Cipuri RFID în protezele dentare

JForensicDentSci_2010_2_2_53_81281_f5

Viitoarea proteză dentară ar putea conţine un cip RFID. Dentalax, o companie franceză aflată la început de drum, promovează un sistem de urmărire RFID pentru lucrările dentare, cum ar fi punţile sau coroanele. În timpul procesului de turnare, în material este inserată o etichetă RFID. În timp ce proteza traversează diferitele stadii de manufacturare, pe cip sînt scrise informaţii de la un PC ataşat la un dispozitiv de citire.

Aceste date includ informaţiile pacientului. Se zvoneşte că sistemul ar fi fost pus în aşteptare din cauza preocupărilor legate de intimitate. Să sperăm că aşa va şi rămîne, căci ar fi aproape imposibil pentru pacientul dentar de rînd să ştie dacă cineva i-a implantat un minuscul cip în premolari. Vor adăuga, într-o zi, şi un microfon?

KATHERINE ALBRECHT

Sursa articol : dantanasescu.ro

INDOSARIEREA DIGITALA, atentatul asupra libertatilor civile

CARDUL-fb

Includerea persoanei mele într-un sistem informatic, electronic, global, de evidenţă , supraveghere şi control, în care  vor  fi introduse din ce în ce mai multe date privind viaţa mea  privată,sistem care  mi-ar  condiţiona existenţa mea în societate, contravine convingerilor mele intime şi religioase, creştin-ortodoxeAcest card de sănătate,cu cip,  şi lipsa alternativei reprezintă  o constrângere de a adera la o opinie contrară convingerilor mele religioase și o modalitate de încălcare a  libertății conștiinței mele.

Actualul razboi al CNAS cu medicii de familie si specialisti se explica prin obiectivele generale ale sistemului sanitar romanesc, obiective care decurg, de altfel, direct de la FMI si UE.

In acest razboi CNAS a folosit toate armele murdare din dotare ale propagandei de denigrare a medicilor. Iata ca acum asistam la dezvaluiri despre modul in care Industria Pharma actioneaza, prin mita, asupra sistemului sanitar romanesc. Sa fie oare o acuta constientizare a conditiilor oneroase in care actioneaza, deseori, Industria Pharma? Se va clinti oare cu vreun fir de par puterea Big Pharma? Noi credem ca nu. E posibil sa asistam insa la o momeala pe care presa o va mesteca pe negandite. E posibil ca aceste dezvaluiri sa fie aruncate pentru a justifica ”reforma” sistemului sanitar romanesc (“fraudele”!), pentru a pune presiune pe medicii de familie.

O alta strategie la fel de clasica folosita de CNAS a fost spargerea frontului asociatiilor de medici: pusi in fata asociatiilor medicilor de familie care au refuzat sa semneze contractul-cadru, oficialii au inceput sa incurajeze ”spargatorii de greva” (cum se numeau in vechime cei care erau folositi de patroni pentru a neglija cererile muncitorilor grevisti), platindu-i in plus pentru semnatura si preluarea sarcinilor protestatarilor. Mass-media, iarasi, a raportat imediat cazurile de semnatari, mediatizarea incercand sa impuna la nivelul opiniei publice ca, de fapt, protestul medicilor de familie e condus de lideri ne-reprezentativi.

Oh, desigur, problemele sistemului sanitar romanesc sunt atat de numeroase si dureroase! Da, desigur, exista tot felul de cardasii medici-companii farmaceutice, insa sa nu se gandeasca cineva ca astfel de cardasii ar putea exista fara vamuirea si obladuirea atenta, interesata si decisiva a oficialilor de la MS si CNAS! Da, oricum erau destul de putini medici curajosi care sa refuze indobitocirile gen campanie de vaccinare gripa porcina, sau campanie vaccinare HPV! Dar macar erau. Si evident avem si medici adevarati! Insa daca CNAS va reusi – si, din pacate, nu vedem cum nu ar putea reusi – acest program de umilire si ingenunchere a medicilor, atunci nu vor mai exista nici macar acele cazuri de rezistenta de pana acum. Vor fi redusi la tacere sau pusi in situatia sa plece din tara, asa cum o fac deja, intr-un adevarat fenomen de exod al medicilor romani…

Si sa nu uitam. E doar un studiu de caz aici. In locul medicilor de familie putea fi oricine. Si va fi oricine. De pilda, profesorii, care au toate sansele sa urmeze la rand.

Strategia conteaza. Si obiectivele…

Industria Pharma actioneaza deseori prin metode descrise mai jos nu era un secret decat pentru naivii cu credinta scientista si incredere oarba in vocea oficialilor. De altfel, au fost nenumarate alte dezvaluri despre metodele corupte prin care giganti Pharma experimenteaza medicamente pe cobai, promoveaza produse insuficient testate, isi promoveaza interesele prin presiune si alianta cu celelalte industrii – cea mediatica, de pilda.

“Elita mondiala cauta sa forteze lumea sa intre intr-un “lagar de concentrare electronic” si singura piedica in calea lor este viziunea crestina a lumii, a declarat Valery Filimonov, biocibernetician, expert in managementul sistemelor si membru al Academiei de Arte si Stiinte Petrovsky.

“E un secret ştiut ca forta principala din spatele comunitatii globale de internet reuneste mai degraba membri anticrestini si cosmopolitani ai elitei mondiale decit oameni de stiinta” a declarat Filimonov filimonovagentiei Interfax-Religion.

Tot el a aratat ca acestia edifica o societate in care fiecare persoana va fi sub supravegherea unui Big Brother ce protejeaza interesele stapanitorilor actuali ai lumii, regilor profitului si camatarilor ce actioneaza la scara globala. E clar ca recesiunea curenta face parte din schema elitei mondiale de a inrobi omenirea” arata Filimonov.

El mai crede ca “nu numai ca este edificat un sistem care sa permita supravegherea permanenta dar se construieste si o structura care sa exercite putere absoluta asupra oamenilor”. El a dat ca exemplu Opinia 20 a Grupului European de Etica a Stiintei si Noilor Tehnologii care arata ca e nevoie de “o transformare a rasei umane” prin “multiplicarea unor tehnologii body-friendly” (compatibile cu organismul uman) care ar “preceda introducerea cyborgilor”. Se propune modificarea indivizilor prin “dispozitive electronice, cipuri subcutanate (adica implantate) si smart taguri”, spune Filimonov.

El crede ca toate acestea sunt introduse cu scopul “de a suprima libertatea data de Dumnezeu omului si de a schimba complet comportamentul uman”.

“Oamenii vor trai conform unor reguli stricte determinate de modele de comportament sistemice, adica vor fi atasamente controlabile ale unor sisteme operate automat. Este evident ca oamenii nu vor putea sa traiasca dupa credinta lor religioasa intr-o asemenea retea globala si nu e un secret ca cei care coordoneaza Noua Ordine Mondiala au facut din Ortodoxie inamicul lor numarul unu”, a mai spus Filimonov”.

Si daca etica seculara a problematizat aceste aspecte, cu atat mai mult din punct de vedere crestin astfel de inventii nu pot fi definite decat diabolice si parintii contemporani au aratat ca nu trebuie primite astfel microcipuri.

Ce te faci însă în momentul în care datele din viața ta reală sunt integrate cu cele online? Crezi că mai ai scăpare? Puțin probabil. Dacă vă gândiți că ceea ce am afirmat este decupat dintr-un scenariu SF vă înșelați deoarece totul este pe cale să devină realitate. Cei doi giganți ai cardurilor, Visa și Mastercard, intenționează să intre pe piața publicității online. Pentru a-și asigura succesul vor pune la bătaie datele pe care le dețin. În cazul în care nu știați, fiecare tranzacție pe care o faceți cu cardul este înregistrată pe serverele unuia dintre cei doi giganți. Comercianții care vă vând un anumit bun sunt și ei categorizați, astfel încât devine foarte simplu pentru procesatorul tranzacției să-și facă o idee destul de clară despre ce ai făcut și despre preferințele și bugetul tău. Fără doar și poate, în acest moment organizațiile de carduri sunt deținătoarele unei bucăți generoase din istoricul vieții noastre personale. Având în vedere această realitate, intrarea lor pe piața publicității online se poate transforma într-un succes pentru ei și într-un coșmar pentru noi ceilalți.

Putem spune că, prin această strategie, iluzia anonimității este spulberată. Practic nu este vorba de un simplu transfer al informațiilor din lumea reală către cea virtuală. Este mai mult decât atât: profilul tău offline împreună cu cel online te reprezintă pe tine. Și, dacă până acum îți imaginai că în online poți avea o personalitate diferită de cea din offline, iată că băieții isteți legați la cardul tău vor ști exact cine ești și care-ți sunt preferințele. Și mai îngrijorător e faptul că tandemul VISA-Mastercard este practic un duopol, ceea ce-ți lasă extrem de puțin spațiu de manevră.

În final vă spun că sunt convins că lucrurile nu se termină aici. Tehnologia NFC permite integrarea cardurilor în dispozitivele mobile. Imaginați-vă ce se va întâmpla în momentul în care o entitate va putea integra datele financiare cât cu cele deținute de companiile de telefonie. Din acel moment, Big Brother va deveni un concept învechit, poate chiar hazliu.

In spatele transumanismului se afla o intreaga politica si industrie. Neoliberalismul este, in special, strans legat de aceasta utopie a eficientei si organizarii totale a lumii sub control digital. O legatura tradusa inclusiv in fonduri care finanteaza respectivele cercetari.

Conexiunile acestor proiecte tehno-stiintifice sunt cu aripa dreapta a liberalismului american, care a subventionat Universitatea Singularitatii. E vorba de dreapta ultra-liberala dura, libertarienii. Adica legaturile cu proiectul social “de piata” si logica acestuia sunt indubitabile, evidente, chiar inspaimantatoare.

Exista mai multe moduri de a descrie aceasta tehnologie asa-zis convergenta. De pilda sunt numite nano-, bio-, info-, cogno- sau genetice, robotice, inteligenta artificiala, nano-tehnologie…

Minciunile si manipularile autoritatilor: CONFORM “FISEI EXPLICATIVE”, ACORDUL PENTRU DONAREA ORGANELOR E INCLUS IN CARD!

Proba izbitoare a minciunilor si manipularilor autoritatilor! In vara, seful CNAS spunea clar:

“Cardul naţional de sănătate va constitui punctul de referinţă în sistem. Pentru a fi implementat cu succes, a fost modificată, în luna mai, Legea sănătăţii, privind acordul de donare. Adică a fost eliminat acordul de donare de pe cardul naţional de asigurări de sănătate”, a precizat preşedintele CNAS.

Si:

“Am eliminat acordul de donare de pe cardul naţional tocmai pentru a nu se denatura scopul acestuia, care nu este altul decât acela de a dovedi calitatea de asigurat şi de a certifica serviciile medicale care se efectuează la furnizori”, a explicat Ţibichi.

