenuri peste tot în lume.
Al Doilea Război Mondial este primul eveniment care a schimbat felul în care familia făcea business. S-au trezit cu proprietăţile confiscate sau distruse, majoritatea refugiindu-se în America. Deşi se speculează, normal, că familia a finanţat regimul nazist şi chiar că Hitler ar fi avut descendenţă Rothschild după un bunic, imperiul s-a clătinat.
După război, famila Rothschild a început să renunţe la participaţiile din marile companii industriale sau de exploatare a materiilor prime şi s-a concentrat pe ce ştia mai bine: bănci şi investiţii financiare. A doua lovitură a fost naţionalizarea Bank de Rothschild şi a altor active franceze de către regimul socialist a lui Mitterrand, în anii ’80. Au luat-o de la capăt câţiva ani mai târziu, în Franţa, însă de data acesta s-au retras de pe segmentul de creditare şi au rămas pe zona de bănci private şi de investiţii.
Astăzi, câteva dintre principalele active ale familiei, cele la vedere, sunt băncile de investiţii NM Rothschild & Sons din Londra, Group Edmond de Rothschild din Elveţia sau grupul francez Compagnie Financiere. Potrivit propriilor declaraţii, activitatea Rothschild se rezumă la consiliere financiară, la investiţii financiare şi la sectorul M&A (fuziuni şi achiziţii), genul de afaceri care oferă control în toate domeniile, plus nepreţuita discreţie. Şi totuşi, membri ai familiei pot fi încă întâlniţi în consiliile de admi nistraţie ale giganţilor industriali, ale marilor bănci. Mitul nu s-a destrămat.
TESTAMENT
Regulile lui Amschel Mayer de Rothschild
Setul de reguli impus de fondatorul dinastiei, respectat şi astăzi, este unul dintre secretele succesului şi o explicaţie pentru discreţia Rothschild.
- Toate posturile importante trebuie să fie ocupate de membri ai familiei şi doar bărbaţii au voie să facă afaceri. Fiul cel mai mare al celui mai mare fiu este şeful familiei.
- Pentru ca averea să rămână în familie, membrii trebuie încurajaţi să se căsătorească între ei, fiind acceptate căsătoriile între verişori primari sau secundari.
- Amschel a scris în testament: “Niciodată să nu fie făcut un inventariu public, de către tribunale sau oricine altcineva, a averii mele. Interzic publicarea oricărei evaluări a moştenirii mele”.
VERIGĂ. Lionel Rothschild a fost promotorul Canalului Suez
LEGENDE
Două secole de umbră
- ILLUMINATI. Se specula, încă înainte de Dan Brown şi “Codul lui Da Vinci”, că familia Roth schild ar fi înfiinţat şi finanţat organizaţia, pentru a proteja “sângele divin”, ai cărui descendenţi erau.
- AL DOILEA RĂZBOI. Se spune că ei au sprijint ascensiunea naziştilor pentru a putea justifica apariţia statului Israel.
- AURUL. O cunoscută teorie arată că preţul mondial al aurului, la Bursa Aurului de la Londra, este stabilit de Casa Rothschild. Cert este că la ceremonia anunţării cotaţiei zilnice participă şi astăzi un membru al familiei.
- STĂPÂNII UNIVERSULUI. Printr-o reţea extraordinar de complexă, cu rădăcini sioniste, familia Rothschild controlează şi astăzi finan ţele mondiale prin Federal Reserve, Bank of England sau FMI.
- AVEREA. Ultimul dar nu cel din urmă mit spune că membrii familiei Rothschild ar fi mult mai bogaţi decât vor să pară. Bazându-se pe ultima evaluare a averii, din sec. XIX, s-a calculat, folosindu- se diferite ritmuri de creştere (ex plicabil, orice membru adaugă ceva, nu con sumă), că bogăţia familiei ar fi între 1,4 trilioane de dolari şi peste 100 de trilioane de dolari.
Mayer Amschel Rothschild:
“Dati-mi controlul banilor unei natiuni si nu-mi mai pasa cine ii face legile”
Mayer Amschel Rothschild (1744 – 1812), fondatorul imperiului bancar Rothschild, cea mai de succes familie din istorie. Acesta si mai apoi fii sai au creat acest imperiu cu intindere europeana determinand explozia revolutiei industriale pe continent, au influentat dezvoltarea economica a sa pe directia deja cunoscuta a folosirii combustibililor fosili, inclusiv dezvoltarea transporturilor, au modernizat si stapanit sistemul bursier, bancar, financiar, au influentat direct politicul, au finantat mereu ambele tabere ale unui razboi, au pus la punct un sistem continental de informatii rapide, etc. La sfarsitul secolului 19 controlau peste jumatate din intreaga bogatie a planetei. Desigur, ei au fost varful unui ice-berg, partea vizibila a unui sistem piramidal in care au fost ajutati de prieteni mai putin vizibili opiniei publice. In SUA i-au finantat pe colosii Rockefeller (petrol), Andrew Carnegie (otel), Harriman (cai ferate), J. P. Morgan si pe bancherii ce au pus bazele Federal Reserve.
