Cateva COINCIDENTE intre impuscatul presedinte Kennedy si impuscatul presedinte Abraham Lincoln !
Daca vi se par cumva prea prea prea exagerate aceste insiruiri de evenimente, va invit sa le studiati folosind internetul ori sa cititi despre cum s-a pregatit asasinarea lui Kennedy si o sa vedeti cat simbolism s-a folosit in asasinarea sa.
James Shleby Downard spunea:
„Masoneria nu crede în simpla ucidere a oamenilor, iar prin asasinarea lui JFK şi-a asumat riscuri incredibile pentru a face ca acest act odios să corespundă vechiului ritual al fertilităţii numit Uciderea Regelui”.
Ei bine, exact acest lucru s-a întâmplat în Statele Unite în cazul asasinării preşedintelui John Fitzgerald Kennedy, în anul 1963, care a fost mult mai dificil de acoperit. Acest asasinat nu a fost conceput ca un fel de accident care să lase loc la interpretări, ci ca o crimă sub ochii întregii naţiuni. Kennedy a fost împuşcat în cap sub ochii a sute de oameni, crima fiind filmată de Abraham Zapruder.
Veţi vedea că aceiaşi oameni care au sprijinit sau au comandat această crimă au fost numiţi în comisia „Şefului Justiţiei”, francmasonul de grad 33 Earl Warren, pentru a investiga asasinatul! Din „echipa” Comisiei Warren au făcut parte Allen Dulles, şeful CIA concediat de Kennedy, precum şi pedofilul, violatorul şi participantul la ceremoniile de la Bohemian Grove Gerald Ford, care avea să devină mai târziu preşedinte al Statele Unite după înlăturarea de la putere a lui Richard Nixon, în urma scandalului Watergate. Când congresmanul Hale Boggs, singurul catolic din comisie, a început să pună la îndoială sinceritatea membrilor acesteia, a murit într-un accident de avion. Ce convenabil!
Jim Garrison, procurorul general al districtului New Orleans, a fost singurul personaj care a acuzat pe cineva de asasinarea lui Kennedy. Era vorba de Clay Shaw, un fost agent CIA, bun prieten cu Winston Churchill. Garrison nu a reuşit să obţină condamnarea lui Clay, deşi acesta era în mod evident vinovat, pentru simplul motiv că majoritatea martorilor cheie au fost ucişi înainte de proces. Garrison a rămas uimit cât de coerent au lucrat agenţii aparent diferite, precum poliţia din Dallas, FBI, presa şi establishment-ul de la Washington, pentru a realiza şi a acoperi asasinatul. Acest lucru a fost posibil datorită reţelelor pe care le-am expus David Icke in cartea sa “Secretul Suprem”, care au agenţi în toate instituţiile, reprezentând toate părţile implicate şi toate curentele de opinie. S-au implinit 50 de ani de la asasinarea în plină stradă a preşedintelui Kennedy, în faţa întregii naţiuni, şi nimeni nu a fost acuzat până acum de crimă.
Desigur, s-a găsit imediat un „ţap ispăşitor”, identificat imediat de cei cu adevărat responsabili şi eliminat instantaneu de aceştia, astfel încât să nu poată contrazice „povestea” oficială. Lee Harvey Oswald a jucat exact acelaşi rol în Dealey Plaza din Dallas, în anul 1963, ca şi şoferul Henri Paul în tunelul Pont de l’Alma din Paris, în anul 1997. După sacrificarea ţapului ispăşitor, autorităţile nu mai fac investigaţii, iar opinia publică îşi pierde interesul în decurs de câteva săptămâni. Tehnica este veche şi îndelung verificată. Un preşedinte este ucis în public. Lee Harvey Oswald, ţapul ispăşitor, este ucis la rândul lui în public, câteva zile mai târziu, iar cei care au organizat de fapt asasinatul scapă. Şi în condiţiile acestea, vreţi să-mi spuneţi că prinţesa Diana nu putea fi ucisă într-un accident regizat? Cred că glumiţi.
