Strategiile de marketing ale marilor corporații farmaceutice occidentale ţintesc din ce în ce mai agresiv către oamenii sănătoşi.

Big-Pharma-well-org_crime

Strategiile de marketing ale marilor firme farmaceutice ţintesc din ce în ce mai agresiv către oamenii sănătoşi. Suişurile şi coborâşurile vieţii devin tulburări mentale. Slăbiciuni sau stări mai proaste obişnuite sunt transformate în afecţiuni înfricoşătoare şi din ce în ce mai mulţi oameni normali se trezesc bolnavi peste noapte.
Este gândirea liberă și nonconformistă o boală mintală? În conformitate cu ultima completare Manualului de diagnosticare și statistica a tulburărilor mintale – DSM-IV – cu certitudine este. Manualul identifică o nouă boală mintală numită „ODD”, tulburarea de opoziție și comportament sfidător. Definită că: „un model de comportament sfidător, neascultător și ostil”, simptomele includ: chestionarea autoritatior, negativism, ostilitate, scrie themindunleashed.org .
Manualul este utilizat de psihiatrii pentru a diagnostica bolile mintale și cu fiecare ediție nouă se găsesc în el noi boli. Începem să devenim mai bolnavi? Este din ce în ce mai greu să fi sănătos la minte? Autorii spun că da din cauza că sunt capabili să găsească aceste tulburări mai ușor în prezent. Criticii spun că de fapt psihiatrii au prea mult timp liber.

Noile tulburări mintale identificate în DSM-IV includ: aroganța, narcisisim, creativitate peste medie, cinism și comportare anti socială. În trecut se numeau „trăsături de personalitate”, dar acum sunt boli. Și da, există tratamente disponibile.

În ultimii 50 de ani, manualul a crescut de la 130 la 357 de boli mintale. Majoritatea acestora afectând copiii. Cu toate că manualul este o unealtă foarte importantă de diagnosticare pentru psihiatrii, de asemenea este responsabil cu schimbările sociale. Creșterea tulburărilor de atenție și memorie, tulburărilor bipolare și a depresiei la copii este legată de faptul că manualul a identificat unele comportamente drept simptome. Un articol apărut în Washington Post susține că dacă Mozart s-ar fi născut în prezent ar fi fost diagnosticat cu „tulburare de atenție și memorie” și ar fi fost îndopat cu medicamente până s-ar fi comportat normal.

În conformitate cu DSM-IV diagnosticarea „ODD” este pentru copii, dar adulții pot foarte ușor suferi și ei de această boală. Asta ar trebui să dea fiecărui om care gândește liber un motiv de îngrijorare. Uniunea Sovietică utiliza aceste „boli mintale” din motive politice. Oamenii care nu acceptau să creadă în Partidul Comunist dezvoltau câte un nou tip de schizofrenie. Sufereau de iluzia convingerii că comunismul era ceva greșit. Erau izolați, îndopați forțat cu medicamente și supuși unor terapii represive care să-i „însănătoșească”.

Când a fost publicată ultima ediție a DSM-IV, a fost un salt în diagnosticarea și identificarea simptomelor diferitelor boli mintale la copii. Unele state au legi care permit agențiilor să trateze forțat și chiar să facă din refuzul tratamentului un delict ce trebuie pedepsit. Cu toate că autorii manualului susțin că nu există motive ulterioare ci doar îmbunătățirea calității diagnosticărilor, etichetarea gândirii libere și a nonconformismului că boli mintale are potențialul unui abuz. Ar putea foarte ușor să devină o armă a statelor represive.

Creatorii de boli: cum marile corporatii farmaceutice si-au facut o adevarata mafie in intreaga lume pentru a-si vinde medicamente pentru boli inexistente!

Multe din bolile de inima nu se vindeca cu medicamente sau cu operatii, ci cu o alimentatie naturala! – in care aratam ca multe medicamente prescrise pentru hipertensiune va multiplica problemele (aparitia gutei, diabetului, durerilor de cap, ametelilor, depresiei si cresterea colesterolului). Durerile de cap nu se trateaza cu medicamente, ci cu spanac, morcovi, sfecla si alte tratamente naturiste!

