MOS CRACIUN by Coca-Cola – ISTORIA DETURNARII SENSULUI UNEI TRADITII CRESTINE

Nun-Soldier-trombaur

Dupa brad, elementul-cheie al asa-numitei „magii a Craciunului” pe care vor sa il impuna in sarbatoare, este un… batran scandinav, dolofan, cu barba lunga si alba, haine rosii (de ce oare?) sanii pline cu cadouri si cu zambet larg, numit «Mos Craciun»! Aceasta nu este numai o afacere bine elaborata cu numele «Mos Craciun SA», si nici un simplu… dealer al marfurilor de toate tipurile, asa cum multi dintre noi credem!

Este vorba de o minciuna inventata perfect de o societate de origine occidentala. Si asta pentru ca «New Age» – dorind sa personifice «duhul» Craciunului, in special in ochii copiilor si sa creeze un produs clasic globalizat pe baza caruia sa uniformizeze traditiile, valorile, si sa denatureze imaginea reala a unor persoane importante sau chiar sfinte ale poporului– cum ar fi Sfantul Ierarh Vasile cel Mare – a creat un model clasic de personaj exotic, specific unei sarbatori exotice, lipsite de continut, false si pline de… magie, si nu unei sarbatori duhovnicesti si adevarate, asa cum o vrea Ortodoxia noastra!

Atat de fals este acest personaj, ca nu il gasim nici in basmele bunicii noastre!

Chiar si ea se intreaba, cine este acest Mos Craciun care brusc in ultima vreme ne aduce daruri si de ce nu ne aducea si acum cativa ani? Atat de ireal este ca nici macar acum nu poate sa inventeze ceva, ca sa-l introduca in basmele sale!

Si, pe urma sunt unii care se intreaba, de ce Mos Craciun in mijlocul sarbatorilor de iarna nu poate sa ne umple inimile, nici pe ale copiilor, care in final sunt cuprinsi de tristete!

Dar sa luam lucrurile in ordinea lor…

Povestea lui Mos Craciun

Ce urmarim sa vedem in aceasta poveste? Daca vom cerceta bine, vom putea ajunge pana la atelierul ei de proiectare… Coca Cola. Deci,..

1. Potrivit celei mai recente legende, el s-a nascut in Europa, unde este cunoscut drept Pere Noel, Saint Nicolas, Father Christmas, Pere Janvier sau in special drept Santa Claus! Acest Santa Claus nu este nimeni altul decat Sfantul Nicolae, un mare Sfant al Ortodoxiei noastre, incarcat insa cu mituri si legende nord-europene, a caror radacina o vom vedea in continuare.

2. Sfantul Nicolae este foarte iubit atat in Biserica Rasariteana cat si in cea Romano- Catolica Apuseana, (amandoua) cinstindu-i pomenirea pe 6 decembrie. A trait in secolul al IV-lea d.Hr., a fost Episcop al Mirelor Lichiei (Asia Mica) si a luat parte la primul Sinod Ecumenic. A facut o multime de minuni, a desfasurat o importanta activitate filantropica, ajutandu-i mult pe saraci. Ii iubea in mod special pe copii, facea multe binefaceri chiar si deghizat, ca sa nu fie recunoscut, ajuta fetele sarace sa se casatoreasca etc. A devenit ocrotitorul navigatorilor, al copiilor etc. Dupa moartea sa (345 d.Hr.), a devenit cel mai popular Sfant din toata Europa.

3. Protestantii, prin perceperea lor eretica, au anihilat valoarea si personalitatea sfintilor ortodocsi. Astfel, faima Sfantului Nicolae, care ramasese vie, in special la germani si olandezi, prin influentele protestantilor a ajuns sa se transforme intr-o figura folclorica a imaginatiei populare, lipsita de continut duhovnicesc si de semnificatie bisericeasca, pregatindu-se astfel bine terenul pentru Santa Claus!

4. Apoi, in secolul al XVII-lea, olandezii au luat cu ei ideea de «cel mai simpatic batranel» (ceea ce mai ramasese, ca amintire, din Sfantul Nicolae) in America, mai exact in New Amsterdam, orasul nou construit de colonia lor, care mai tarziu devine New York. In 1809, scriitorul Washington Irving, in lucrarea sa «Istoria New-York-ului», descrie pentru prima oara aparitia lui «Mos Craciun», care venea pe un cal in ajunul sarbatorii Sfantului Nicolae! Cu timpul, ziua sarbatoririi sale (6 decembrie), legata de vizita pe care o facea el copiilor, a fost mutata de Craciun!