Asadar, insusi seful asigurarilor de sanatate informa publicul ca:

– LEGEA a fost schimbata astfel incat acordul de donare sa NU mai fie inclus in card;

– legarea acordului de donare a cardului ii schimba SCOPUL acestuia, transformandu-l intr-un instrument pentru ALTCEVA (respectiv, pentru industria transplantului);

Acum, avand in vedere ca pe “fisa explicativa”e trecut clar acordul de donare, am avea doar doua variante de lucru care sa explice sensul instructiilor oficiale care insotesc cardul:

– fie autoritatile au mintit si au comunicat ceva fals: legea nu a fost modificata, acordul de donare a ramas;

– fie manipuleaza ordinar: au modificat legea, acordul de donare nu mai e obligatoriu prin lege, insa prin fisa explicativa (un fel de instructiuni de folosire), dau de inteles, bazandu-se pe lipsa de informare a publicului, ca acordul de donare e necesar!;

Verificarea Legii cu privina si a modificarilor ulterioare confirma spusele sefului CNAS – acordul de donare a fost inlaturat din lege si nu e obligatoriu. Copiem aici integral articolul 330 care se refera la cardul de sanatate, care include si articolele care au fost ABROGATE sau modificate:

CAP. III
Cardul naţional de asigurări sociale de sănătate

ART. 330
(1) Cardul naţional de asigurări sociale de sănătate este un card electronic, distinct de cardul european de asigurări sociale de sănătate.
(2) Cardul naţional de asigurări sociale de sănătate se emite pentru dovedirea calităţii de asigurat pentru furnizarea unor servicii medicale.
————-
Alin. (2) al art. 330 a fost introdus de pct. 22 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 133 din 28 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 893 din 30 decembrie 2010.
(2) Cardul naţional de asigurări sociale de sănătate se emite pentru dovedirea calităţii de asigurat pentru furnizarea unor servicii medicale, iar realizarea şi implementarea acestuia este un proiect de utilitate publică de interes naţional.
————
Alin. (2) al art. 330 a fost modificat de pct. 118 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 2 din 29 ianuarie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 104 din 11 februarie 2014.

ART. 331
Informaţiile minime care vor putea fi accesate de pe cardul naţional sunt următoarele:
a) datele de identitate şi codul numeric personal;
b) dovada achitării contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate;
c) înregistrarea numărului de solicitări de servicii medicale, prin codul furnizorului;
d) diagnostice medicale cu risc vital;
e) grupa sanguina şi Rh;
f) data expirării cardului;
g) numărul de identificare şi acronimul casei de asigurări de sănătate care emite cardul;
h) numărul cardului.
ART. 331
    (1) Informaţiile minime care pot fi accesate de pe cardul naţional de asigurări sociale de sănătate sunt următoarele:
    a) numele, prenumele, precum şi codul numeric personal ale asiguratului;
    b) codul unic de identificare în sistemul de asigurări sociale de sănătate;
    c) numărul de identificare al cardului naţional de asigurări sociale de sănătate.
(2) Pe cipul cardului naţional de asigurări sociale de sănătate vor fi înregistrate informaţiile minime prevăzute la alin. (1), precum şi următoarele informaţii:
a) diagnostice medicale cu risc vital şi boli cronice;
b) grupa sanguină şi Rh;
c) acceptul exprimat, în timpul vieţii, pentru prelevarea de organe, ţesuturi şi celule, după deces;
d) medic de familie: nume, prenume, date de contact.

(2) Abrogat.
———–
Alin. (2) al art. 331 a fost abrogat de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 23 din 13 mai 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 359 din 15 mai 2014.

(3) Diagnosticele medicale cu risc vital şi bolile cronice care vor fi înregistrate pe cipul cardului naţional de asigurări sociale de sănătate se stabilesc prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui CNAS.
(3) Abrogat.
———–
Alin. (3) al art. 331 a fost abrogat de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 23 din 13 mai 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 359 din 15 mai 2014.

(4) Pe cardul naţional de asigurări sociale de sănătate datele medicale se înregistrează separat de datele administrate, iar accesul la acestea se face numai de persoane autorizate în acest scop.
(4) Abrogat.
———–
Alin. (4) al art. 331 a fost abrogat de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 23 din 13 mai 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 359 din 15 mai 2014.

(5) Informaţia prevăzută la alin. (2) lit. c) se va înregistra pe cipul cardului naţional de asigurări sociale de sănătate, sub condiţia respectării dispoziţiilor prevăzute la art. 147 pct. 5.
(5) Abrogat.
———–
Alin. (5) al art. 331 a fost abrogat de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 23 din 13 mai 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 359 din 15 mai 2014.

(6) Accesul personalului medical la informaţiile înregistrate pe cardul naţional de asigurări sociale de sănătate va fi stabilit prin Norme metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la cardul naţional de asigurări sociale de sănătate prevăzut în titlul IX «Cardul european şi cardul naţional de asigurări sociale de sănătate» al Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.
(7) În mediul de stocare al cardului naţional de asigurări sociale de sănătate, în partiţii diferite de cele în care sunt înscrise datele privind funcţionalitatea de card de sănătate, pot fi înscrise certificate digitale, aşa cum sunt definite de Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, cu modificările ulterioare, în vederea utilizării în relaţia cu autorităţi publice din România, utilizarea cardului în aceste cazuri fiind reglementată prin acte normative elaborate sau iniţiate de autorităţile în cauză.
————
Alin. (7) al art. 331 a fost introdus de pct. 119 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 2 din 29 ianuarie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 104 din 11 februarie 2014.

(8) Noile cărţi de identitate, eliberate începând cu anul 2014, în mod etapizat, cu elemente de securitate adecvate, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2012 pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind evidenţa persoanelor, actele de identitate ale cetăţenilor români, precum şi actele de rezidenţă ale cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European rezidenţi în România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 235/2013, vor avea şi funcţionalitatea de card naţional de asigurări sociale de sănătate.
————
Alin. (8) al art. 331 a fost introdus de pct. 119 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 2 din 29 ianuarie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 104 din 11 februarie 2014.

(9) În momentul eliberării către un cetăţean a unei cărţi de identitate prevăzute la alin. (8), cardul naţional de asigurări sociale de sănătate îşi încetează valabilitatea.
————
Alin. (9) al art. 331 a fost introdus de pct. 119 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 2 din 29 ianuarie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 104 din 11 februarie 2014.
————-
Art. 331 a fost modificat de pct. 23 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 133 din 28 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 893 din 30 decembrie 2010.

ART. 332
(1) Cardul naţional se eliberează de casa de asigurări de sănătate unde figurează ca asigurat titularul cardului.
(2) Cheltuielile necesare pentru eliberarea cardului naţional sunt suportate de casa de asigurări de sănătate emitenta.
ART. 332
(1) Cheltuielile necesare pentru producerea cardului naţional de asigurări sociale de sănătate se suportă atât de CNAS, cât şi de asigurat.
(2) Asiguratul suportă cheltuielile reprezentând contravaloarea cardului naţional de asigurări sociale de sănătate, respectiv a documentului propriu-zis prin care se atestă calitatea de asigurat, precum şi costurile aferente distribuţiei acestuia.
————-
Art. 332 a fost modificat de pct. 24 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 133 din 28 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 893 din 30 decembrie 2010. Pct. 24 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 133 din 28 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 893 din 30 decembrie 2010 a fost abrogat de pct. 8 al art. unic din LEGEA nr. 191 din 26 iunie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 397 din 2 iulie 2013.
ART. 332
(1) Cheltuielile necesare pentru producerea cardului naţional de asigurări sociale de sănătate, respectiv a documentului propriu-zis prin care se atestă calitatea de asigurat se suportă din bugetul Ministerului Sănătăţii.
(2) Cheltuielile necesare pentru producerea soluţiilor informatice pentru administrarea cardului naţional de asigurări sociale de sănătate se suportă de CNAS din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
(2) Cheltuielile necesare pentru producerea soluţiilor informatice pentru administrarea cardului naţional de asigurări sociale de sănătate, precum şi cheltuielile pentru distribuţia acestuia prin servicii poştale se suportă de CNAS din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
—————
Alin. (2) al art. 332 a fost modificat de pct. 1 al art. 25, Cap. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 103 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 15 noiembrie 2013.

(3) Pentru plata şi distribuţia cardului naţional de asigurări sociale de sănătate se încheie un contract de către Ministerul Sănătăţii şi CNAS cu Compania Naţională “Imprimeria Naţională” – S.A. Modalitatea de plată a cardului naţional de asigurări sociale de sănătate din bugetul Ministerului Sănătăţii către Compania Naţională “Imprimeria Naţională” – S.A., precum şi mecanismul de distribuţie a cardului administrat de CNAS se stabilesc prin normele metodologice prevăzute la art. 331 alin. (6).
(4) Distribuţia cardurilor către asiguraţi se realizează de casele de asigurări sociale de sănătate prin furnizorii de servicii medicale din asistenţa medicală primară.
(4) Distribuţia cardurilor către asiguraţi se realizează prin servicii poştale, în condiţiile prevăzute în normele metodologice prevăzute la art. 331 alin. (6).
—————
Alin. (4) al art. 332 a fost modificat de pct. 1 al art. 25, Cap. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 103 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 15 noiembrie 2013.

(5) În situaţia solicitării de eliberare a unui card duplicat de către asigurat, cu excepţia faptului în care aceasta se face din motive tehnice de funcţionare, cheltuielile aferente producerii şi distribuţiei se suportă de către asigurat.
(6) Metodologia de eliberare a cardului duplicat prevăzută la alin. (5) se aprobă prin ordin al preşedintelui CNAS.
———-
Art. 332 a fost modificat de pct. 24 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 35 din 27 iunie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 434 din 30 iunie 2012.

ART. 333
Cardul naţional se eliberează numai prin sistemul informatic unic integrat al asigurărilor sociale de sănătate.
ART. 333
(1) Componenta informatică a cardului naţional de asigurări sociale de sănătate este parte integrantă a sistemului informatic unic integrat al asigurărilor sociale de sănătate.
(1) Componenta informatică a cardului naţional de asigurări sociale de sănătate este parte integrantă a sistemului informatic unic integrat al asigurărilor sociale de sănătate.
————
Alin. (1) al art. 333 a fost modificat de pct. 9 al art. unic din LEGEA nr. 191 din 26 iunie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 397 din 2 iulie 2013, care modifică pct. 25 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 133 din 28 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 893 din 30 decembrie 2010.

(2) Cardul naţional de asigurări sociale de sănătate se eliberează şi se administrează prin utilizarea serviciilor de operare şi management al unei unităţi specializate în acest scop şi numai prin intermediul sistemului informatic unic integrat al asigurărilor sociale de sănătate. CNAS eliberează şi administrează cardul naţional de asigurări sociale de sănătate şi are calitatea de operator de date cu caracter personal pentru datele menţionate.
(2) Cardul naţional de asigurări sociale de sănătate se eliberează şi se administrează prin utilizarea serviciilor de operare şi management al unei unităţi specializate în acest scop. CNAS eliberează şi administrează cardul naţional de asigurări sociale de sănătate şi are calitatea de operator de date cu caracter personal pentru datele menţionate.
———–
Alin. (2) al art. 333 a fost modificat de pct. 25 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 35 din 27 iunie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 434 din 30 iunie 2012.

(3) Prelucrarea datelor cu caracter personal cuprinse în cardul naţional de asigurări sociale de sănătate se face în condiţiile Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare, iar prin normele metodologice menţionate la art. 331 alin. (6) va fi stabilită modalitatea de exercitare a dreptului de acces la datele cu caracter personal legate de starea de sănătate de către persoana asigurată.
(3) Prelucrarea datelor cu caracter personal cuprinse în cardul naţional de asigurări sociale de sănătate se face în condiţiile Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare, iar prin normele metodologice menţionate la art. 331 alin. (6) va fi stabilită modalitatea de exercitare de către persoana asigurată a dreptului de acces la datele cu caracter personal legate de starea de sănătate.
————
Alin. (3) al art. 333 a fost modificat de pct. 9 al art. unic din LEGEA nr. 191 din 26 iunie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 397 din 2 iulie 2013, care modifică pct. 25 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 133 din 28 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 893 din 30 decembrie 2010.
————-
Art. 333 a fost modificat de pct. 25 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 133 din 28 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 893 din 30 decembrie 2010.