Firmele care au o boala de inventat pentru a crea o piata pentru un anumit medicament racoleaza medici pe care ii folosesc intr-o schema de marketing cu scopuri stabilite dinainte si in care slujitorii lui Hipocrate nu au nici un fel de libertate de miscare. Totul, evident, in schimbul unor avantaje financiare, dar si al prestigiului, notorietatii, pe care o asemenea campanie o aduce.

Cea mai eficienta strategie de marketing pentru „vanzarea” bolilor este frica. Pentru a vinde femeilor la menopauza hormonul de substitutie s-a mizat pe frica de criza cardiaca. Pentru a vinde parintilor ideea ca cea mai mica depresie necesita un tratament greu si indelungat s-a mizat pe teama de sinucidere a tinerilor. Pentru a vinde medicamente anticolesterol s-a mizat pe teama mortii premature. Si asta in pofida faptului ca de multe ori medicamentele promovate furibund produc efecte inverse celor scontate.

7068_1

La ora actuală industria farmaceutică este una din cele mai profitabile industrii, pentru că:
– există consumatori – oamenii, care au fost convinşi cu persuasiune, prin reclame abil realizate şi de către medicii curanţi care primesc cadouri şi atenţii substanţiale de la firmele farmaceutice dacă prescriu medicamentele produse de acestea
– există boli – unele reale, unele inventate prin activitatea de marketing a firmelor farmaceutice
– există noi şi noi substanţe chimice (medicamente), care se fabrică uşor şi se diversifică din ce în ce mai mult, pentru tratarea bolilor. Spre exemplu antibioticele – cam la 2-3 ani apare un antibiotic nou despre care se spune că este mai puternic, eliminând bacteriile care au devenit rezistente la antibioticele utilizate până atunci. O întrebare simplă ar fi: cum reuşesc microbii să dobândească rezistenţă la antibiotice şi omul nu reuşeşte să dobândească rezistenţă la astfel de microorganisme? Se pare că aceste bacterii sunt mai…inteligente. Ele ştiu să se adapteze. Omul nu este lăsat, pentru că trebuie să consume substanţele produse de industria farmaceutică. Prin  reclame agresive, repetate cu tenacitate pentru diverse medicamente omului ajunge să îi fie sădită în minte ideea că este foarte vulnerabil. Şi rămâne cu ideea că numai acele substanţe îl pot ajuta.

Cum se realizează marketingul companiilor farmaceutice?

Companiile farmaceutice, la ora actuală, au mai multe pârghii prin intermediul cărora îşi duc la împlinire scopul principal, care este profitul financiar. Să nu vă faceţi iluzii în privinţa scopului acestor companii: „sănătatea pacientului nu e niciodată în prim plan” aşa cum afirmă şi John Virapen, fost manager general al companiei Eli Lilly din Suedia.
Aceste pârghii cuprind trei arii importante: medicii, articolele despre medicamentele produse de companiile farmaceutice publicate în reviste de specialitate şi, de curând, mass-media. „Companiile farmaceutice doresc doar ca voi şi medicul vostru să gândiţi că medicamentele pe care le produc ele sunt fantastice – incluzând cumpărarea congresului, a mass-mediei, şi corupând studiile din jurnalele medicale pentru ca să arate doar rezultate favorabile” (dr. Mercola).
Marketingul ţintit asupra medicilor curanţi este o practică bine cunoscută şi utilizată de mult timp de către aceste companii. „Există reprezentanţi ai companiilor farmaceutice a căror singură responsabilitate este de a „educa” medicii asupra unui nou medicament, o practică care include cadouri generoase, mese festive şi călătorii, ca modalităţi persuasive de convingere. Aproximativ 282 milioane de dolari a fost plătit doctorilor de către companiile farmaceutice în 2009. Aceasta, împreună cu tehnicile lor de «spălare a creierului», de anulare a gândirii medicale critice şi obiective, permite industriei farmaceutice să influenţeze din greu prescripţiile realizate de medici.” (dr. Mercola).
Industria medicamentelor cheltuie aproximativ dublu pe reclamă faţă de sectorul propriu de cercetare şi dezvoltare.
legal_steroid_pharmacies