Familia Dianei, Spencer, reprezintă una din liniile genealogice ale Frăţiei, la fel ca şi clanul Kennedy, care are rădăcini aristocratice vechi în Irlanda şi Scoţia. Kennedy-ii sunt descendenţi ai regelui irlandez Brian Boru, cunoscut şi sub numele de Brian Caeneddi, care a devenit mai târziu O’Kennedy. Ei au fost lorzi de Ormond în districtul cunoscut astăzi ca Tipperary de nord. Începând din anul 1600 a apărut şi o ramură scoţiană a clanului Kennedy, aflată în strânsă conexiune cu cea irlandeză.
Kennedy-ii din Scoţia s-au aliat prin însurătoare cu regalitatea scoţiană şi au devenit una din cele mai puternice familii aristocratice. Unul din cei mai vestiţi membri ai acestei familii a fost Archibald Kennedy, cel de-al 15-lea conte de Cassillis, mai bine cunoscut ca marchiz de Aisla. El a trăit între 1872-1943 şi a deţinut diverse poziţii fruntaşe în Marea Lojă a francmasoneriei scoţiene, inclusiv cea de Mare Principe. A fost membru al importantei Loji din Holyrood House nr. 44, din Edinburgh, care a avut legături strânse cu familia regală britanică. În secolul XVIII, irlandezul Mathew Kennedy s-a dus la Paris pentru a lucra cu bunul său prieten, iluminatul Saint Germain, şeful Lojii Iluminaţilor din Ermenonville, de lângă Paris.
Membrii lojii luau parte la ritualuri cu vărsare de sânge, ţinute pe un altar construit din oase umane. Acest Kennedy a scris o carte intitulată O disertaţie cronologică, genealogică şi istorică despre familia regală a Stuarţilor şi despre legăturile acesteia cu merovingienii din Franţa. Familia lui JFK este înrudită cu puternica familie irlandeză Fitzpatrick, al cărei blazon include trei simboluri majore ale Frăţiei: crinul (fleur-de-lys), dragonul şi leul. După toate aparenţele, această familie are legătură cu Franţa şi cu povestea Sfântului Graal.
Familia soţiei lui JFK, Jackie Bouvier Kennedy (mai târziu Onassis), este înrudită cu Auchincloss-ii, una din principalele linii genealogice ale Elitei scoţiene, prin căsătoria sorii lui Jackie cu unul din membrii acesteia. Alte ramuri ale familiei Auchincloss şi-au luat nume precum Bundy, Grosvenor, Vanderbilt, Winthrop şi Rockefeller. Hugh D. Auchincloss Sr s-a însurat cu Emma Brewster Jennings, fiica lui Oliver B. Jennings, co-fondatorul Standard Oil împreună cu John D. Rockefeller. James Shelby Downard afirmă că Jackie Kennedy-Onassis, Caroline (Lee) Bouvier şi scriitorul Gore Vidal sunt „copiii vitregi” ai lui Hugh D. Auchincloss. Vidal i-a descris pe John şi Jackie Kennedy prin expresia: „Zeul soare şi zeiţa lui”. Linia genealogică a Bouvier-ilor îşi trage sorgintea din Grenoble, Franţa, unde a fost menţionată pentru prima oară în anul 1410. Un străbunic al lui Jackie, Eustache Bouvier, a luptat într-un regiment francez sub comanda lui George Washington.
Simbolistica masonica a asasinarii !
Locul asasinării: Dallas, Texas, este situat în apropierea punctului de intersecţie a paralelei 33 cu longitudinea 33. Nivelul suprem al ritului scoţian al francmasoneriei este gradul 32, gradul 33 nefiind conferit decât celor care şi-au adus o contribuţie semnificativă la Marea Operă de preluare a planetei pământ. Dealey Plaza este o sumă de simboluri ezoterice, fiind numită după francmasonul de grad 33 George Bannerman Dealey, unul din primii directori ai ziarului Dallas Morning News. Dealey înseamnă „linia zeiţei”.