ART. 334
Cardul naţional poate fi utilizat numai pe teritoriul României.
ART. 335
Furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale aflaţi în relaţii contractuale cu casele de asigurări de sănătate au obligaţia de a acorda asistenţă medicală titularilor de card naţional în condiţiile prevăzute de contractul-cadru şi de normele metodologice de aplicare a acestuia.
ART. 335
(1) Furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale aflaţi în relaţii contractuale cu casele de asigurări de sănătate, precum şi titularii cardului naţional de asigurări sociale de sănătate au obligaţia de a solicita şi, respectiv, de a prezenta acest document, la data acordării asistenţei medicale, în condiţiile prevăzute de contractul-cadru şi de normele metodologice de aplicare a acestui contract.
(2) Alte obligaţii ale furnizorilor de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale privind implementarea sistemului cardului naţional de asigurări sociale de sănătate se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a dispoziţiilor din cuprinsul prezentului capitol.
————-
Art. 335 a fost modificat de pct. 26 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 133 din 28 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 893 din 30 decembrie 2010.

ART. 336
Cardul naţional se emite individual pentru fiecare asigurat.
ART. 336
(1) Cardul naţional de asigurări sociale de sănătate se emite individual pentru fiecare asigurat cu vârsta de peste 18 ani, aşa cum este reglementat la art. 211 alin. (1), art. 213 şi 215.
(2) Asiguraţii cu vârsta de până la 18 ani beneficiază de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale decontate din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate în baza documentelor care atestă că se încadrează în categoria de asiguraţi, prevăzută la art. 213 alin. (1) lit. a).
(3) Persoanele asigurate prevăzute la alin. (1) au obligaţia prezentării cardului naţional de asigurări sociale de sănătate în vederea acordării serviciilor medicale de către furnizorii aflaţi în relaţii contractuale cu casele de asigurări de sănătate. Neprezentarea cardului naţional de asigurări sociale de sănătate conduce la acordarea acestor servicii numai contra cost, cu excepţia serviciilor prevăzute la art. 220.
————-
Art. 336 a fost modificat de pct. 27 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 133 din 28 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 893 din 30 decembrie 2010.

ART. 337
Caracteristicile tehnice ale cardului naţional, precum şi modalităţile de elaborare şi implementare ale acestuia se aprobă prin ordin al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.
ART. 338
În bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate vor fi alocate sume pentru cardul naţional, astfel încât acesta să poată fi implementat până la sfârşitul anului 2007.
ART. 338
În bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate vor fi alocate sume pentru cardul naţional, astfel încât acesta să poată fi implementat la 1 ianuarie 2008.
—————
Art. 338 a fost modificat de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 264 din 19 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 503 din 27 iulie 2007.
ART. 338
În bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate vor fi prevăzute sume pentru cardul naţional de asigurări sociale de sănătate, în conformitate cu dispoziţiile art. 332.
————-
Art. 338 a fost modificat de pct. 28 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 133 din 28 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 893 din 30 decembrie 2010.

ART. 338^1
(1) Producerea cardului naţional de asigurări sociale de sănătate se realizează de către Compania Naţională «Imprimeria Naţională» – S.A.
(1) Producerea cardului naţional de asigurări sociale de sănătate se realizează de către Compania Naţională “Imprimeria Naţională” – S.A., care poate primi în acest scop sume în avans din bugetul Ministerului Sănătăţii de 30% din fondurile alocate anual pentru producerea cardului naţional de asigurări sociale de sănătate.
———–
Alin. (1) al art. 338^1 a fost modificat de pct. 26 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 35 din 27 iunie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 434 din 30 iunie 2012.
(2) Personalizarea cardului naţional de asigurări sociale de sănătate se realizează de către Centrul Naţional Unic de Personalizare a Paşapoartelor Electronice din cadrul Direcţiei Generale de Paşapoarte, structură componentă a Ministerului Afacerilor Interne.
(3) Echipamentele şi aplicaţiile de personalizare necesare potrivit alin. (2), precum şi serviciile pentru funcţionarea neîntreruptă a acestora se asigură de către Compania Naţională «Imprimeria Naţională» – S.A.
(3) Echipamentele şi aplicaţiile de personalizare necesare potrivit alin. (2), precum şi serviciile pentru funcţionarea neîntreruptă a acestora se asigură de către Compania Naţională “Imprimeria Naţională” – S.A. şi de către CNAS.
————-
Alin. (3) al art. 338^1 a fost modificat de pct. 26 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 35 din 27 iunie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 434 din 30 iunie 2012.
————-
Art. 338^1 a fost introdus de pct. 29 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 133 din 28 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 893 din 30 decembrie 2010.
ART. 338^1
(1) Producerea cardului naţional de asigurări sociale de sănătate se realizează de către Compania Naţională «Imprimeria Naţională» – S.A., care poate primi în acest scop sume în avans din bugetul Ministerului Sănătăţii de 30% din fondurile alocate anual pentru producerea acestui card.
(2) Personalizarea cardului naţional de asigurări sociale de sănătate se realizează de către Centrul Naţional Unic de Personalizare a Paşapoartelor Electronice din cadrul Direcţiei Generale de Paşapoarte, structură componentă a Ministerului Afacerilor Interne.
(3) Echipamentele şi aplicaţiile de personalizare necesare potrivit prevederilor alin. (2), precum şi serviciile pentru funcţionarea neîntreruptă a acestora se asigură de către Compania Naţională «Imprimeria Naţională» – S.A. şi de către CNAS.
————-
Art. 338^1 a fost modificat de pct. 10 al art. unic din LEGEA nr. 191 din 26 iunie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 397 din 2 iulie 2013, care modifică pct. 29 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 133 din 28 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 893 din 30 decembrie 2010.
ART. 338^1
(1) Producerea cardului naţional de asigurări sociale de sănătate se realizează de către Compania Naţională «Imprimeria Naţională» – S.A., care poate primi în acest scop sume în avans din bugetul Ministerului Sănătăţii de 30%, precum şi plăţi parţiale, cu reţinerea avansului aferent, din fondurile alocate anual pentru producerea cardului naţional de asigurări sociale de sănătate, pentru cardurile naţionale de asigurări sociale de sănătate produse, înainte de a fi personalizate cu datele asiguraţilor.
(1^1) Prin excepţie de la prevederile art. 52 alin. (10) din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, Ministerul Sănătăţii nu va percepe dobânzi şi penalităţi de întârziere sau majorări de întârziere la sumele reprezentând plăţi în avans acordate conform alin. (1).
————
Alin. (1^1) al art. 338 a fost introdus de pct. 120 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 2 din 29 ianuarie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 104 din 11 februarie 2014.

(2) Diferenţa de plată, până la valoarea integrală a cardurilor naţionale de asigurări sociale de sănătate, se realizează după recepţia cardurilor naţionale de asigurări sociale de sănătate personalizate cu datele asiguraţilor.
(3) Personalizarea cardului naţional de asigurări sociale de sănătate se realizează de către Centrul Naţional Unic de Personalizare a Paşapoartelor Electronice din cadrul Direcţiei Generale de Paşapoarte, structură componentă a Ministerului Afacerilor Interne.
(4) Echipamentele şi aplicaţiile de personalizare necesare potrivit alin. (2), precum şi serviciile pentru funcţionarea neîntreruptă a acestora se asigură de către Compania Naţională «Imprimeria Naţională» – S.A. şi de către CNAS.
—————
Art. 338^1 a fost modificat de pct. 2 al art. 25, Cap. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 103 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 15 noiembrie 2013

Asadar, SINGURELE informatii care sunt cerute, prin LEGE, pentru card, sunt: a) numele, prenumele, precum şi codul numeric personal ale asiguratului; b) codul unic de identificare în sistemul de asigurări sociale de sănătate; c) numărul de identificare al cardului naţional de asigurări sociale de sănătate.

Dupa cum se poate vedea, litera c) a art. 331 (2) a fost ABROGATA, adica ACORDUL DE DONARE, NU este cerut prin lege ca informatie de trecut pe card.

Cum se explica, atunci, faptul ca “fisa explicativa” contine si acordul de donare? Daca prin lege au renuntat, atunci ei incearca prin MANIPULARE. Chiar daca nu e obligatoriu, autoritatile vor sa convinga lumea sa-si treaca acordul sau dezacordul, mai ales ca nu este deloc improbabila o re-modificare ulterioara a legii care sa re-includa acordul de donare! Poate chiar in ianuarie 2015, cand e programata urmatoarea modificare a legii…

Dar, cum s-ar explica acest comportament al autoritatilor? Din informatiile noastre, abrogarea unor articole din Lege a fost cauzata de existenta unor procese pe rol prin care se contestau tocmai punctele eliminate, in virtutea protectiei datelor personale. Acest lucru arata ca orice demers juridic, daca e bine fundamentat, poate avea efecte pozitive. Este limpede, insa, ca autoritatile mizeaza, pe de o parte, pe lipsa de informare a publicului (cati oameni stiu ce este in lege cu adevarat? cati stiu ca in unele cazuri se incalca flagrant alte legi?) si, pe de alta parte, pe incheierea proceselor deschise in prezent. Pentru ca, odata procesele incheiate, autoritatile pot reintroduce respectivele articole de lege abrogate momentan. Ceea ce inseamna ca e necesara o presiune continua pe autoritati si o informare corecta a publicului. E important de retinut ca, atunci cand au abrogat respectivele articole, autoritatile nu ne-au facut niciun serviciu, ele pur si simplu au fost OBLIGATE sa respecte LEGILE!

In fine, mai trebuie adaugat ca, poate chiar mai important decat cardul este DOSARUL DE SANATATE. Aceasta este “piatra din capul unghiului” a digitalizarii sanatatii: anume, colectarea tuturor informatiilor si datelor personale posibile a tuturor asigurarilor de sanatate din tara aceasta. De aici si aceste manipulari si actiuni in forta, ilegitime, ale autoritatilor. Ele vor informatii complete despre noi, care sa fie usor gestionabile, controlabile, folosite…

In orice caz, nu e prima oara cand autoritatile isi bat joc in ultimul hal de public cand este vorba despre subiectul extrem de grav si de primejdios al actelor electronice.

Se știe că nu poți preleva organe de la defuncți, adică cadavre, ci doar de la cei aflați în așa zisa „moarte cerebrală”. Toţi aceşti oameni trăiesc încă, după toate legile biologice, atunci când li se extrag organele, deci sunt vii. Medicul îi ucide în realitate. Medicii au jurat să acționeze „numai spre folosul și buna stare a bolnavilor, să-i ferească de orice daună sau violență” – jurământul lui Hippocrate. Este clar că prelevarea organelor, presupune nu numai încălcarea acestui jurământ ci și a curma o viață. Sunt nenumărate cazuri de oameni care au „revenit la viață” din așa zisa moarte. În momentul în care chirurgul înfige bisturiul, bolnavului îi apar lacrimi spontane în ochi. Sunt relatări în presa alternativă, de oameni care au fost la un pas de a fi tranșați pentru organe și salvați providențial de o rudă, un prieten, etc. și care se bucură în continuare de viață.
.
Un mort cerebral nu este mort. Moartea este un proces. Pe vremuri moartea era considerată un fenomen complex: medical, teologic, filozofic, juridic. Acum a rămas doar un fenomen medical, aflat exclusiv la cheremul medicilor. Prof. Cicero Coimbra afirmă: ”Prin testele de diagnosticare a morţii cerebrale ucidem pacienţii pentru a verifica dacă sunt morţi.”
.
Cardul de sănătate cu cip, pe care guvernul României ni l-a trimis acasă împotriva voinței noastre, dar pe banii noștri, încearcă să smulgă acceptul românilor de a fi transformați în „piese de schimb”. Din fericire sunt mulți medici care se opun introducerii cardului, alături de asociații și oameni de bună credință, pe care îi veți cunoaște urmărind cu atenție filmul document de mai sus.