Cheltuieli de 57,5 ale companiilor farmaceutice din SUA pentru promovarea diferitelor medicamente în 2004, de aproape două ori mai mult decât au cheltuit pe cercetare şi dezvoltare” (dr. Mercola).
„Dacă încă credeţi că mass-media furnizează informaţii nepărtinitoare, imparţiale este timpul să vă treziţi, deoarece majoritatea (mass-mediei – n.r.) este controlată de interese corporatiste, incluzând aici companiile  farmaceutice” (dr. Mercola).
Cum afirma şi neurochirurgul Rusell L. Blaylock: „…nu mai avem reporteri de investigaţie, avem o mass-media controlată de corporaţii. Nu mai este un secret faptul că majoritatea canalelor de livrare a informaţiilor, a mass-mediei, sunt avide de bani, în special în această societate aşa cum este ea la ora actuală. Orice canal TV, revistă, jurnal este plin de reclame (foarte costisitoare). Aceşti furnizori de informaţii nu îşi pot permite să piardă aceşti bani iar aceasta permite companiilor farmaceutice să stabilească chiar politici editoriale (cu alte cuvinte, companiile farma dictează ce este bine să se spună şi ce nu, despre diferite medicamente! – n.r.). Articolele ce critică vaccinurile sunt la fel de rare ca dinţii găinii. Există miliarde de dolari disponbili (la companiile farma – n.r.) pentru a influenţa, şi se pot observa rezultate corespunzătoare (influenţei realizate – n.r.) în sfera academică şi în agenţiile guvernamentale, care sunt responsabile de validarea produselor care vor intra pe piaţă ”.
„Chiar Centrul de prevenţie şi control al bolilor – CDC, care are de asemenea anumite legături îngrijorătoare cu industria farmaceutică, a cheltuit 1,7 milioane de dolari pentru o legătură cu Hollywood-ul ca parte a Programului lor de Educaţie Prin Divertisment, care face ca atunci când show-ul dumneavoastră preferat de televiziune prezintă un subiect de sănătate, acea informaţie este «precisă», sau «aprobată de CDC»”
(dr. Mercola).

Un astfel de exemplu de rezultat al influenţei industriei farma asupra celor ce trebuie să valideze medicamentele este dat de John Virapen, în lucrarea sa Efecte secundare: moartea. Dezvăluiri din interiorul industriei farmaceutice, referitor la promovarea substanţei fluoxetină, de Eli Lilly.  „Agenţia Europeană a Medicamentelor, într-o delcaraţie de presă din 6 iunie 2006, recomandă utilizarea fluoxetinei, în termenii următori, pentru copii: «părinţii şi medicii vor monitoriza cu atenţie copiii şi tinerii trataţi cu fluoxetină, urmărind îndeosebi tendinţele sinucigaşe». Şi AEM adaugă: «producătorul american, Eli Lilly, ar trebui să efectueze în continuare studii asupra siguranţei utilizării acestui medicament.»  Dar astfel de studii nu ar fi trebuit să fie efectuate înainte să intre medicamentul pe piaţă??? Nu indică aceasta faptul că medicamentul a fost 20 de ani pe piaţă fără a exista siguranţa administrării sale? Deci…cine sunt cei de la Agenţia Europeană a Medicamentelor? şi cine îi plăteşte?”

An Interesting Phenomenon for the Input and Output of Pharmaceutical Industry(1)

„În ultimii ani industria medicamentelor a fost supusă tirului publicităţii negative referitoare la legăturile ei nu numai cu medicii ci şi cu facultăţile de medicină şi revistele de specialitate; astfel, nu este surprinzător că ei îşi vor redirecţiona atenţia asupra furnizorilor acestei publicităţi, adică jurnalişti şi mass-media.
Dacă nu îţi place reclama proastă pe care mass-media ţi-o face, de ce să nu cumperi mijloace mass-media pentru a avea un cuvânt în ceea ce se tipăreşte? Acesta este pasul logic pe care industria farma îl face, întrucât bugetul său de marketing (constând în miliarde) nu cunoaşte limitări.