5. Apoi, americanii preiau mitul lui «Santa» (amestecat cu toate credintele si obiceiurile din emisfera nordica) si, adaugand propriile lor elemente, il exporta in Europa si in intreaga lume, comercializandu-l si astfel, globalizandu-l! Forma lui actuala s-a conturat in primul val de globalizare, adica inainte de anul 1930!

Trei evenimente importante se considera a fi contribuit la forma globalizata a lui «Santa Claus»:

a. Poemul «Vizita Sfantului Nicolae» compus de Clement Clark Moore in anul 1822, fara vreo referire religioasa, insa cu multe mituri scandinave si germane! Se voia o incercare de a atinge suflete copiilor mici! In acest poem, Santa Claus isi capata multe dintre caracteristicile actuale, cum ar fi: zboara cu sania trasa de reni zburatori, poarta haina cu blana, coboara pe horn, are obrajii rosii si barba alba! Are, potrivit poemului, un trup mic si firav, ca un duh si este insotit in calatoriile sale tot de un duh (=demon)! Se spune ca dimensiunile corporale de azi si le-a dobandit in anul 1841, cand un negustor din Philadelphia a platit pe cineva sa se costumeze in Santa Claus si sa stea pe hornul magazinului sau pentru reclama!

b. Schitele celebrului desenator Thomas Nast, care in anul 1863 si in anii urmatori a creat primele desene reprezentandu-l pe «Mos Craciun», asemanator imaginii sale din prezent, asa cum si-l amintea din povestirile stramosilor sai germani! In anul 1866 schita cu imaginea lui «Santa Claus», l-a impus ca producator de jucarii! In 1869 a stabilit, prin alte proiecte desenate, ca resedinta lui Mos Craciun se afla la Polul Nord.

c. Reclamele… Coca Cola! In 1931, aceasta companie a decis sa foloseasca imaginea lui Santa Claus in reclamele sale de Craciun, pentru a mari cererea produselor sale in perioada sarbatorilor de iarna. Astfel, l-a angajat pe designerul american, Haddon Sundblom sa stilizeze forma «batranului plin de bunatate» care simbolizeaza «spiritul bun al Craciunului si al Anului Nou». Acesta l-a desenat pe Mos Craciun… dolofan, imbracat in culorile Coca Cola si l-a pus sa daruiasca sticlele companiei! De atunci imaginea sa a ramas neschimbata, iar campania publicitara, care a avut mare succes, se repeta in fiecare an de Craciun cu variatii diferite!

6. Trebuie remarcat faptul ca promovarea sa la nivel mondial a avut loc dupa al doilea razboi mondial, prin organizarea unui impresionant targ international nu numai cu cadouri, ci si cu diverse figurine de Santa Claus. Papusi estetice si inestetice, de diferite dimensiuni, forme si materiale (plastic, lemn, ceara etc.) inunda pietele mondiale, impunandu-ni-l! Dupa cate vedem, globalizarea aceasta dirijeaza chair si pietele care nu sunt crestine, pentru ca «Sfantul» in forma lui de azi le faciliteaza in mare masura castigul!

Am vazut pe scurt istoria lui Mos Craciun. Sa vedem in cele ce urmeaza cum s-a impus la noi in tara si in celelalte tari ale lumii.

In tara noastra [Grecia n.n.]

In tara noastra, ne este cunoscut tuturor inca din vechime Sfantul Vasile cel Mare, a carui pomenire Biserica noastra o sarbatoreste de Anul Nou, pentru ca a murit pe 1 ianuarie 379 d.Hr.

Sarbatoarea a avut doar o conotatie religioasa, credinciosii sarbatorindu-l si cinstindu-l pe Sfantul Vasile cu evlavie si cucernicie nu pentru cadourile sale, ci pentru binecuvantarile si ajutorul dat copiilor, oamenilor saraci si celor neputinciosi.

Renumitul profesor de folclor si academician Gheorghios Megas scria foarte semnificativ: «Anul Nou capata o conotatie deosebita, deoarece este sarbatorit in memorii unuia dintre cei mai mari Parinti ai Bisericii Ortodoxe, Sfantul Vasile cel Mare. Prin personalitatea sa, Sfantul Vasile da viata si stralucire sarbatorii. Se face mijlocitor si garant al rugaciunilor si al binecuvantarii pe care omul, aflat la inceputul unei noi perioade cronologice, nadajduiese sa le primeasca de la Dumnezeu, Datatorul tuturor bunurilor».