Putem cu siguranță spune cui nu folosește, medicilor și pacienților, lucru reliefat și de mărturiile celor prezenți la dezbatere. Din filmul pe care-l urmăriți se desprind 3 mize, cum s-ar spune, sistemul vrea să prindă 3 iepuri deodată:

1 – transplantul de organe

2 – controlul intimității și a vieții private prin dosarul electronic

3 – pecetluirea identității

Pentru că fiecare punct constituie în sine un subiect vast, o să prezentăm succint ce reprezintă fiecare, deoarece în afara internetului nu există surse de informare pe acest subiect.

1. Transplantul de organe

Acordul pentru transplantul de organe ridică o gravă problemă de etică a corpului medical. Se știe că nu poți preleva organe de la defuncți, adică cadavre, ci doar de la cei aflați în așa zisa „moarte cerebrală”. Toţi aceşti oameni trăiesc încă, după toate legile biologice, atunci când li se extrag organele, deci sunt vii. Medicul îi ucide în realitate. Medicii au jurat să acționeze, cităm: „numai spre folosul și buna stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violență” – jurământul lui Hippocrate. Este clar că prelevarea organelor, presupune nu numai încălcarea acestui jurământ ci și a curma o viață. Sunt nenumărate cazuri de oameni care au „revenit la viață” din așa zisa moarte. Este bine cunoscut chiar cazul unui neurochirurg dr. Eben Alexander, care în 2008 după 7 zile de „moarte cerebrală” a revenit, făcând mărturii uimitoare cu argumente pertinente, uzând de cunoștințe în domeniul neurologiei, fizicii și a altor științe exacte. Având o pregătire academică, fiind cadru universitar, a explicat experiența sa, atât din timpul celor 7 zile de comă cât și după „revenire”, din punct de vedere științific. În filmul pe care-l puteți viziona aici veți descoperi, în dialogul celor doi medici cu reputație internațională, Raymond Moody și Eben Alexander, capacitatea lor de a-și recunoaște limitele, din momentul când au înțeles supremația CONȘTIINȚEI – acel „ceva” foarte profund și ascuns care nu poate fi localizat, sau limitat în spațiu și nici limitat în timp. După cum declară, dr. Eben Alexander a cunoscut timp de 7 zile, modelul perfect de moarte și totuși „s-a întors” să ne relateze, nu doar ce a trăit dincolo de limitele materiei, ci faptul că a trăit până la momentul comei în ignoranță, în pofida recunoașterii sale științifice internaționale.

Sunt medici care mărturisesc că, în momentul în care se recoltează organele unui bolnav declarat în moarte cebrală, în momentul în care chirurgul înfige bisturiul, bolnavului îi apar lacrimi spontane în ochi. Sunt relatări în presa alternativă, de oameni care au fost la un pas de a fi tranșați pentru organe și salvați providențial de o rudă, un prieten, etc. care se bucură în continuare de viață. În aceste condiți, cine le dă dreptul acestor satrapi să impună Poporului Român această știință fără conștiință, care duce la ruina sufletului.

Sunt unii care spun că nu le mai pasă de ce se va petrece cu ei „după”, dar este posibil ca și ei ajungând într-o situație critică la spital să plece „dincolo” înainte de a le veni vremea. Altul ar putea spune că el ia cardul, dar este împotriva donării. Acceptând cardul accepți ideea, deci ești de acord cu crima.

Este cunoscut faptul că pe piața neagră un om sănătos valorează, ca posibil donator de organe, 500 de mii de dolari. Apare astfel tentația de a transforma un pacient aflat în stare critică, în „piese de schimb”, ceea ce în alte țări este un fapt petrecut. La fel cum în unele țări europene s-a legiferat dreptul omului de a fi eutanasiat, acum se încearcă și la noi legiferarea crimei compromițând și cea mai rămas bun din actul medical.

2. Controlul intimității și a vieții private

După acceptarea cardului intră în rol dosarul electronic, după cum reiese și din filmul document, care intenționează să cuprindă toate datele personale pe care sistemul le are despre noi. Deși documentul care a însoțit cardul specifică clar ce date urmează a fi înserate pe cip: bolile cu risc viral, bolile cronice, grupa sanguină și rh-ul. Președintele CNAS, Ciuchea Vasile, afirma cu nerușinare că nu sunt date medicale sau personale pe card. Au trecut pentru început doar acestea, pentru că au mai fost proteste împotriva cardurilor, dar dacă reacțiile nu se vor intensifica, imixtiunea în viața noastră personală va merge pana la controlul total. După cum au încercat și cu legea „Big Brother”, care prevedea obligativitatea furnizorilor de telefonie fixă şi mobilă şi de internet să reţină timp de şase luni anumite date ale abonaţilor, si a fost respinsă de Curtea Constituțională, tot așa trebuie procedat și cu legea sănătății – a se vedea la minutul 43:33 din film, d-na dr. Andronache anunță că sunt două dosare pe rolul Curții Constituționale, care trebuie susținute.

3 – Pecetluirea identității

Încă din anii comunismului, scriitorul Marin Preda spunea că nu poate fi numit intelectual cel care n-a citit Biblia. Capitolul Apocalipsa a fost revelat ca să ne avertizeze, că dacă nu ne trezim (apropo de Deșteptă-te române!) oamenii pot fi pecetluiți, adică cip-uți (haragma). Deci rolul profeției este să avertizeze, după cum spunea un înțelept, răul care nu s-a produs încă, poate și trebuie să fie evitat. Un exemplu fericit de acest fel îl avem tot în Biblie, cu cetatea Ninive.

Introducerea forţată şi in mare grabă a cipurilor în actele de identitate ale românilor ca și în acest card de „sănătate” deschide larg poarta COMPROMISULUI fără de care pecetluirea nu poate avea loc. Dumnezeu nu le permite să ne încalce libertatea de conştiinţă. Deci, ei nu pot sa ne implanteze direct în corp aceste cipuri si atunci recurg la această stratagemă (capcană a vrăjmaşului – spune primul vorbitor Liviu Constantinescu) prin care românii sunt determinaţi intr-un mod persuasiv, diabolic, să-şi doneze identitatea (date personale, elemente biometrice – amprente si imagine facială și chiar organele). Acceptând, nu numai că sântem reduși la statutul de numere (spune d-na Grațiela Botezatu la min.25:10) în fata unei maşini, prin digitalizarea informatiei, ci toate caracteristicile nostre fizice, unice si irepetabile sunt transformate în numere unice, adâncind și mai mult prăpastia dintre omul zidit de Dumnezeu ca slavă a Sa și identitatea numerică implementată de o mentalitate masonică. Prin acest COMPROMIS omul îsi dă acordul psihologic-aperceptiv si mental (dupa cum s-a esprimat într-un studiu Pr. Prof. Dr. Mihai Valică) pentru acțiunea finală, pecetluirea. Acest “acord” inconştient reprezinta PECETLUIREA IDENTITĂŢII, după care va veni mai uşor pecetluirea trupească, la care cel ce a acceptat pasiv, mai greu se va putea opune, pentru că este deja pecetluit psihologic și mental. Ca sa fie si mai clar vom lua ca exemplu “sindromul broaştei într-un pahar cu apă” şi anume, dacă încălzeşti un vas cu apă şi pui broasa în el, aceasta va sări “ca arsă”. Dar dacă pui broasca în acelaşi pahar şi dai focul “la mic”, temperatura creşte, creşte şi broasca “începe să se acomodeze” la mediu până crapă friptă. Aşa este şi cu noi. Dacă se spune “ de mîine implantăm cipul”, s-ar crea o tensiune mare care ar duce la o revoltă în masă. Dar dacă încet, încet, creează mediul pentru acceptarea cipurilor, atunci lumea va fi “mulţumită să fie friptă”.

dreptate.org.ro

Cărţile de identitate – o perspectivă mondială

În întreaga lume sunt introduse simultan sisteme de identificare
de înaltă tehnologie, care includ carduri inteligente, elemente biometrice
şi frecvenţe radio, conectate la baze de date uriaşe pentru a urmări
toate mişcările noastre. Să fie oare o coincidenţă ?

Astăzi, cardurile de identitate electronice tind să devină universale. Au fost emise deja carduri ‘inteligente’ pentru mai mult de 2,2 miliarde de persoane, adică 33% din populaţia lumii. Dintre acestea, peste 900 milioane deţin sisteme de identificare prin elemente de biometrie facială sau amprentă digitală. Potrivit planurilor actuale, până în 2012, peste 85% din populaţia lumii va avea astfel de carduri de identitate.

Campaniile împotriva introducerii cardurilor de identitate electronice au căutat să atragă atenţia asupra problemelor pe care le ridică aceste sisteme de identificare, de la invadarea intimităţii, fraudă, accesul neautorizat la bazele de date până la abuzurile care pot apărea şi crima organizată. Ca urmare, mulţi oameni se aşteaptă ca aceste carduri să nu fie obligatorii sau să fie retrase din circulaţie într-un viitor apropiat. Însă, realitatea ne sileşte să recunoaştem că, pe zi ce trece, cardurile câştigă teren pretutindeni în lume şi nu există obstacole serioase în calea introducerii lor pe scară mondială.

Chiar dacă aceste sisteme de identificare ridică o serie de probleme, ele sunt insuficiente pentru a opri introducerea cardurilor ‘inteligente’ în întreaga lume, pentru simplul motiv că ele se răsfrâng doar asupra noastră ca indivizi, şi nu asupra guvernelor, ceea ce înseamnă că problema este exclusiv una personală. Aceasta explică lipsa oricărui interes public pentru o dezbatere semnificativă pe marginea celei mai grave chestiuni a vremurilor în care trăim.

În realitate, nu importă care este justificarea publică a unor asemenea acte de identitate, cât ce rol au de fapt aceste sisteme de identificare. Probabil, guvernele lumii au ştiut întotdeauna că aceste acte de identitate nu vor opri terorismul, crima organizată, frauda etc, ci a existat dintotdeauna o altă raţiune pentru introducerea lor – un motiv pe care nimeni nu vrea să-l recunoască în mod deschis.

Există oare un plan coordonat la nivel internaţional pentru introducerea cărţilor de identitate electronice ?

Este posibil să aflăm mai multe dacă analizăm ce se întâmplă în lume. Este notabil faptul că nimeni nu pare să fi realizat un studiu cuprinzător sau demn de încredere asupra cărţilor de identitate electronice la nivel mondial. Încercarea de a dobândi o imagine sumară, chiar dacă incompletă, a ceea ce se petrece pe glob ne conduce la constatarea că sisteme performante de carduri ‘inteligente’ ajung la unele dintre cele mai sărace naţiuni din lume, unele în haos, război civil şi foamete, atât ţări mici, cât şi mari. Ajung la naţiuni cu culturi extrem de diferite, naţiuni care sunt aproape în întregime preindustrializate şi subdezvoltate, şi ajung întâi la aproape toate naţiunile islamice.

Toate acestea sunt prevăzute să aibă loc până la sfârşitul anului 2012. De pildă, pe 25 iunie 2009, India a anunţat că va continua introducerea cardurilor de identitate biometrice şi va încheia acest proces în 2011, ceea ce înseamnă înregistrarea a 1,2 miliarde de persoane în doar 18 luni.