Jurnalul-emblemă al imperiului Murdoch în Australia a acceptat o cantitate nepublicată de bani ca sponsorizare de la industria de medicamente pentru o serie de articole asupra politicii de sănătate – şi că ideea a venit la o întâlnire a agenţilor de publicitate. Apărând afacerea, editorul jurnalului The Australian a spus că independenţa şi integritatea au fost menţinute; dar, aşa cum alţi reporteri au subliniat, această nouă formă de apropiere financiară între jurnalişti şi companiile despre care scriu este îngrijorătoare” (dr. Mercola).

Ca o scurtă informare: Keith Rupert Murdoch, născut pe 11 martie 1931, este un magnat australiano-american. Este preşedintele, CEO (chief executive officer) şi cel care a înfiinţat  News Corporation, al doilea mare conglomerat media din lume. În 1953, Murdoch a devenit director executiv la News Limited, moştenită de la tatăl său. În anii ’50 şi ’60, a achiziţionat multe ziare în Australia şi Noua Zeelandă, înainte de a se extinde în Anglia în 1969, când a preluat News of the World şi The Sun. S-a mutat la New York în 1974 extinzându-se pe piaţa americană şi a devenit cetăţean SUA în 1985. În 1981 a cumpărat The Times. News Corporation pe care o deţinea a achiziţionat Twentieth Century Fox în 1985, Harper Collins în 1989 şi Wall Street Journal în 2007. A format BSkyB în 1990, iar în anii ’90 s-a extins în reţelele asiatice şi sud-americane de televiziune. În anul 2000 News Corporation deţinea 800 de companii în mai mult de 50 de ţări cu un venit net de 5 miliarde usd.

Ce este foarte interesant este că această relaţie între industria farma şi mass-media arată ca o uniune de interese îndreptate împotriva pacientului care trebuie doar să consume medicamentele produse, fără să fie pus la curent asupra tuturor efectelor nocive pe care acestea le pot produce. Această uniune s-a realizat nu numai ca urmare a cumpărării spaţiului publicitar şi sau a jurnaliştilor, dar şi prin faptul că anumite persoane care au funcţii decizionale în diferite firme de mass-media, au poziţii înalte şi în anumite companii farmaceutice. Ce concubinaj mai bun credeaţi că s-ar fi putut realiza?
Spre exemplu, fiul lui Rupert Murdoch, James Murdoch, este din 2009 membru al comitetului gigantului farmaceutic GlaxoSmithKline (GSK). Cu ce se ocupă James Murdoch în GSK? Nici mai mult nici mai puţin decât cu revizuirea „problemelor externe care pot avea potenţial un serios impact asupra afacerilor şi reputaţiei grupului” (dr. Mercola) – o poziţie pentru care el este foarte potrivit prin aparteneţa la „familia” mass-media. James Murdoch este de asemenea preşedintele şi CEO-ul (chief executive officer) la News Corporation Europe and Asia şi preşedintele BskyB.
Dr. Mercola afirmă că „este evident beneficiul pe care fabricanţii de medicamente îl pot avea de pe urma faptului că un mogul al mass-mediei este pe statele lor de plată, ca şi în echipa de «sponsorizare» a conţinutului mass-mediei asupra politicii de sănătate. Este evident ce rol important are această «înrudire» – determină mass-media să menţină tăcerea asupra diferitelor aspecte spinoase. Mă gândesc că este bine să se arate în acest caz, că, atunci când va fi necesar să fie trase nişte sfori, acestea vor fi trase din greu.”