În spaniolă, ley înseamnă lege sau regulă; de aceea, numele s-ar mai putea traduce şi prin „regula (legea) zeiţei”. Ambele traduceri sunt extrem de simbolice pentru Frăţie, în special cea din urmă. Dealey Plaza, locul primului templu francmason din Dallas, are forma unei piramide căreia îi lipseşte piatra unghiulară (vezi figura 51). Vârful piramidei este tăiat de un pod de cale ferată. Piramida principală este tăiată în alte două piramide de Main Street (n.n. Strada Principală), care trece drept prin centrul ei. Rezultă astfel trei piramide, două în interiorul celei de-a treia, care alcătuiesc o trinitate sau o triadă. Ori de câte ori interacţionează două energii, ele dau naştere unei a treia. Dacă vi se pare că este o simplă coincidenţă, vă invit să studiaţi istoria societăţilor secrete pentru a vedea cât de obsedate sunt conducerile acestora de simboluri şi de ritualuri.
Kennedy a fost ucis lângă dâmbul înverzit din partea dreaptă a piramidei, iar Lee Harvey Oswald a fost asasinat în timp ce se afla în „custodia” poliţiei într-o parcare subterană situată la baza piramidei de pe Houston Street. Cele două locuri nu sunt separate decât de câţiva metri. Vechea clădire a tribunalului din apropiere, a cărei faţadă dă către Dealey Plaza, este decorată cu gargui. Pe frontonul tribunalului se află simbolul străvechiului Ordin al Dragonului sau al Şarpelui. Pentru societăţile secrete, Dealey Plaza este un Templu al Soarelui.
Piramida căreia îi lipseşte piatra unghiulară. Aceasta este Dealey Plaza, locul în care a fost asasinat John F. Kennedy.
Kennedy a fost ucis într-un templu exterior al soarelui de către iniţiaţii Frăţiei, din rândul cărora au făcut parte de-a lungul timpului cavalerii templieri, cavalerii de Malta, Ordinul Sfântului Ioan al Ierusalimului, rozicrucienii şi francmasonii.
Kennedy a fost împuşcat la amiază, când soarele era „la apogeu” pe cer. În antichitate se considera că atunci când soarele se află „la apogeu”, el face munca tatălui său în templu (un simbolism folosit şi în legenda lui Iisus).
Kennedy a fost împuşcat în spate, în gât şi în cap. Exact aceleaşi răni le-a suferit miticul Hiram Abiff din legenda francmasonă. Bill Cooper, un fost agent al serviciilor secrete ale marinei militare a Statelor Unite, crede că eroul francmason legendar Hiram Abiff a avut un corespondent real în persoana lui Jacques de Molay, marele maestru al cavalerilor templieri în perioada în care aceştia au fost măcelăriţi în Franţa, în anul 1307. De Molay a fost ars pe rug pe Ile de la Cite, la baza Catedralei Notre Dame, construită chiar de templieri pe un fost loc de adorare a zeiţei Diana.
Moartea sa a fost comandată de Inchiziţia Bisericii Catolice, cu sprijinul regelui Filip cel Frumos, posibil sub controlul Prioriei Sionului. Cooper susţine că asasinarea lui JFK a fost o răzbunare rituală a templierilor împotriva bisericii, a statului şi a poporului. Kennedy a fost singurul preşedinte catolic al Statelor Unite. La ora actuală, în Dealey Plaza se ridică un obelisc înălţat de francmasoni chiar lângă locurile asasinatelor lui Kennedy şi Oswald. Obeliscul este un simbol al penisului lui Osiris din legenda egipteană, iar cel din Dealey Plaza are în vârf o torţă aprinsă (vezi secţiunea cu ilustraţii).
Flacăra eternă de pe mormântul lui Kennedy din Cimitirul Arlington are aceeaşi justificare: ea reprezintă cea mai evidentă semnătură a Frăţiei, iar cea de pe mormântul lui Kennedy se află în interiorul unui cerc, simbolul antic al soarelui. Înainte de înmormântare, corpul neînsufleţit al lui Kennedy a fost de asemenea ţinut în interiorul unui cerc, fiind plasat pe un catafalc situat în centru sub marea cupolă a Domului Colinei Capitoliului. Pe obeliscul din Dealey Plaza există 14 pietre, numărul de bucăţi în care a fost tăiat Osiris de către Set, potrivit mitului egiptean.