În lume, există şi regiuni în care situaţia cardurilor este neclară. De exemplu, în unele state, precum Mozambic şi Zambia, există carduri biometrice pentru electorat, care nu sunt în mod oficial carduri de identitate naţionale. Însă, cardul de alegător tinde să devină card de identitate imediat după un an electoral, precum s-a întâmplat în Haiti. În aceste cazuri, sistemele de identificare performante au fost introduse odată cu democraţia …

Situaţii neclare există şi în Statele Unite ale Americii, Canada, Australia, din pricina unor nelămuriri în ce priveşte noile acte de identitate propuse populaţiei. Cu toate acestea, orice nelămurire, neclaritate sau nesiguranţă dispare în perspectiva globală: cardurile de identitate electronice sunt aproape pretutindeni în lume !

Introducerea simultană a unor modalităţi de identificare foarte asemănătoare în atât de multe ţări pare mai mult decât o coincidenţă. Dacă ar fi fost o problemă a statelor care ar fi dorit să-şi îmbunătăţească sistemele din iniţiativă proprie, acest lucru s-ar fi petrecut într-un interval de timp mult mai mare. În plus, este puţin probabil ca ele să adopte într-un număr atât de mare sisteme de identificare similare sau chiar identice. De aici se naşte întrebarea: stă acest fapt drept mărturie pentru o presiune internaţională nemaivăzută asupra statelor lumii pentru a adopta carduri de identitate electronice ?

Un alt lucru care reiese din imaginea sumară conturată asupra a ceea ce se petrece în lume pe glob este următorul: planurile de a introduce un sistem naţional de carduri de identitate în Uganda au fost anunţate într-un memorandum de înţelegere, datat 20 iunie 2008, trimis Fondului Monetar Internaţional (FMI). A cerut FMI unor naţiuni să adopte carduri biometrice, susţinând că acestea vor facilita accesul la sistemul bancar şi vor preveni frauda ?

Într-un exemplu diferit de promovare apuseană, Uniunea Europeană a sprijinit financiar introducerea de carduri de identitate biometrice în Republica Democrată Congo, chipurile pentru a ajuta la promovarea păcii prin urmărirea foştilor soldaţi şi foştilor luptători. Planul de a introduce carduri ‘inteligente’ în Somalia a făcut uz de o logică similară.

În Rwanda, cardurile biometrice au constituit o unealtă importantă în genocidul ruandez. Experienţa Rwandei este o ilustrare teribilă a cât de letale pot fi cardurile într-o naţiune aflată în război civil şi ridică întrebări stânjenitoare în ce priveşte implicarea occidentală.

Aceeaşi politică în Uniunea Europeană, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii

Introducerea universală a cardurilor de identitate electronice este doar mărturia vizibilă a unui proces invizibil. Politicile care afectează profund vieţile noastre şi ne răpesc libertăţile sunt stabilite în acorduri internaţionale secrete.

De exemplu, în iulie 2005, în cursul perioadei de 6 luni de conducere a Uniunii Europene, Marea Britanie a înaintat o propunere pentru carduri biometrice în Europa, în ciuda faptului că nu avea nici o autoritate de a face acest lucru, potrivit tratatelor Uniunii Europene de la acea vreme. Această propunere a evoluat ulterior într-o politică obligatorie a Uniunii Europene în Programul Haga pentru justiţie şi securitate.

Cu toate acestea, politicile de introducere a cardurilor de identitate, dezvoltate în secret, merg mult dincolo de identificare şi securitate. Într-un articol apărut în mai 2009 în cotidianul britanic The Guardian, Tony Bunyan afirmă că aceste acte de identitate sunt doar o unealtă care permite un plan mult mai vast de urmărire şi înregistrare a vieţii fiecărui individ:

,,‘Fiecare obiect pe care îl foloseşte o persoană, fiecare tranzacţie pe care o face şi aproape fiecare loc în care merge va crea o înregistrare digitală detaliată. Acest lucru va genera o abundenţă de informaţie pentru organizaţiile de securitate publică’, comportamentul fiind prezis şi evaluat de ‘maşini’ (termenul lor), care vor emite ordine către poliţişti fără întârziere. Propunerea prevede colectarea masivă de date personale cu privire la călătorii, detalii bancare, locaţii ale telefonului mobil, date medicale, utilizarea internetului, dosare penale oricât de mici, amprente şi poze digitale care pot fi extrase şi utilizate în diferite scenarii”.

Însă aceste lucruri nu se vor petrece doar în Europa, pentru că Statele Unite ale Americii şi Uniunea Europeană vor avea politici şi practici similare:

,,Este propus ca până în 2014 Uniunea Europeană să creeze o ‘zonă euro-atlantică de colaborare cu SUA în domeniul libertăţii, securităţii şi justiţiei’. Aceasta va depăşi cu mult colaborarea actuală şi înseamnă că politicile care afectează libertăţile şi drepturile oricărui individ din Europa nu vor fi stabilite la Londra sau Bruxelles, ci în întruniri secrete între conducătorii Uniunii Europene şi cei ai SUA”.

A fost acesta un răspuns la evenimentele de la 11 septembrie ? Nu, categoric nu, deoarece unele dintre aceste planuri au o istorie şi cronologie cunoscute ca datând dinainte de această dată, de pildă Taiwan 1997 şi India 1999. Putem detecta o preocupare continuă pentru bazele de date legate de acte de identitate încă de la cardul Australiei, care a fost învins în 1987. De asemenea, colaborarea dintre Uniunea Europeană şi SUA în domeniul securităţii datează – putem spune cu certitudine – de dinainte de 11 septembrie 2001, ca şi dezvoltarea de către Uniunea Europeană a bazelor de date de securitate care au fost aplicate protestatarilor politici.

Ce fac cardurile de identitate electronice ?

Noile carduri sunt precum un ‘lipici’ de tehnologie performantă, o interfaţă care uneşte toate bazele de date diferite ale statului şi conectează informaţia lor. Aceasta este semnificaţia funcţiei de identitate ,,multifuncţionale” a noilor carduri: un număr de identitate este cheia pentru accesul la toate serviciile şi la toate bazele de date. Un card, un număr urmăreşte o persoană de-a lungul activităţilor diverse, de-a lungul întregii sale vieţi şi a tot ceea ce face: angajare, taxe, sănătate, totul. Când numeroase baze de date sunt conectate între ele prin intermediul unei interfeţe comune, în acest caz numerele de identitate, ele funcţionează efectiv ca o singură ,,bază de date extrem de vastă”.

În The Guardian din 30 septembrie 2003, Alan Travis scria că ,,registrul de informaţii al cetăţenilor” din Marea Britanie va ,,uni toate informaţiile existente deţinute de guvern” despre cele 58 milioane de locuitori:

,,Va include numele, adresa, data naşterii, sexul şi un număr personal unic pentru a alcătui o bază de date ‘mai precisă şi mai transparentă’ decât înregistrările naţionale existente cu privire la asigurare, taxe, sănătate, paşaport, vot şi permis de conducere. (…) Decizia de a da cale liberă pentru registrul naţional al populaţiei fără nici o nevoie aparentă pentru o legislaţie nouă sau pentru vreo dezbatere publică este într-un contrast izbitor cu dezbaterea intensă a cabinetului care are loc acum cu privire la planul de carduri de identitate”.

Planul indian de identitate este un alt exemplu major. Potrivit unui articol apărut în Hindu pe 26 iunie 2009, ,,numerele de identificare unice şi baza de date vor fi conectate la agenţii precum Comisia Electorală a Indiei şi Departamentul de impozite pe venit. (…) În plus, vor fi folosite pentru a asigura servicii potrivit planurilor guvernului, precum sistemul de distribuţie publică şi Planul Naţional Rural de garantare a angajării pentru familiile care trăiesc sub limita sărăciei … şi pentru oferirea de asistenţă financiară şi de altă natură pentru nevoiaşi”.

Acesta este noul model de e-guvernare în întreaga lume. Din punct de vedere istoric, nu este prima oară când vedem sisteme de acest fel. El este foarte asemănător cu sistemul de identificare nazist, aşa cum s-a dezvoltat în cele din urmă, cu un Număr Personal Reich care lega toate celelalte baze de date. Sistemul de întocmire a registrului iniţial al populaţiei din date existente, baze de date anterioare este, de asemenea, extrem de asemănător cu practica nazistă.

De ce ar trebui să se acorde importanţă faptului că guvernul reuneşte date pe care le deţine deja ? Într-un raport pentru Institutul de Cercetare a Politicii Publice, Sir David Omand afirmă: ,,De îndată ce unei persoane i s-a atribuit un număr index unic, este posibilă obţinerea cu precizie de date din numeroase baze de date şi construirea unei imagini a vieţii acelei persoane – lucru care nu a fost autorizat în consimţământul iniţial pentru colectarea de date”. În 2006, Sir David Varney, conducătorul Guvernului Transformaţional, a prevestit că statul va cunoaşte ,,un adevăr profund despre cetăţeni pe baza comportamentului, experienţei, convingerilor, necesităţilor sau dorinţelor lor”.

Carduri de fidelitate şi culegerea de date

Să nu vorbim despre un stat poliţienesc, să vorbim despre cardurile de fidelitate din supermarketuri. Nu este mare diferenţa dintre un card de fidelitate şi un card de identitate electronic din punct de vedere al tehnologiei, de fapt cele din urmă par a fi urmaşele apropiate ale celor dintâi, concepute pentru un scop similar: culegerea de informaţii despre oameni. Pentru a putea urmări pe cineva, mai întâi trebuie să îl identifici.

Pentru a-şi eficientiza vânzările, corporaţiile vor să ştie cât mai multe despre clienţii lor şi au făcut o investiţie incredibilă în infrastructură pentru a culege şi analiza date despre ei. Până în anul 2004, Wal-Mart strânsese 460 terabiţi de informaţie despre clienţi, sau mai mult de dublul cantităţii de informaţie de pe internet. Majoritatea acestor date au fost culese de pe cardurile de fidelitate.

Guvernele au adoptat cardurile de identitate electronice pentru că magazinele au arătat ce tehnologie puternică şi eficientă reprezintă acestea – nu doar eficientă, ci profitabilă. Magazinele au demonstrat că ele pot urmări şi stabili profilul clienţilor lor pentru a descoperi obiceiurile lor de a cheltui, slăbiciunile şi sugestibilitatea lor, ce reclame au efect asupra lor. În plus, tehnologia utilizată nu numai că a funcţionat, ci a şi meritat investiţia făcută.

Pentru analizarea datelor de pe cardurile de fidelitate au fost elaborate programe puternice şi eficiente, precum ChoicePoint şi LexisNexis. Astăzi aflăm că o parte din aceste sisteme aflate în uz au fost folosite de FBI la alcătuirea listelor de suspecţi. Mai-marii zilei au realizat că aceeaşi tehnologie de stabilire a profilului unei persoane poate fi aplicată pentru găsirea teroriştilor, extremiştilor, disidenţilor politici sau oricărei alte categorii considerate de interes de către stat. Unele corporaţii pun la dispoziţia statului bazele de date pe care le deţin.

Când guvernul american a obţinut date personale despre votanţii din 11 ţări diferite din America Latină, pentru scopuri neprecizate, informaţiile au fost obţinute prin intermediul unor corporaţii particulare. De asemenea, majoritatea agenţiilor de securitate americane care colectează date oferă subcontracte şi circa 70% din bugetul lor merge către corporaţii particulare. Cu toate că cea mai mare parte a acestor cheltuieli ajunge la companii militare, corporaţiile de consum îşi au partea lor. Se întrezăreşte oare dezvoltarea unei simbioze între guvern şi corporaţiile particulare, în cadrul căreia cele două tabere participă cu tehnologie şi instrumentar şi colaborează în ce priveşte colectarea de date ?