dependence-on-prescription-drugs

V-aţi întrebat vreodată de ce rareori vedeţi un program TV care să prezinte un grafic cu neajunsurile/problemele cauzate de vaccinuri sau reacţiile adverse la diferite medicamente, chiar dacă acestea sunt foarte obişnuite în viaţa reală? Acum aveţi răspunsul.
Când începi să tragi cu ochiul în spatele cortinei şi descoperi sursele de finanţare ale multor canale mass-media, devin clare cauzele cenzurii din presa principală privind adevărul despre industria farmaceutică. Aceasta se aplică chiar şi în ceea ce priveşte dovezile ştiinţifice referitoare la riscurile vaccinurilor sau ale anumitor medicamente, aşa cum vom vedea într-o secţiune ulterioară a acestei lucrări.

Industria farmaceutică şi lobby-ul politic

Astfel de uniuni profitabile s-au realizat nu numai între companii farmaceutice şi mass-media, ci şi între industria farmaceutică şi formaţiuni politice. Astfel:
– Fostul preşedinte George Herbert Walker Bush  a fost timp de un an membru în consiliul executiv al Eli Lilly
– Fostul şef al finanţelor şi managementului din echipa lui George W. Bush, Mitch Daniels  a fost vicepreşedinte al Eli Lilly
– Sidney Taurel este în prezent CEO la Eli Lilly şi de asemenea consilier la Homeland Security Advisory Council, al lui George W. Bush
– Henry Kissinger, mult timp membru al Consiliului pentru Relaţii Externe, a fost membru al comitetului director al firmei Merck.
Probabil mai există şi alte uniuni de acest gen.

În articolul menţionat, dr. Mercola ne informeză cum „într-o emisiune la CBS News, abilul lobby-st Jack Abramoff explica modul în care a influenţat congresul SUA timp de mulţi ani, şi cum acest tip de corupţie încă continuă. El a cheltuit un milion de dolari pe an pe bilete la concert şi la evenimente sportive, şi chiar a avut doi membri full-time din echipa sa care erau dedicaţi rezervării de bilete!
Dacă vacanţele, avioanele particulare, cinele pompoase şi alte facilităţi nu au fost de ajuns pentru a influenţa congresul, grupul lui Abramoff va oferi membrilor Congresului o slujbă când vor părăsi Capitol Hill, cu un salariu dublu sau triplu. Aşa cum spunea Abramoff în emisiune, odată ce ei au acceptat oferta aceasta, asta era: «…noi îi avem… tot ceea ce vrem, ei vor face».
Companiile farmaceutice, bineînţeles, sunt cel mai mare lobby-st politic, iar lobby-ul politic este unul din motivele pentru care companiile de medicamente controlează întreaga industrie a sănătăţii.
Lobby-ştii, prin definiţie, «conduc activităţi cu scopul de a influenţa oficialii publici şi în special membrii corpului legislativ». Aceasta este Marea Afacere, făcând ceea ce ştiu mai bine: folosirea puterii şi a banilor pentru a controla procesul legislativ.
Industria farmaceutică a cheltuit 1,5 miliarde de dolari pe lobby-ul în Congres în ultimul deceniu, şi în acest proces a manipulat implicarea guvernului în medicină şi, prin politica guvernamentală, a reîntărit dependenţa oamenilor de medici.”
(dr. Mercola)

Când observăm prezenţa aceluiaşi nume atât într-o companie farmaceutică cât şi în politică, nu ne mai miră faptul că acea companie, împreună cu toate produsele ei sunt promovate direct sau implicate în anumite proiecte de anvergură, la nivel naţional, aspecte care bineînţeles fac să  sporească profiturile companiei respective.
images
Medicamentul minune Avandia contra diabetului fabricat de GlaxoSmithKline (GSK) a fost lăudat din plin în mass-media, cu toate că se constatase că acest medicament prezintă riscuri majore, ţinute ascunse mult timp şi sub multe lacăte de către cei de la GSK. Aşa cum s-a dovedit ulterior, GSK a petrecut 11 ani mușamalizând rezultatele studiilor clinice din care reieşea că Avandia prezintă riscuri importante pentru inimă, demonstrându-se încă o dată că pentru companiile farmaceutice rolul medicamentelor este de a aduce bani şi nu de a îmbunătăţi sănătatea oamenilor.