Singura parte pe care sora/soţia sa Isis nu a putut-o găsi a fost penisul, reprezentat de obeliscul însuşi. Isis a înlocuit penisul lui Osiris cu unul făcut de ea însăşi, iar acesta a devenit simbolul Frăţiei. Obeliscul din Dealey Plaza a fost construit şi dedicat unei loji francmasone a ritului scoţian. Penisuri de piatră au fost găsite ascunse în altarele multor catedrale şi biserici, iar atunci când echipa de anchetatori a procurorului general al districtului New Orleans Jim Garrison a percheziţionat casa lui Clay Shaw, ea a găsit şi aici penisuri din piatră.
Una dintre metodele de manipulare preferate ale masoneriei mondiale este falsificarea istoriei. Francmasonii au eliminat atat cat au putut informatia ca John Wilkes Booth, asasinul presedintelui SUA Abraham Lincoln, facea parte dintr-o familie de francmasoni si detinea gradul 33 in aceasta organizatie. Datorita notorietatii, numele lui Wilkes a fost sters discret de pe listele cu membri ai francmasoneriei americane. Desi public se crede ca asasinul lui Lincoln a fost prins si omorat, in realitate, conform lucrarii lui Finis Bates – „Evadarea si sinuciderea lui John Wilkes Booth” – el a scapat folosind un semn de identificare masonic. Apoi a fugit in Kansas unde pe patul de moarte i-a marturisit doctorului cine este si a recunoscut asasinatul.
Asasinarea lui Abraham Lincoln – o conspiraţie clasică
„Banii joacă cel mai important rol în determinarea cursului istoriei” – Karl Marx
Primul preşedinte american asasinat a fost Abraham Lincoln. La 14 aprilie 1865, în timp ce se afla la teatru, în loja sa, Lincoln a fost împuşcat de actorul John Wilkes Booth. A decedat a doua zi. Numeroase dovezi indică faptul că el a fost victima unei conspiraţii iniţiate de bancherii internaţionali. De altfel, istoria SUA este un lung şir de asasinate. Toate personalităţile care s-au opus ferm oligarhiei bancare au fost rând pe rând asasinate.
Lincoln a afirmat: „Puterea banilor ruinează ţara pe timp de pace şi conspiră împotriva ei în momentele critice. Este mai despotică decât monarhia, mai insolentă decât autocraţia şi mai egoistă decât birocraţia. Prevăd în viitorul apropiat o criză care mă va descuraja şi mă va face să mă tem pentru ţara mea. S-au întronat multe corporaţii şi va urma o eră de corupţie la nivel înalt, iar puterea monetară va încerca să domnească în dauna oamenilor, până când bogăţia se va afla în totalitate în mâinile a doar câteva persoane, iar Republica va fi distrusă. În acest moment simt mai multă nelinişte pentru siguranţa ţării mele decât atunci când ne aflam în război.”
Bismarck, cancelarul german, a declarat în 1876 despre Lincoln: „A obţinut din partea Congresului dreptul de a împrumuta bani de la oameni prin vânzarea de obligaţiuni către statele americane şi astfel, Guvernul împreună cu naţiunea au scăpat de comploturile străinilor care doreau să-i finanţeze. Aceştia au realizat imediat că Statele Unite aveau să le scape din mână. De aceea s-a hotărât uciderea lui Lincoln.”
Asupra lui Booth, cel care l-a asasinat pe Lincoln, s-au găsit mesaje codate, iar cheia pentru decodificarea acestora a fost descoperită printre lucrurile politicianului american Judah Benjamin, omul lui Rotschild.