Editorial 61

,,Supermarketul viitorului”, un articol din Evenimentul Zilei, din 26 septembrie 2004, afirma că încă din 2005 tehnologia RFID putea fi utilizată de marile companii de vânzare cu amănuntul. Occidentul cunoştea deja la acea oră ‘beneficiile’ acestei tehnologii

RFID: o tehnologie puternică de urmărire

Unul din instrumentele care a migrat de la cardurile de fidelitate la cardurile de identitate este cipul RFID (identitate prin radio-frecvenţă). El există în noul card de identitate din China şi va intra în componenţa tuturor cardurilor de identitate ‘inteligente’ noi.

RFID este un sistem de urmărire, conceput iniţial pentru a urmări marfa în lanţul de aprovizionare şi în depozitele de mărfuri. Cipuri mici permit citirea unui număr de serie şi a altor date potenţiale de la o distanţă de câţiva metri. Când un obiect etichetat cu RFID trece prin dreptul unui cititor, numărul său este înregistrat. Când cititoarele RFID sunt conectate la o reţea, este posibilă alcătuirea unei înregistrări a mişcărilor unui obiect (sau persoane) prin specificarea intervalelor de timp şi locurilor unde a fost înregistrat numărul RFID.

Cipul RFID din cardurile de fidelitate permite ca numele deţinătorului şi toate informaţiile personale aflate pe card să fie citite de la o distanţă de câţiva metri, fără cunoştinţa lui. Folosind tehnologia RFID, magazinele pot afla identitatea clienţilor lor de pe cardul de fidelitate de îndată ce aceştia intră în magazin, fără ca ei să ştie. Supermarketurile au plasat cititoare RFID în diferite locuri în magazin pentru a urmări mişcările clienţilor, pentru a vedea de pildă produsele la care s-au uitat dar nu le-au cumpărat, spre deosebire de produsele pe care le au în coş. De asemenea, unii au realizat foarte repede că cipurile RFID din unele produse, precum articolele de îmbrăcăminte, ar putea fi utilizate pentru a urmări persoanele care le-au cumpărat. Acest lucru este posibil deoarece, spre deosebire de codurile de bare, cipul RFID identifică fiecare articol cu un număr de serie unic, făcând diferenţa între articole identice.

Bazele de date uriaşe ale lanţurilor de magazine le-au permis să ţină o evidenţă a obiectelor cumpărate de fiecare din clienţii lor, adăugând numele acestora lângă numerele de serie RFID. Această extra-informaţie a fost extrem de utilă în ‘stabilirea profilului’ clienţilor. După introducerea cardurilor de identitate ‘inteligente’, magazinele îşi vor putea identifica clienţii într-un mod similar, citind identitatea lor direct din card …

Când angajatorii utilizează profilul stabilit

Unele corporaţii aplică deja profilul psihometric personalului lor şi potenţialilor angajaţi pentru a avea mână de lucru cu profil ,,corect” şi atitudini ,,corecte”. Să ne imaginăm cum ar fi ca tehnologia RFID să ne urmărească şi să ne stabilească un profil psihometric, afectându-ne prin aceasta întreaga viaţă … Este posibil oare ca această tehnologie – prin urmărirea noastră pretutindeni şi stabilirea unui profil – să dea naştere unei culturi corporatiste a conformităţii, fiind evident că cei care nu se înscriu în profilul corect vor fi concediaţi ?

Au existat numeroase exemple de angajatori care discriminează persoane pe temeiul afilierilor politice sau de sindicat. Biroul Comisarului pentru Informaţii din Marea Britanie a descoperit că multe companii foarte mari şi respectabile s-au pretat la aşa ceva, încălcând legea. Ce s-ar întâmpla dacă angajatorii ar folosi datele culese din sistemele de identificare şi analiza reţelelor sociale pentru a stabili profilul personalului, a le descoperi prietenii şi asociaţii şi orice afilieri ? Ce ar însemna pentru societate şi cultura politică dacă angajatorii corporatişti i-ar putea identifica şi discrimina pe activiştii politici şi sindicalişti, îngreunându-le posibilităţile de a obţine un loc de muncă ? Ar fi acest lucru compatibil cu democraţia ?

Profesorul emerit Sheldon S. Wolin, filozof politic la Universitatea Princeton, SUA, a avertizat cu privire la pericolul ,,totalitarismului inversat”, care ,,constă în exercitarea puterii totale fără a părea că o face, fără a înfiinţa lagăre de concentrare sau a impune uniformitate ideologică, sau a suprima forţat elementele disidente atâta vreme cât rămân ineficiente”. O asemenea putere, precum în SUA, arată ,,cum poate fi controlată democraţia fără a părea că este suprimată”.

Acest mecanism poate fi folosit cu uşurinţă pentru a controla disidenţa politică. Este suficient ca cei consideraţi indezirabili să nu-şi găsească un loc de muncă, să fie marginalizaţi, sau doar să li se refuze orice promovare. Sau, în cazul în care profilul lor psihometric scoate în evidenţă unele slăbiciuni şi vulnerabilităţi psihice sau oarecare indiscreţii din trecut, acestea ar putea fi utilizate împotriva opozanţilor faţă de politica guvernului.

Supravegherea populaţiei şi controlul social

China a devenit un laborator atât pentru capitalism, cât şi pentru dezvoltarea noilor tehnologii de supraveghere şi ,,securitate internă”. Naomi Klein a scris pe larg despre acest subiect în cartea sa Doctrina Şoc şi în articole precum ,,Ochiul atotvăzător al Chinei” şi ,,Jocurile Olimpice: dezvăluirea statului poliţienesc 2.0”.

Unii oameni influenţi par să fi hotărât că, în condiţii de inegalitate şi nedreptate socială, capitalismul funcţionează cel mai bine. Un produs secundar al acestei stări de lucruri este instabilitatea provocată de amărăciunea şi resentimentul cauzate de confiscarea pământului şi resurselor şi de silirea ţăranilor să părăsească pământul pentru a deveni muncitori în fabrici în condiţii grele şi prost plătiţi, trăind în mahalale sărace insuportabile. Aşa cei bogaţi devin mai bogaţi jefuind oamenii obişnuiţi, cooptând puterea statului pentru aceasta.

Acesta este motivul pentru incidenţa extrem de mare a revoltelor, ,,tulburărilor” şi tensiunii sociale din China de astăzi. Occidentul a încercat să ofere Chinei stabilitate şi să ţină capacul deasupra oricărei tulburări dându-i acces la cea mai nouă tehnologie de supraveghere şi securitate, pentru a o transforma într-o dictatură mai eficientă. Noile tehnologii care sunt testate în laboratorul social al Chinei pot fi adoptate şi aplicate ulterior în alte părţi ale lumii.

Un exemplu bun ar fi tehnologia de recunoaştere facială, furnizată Chinei de SUA, în mod ilegal, ca autorităţile chineze să-i poată identifica mai uşor pe agitatori într-o mulţime, sau doar să urmărească mişcările persoanelor de interes şi să afle identitatea oricărei persoane cu care se întâlnesc şi vorbesc. Sistemele de recunoaştere pot identifica astăzi un chip dintr-un milion, îndeajuns de precis pentru a găsi un chip într-un oraş. Cât de bine se potriveşte această tehnologie cu baza de date de imagini digitale furnizate de sistemul de identificare al Chinei …

Şi RFID are aplicaţii în aparatul de securitate al statului. China pune în circulaţie cititoare RFID portabile pentru poliţiştii săi, ca ei să poată afla identităţile oamenilor de pe cardurile lor de identitate. Statul chinez a adoptat mai degrabă practica înăbuşirii revoltelor decât aceea de a interveni pentru a le pune capăt: în loc să-i aresteze pe loc pe participanţi, poliţia îi identifică doar, pentru a-i aresta unul câte unul când li se pare potrivit. Pentru această identificare sunt utilizate tehnologiile de supraveghere şi CCTV (adică, televiziune cu circuit închis). RFID are o aplicaţie evidentă: identităţile tuturor persoanelor prezente într-o mulţime ar putea fi culese de un poliţist în civil, amestecat în mulţime, cu un cititor RFID.

Tehnologia RFID poate fi utilă şi statelor cu populaţii mobile. De exemplu, India anticipează migrarea unui număr mare de persoane din populaţia rurală către oraşe. Ea intenţionează să folosească o combinaţie de RFID şi sisteme de informare geografică bazate pe GPS pentru a înregistra în mod automat migrarea votanţilor sau schimbarea reşedinţei şi a aduce la zi baze de date precum registrul electoral. Această combinaţie ar fi utilă şi autorităţilor chineze, care se confruntă cu migrarea unui număr mare de ţărani către oraşe, în mod ilegal, pentru a munci, formând o subclasă socială instabilă şi imposibil de urmărit.

Prin urmare, acesta este tiparul care trebuie aplicat în alte părţi: inegalitate crescândă, mahalale în creştere şi tulburări controlate prin securitate ?

O asemenea deplasare a populaţiei este un fenomen global, iar Banca Mondială are un rol explicit în promovarea lui, afirmând că urbanizarea şi migrarea sunt lucruri bune şi necesare. Aşa cum este descris în cartea profesorului Mike Davis, Planeta mahalalelor, o parte uriaşă a populaţiei lumii trăieşte în mahalale – un simptom al inegalităţii şi exploatării crescânde. Şi aceasta este o tendinţă în creştere, nu numai în ţări îndepărtate, ci şi în occident.

În SUA, oraşele mor, cartiere întregi şi în unele cazuri districte întregi sunt dărâmate de buldozere, iar locuitorii sunt deposedaţi. Starea populaţiei din Detroit aminteşte de situaţia din New Orleans după trecerea uraganului Katrina, unde antreprenorii militari particulari îşi asumă puteri guvernamentale în zone de administrare urbană marcate pentru curăţare în masă. Aceasta este manifestarea occidentală a unui tipar mondial.

Ţinând cont de cele de mai sus, asamblate ca într-un joc de puzzle – carduri de identitate ‘inteligente’ introduse printr-un program coordonat la nivel mondial, un vast aparat de supraveghere, monitorizare şi control a oricărei mişcări de pe glob, şi într-un plan mai înalt un nou tip de guvernare, o formă de autocraţie mascată, întemeiată pe controlul vieţii tuturor oamenilor de pe planetă – realizăm că lumea în care trăim nu va deveni un loc mai plăcut, mai frumos …

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 61/ianuarie-februarie 2011

Noi metode de urmărire şi supraveghere ale cetăţenilor

O altă tendinţă a guvernării actuale este sporirea într-un grad fără precedent a măsurilor de urmărire şi supraveghere ale cetăţenilor, care seamănă izbitor cu metodele utilizate de statul totalitar. Ideile expuse de George Orwell în romanul său 1984 sunt puse în practică în mod strălucit şi chiar depăşite cu brio, lucru facilitat printre altele de progresele deosebite ale ştiinţei şi tehnologiei actuale, dar şi de descreştinarea accelerată a societăţii şi pierderea reperelor morale.

Deşi guvernarea susţine că ia astfel de măsuri pentru a lupta împotriva infracţionalităţii şi terorismului, acesta este un pretext extrem de şubred care se spulberă în faţa metodelor utilizate şi a anvergurii acţiunilor întreprinse de autorităţi, care dezvăluie un scop mult mai cumplit. Printre aceste măsuri, unele şocante, am putea enumera: interceptarea convorbirilor telefonice şi corespondenţei electronice, îndemnarea cetăţenilor să se spioneze între ei, eludarea legilor şi a regulilor intimităţii cetăţenilor, urmărirea şi introducerea în bazele de date ale instituţiilor de securitate a unor persoane care nu au săvârşit nici o infracţiune, utilizarea de către poliţie, pentru cetăţenii propriei ţări, a echipamentelor specifice zonelor de război etc.