In SUA, la fiecare opt minute, un copil primeste medicatie gresita, raportat la afectiunea medicala pe care o prezinta, o rata  ce ar fi o rusine si pentru Madagascar. Multe din cazuri sint cu un final mai mult decit neplacut, lasind micutii cu traumatisme grave sau parintii, plingind pe holurile spitalelor.

 Daca facem o analiza agregata, sesizam ca, in SUA, peste 106.000 de persoane mor anual datorita retetelor medicale gresit emise de doctori, iar in Canada cifra este de peste 10.000, ANUAL.

Aproximativ 700.000 de copii sub virsta de 6 ani, au trait, din pacate, experienta ingurgitarii unor medicamente gresit prescrise de doctori. Un copil american din patru, caruia i se administreaza o medicatie gresita, are virsta de sub un an. Erorile au condus la 12 copii morti si peste 1.900 dintre ei in conditie critica cu sanatatea. Opt din zece erori in prescrierea  medicamente copiilor americani, implica medicamente lichide oferite micutilor.

 Cam asa arata nivelul medicinei, celor ce investesc in rachete si armament, celor care au corporatii farmaceutice ce doresc sa domine piata mondiala, in final lasind impresia ca vindicarea cu metode naturiste si traditionale, din anumite zone, este singura posibilitate, daca nu dorim sa murim de mina acestor “dezvoltati” in ale medicinei…

Companiile farmaceutice capitaliste au gasite reteta ideala

Marile companii farmaceutice capitaliste incep sa isi stringa rindurile si sa creeze un sistem complex pentru exploatarea celor ce apeleaza la ei de nevoie si nu de placere. Ele nu au imbunatatit nici un medicament, doar ambalajele sint diferite, nu au facut nimic ci doar au pastrat linia de fabricatie a medicamentelor.
Dupa cum vedem, Pfizer a propus lui Astra Zeneca achizitionarea ei pentru o suma uriasa de peste 150 de miliarde de dolari, ceea ce arata ca industria farmaceutica se consolideaza si se concentreaza, ceea ce face ca preturile sa creasca exponential, datorita monopolului.
Preturile medicamentelor sfideaza legea gravitatiei in evolutia lor. Incepind din 2007, costul medicamentelor originare, de firma, s-au dublat la cele cu o tinta exacta si extrem de necesare, cum ar fi cele destinate bolnavilor de scleroza multipla, care sint din ce in ce mai multi, celor bolnavi de cancer, care a devenit in vest mai frecvent decit gripa, celor cu presiune arteriala si chiar persoanelor cu deficiente erectile.
In timp ce indicele pretului de consum (CPI) a crescut in perioada 2007-2013 cu 12%, numai un medicament pentru diabet a crescut cu 160%.

Cincisprezece medicamente impotriva cancerului, introduse pe piata in ultimii cinci ani, costa peste 10.000 de dolari pe luna pentru un tratament complet, dupa cum releva datele eliberate de Memorial Sloan Kettering Cancer Centre. Cine si-l poate permite in conditiile acestea economice? Ce pot face cei fara loc de munca si bolnavi, care sint din ce in ce mai multi sau cei care nu primesc nici un plan de sanatate de la angajatori? Pot sa moara linistiti cu gindul ca sistemul capitalist a facut „tot ce a putut” pentru ei.
Un tratament pentru aducerea colesterolului in limitele normale, pentru aceia cu istorie a colesterolului, deci genetic, costa 311.000 de dolari pe an. Iar pentru un tratament al fibrozei cistice, costul este de peste 300.000 de dolari pe an.
Recentele fuziuni si achizitii de alte companii, pot duce preturile cu mult mai sus decit credem, deoarece cu cit o companie are mai multe medicamente strategice in fabricatie, cu atit puterea de a pune preturile discretionar, este mai mare si poate negocia sub alta forma cu lanturile de magazine.Concentrarea productiei aduce fara discutie preturi mai mari.
Chiar daca acum, in SUA, medicamentele generice reprezinta 86% din consumul total de medicamente, cheltuielile cu medicamentele ale populatiei americane nu numai ca nu au scazut ci sint din ce in ce mai mari.
In 2012, americanii au cheltuit pe medicamente 263 de miliarde de dolari, cu 11% mai mult decit in 2007, cind au cheltuit „numai” 236 de miliarde de dolari, dupa cum arata datele guvernului american.
Numai cresterile in preturi la medicamentele existente, au adus un volum de bani din vinzari, suplimentar, de peste 20 de miliarde de dolari, numai in 2013.
Foarte multe companii farmaceutice au multe medicamente ale caror preturi au crescut cu peste 75%, in perioada 2007-2011.
Capitalisti s-au obisnuit sa minta legat de rezultatele financiare, punind sumele de bani in analiza si nu unitatile vindute, numarul medicamentelor vindute, pentru a vedea daca tehnologia a ajutat la ceva si a generat preturi mai accesibile.