S-a ştiut întotdeauna că moartea lui Lincoln a fost rezultatul unei conspiraţii ample. Cu toate acestea, nimeni nu a ştiut cât de mare amploare a avut această conspiraţie. În anul 1974, cercetătorii au descoperit printre hârtiile lui Edwin M. Stanton, ministrul de război de pe vremea lui Lincoln, scrisori în care Stanton primea indicaţii clare despre cum să mascheze această conspiraţie. Ei au găsit, de asemenea, cele 18 pagini care fuseseră rupte din agenda lui Booth şi care dezvăluiau numele a 70 de persoane, direct sau indirect implicate în planul iniţial al lui Booth de a-l răpi pe Lincon. Pe lângă Stanton, la conspiraţia asasinării lui Lincoln au fost de asemenea complici şi Charles A. Dana, asistentul ministrului de război (membru al mişcării iluministe) şi Maiorul Thomas Eckert, director al departamentului de comunicaţii pe timp de război.
Agendele şi documentele codificate aparţinând colonelului Lafayette C. Baker, şeful poliţiei naţionale secrete, conţineau toate detaliile, atât ale conspiraţiei împotriva lui Abraham Lincoln, cât şi ale procedeului ulterior de „acoperire” a acesteia. La acest complot de asasinare au contribuit şi un grup de fermieri din Maryland, un grup al Confederaţiei (inclusiv Jefferson Davis, preşedintele acesteia) şi Judah Benjamin, un grup aparţinând Băncii de Nord şi Intereselor industriale (inclusiv Jay Cooke, agent financiar din Philadelphia), Henry Cooke (bancher din Washington D.C.), Thurlow Weed (jurnalist la ziarul New York), un grup al Republicanilor Radicali (care nu acceptau ideea unirii zonei de nord cu zona de sud, dar care vroiau să le controleze transformându-le în teritorii militare), senatorul Benjamin Wade din Ohio, senatorul Zechariah Chandler din Michigan şi senatorul John Conness din California. Toate aceste grupări şi-au coordonat eforturile şi s-au folosit de ajutorul actorului John Wilkes Booth, un susţinător al Confederaţiei, pentru a-şi duce la îndeplinire planurile.
Planul iniţial consta în răpirea lui Lincoln, a vicepreşedintelui Andrew Johnson şi a secretarului de stat, William Henry Seward. Poliţia Naţională a Detectivilor a descoperit planurile pe care le puseseră la cale conspiratorii şi l-a informat pe Stanton. Planificată pentru data de 18 ianuarie, încercarea de răpire a eşuat. În aceeaşi seară în care Lincoln a fost împuşcat a avut loc un atentat nereuşit împotriva secretarului de stat, pus la cale de aceiaşi conspiratori.
Căpitanul James William Boyd, un agent secret al Confederaţiei, a fost informatorul Poliţiei Naţionale a Detectivilor, furnizând acesteia date despre activităţile prizonierilor şi despre paznicii corupţi. El semăna foarte bine din punct de vedere fizic cu Booth şi, în mod ironic, cei doi aveau aceleaşi iniţiale. Stanton l-a eliberat din închisoare pe Boyd, care a preluat controlul asupra conspiraţiei din partea de nord, din care mai făcea parte Poliţia şi Departamentul de Război. Conspiratorii nordişti vroiau să-l omoare pe Lincoln, în timp ce Booth vroia doar să-l răpească pentru a-l folosi ca ostatec, în schimbul eliberării prizonierilor de război, membri ai Confederaţiei.
Încercările lui Booth au eşuat de două ori în luna martie şi s-au încheiat cu asasinarea lui Lincoln. Boyd, avertizat că ar putea fi implicat în acest scandal, plănuia să fugă în Maryland. El a fost acuzat de atacarea lui Seward, faptă pe care nu o comisese. Boyd a fost împuşcat la ferma Garrett şi identificat ca fiind Booth. Poliţia a descoperit adevărul despre aceasta, abia după ce anunţase deja public că Booth, asasinul preşedintelui Lincoln, a fost prins. Singura poză a cadavrului lui Boyd a fost găsită printre fotografiile lui Stanton. Corpul lui Boyd a fost dus de către colonelul Lafayette Baker la vechiul penitenciar Arsenal, unde a fost îngropat într-un loc necunoscut, în beton.