Pentru ca oamenii să accepte mai uşor toate aceste fărădelegi oficiale, a fost agitat spectrul terorismului şi au fost înscenate atentate. Televiziunea şi presa au lucrat agresiv pentru schimbarea mentalităţii societăţii în vederea minimalizării până la anulare a intimităţii personale şi acceptării ideii de a trăi extrem de expus. Dar să ridicăm un pic vălul şi să vedem despre ce este vorba …

» După atentatul de la 11 septembrie 2001, conducerea Statelor Unite ale Americii a construit o reţea uriaşă de spionaj şi urmărire. Cotidianul american The Washington Post a realizat o anchetă extinsă, pe o perioadă de 2 ani, referitoare la serviciile secrete americane, la care au lucrat 20 jurnalişti.

Această anchetă jurnalistică a constat în analizarea a mii de documente şi realizarea a sute de interviuri cu persoane implicate în programele de informare americane. În urma ei, jurnaliştii au reuşit să schiţeze o imagine a edificiului ridicat de guvernul federal american; toate acestea în pofida oficialităţilor care se străduiesc să păstreze cu tărie secretul în ce priveşte serviciile secrete şi programele pe care le derulează. Atitudinea lor este firească până la un punct (după cum le spune şi numele, serviciile sunt ‘secrete’), însă luând aminte la informaţiile oferite de cotidianul american, se naşte întrebarea: care sunt scopurile reale ale acestei reţele extrem de vaste ?

Câteva cifre

La câteva zile după atacurile din 11 septembrie 2011 asupra turnurilor gemene ale World Trade Center din New York, Congresul american a aprobat suplimentarea bugetului apărării interne cu 40 miliarde de dolari. În 2002 a mai alocat 36,5 miliarde de dolari, iar în 2003 alte 44 miliarde de dolari. Şi acesta a fost doar începutul. În 2009, bugetul comunităţii americane de informaţii a fost evaluat la 75 miliarde de dolari; cifra este de 2 ori şi jumătate mai mare decât cea din 2001. În plus, cifrele sunt estimative deoarece nu cuprind bugetul Departamentului Apărării şi al altor agenţii guvernamentale strict secrete.

În Statele Unite ale Americii există 45 agenţii guvernamentale angajate în activităţi strict secrete, care au 1.271 subunităţi şi 1.931 companii particulare, care conlucrează în programe complexe legate de terorism, securitate internă şi spionaj. Ele deţin 10.000 locaţii pe tot teritoriul Americii în care sunt amplasate instituţii secrete. Numai în Washington şi împrejurimile lui există 33 complexuri de clădiri destinate activităţilor de securitate naţională. Acestea ocupă un spaţiu echivalent cu 3 clădiri ale Pentagonului sau 22 clădiri ale Capitoliului, sediul Congresului SUA. Clădirile deţin un echipament impresionant atât cantitativ, cât şi calitativ, operat de armate de analişti şi specialişti, şi sunt bine păzite de alte armate de agenţi federali, dotaţi cu batalioane de maşini blindate şi dispozitive electronice.

Aceste agenţii elaborează anual 50.000 rapoarte secrete – volumul este atât de mare, încât multe sfârşesc ca maculatură. Numărul angajaţilor tuturor acestor instituţii a crescut foarte mult – circa 854.000 persoane au acces la informaţii clasificate ca ‘top secret’. În prezent, doar Agenţia de contrainformaţii militare a Pentagonului dispune de 16.500 de angajaţi, faţă de 7.500 câţi avea în 2002.

Zilnic, Agenţia Naţională de Securitate a SUA interceptează 1,7 miliarde de email-uri, apeluri telefonice, înregistrări video şi audio, pe care le sortează în 70 baze de date diferite. Se estimează că la fiecare 6 ore, agenţia culege tot atâtea date câte sunt stocate în întreaga Bibliotecă a Congresului.

Multe instituţii şi programe sunt strict secrete. De pildă, există un grup de programe ultra-secrete al Departamentului Apărării, numit Programe cu Acces Special, codurile date de Pentagon pentru acestea întinzându-se pe 300 pagini. Comunitatea de informaţii are sute de alte programe şi fiecare dintre aceste sute de programe are sute de sub-programe, fiecare sub-program fiind cunoscut de un număr limitat de oameni, astfel că asamblarea datelor a devenit aproape imposibilă.

În urma investigaţiei, jurnaliştii au recunoscut că volumul de informaţii referitor la sistem este pur şi simplu prea mare, caracterizând fenomenul prin 3 atribute: vast, incontrolabil şi secret. Un secretar de stat din domeniul apărării a afirmat: ,,Numai o singură fiinţă din univers ştie exact câte programe ultra-secrete desfăşoară agenţiile de informaţii americane şi aceea este Dumnezeu”.

Implicarea agenţiilor statale şi locale

Pentru a da o amplitudine mai mare urmăririi, agenţiile guvernamentale au alipit la tentaculele caracatiţei informative toate forţele de aplicare a legii de la nivel statal şi local. Scopul este ca fiecare agenţie statală şi locală de aplicare a legii să ofere forţelor federale informaţii pentru a susţine lucrarea Biroului Federal de Informaţii (FBI). Această parte a reţelei cuprinde 3.984 organizaţii locale, statale şi federale, fiecare cu propriile responsabilităţi şi jurisdicţii în domeniul luptei contra terorismului. Printre acestea se numără poliţia locală, birourile Departamentului Securităţii Interne de la nivel local şi, nu în ultimul rând, investigatorii militari.

În acest scop, agenţiile statale şi locale au primit dispozitive bazate pe tehnologii performante, utilizate de armata americană pe câmpurile de luptă din Irak şi Afghanistan. Poliţiştii folosesc astăzi camere video cu infraroşii care iau imagini digitale ale numerelor maşinilor şi le analizează aproape instantaneu, oferind multiple informaţii despre proprietari, ca nume, adresă, eventual cazier sau înscrierea într-o listă de terorişti; scanere portabile fără fir pentru amprente pentru a verifica identitatea motocicliştilor, care au fost folosite în Irak pentru colectarea de date biometrice etc.

La graniţele cu Mexic şi Canada, Agenţia de Protecţie a Graniţelor şi Vămilor întrebuinţează drone echipate cu camere video cu 30 cadre pe secundă, care au fost utilizate în războaiele din Kosovo, Irak şi Afghanistan pentru a urmări duşmanii. În Arizona, Unitatea de recunoaştere facială a şerifului din districtul Maricopa foloseşte un echipament răspândit în zonele de război, care înregistrează lunar 9.000 imagini faciale biometrice. Dispozitivele de identificare şi înregistrare biometrică a cetăţenilor sunt foarte des întâlnite şi uzitate.

Directorul Departamentului de Poliţie din Memphis, Tennessee, Larry Godwin, care a făcut un număr record de arestări folosind aceste tehnologii noi, afirmă: ,,Acum avem dispozitive pe care nu le aveam înainte. Pe unele le putem menţiona. Pe altele nu”.

Toate acestea au fost posibile prin acordarea de fonduri uriaşe. Din 2003 încoace, Departamentul Securităţii Interne a alocat autorităţilor statale şi locale 31 miliarde dolari pentru ca acestea să-şi îmbunătăţească capacitatea de a descoperi şi neutraliza terorişti. În plus, sume mari de bani vin de la bugetele statale şi locale, care sunt însă prea răspândite pentru a putea fi estimate.

Dar cazurile de terorism sunt extrem de rare, astfel că echipamentele militare performante sunt folosite cel mai adesea pentru prevenirea infracţionalităţii.

Pe cine urmăreşte sistemul ?

Se naşte întrebarea firească: pe cine urmăreşte acest aparat vast de securitate internă, atât de bine echipat ? Pentru ce şi pentru cine a fost astfel dotat ? Sistemul culege, stochează şi analizează informaţii despre mii de cetăţeni americani şi rezidenţi, dintre care mulţi nu au comis nici o infracţiune. Însă administraţia Obama socoteşte că această urmărire a cetăţenilor este necesară în modul în care ţara luptă cu terorismul.

Ultimele reglementări de securitate internă prevăd ca orice infracţiune, oricât de mică ar fi, să fie înregistrată la centrele criminalistice locale. Amprentele astfel obţinute sunt strânse în baza de date a FBI-ului din Clarksburg, Virginia de Vest, care deţine actualmente 96 milioane de seturi de amprente. Aici sunt stocate atât amprentele colectate pe teritoriul SUA, cât şi cele adunate de autorităţile americane de la prizonieri din Arabia Saudită, Yemen, Irak, Afghanistan.

Începând din 2010, Departamentul Securităţii Interne, Departamentul Apărării şi FBI îşi pot cerceta reciproc bazele de date de amprente. Myra Gray, conducătorul Agenţiei de Administrare a Identităţii Biometrice din cadrul Departamentului Apărării, a declarat recent: ,,Din fericire, într-un viitor nu foarte îndepărtat, relaţia noastră cu aceste agenţii federale – alături de agenţiile statale şi locale – va fi una complet simbiotică”.

În acelaşi timp în care FBI îşi extinde baza de date de amprente din Clarksburg, agenţia construieşte o altă bază de date vastă, controlată de oamenii care lucrează într-o criptă strict secretă de la etajul IV al clădirii FBI-ului din Washington. Această bază de date, denumită Gardianul, stochează profilele a zeci de mii de americani şi rezidenţi legali care nu au comis nici o infracţiune. Cum au ajuns aceştia în baza de date a FBI-ului ? Ei bine, un şerif, un poliţist de trafic sau chiar un vecin a considerat că ei par a acţiona suspect.

Rapoarte de activitate suspectă

Gardianul face parte dintr-un program nou de urmărire, intitulat Iniţiativa Naţională de Raportare a Activităţii Suspecte. Guvernul defineşte o activitate suspectă ca fiind un ,,comportament remarcat care oferă în mod rezonabil indicii cu privire la planuri pre-operaţionale legate de terorism sau alte activităţi criminale” legate de terorism. Investigatorii FBI şi cei din cadrul diverselor servicii secrete de informaţii ale statului folosesc rapoartele de activitate suspectă pentru a determina, de exemplu, dacă o persoană cumpără îngrăşământ pentru a face o bombă sau pentru a planta roşii; dacă o alta plănuieşte să otrăvească apa de băut a unui oraş sau face studii pentru un test de metalurgie; dacă persoanei care fotografiază un feribot îi place cum arată sau urmăreşte să-l arunce în aer etc.

Dacă Iniţiativa Naţională de Raportare a Activităţii Suspecte va funcţiona conform aşteptărilor, într-o bună zi, baza de date Gardianul ar putea conţine nu numai informaţiile deţinute de FBI, ci şi dosarele trimise de la toate agenţiile federale, statale şi locale. Dar cum sunt colectate datele ? Un raport de activitate suspectă emis de o persoană este înaintat unui Centru de fuziune local pentru investigaţii suplimentare; la centru, un ofiţer decide dacă să-l respingă ca inofensiv sau să-l înainteze către cea mai apropiată unitate de terorism a FBI; aici, raportul este introdus în baza de date Gardianul, ulterior FBI culegând mai multe informaţii despre persoanele implicate şi, în funcţie de rezultatul tuturor acestor cercetări, dosarul va fi închis sau persoanele vor fi urmărite.

Centre de fuziune

Potrivit site-ului Departamentului Securităţii Interne, centrele de fuziune ,,servesc ca focare la nivel statal şi local pentru primirea, analizarea, strângerea şi răspândirea de informaţii legate de ameninţări teroriste între guvernul federal şi partenerii statali, locali şi din sectorul particular. Amplasate în state şi zone urbane majore din întreaga Americă, centrele de fuziune sunt situate unic pentru a împuternici linia frontului de apărare a legii, siguranţa publică, serviciul de pompieri, răspunsul de urgenţă, sănătatea publică şi personalul de securitate din sectorul particular pentru a înţelege implicaţiile locale ale informaţiilor secrete naţionale, permiţând astfel oficialităţilor locale să protejeze mai bine comunităţile lor”.