In zilele de sarbatoare, copiii il asteptau doar pe Sfantul Vasile, cantau colinde, mergeau la biserica, participau la masa festiva, unde preotul taia vasilopita (placinta cu ravase de Anul Nou) etc.

De vreme ce, intr-o versiune de colinde, Sfantul Vasile este infatisat ca elev, se spune ca el este creatia copiilor care cantau: «Vasile al meu, de unde vii si incotro te indrepti? De la maica mea vin si ma duc la scoala…». Cat de apropiat lor il considerau!

In tara noastra, Santa Claus al globalizarii a venit odata cu promovarea pomului de Craciun (adica dupa anii 1930-40), pe care il insoteste, chipurile, pentru a nu pierde nici noi nimic din asa-numita «magie» a sarbatorii!

In mod paradoxal, numele s-a schimbat in «Mos Craciun» si, fara sa aiba vreo legatura cu cel pe care il serbam, s-a inradacinat, fireste, si in traditia ortodoxa elena, incercand de atunci nu numai sa o eclipseze (am putea spune ca a si reusit deja!), ci sa o desfiinteze, in masura in care ii vom permite acest lucru.

In celelalte tari ale lumii

Ciudat este ca, pe langa asaltul acestui Santa Claus comercial pe care il observam in intreaga lume, exista o figura similara si in mitologiile celorlalte tari din lume, un Santa Claus care ofera cadouri si toate bunurile materiale!

– In Finlanda, care isi revendica exclusivitatea lui, chiar si astazi indragitul «sfant» al copiilor se numeste Joulupukki, insemnand «Ţapul Craciun»!
– In Anglia, se numeste Father Christmas adica «Parintele Craciun». El este inalt, slab, cu barba si paltonul foarte lungi!
– In Franta, se numeste Pere Noel, care inseamna acelasi lucru, «Parintele Craciun», pastrand multe din caracteristicile lui Santa Claus!
– In Italia, este Baddo Natale, adica «Tatal Craciun», despre care se crede ca este rau cu toata lumea pe tot intregul anului, cu exceptia acelor zile, in care tine un cos cu cadouri pentru copii!
– In Spania, este Papa Noel!
– In Germania este Christindle sau Kris Kringle (o pervertire a lui Kris Kind, insemnand pruncul Hristos), care reflecta incercarea protestantilor de a desfiinta iubirea «idolatra» fata de Sfantul Vasile!
– In Rusia, il avem pe Ded moroz, adica pe «Mos Gerila»!
– In Suedia, este Jultomten, in Norvegia, Julenissen, in Japonia, este Hotei Osho, un batran plin de bunatate si jucaus, cu ochi chiar si la spate, ca sa vada nazdravaniile copiilor si, prin urmare, sa stie la cine isi lasa darurile sale. In China este Dun Ţe Kao Pen, care imparte daruri copiilor potrivit Anului Nou chinezesc traditional (sfarsitul lui ianuarie-inceputul lui februarie).

Si, cu toate ca numele sau se schimba de la o tara la alta, totusi nu observam nicio schimbare substantiala in infatisare si cu atat mai putin in scopul si in lucrarea sa!

Radacinile sale!

Tocmai acest lucru creeaza o suspiciune intemeiata, cum ca altceva mai profund si mai semnificativ s-ar petrece. Astfel, daca i-am cauta originea si radacinile sale indepartate, care constituie se pare deja un fenomen, vom constata urmatoarele:

1. In vremurile pagane, comunitatile erau pline de de personaje mitologice, zane si zei, care imparteau daruri copiilor, un obicei foarte vechi, intalnit la popoarele europene!

In ziarul Cotidianul, intr-un articol intitulat «Povestea lui Mos Craciun» se scrie: «Potrivit americanilor, Sfantul, care se serbeaza in prima zi a anului, s-a nascut in anul 1822 in SUA. A fost adus pe lume de condeiul poetului Clement Clark Moore, care l-a numit Santa Claus. Totusi, aceasta imagine ciudata a sa nu este rodul fanteziei unui singur om. Mitologia universala este plina de personaje mitologice, care impart daruri copiilor la date fixe, chiar de la inceputul omenirii»!

Potrivit istoricului Arnold Van Gennep, povestea lui Mos Craciun in forma sa actuala incepe acum 3 000 de ani!