La orice se vinde in vest, ei arata cu cit a crescut suma vinzarilor si in general la obiectele strategice, dar aceste vinzari cresc datorita cresterilor de preturi si nu a vinzarii mai mltor unitati de produs. Aceasta o arata si somajul crescut, si saracia din ce in ce mai mare care afecteaza familiile vestice, si stadiul sanatatii lor si multe altele.

Minciuna nu mai merge,asta este problema, au inceput sa o vada chiar si tinerii ceva mai naivi.
De exmplu, firma de produse farmaceutice Biogen Idec, fabrica medicamentul pentru scleroza multipla denumit Avonex, care a scazut in vinzari pe unitati in ultimul an, dar pretul lui este de 1.363,50$ pe injectie in acest moment, fata de 552,19$ cit era in 2007. Darorita acestor cresteri de preturi, vinzarile Avonex au crescut ca volum de bani, cu peste 1,9 miliarde de dolari. Deci asa cresc ei cifrele de afaceri, fara rusine, dupa care vorbesc de tehnologie avansata si de ultim moment, care ar fi principala ratiune a somajului.
Pai ce economist poate crede aceste baliverne ? Ei au acces la credite cu dobinzi din ce in ce mai ieftine, achizitioneaza tehnologie de productivitate mare, micsoreaza fondul de salarizare prin scoaterea in afara cimpului muncii a mii de lucratori, au din ce in ce mai multe facilitati fiscale, si chiar in aceste conditii, ei vind mult mai scump, lasindu-l pe cel ce a iesit din cimpul muncii in totala imposibilitate de a-si procura mediamentele necesare pentru a supravietuii, dupa ce a fosta dus la sapa  lemn cu sanatatea de un sistem capitalist „competitiv”.
Printre cele mai mari cresteri de preturi, le-a inregistrat Insulina pentru diabetici, un medicament strategic pentru ca ei sa supravietuiasca, ceea ce stiu si companiile farmaceutice criminale.

Din 2007 si pina in prezent, insulina a crescut la pret cu peste 162% pentru diferite forme vindute de Lily’s Humulin, iar alte forme ale produsului au crescut chiar cu 400%.
Ar fi multe de spus la acest capitol, dar as vrea sa vedeti cum isi cresc ei cifrele de afeceri si prostesc lumea cu sageti verzi pe indexurile de pe Wall Street pe sticla ecranelor TV, in timp ce in milioane de case, oamenii mor din cauza incapacitatii materiale de a procura aceste medicamente, asta dupa ce au fost munciti ca niste sclavi intr-un sistem de tensiune maxima in unitatile economice capitaliste.
Ar fi cazul sa ne gindim daca vrem sa ajungem la aceasta faza, mai ales ca Romania a avut o industrie farmaceutica de stat care furniza cam tot ce era necesar pentru piata interna si externa, la preturi accesibile tuturor. Ramine sa decidem noi daca ne avantajeaza jaful capitalist instaurat in Romania….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s