Baker şi detectivii Luther şi Andrew Potter ştiau că acest caz nu era rezolvat şi era necesar să-l găsească pe Booth, pentru a-l împiedica să dezvăluie adevărul. Acesta s-a întors într-adevăr în Statele Unite, şi mai târziu, pe patul de moarte, şi-a dezvăluit adevărata identitate.
Baker a rupt relaţiile cu Stanton, care a fost dat afară din armată şi din postul de şef al Serviciului Secret, în anul 1866. În 1867, în cartea sa „Istoria Serviciului Secret al Statelor Unite”, Stanton a recunoscut că a ajuns în posesia jurnalului lui Booth, iar cu altă ocazie a mărturisit că jurnalul fusese intact când ajunsese la el. Aceasta înseamnă că Stanton a fost cel care a înlăturat cele 18 pagini, pentru a facilita muşamalizarea cazului, mai ales că paginile rupte au fost găsite printre lucrurile sale.
Sursa
Se confirmă încă o dată faptul constat de Antonie Iorgovan că Statul român a fost penetrat de masonerie. PSD și PDL-ul au fost de la bun început construite de securiști masoni care l-au debarcat violent pe Ceaușescu pentru a-i fura privilegile și fura averea poporului român.
Aluminiul, ca adjuvant în vaccinuri, prezintă riscul apariției unei 
7) Decesele datorate fungusului negru, mucegaiului negru sau roşu de pe recoltele agricole (numeroşi fermieri raportând schimbări notabile ale pH-ului solului şi al apei), din clădiri (inclusiv şcoli) şi din sistemele de ventilaţie;
Fluorul a apărut în anii 1950, când i se făcea publicitate ca unui element de progres în lupta împotriva cariilor şi a plăcii dentare. El a fost introdus în compoziţia pastelor de dinţi şi în reţeaua de distribuţie a apei curente pe post de antiseptic (acid hexafluorosilicic).
Adevărul este că fluorul este unul dintre produşii secundari în procesul de fabricaţie a aluminiului şi s-a urmărit să se scoată, într-un fel sau altul, bani şi din aceste deşeuri fluorurate.
S-a constatat că aluminiul blochează acţiunea potenţială sau descărcarea electrică a celulelor nervoase, reducând astfel activitatea sistemului nervos. Ne imaginăm efectul pe care aceasta l-ar putea avea asupra unei întregi populaţii. Adăugaţi aici undele radio de joasă frecvenţă de 10 gigawaţi (10 miliarde de waţi!) ale unui sistem precum HAARP, care împânzesc ionosfera şi care pot să fie reglate la frecvenţe precise pentru a manipula gândurile, emoţiile şi reacţiile oamenilor. (Pentru a afla mai multe cu privire la proiectul HAARP, citiţi cartea Angels Don’t Play this HAARP (joc de cuvinte – La această HAARP(ă) nu cântă îngerii).
Aluminiul, prin toxicitatea lui, generează pierderi de memorie, pierderi de coordonare, confuzie şi dezorientare. Vorbind de memorie, maladia Alzheimer nu exista înaintea anilor ’40 – ’50. Persoanele în vârstă deveneau uneori senile şi mai vorbeau fără noimă, dar nu era vorba de demenţă, ca în cazul acestei noi maladii a secolului XX. Dar faptul că aluminiul este o cauză a producerii amestecului plăcilor beta-amiloide şi neurofibrilare (NFT) şi a demenţei în maladia Alzheimer (AD) este probat de studii realizate de Wisniewski, Klatzo, Terry & Pena în 1965, care au demonstrat că injectarea, la animale, de compuşi ai aluminiului induce formarea de NFT. Acesta nu este un zvon al unor conspiraţionişti paranoici care navighează pe internet, cum ar vrea să ne facă să credem slugile din mass-media ale „iluminaţilor“ satanici.
• Există modalităţi prin care cei curioşi sau sceptici pot verifica singuri, cu ajutorul unor filtre şi al unor analize de laborator, ce substanţe intră în componenţa dârelor morţii (chemtrails-uri).
searchnewsglobal.wordpress.com 