2. Se pare deci ca, prin imaginea sa, se urmareste integrarea unui numar mare de obiceiuri pagane, cum ar fi «credinta intr-un spirit bun, care aduce daruri in special copiilor, in acea seara magica» dupa cum scrie revista Al treilea ochi!

Nu intamplator, in comunitatile europene occidentale, Sfantul Nicolae vizita casele copiilor imbracat nu in odajdiile sale (pentru ca a fost Episcop), ci intr-o manta lunga. De asemenea, era reprezentat cu barba lunga si alba, venind pe un cal zburator, caruia copiii ii lasau ultimul spic de gau din recolta precedenta. Desigur, Luther, in incercarea sa de a elimina aceste elemente, in loc sa accentueze ceea ce il reprezenta cu adevarat pe Sfantul Nicolae, l-a inlocuit cu «pruncul Hristos» sau cu «Christkindl», denumirea sa din germana, iar, in cele din urma, nu a ramas decat denaturarea acestei denumiri, «Kriss Kringle», cu care germanii il numesc astazi pe «Santa Claus»!

3. Toate acestea erau caracteristice lui Odin (in saxona veche numindu-se «Votan»), zeitate din mitologia scandinava, adorata de toate popoarele vechi germane!

Odin, zeul suprem al popoarelor teutonice (a vechilor germani), domn al cerului si al pamantului si zeul victoriei, supraveghea de pe tronul sau intreaga lume, fiind identificat mai tarziu cu Hermes al romanilor. El avea cel mai bun cal, Sleipnir cu opt picioare, caruia copiii din vremurile idolatre ii lasau ultimul spic de grau din recolta!

Acesta deci, care era sarbatorit de satenii Germaniei antice si ai Europei de Nord in timpul solstitiului de iarna, in schimbul ajutorului pe care il dadea oamenilor ca sa invinga fortele raului, cum ar fi uriasii iernii si ai noptii, le primea jertfele aduse in acest scop. Asadar, in timpul sarbatoririi sale, raspunzandu-le in acelasi mod, strabatea tarile nordice in noptile geroase cu calul si cu spiritele sale (iata-le, inca de-acum!), impartind cadouri copiilor, care dormeau! Mai inainte, insa, trimitea corbi (!) pe pamant, ca sa cerceteze daca copiii au fost cuminti sau nu!

4. Potrivit cercetatorilor de la Centrul National de Cercetare Stiintifica din Franta, cel mai vechi stramos al lui «Mos Craciun» francez, Pere Noel, face parte si el din mitologia pagana, fiind indentificat cu Gkarkan, fiul lui Bel, zeul celtilor!

In folclorul pagan, Gkarkan era un urias dolofan, cu burta mare si plin de bunatate, care impartea cadouri copiilor, si el in timpul solstitiului de iarna, transportandu-le intr-un cos imens! Se spune ca el l-a inspirat pe Fr. Rabelais cand acesta l-a creat pe uriasul plin de bunatate, Gargantua, simbolul lacomiei!

In Germania, copiii o asteptau pe Frau Holle, o batrana cu parul foarte alb. Se credea despre ea ca este zana (=fiinta demonica), dar si vrajitoare! Le juca farse mamelor, care nu-si ingrijeau copiii si cerceta casele inainte sa lase cadourile!

5. Rusii, in vremurile idolatre, serbau pe zeul Mikoula din mitologia lor, zeul recoltei si al belsugului! Il invocau la sfarsitul fiecarui an, pentru a recompensa copiii cu darurile pe care le meritau! De asemenea, o aveau si pe Babusca, o batrana care simboliza calatoria. In Italia, in afara de cel la care ne-am referit deja, au avut-o si pe aceasta batrana «buna»!, vrajitoarea Befana, care zboara pe o coada de matura si arunca cadourile prin horn! In Danemarca, cadourile erau aduse de spirite (iata-le iarasi!), care traiau in grajduri si in mansarde! In tarile din regiunea arctica (Polul Nord) exista si un mit al «printesei zapezii», care lasa la aceasta epoca dulciuri (in loc de cadouri)!

6. Potrivit cercetarilor de specialitate, vestimentatia asa-numitului Mos Craciun nu are doar culorile Coca Cola. Aceasta firma le foloseste pur si simplu, pentru ca se potriveau cu ale ei! Vestimentatia sa, dupa conceptia pagana, este inspirata de piticii rosii, care simbolizeaza viata si sangele, ei fiind cei care mentin in viata radacinile pomilor pana la venirea primaverii salvatoare!