La 1 mai 1776, sub conducerea lui Mayer Amschel Rothschild (in traducere SCUTUL ROSU – inainte chemandu-l Mayer Amschel Bauer, dar si-a schimbat numele in mod special pentru ce avea in plan sa faca), cu sprijinul altor familii de evrei germani bogati – Wessely, Moses, Mendelsson – si a unor bancheri (Itzig, Friedlander) -, Weishaupt fondeaza in secret societatea “Vechii cautatori de lumina din Bavaria”, care va deveni mai cunoscuta sub denumirea “Ordinul Iluminatilor”. Weishaupt a sustinut ca numele provenea din vechi scrieri si insemna “cei care detin lumina”. Primul profet al “Ordinului”, cel care intocmise o doctrina de la care mai tarziu s-au inspirat alte societati secrete influente – “Carbonarii” lui Giuseppe Mazzini, “Liga Dreptilor” lui Karl Marx sau “Decembristii” lui Cernisevski – a fost Adam Weishaupt, din acest punct de vedere poate cel mai influent om al secolului XIX. Doctrina lui, Novus Ordo Seclorum, a supravietuit veacului si a schimbat lumea in secolul XX. 1) Abolirea monarhiei si a oricarei puteri ordonate; 2) Abolirea proprietatii private; 3) Abolirea mostenitorilor; 4) Abolirea patriotismului; 5) Abolirea familiei (a casniciei si instruirea in comun a copiilor); 6) Abolirea tuturor religiilor. Intre 16 iulie si 29 august 1782, la Wilhelmsbaden a avut loc al doilea Congres Masonic, sub presedintia baronului de Braunswick. Congresul de la Wilhelmsbaden a incercat sa faca o conciliere intre diverse secte francmasonice: rosicrucieni, necromanti, cabalisti si umanitaristi. La Congres a fost prezent si Adam Weishaupt, care a reusit sa fuzioneze Ordinul Iluminatilor cu masonii din lojile engleze si franceze. Congresul mai este important si pentru ca a coincis cu emanciparea evreilor din Imperiul Habsburgic. Totodata, a fost pus la punct in mare secret planul Revolutiei franceze care se va declansa sapte ani mai tarziu . Contele de Virieu, un mason care a participat la congresul secret de la Wilhelmsbaden , i-a dezvaluit ulterior unui prieten: “Nu pot sa-ti spun ce s-a hotarat acolo. Pot doar sa-ti spun ca este mult mai grav decat iti inchipui tu. Conspiratia care s-a pus in miscare la Wilhelmsbaden este atat de perfect organizata, incat nu au scapare nici monarhia, nici biserica“. Aceasta doctrina este baza celei de STANGA . De aceea si simbolurile … Rosu caracteristic stangismului, 1 mai celebrata de intreaga stanga, etc. Cititi va rog mai multe in articolul: PAPUSARII – inceputuri Sa vedem cine au fost fii sai : Salomon Mayer (1774-1855) – fondatorul Rothschild banking family of Austria, care a determinat dezvoltarea economica a Austriei. Nathan Mayer (1777-1836) – fondatorul Rothschild banking family of England. Ca o paranteza, s-a casatorit cu o ruda a lui Karl Marx. In afara de domeniul financiar-bancar pe care au ajuns sa-l stapaneasca in insula, a colaborat direct cu guvernul in politica externa si de securitate a statului. De asemenea au dezvoltat un serviciu de informatii privat. Au finantat tabara anti Napoleon. Folosindu-se de sistemul propiu de informatii, de influenta si de credibilitate, dupa batalia de la Waterloo, pierduta de francezi, au adus in Anglia stirea falsa ca ar fi fost de fapt invers, panicand populatia. Bursa a cazut si ei au cumparat pe nimic tot ceea ce i-a interesat. La scurt timp stirea adevarata a venit. Astfel averea lor a crescut fabulos. La scurt timp, influenta lor in Bank of England era deja determinanta. A mai lucrat cu guvernul prusac si cel spaniol. Fiul lui Nathan Mayer, Lionel de Rothschild (1808-1879), a finantat si influentat guvernul britanic in chestiunea Canalului Suez. A investit masiv in Franta. Fiul sau, Alfred de Rothschild (1842-1918), a devenit director of the Bank of England si a reprezentat guvernul britanic la International Monetary Conference din Bruxelles in 1892. Au mai dezvoltat afaceri in Africa de Sud. Calmann (Carl) Mayer (1788-1855) – fondatorul Rothschild banking family of Naples (Napoli). James Mayer de Rothschild (1792-1868) – fondatorul Rothschild banking family of France. A determinat transformarea Frantei intr-o putere industriala. La vremea sa a fost cel mai bogat om al planetei. A fost sustinatorul lui Gioacchino Rossini, Frédéric Chopin, Honoré de Balzac, Eugène Delacroix si Heinrich Heine. SPECIFICATIE: Cand cititi mai sus ca au facut afaceri, ganditi-le ca pe ceva mega, la nivel national sau continental. In tarile unde erau prezenti direct, reprezentau o forta bancara mult superioara intregii „concurente„ luate la un loc. Familia avea obicieiul sa se casatoreasca intre membrii sai. In cazul in care pe o line a arborelui genealogic aceasta practica o faceau consecutiv 2-3 generatii, rezultau sinucigasi sau nebuni. Cei mai sus numiti au fost prieteni cu conducatorii politici din tarile respective. Dupa dramaticul al doilea razboi mondial si aflarea de catre intreg mapamondul a ororilor HOLOCAUSTULUI, familia a intrat intr-un OBLIGATORIU si NECESAR con de umbra, lasand unui grup prieten o buna parte a domeniului de activitate. Asta nu inseamna ca au devenit minusculi. Actualmente, banca Rothschild este una din cele mai mari banci de investitii din lume. http://www.rothschild.com/. Putem aminti si cateva din interesele mega familiei in Romania ultimilor ani , atat prin patrunderea pe piata a ABN AMRO Rothschild dar si prin achizitii sau implicare in privatizari strategice sau importante : BCR- Erste Bank , Banca Ion Tiriac – HVB Bank , Romportmet – Mittal Steel , Petrom , Alro , Azomures , Arctic Arcelik , Luxten , Terapia Advent , Enel – pentru Distrigaz Sud si Nord , ultimele filiale Electrica , Trigranit , Esplanada City Center , dezvoltatorul Planorama , Asiban , etc. Proiecte finalizate sau in curs de finalizare . Ca o paranteza , interesanta a fost numirea in compania d-nului Patriciu ca director general executiv a americanului John H. Works, licentiat in drept, specialistul in investment banking al bancilor J.P. Morgan (Rockefeller ) si ABN AMRO Rothschild.
searchnewsglobal.wordpress.com 
Trebuie să ne organizăm şi noi, să ne găsim unii pe alţii, toţi cei cu dorinţa de a scăpa de sub jugul controlorilor, bancherilor sau ce-or mai fi şi să îi pedepsim (inteligent***) pe ei şi toată familia lor până la ultimul. Trebuie să ne plănuim, să ne înţelegem cât mai repede, dar numai cei hotărâţi pe deplin şi ferm convinşi că vom face tot posibilul dar şi imposibilul pentru a învinge şi a ne elibera de sub sclavia lor. Dar cum să facem că nici nu suntem organizaţi şi nu avem nici baniii. Ar fi bine să cerem ajutorul ANONIMILOR de pe internet, pentru a face rost de baniii şi a ne organiza. Eu nu sunt căsătorit, nu am copii, stau pe un deal înconjurat de pădurii în Banat (zona Făgetului) şi mă ofer voluntar să acţionez, dar nu cunosc pe nimeni cu care să acţionez în vreun fel. Oare nu e nimeni, suntem toţi nişte laşi şi ne place să stăm în robie pe când am putea să fim liberi. În biblie se spune că Iacob pus de Rebeca (mama lui) fură binecuvântarea fratelui său Esau de la tata lor Isac, când află şi îşi dă seama Esau îl întreabă pe tatăl lui dacă mai are vreo binecuvântare şi pentru el. Tatăl lui îi spune că doar una ar vai avea, CÂND NU MAI POŢI SĂ RABZI APĂSAREA FRATELUI TĂU SĂ TE RĂSCOLI ŞI SĂ SCUTURI JUGUL FRATELUI TĂU DE PE GRUMAZUL TĂU. Dragi mei fraţiii mai avem o binecuvântare REVOLTA dar numai INTELIGENTĂ căci asupritori noştri au de partea lor foarte multe pârghi (guvernul, poliţia, bani, ETC precum şi neorganizarea, lenea şi indiferenţa noastră). Aştept o organizare, aş faceo chiar eu dar nu am resurse şi nici inteligenţă suficientă deocamdată. Dea-ia trebuie să ne unim, mai multe capete cu ideii sunt mai multe şanse de eliberare de sub dictatura lor, veniţi la unire încă o dată fraţii români !!!