7. Clement Moore este cercetatorul care s-a ocupat cu o pasiune obsesiva de miturile si legenda Craciunului, de la care a imprumutat multe din cele deja mentionate, cum ar fi ideea hornului (prin care intra, potrivit traditiei populare si spiridusii in case!), spiritele care candva il insoteau, piticii care il ajutau la fabricarea cadourilor (toate fiinte demonice!), sania zburatoare trasa de opt cerbi zburatori etc!

* * *

Prin urmare, putem observa foarte clar ca acele cateva elemente pagane, care au fost strecurate in imaginea Sfantului Nicolae sunt folosite acum, odata mai mult la reinnoirea si la impunerea asa-numitului «Mos Craciun» al globalizarii si al «Noii Ordini», adica lui Santa Claus, care l-a inlocuit!

Nu apar deloc intamplator saniile zburatoare, cerbii (oare ce mananca si cum traiesc acolo in ghetare si in atata zapada?), spiritele si piticii care fabrica cadouri, hornurile (cum incape oare?), vestimentatia rosie, barba lui exagerat de mare si de alba (va spune oare ceva venerabilul… vrajitor Dumbledore, directorul Scolii de magie si descantece, unde isi urmeaza cursurile Harry Potter?), burta mare si…greutatea lui!

Si, pentru ca vorbim de globalizare, se incerca aplicarea tuturor acestor elemente chiar si in emisfera sudica a pamantului, unde este vara, potrivit solstitiului de vara. Asadar, vedem in Australia, spre exemplu, ca sania este trasa nu de cerbi sau de reni, ci…de cangur!

Ce povesti ingrozitoare se inventeaza astazi pentru ademenirea oamenilor naivi!

In concluzie, in perioada antica pagana, vechile popoare europene asociaza sarbatoarea solstitiului de iarna cu prezenta «Stapanilor iernii», asa cum ii numeau, care nu erau altii decat zeii, zeitele si vrajitoarele (nimic altceva decat figuri demonice sau slujitorii lor), care imparteau cadouri copiilor, pentru a participa si ei la bucuria generala a nasterii «Soarelui invincibil»! Chiar el, «Stapanul iernii» este readus la viata astazi de globalizare si de «Noua Ordine» prin persoana lui Santa Claus, reprezentat in mod grosolan in chip de spirit… darnic, care aduce (impreuna cu bradul) in casele si in viata noastra «magia Craciunului»!

K. G. Papadimitrakopoulos/ (Orthodoxos Typos), 2. 12. 2011, nr. 1904, p. 4
Traducere: Oana Paraipan

Sursa: Graiul Ortodox

Doxologia/ Ioan-Lucian Radu: Cum s-a născut Moș Crăciun?

Adevărata povestea lui Moș Crăciun începe cu Sfântul Nicolae, episcopul din Mira Lichiei. Sfântul Nicolae a devenit cunoscut în întreaga lume prin generozitatea sa față de cei nevoiași, prin dragostea lui pentru copii, precum și prin grija sa pentru marinari. De-a lungul secolelor s-au spus multe poveşti şi întâmplări despre viața și faptele Sfântului Nicolae. Aceste relatări ne ajută să înțelegem caracterul său extraordinar și de ce este atât de iubit și venerat ca protector și ajutor al celor nevoiași.

Ajutător al celor aflați în nevoi

O relatare vorbește despre om sărac, care avea trei fiice. În acele zile, tatăl unei tinere trebuia să ofere viitorului ginere ceva de valoare, o zestre. Cu cât era mai mare zestrea, cu atât era mai mare șansa ca tânără să găsească un soț bun. Fără zestre, era puțin probabil ca o fată să se căsătorească. Pentru a face rost de banii pentru zestre, tatăl a hotărât să le dea pe fete la desfrânare. Dar Sfântul Nicolae a prevenit acest lucru, lăsând în casa lor trei pungi de bani de aur. Pungile cu bani, aruncate printr-o fereastră deschisă, se spune că au aterizat în pantofii lăsați înaintea focului, să se usuce. Acest lucru a dus la obiceiul copiilor de a pune pantofii la ușă, așteptând cu nerăbdare cadouri de la Moș Nicolae.

De-a lungulsecolelor, Sfântul Nicolae a continuat să fie venerat de către creștinii ortodocși și catolici și cinstit de protestanți. Prin exemplul său de generozitate arătată celor aflați în nevoie, în special copiilor, Sfântul Nicolae continuă să fie un model de viață plină de compasiune. Dar cum a ajuns blândul și bunul Sfânt Nicolae un rotofei simbol american pentru petrecerile vesele și activitatea comercială de sărbători?

Sfântul Nicolae pășește pe continentul american

Numele de Moș Crăciun (traducerea englezescului „Santa Claus”) este o versiune americană a cuvântului olandez „Sinterklaas”, o formă prescurtată pentru „Sint Nikolaas” (Sfântul Nicolae). În țările Europei Occidentale, cele care au trimis coloniști în tărâmul de peste Atlantic, cultul Sfântului Nicolae, înainte de Reformă, era cel mai puternic cult dedicat unui sfânt nebiblic. Studiile arată că existau peste 2000 de locașuri de cult închinate lui în Germania, Franța și Țările de Jos, înainte de anul 1500. Era de așteptat ca o personalitate așa de populară să fie dusă și în America, lucru care s-a și întâmplat.

Locuitorii pământului american au început să popularizeze sărbătoarea Sântului Nicolae, ca un prilej în care se făceau cadouri, dinsecolul al XVIII-lea, dar fără vreun interes comercial. Însă latura comercială a început apoi să apară și numele Sfântului s-a schimbat treptat în Moș Crăciun (Santa Claus). În anii 1820, el a început să-și primească ornamentele recunoscute: reni, sanie, clopote. Toate acestea sunt de fapt realități ale lumii în care s-a născut. La acea vreme se circula cu sania în New York.

„Părinții” Moșului

Clement Clarke Moore, un profesor new-yorkez de literatură orientală și grecească a avut o idee care avea să schimbe cu totul fața Crăciunului american. În 1822, el a scris o poezie cu 56 de versuri, pe care a intitulat-o „O vizită din partea Sfântului Nicolae”, arhicunoscută astăzi ca „Noaptea dinainte de Crăciun” (The night before Christmas). Prin aceasta, aproape de unul singur, el a creat imaginea americană modernă a Crăciunului. Moore i-a dat și o nouă înfățișare personajului poeziei sale: nu l-a reprezentat ca episcop, ci ca un spiriduș mic și vesel, îmbrăcat în blană, fumând din pipă și având un sac de jucării în spate. Moore i-a dat și o sanie, cu care zbura în văzduh, trasă nu de cai, ci de opt reni, fiecare cu propriul nume.

Dar Moore făcuse doar începutul drumului pentru Moș Crăciun, așa cum îl știm. Timp de un secol a fost portretizat de zeci de artiști, într-o mare varietate de stiluri, poziții și culori, până când, în 1920, s-a conturat imaginea Moșului american standard, gras și îmbrăcat în costum roșu. Însă imaginea consacrată mondial a moșului îi aparține lui Haddon Sundblom, care a creat-o pentru firma Coca Cola. Folosindu-se pe sine drept model, a întreținut, timp de 35 de ani, o campanie publicitară de mare succes pentru firma de băuturi, popularizând și stabilind definitiv imaginea lui Moș Crăciun, ca un simbol al culturii comerciale contemporane.

Sfântul Nicolae vs. Moș Crăciun

Toate aceste elemente au luat formă în jurul figurii Moșului, devenind, din ce în ce mai mult, asociat cu comercialismul, lucru care este de înțeles, având în vedere instituțiile care au promovat această imagine, însă aceasta este o totală denaturare a originalului. Sfântul Nicolae era un simbol al milosteniei, pe când Moș Crăciun este un amestec ciudat de filantropie și comercialism agresiv. Sfântul Nicolae ajuta oamenii atunci când aveau ei nevoie. Dar cadourile făcute doar de dragul de a oferi ceva celor dragi ai noștri, care deja au ceea ce le trebuie, nu sunt în ton cu faptele milostive ale Sfântului Nicolae.

Există un interes crescând în Statele unite ale Americii, cele care au dat lumii personajul, de acum grotesc, al lui Moș Crăciun, în recuperarea Sfântului original, pentru a ajuta la restabilirea unei dimensiuni spirituale a momentului festiv al Crăciunului. Pentru că, într-adevăr, Sfântul Nicolae, iubitorul de săraci și Sfântul ocrotitor al copiilor, este un model pentru felul în care creștinii trebuie să trăiască. Un episcop, Nicolae L-a pus pe Iisus Hristos în centrul întregii sale existențe. Așa și noi, nu trebuie să uităm că centrul acestor sărbători, care ne stau în față nu este nimeni altcineva, decât Hristos, care se naște pentru noi în ieslea din Betleem.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s