În SUA, există actualmente o reţea de 72 centre de fuziune înfiinţată în 2003, care permite guvernului centralizarea informaţiilor oferite de diferite agenţii statale şi locale cu privire la diverse persoane de naţionalitate americană sau rezidente, de genul: date personale şi de afaceri, carnete de conducere, taxe locale, infracţiuni locale, cazier etc. Departamentul Securităţii Interne afirmă că nu ştie câţi bani cheltuieşte an de an pentru întreţinerea şi dezvoltarea centrelor de fuziune.

În prezent, agenţiile federale încearcă să unifice bazele de date, pentru ca într-un viitor apropiat orice instituţie guvernamentală să poată avea acces la ele. Departamentul Apărării este de asemenea interesat de baza de date Gardianul, oferind informaţii privind personalul militar, ca şi dosare ale persoanelor suspectate că urmăresc bazele americane sau ţintesc personalul american. În plus, Departamentul Securităţii Interne a creat o cale separată prin care autorităţile statale şi locale, cetăţenii particulari şi firmele să trimită rapoarte de activitate suspectă către FBI şi departament spre analizare. De asemenea, în 2008, FBI a înfiinţat o secţiune nesecretă a bazei de date Gardianul, în cadrul căreia agenţiile locale şi statale să poată stoca rapoarte de activitate suspectă şi să le poată revizui pe cele trimise de colegii lor din alte state.

În comunitatea americană de informaţii şi contrainformaţii există dezbateri aprinse privind eficienţa rapoartelor de activitate suspectă, ca şi preocupări privind încălcarea intimităţii cetăţenilor care nu sunt de fapt acuzaţi de nimic. Philip Mudd, expert în contraterorism în cadrul CIA vreme de 20 ani şi funcţionar naţional de securitate de vârf al FBI până la retragerea sa în urmă cu un an, a declarat: ,,Este ineficient la nivel de resurse. (…) Orice persoană care nu este cel puţin suspectată că face ceva criminal nu ar trebui să fie înregistrată într-o bază de date”. Charles Allen, funcţionar senior al CIA vreme îndelungată, care a condus ulterior Biroul de informaţii al Departamentului Securităţii Interne până în 2009, afirmă deschis că unii specialişti sunt sceptici că rapoartele de activitate suspectă sunt eficiente în descoperirea de terorişti. Aceasta deoarece – precum spune Richard Lambert Jr., agent special al FBI din Knoxville – ,,99% din rapoarte nu au succes sau nu conduc nicăieri”.

Urmărind ancheta cotidianului Washington Post, ca şi alte ştiri din mass-media, se poate observa că lumea ultrasecretă a serviciilor de informaţii americane – şi nu numai, fiindcă şi alte democraţii precum Marea Britanie şi Israel, pentru a numi două dintre ele, cunosc asemenea măsuri de securitate internă – a devenit asemenea unui monstru mitic cu mai multe capete. La o întrunire cu forţele poliţieneşti, secretarul de stat pentru securitate internă, Janet Napolitano afirma că securitatea internă are nevoie de o nouă arhitectură care să includă ,,guvernul, agenţiile de aplicare a legii, sectorul particular şi cetăţenii deopotrivă” …

» Cetăţenii sunt invitaţi şi chiar îndemnaţi să facă parte din reţeaua de urmărire şi supraveghere. Departamentul Securităţii Interne a lansat o nouă campanie de urmărire a cetăţenilor, numită ,,Dacă vezi ceva, spune ceva”. Prin aceasta, oficialităţile americane îi îndeamnă pe oameni să identifice şi să raporteze orice atitudine, gest sau acţiune suspectă legată de terorism, infracţiuni şi alte ameninţări pe care le remarcă la cei din jurul lor pe stradă, în magazine, în mijloacele de transport în comun etc.

Stiri 61 6

Afiş postat de Autoritatea Metropolitană de Transport a oraşului New York, pe care scrie: ,,Anul trecut, 1.944 new-yorkezi au văzut ceva şi au spus ceva. Vă mulţumim că ţineţi ochii şi urechile larg deschise şi nu păstraţi suspiciunile pentru voi înşivă. Dacă vezi ceva, spune ceva. Spune unui poliţist sau unui angajat al Autorităţii Metropolitane de Transport, sau sună la 1-888-NYC-SAFE

Ea a fost introdusă iniţial de Autoritatea Metropolitană de Transport a oraşului New York şi finanţată parţial cu 13 milioane dolari din Programul de fonduri pentru securitatea tranzitului, înfiinţat de Departamentul Securităţii Interne. Pe şoselele americane au început să apară de asemenea semne de trafic cu mesajul ,,Dacă vezi ceva, spune ceva” sau ,,Raportează activitatea suspectă” (foto).

Stiri 61 7

Pe 6 decembrie 2010, secretarul de stat pentru securitate internă, Janet Napolitano anunţa crearea unui parteneriat între departamentul său şi compania Walmart, pentru a-i încuraja pe americani să joace un rol mai activ în asigurarea siguranţei publice. Walmart este cea mai mare companie din domeniul comerţului cu amănuntul la nivel mondial şi cea mai mare companie din lume după cifra de afaceri.

Parteneriatul presupune rularea unui scurt mesaj video pe un ecran la ieşirile din sutele de magazine ale companiei Walmart, care cere cumpărătorilor să contacteze autorităţile locale de aplicare a legii pentru a raporta activităţi suspecte observate în magazin şi în vecinătatea acestuia. Campania a fost lansată în decembrie 2010 în peste 230 magazine Walmart, în următoarele săptămâni alte 588 magazine ale companiei din 27 state americane alăturându-se ei.

În ultimele 5 luni, Departamentul Securităţii Interne a lucrat cu partenerii săi federali, statali, locali şi din sectorul particular, precum şi cu Departamentul de Justiţie pentru a extinde acţiunea ,,Dacă vezi ceva, spune ceva” şi Iniţiativa Naţională de Raportare a Activităţii Suspecte în toată ţara. Printre cei implicaţi în campanie se numără: Mall of America, Asociaţia Americană a Hotelurilor şi Pensiunilor, Amtrak, Autoritatea de Transport din Zona Metropolitană Washington, industria aviatică, ligi sportive însemnate.

La un forum internaţional găzduit de Fundaţia germană pentru politici publice Marshall, care a avut loc în luna noiembrie 2010 în Halifax, Noua Scoţie, Janet Napolitano declara: ,,Cetăţenii înşişi din ţările noastre trebuie să înţeleagă … faptul că ei au un rol important în dejucarea atacurilor teroriste, în aceeaşi măsură ca autorităţile”.

Este notabil faptul că, de câţiva ani, în Marea Britanie se desfăşoară o campanie similară. În oraşele britanice, la fiecare câteva sute de metri au fost instalate panouri cu diferite imagini şi cu mesajul ,,Dacă bănuieşti ceva, raportează”. Urmărirea şi bănuirea vecinului, colegului sau chiar prietenului a devenit datorie civică.

Stiri 61 8

Un astfel de afiş din Marea Britanie, pe care scrie: ,,Aceste substanţe chimice nu vor fi utilizate pentru o bombă, deoarece un vecin a raportat recipientele aruncate la gunoi. Să nu ai încredere în alţii. Dacă bănuieşti ceva, raportează. Linie telefonică anti-teroristă confidenţială – sună la 0800 789 321”.

Cetăţenii sunt îndemnaţi să-i urmărească pe cei care fotografiază şi/sau studiază anumite locuri şi camerele video de supraveghere, circulă cu dube, folosesc calculatoare sau telefoane mobile, au gunoiul prea plin sau încărcat cu obiecte dubioase. În plus, mesajele înscrise pe panouri sunt relevante: ,,Să nu ai încredere în alţii. Dacă bănuieşti ceva, raportează”, ,,Încrede-te în simţurile tale” (foto) etc. Simpla bănuire a unei persoane poate conduce la înregistrarea sa într-o bază de date şi trecerea pe o listă de potenţiali terorişti.

Stiri 61 9

» Dacă subscriu la aceste acţiuni, cetăţenilor li se acordă recompense materiale. Britanicii nu se limitează doar la a-i îndemna pe oameni să-şi urmărească vecinii sau cunoscuţii, ci au ajuns să ofere recompense băneşti celor care-i spionează pe ceilalţi şi raportează diferite infracţiuni, precum persoane ai căror câini fac mizerie, persoane care aruncă sau depozitează gunoi în locuri inadecvate, pictează graffiti etc.

De pildă, Consiliul Waltham Forest din nordul Londrei a lansat o campanie prin care se acordă 150 lire sterline celui care oferă informaţii şi în urma sesizării sale are loc o condamnare, şi 500 lire sterline dacă sentinţa este maximă. Acesta este cel mai recent exemplu dintr-o serie de acţiuni ale consiliilor orăşeneşti sau municipale care plătesc cetăţenii pentru informaţii despre diverse infracţiuni.

Unele consilii locale britanice plătesc copiii pentru ca aceştia să ofere informaţii. Consiliul Ealing din vestul Londrei angajează sute de supraveghetori ai străzilor juniori, care au vârste cuprinse între 8-10 ani. Consiliul Harlow, Essex, foloseşte 25 de ‘campioni ai scenelor străzii’ cu vârste între 11-14 ani care sunt încurajaţi să raporteze vandalismul pe autobuze, vehiculele abandonate, gunoiul aruncat în locuri inadecvate etc.

Alte autorităţi locale recrutează voluntari adulţi şi se estimează că cel puţin 4.841 persoane patrulează pe străzi în timpul liber. Un purtător de cuvânt al Alianţei contribuabililor declara: ,,Oamenii sunt sătui să fie urmăriţi de consiliile lor locale. Există căi mult mai constructive şi eficiente de a încuraja oamenii să se supună legii. Această iniţiativă ne va costa scump în termeni financiari şi de vătămare a spiritului comunităţii”.

Pe 9 februarie 2010, Departamentul pentru Comunităţi şi Guvernare locală a lansat Planul copilului spion, în cadrul căruia copiii-spion vor fi încurajaţi să-şi raporteze vecinii cu locuinţe neîngrijite, înconjurate de gunoaie etc. Planul a fost lansat de ministrul responsabil cu comunităţile, John Denham şi ministrul afacerilor interne, Alan Johnson. Acesta din urmă a făcut apel la ,,o armată de campioni ai comunităţii pentru înfruntarea comportamentului anti-social”. Însă criminologul dr. David Green de la Institutul pentru Studierea Societăţii Civile Civitas declara: ,,Un plan ca acesta poate fi speculat cu uşurinţă de tineri. Mi-e teamă că va deveni un permis pentru copii să hărţuiască oamenii”.

O iniţiativă britanică similară este intitulată Ochii internetului şi oferă compensaţii băneşti celor care controlează camerele de supraveghere CCTV (televiziune cu circuit închis) instalate pe străzi şi în locurile publice. În Marea Britanie, există ,,peste 4 milioane de camere de supraveghere, însă sub control permanent se află doar una din 10.000. Planul propune o monitorizare non-stop a înregistrărilor prin internet”, afirmă Tony Morgan, unul dintre coordonatorii proiectului. Voluntarii se pot angaja să urmărească până la 4 camere video, iar proiectul este gândit ca un joc în care participanţii obţin punctaj care se premiază dacă reuşesc să identifice activităţi suspecte. La sfârşitul lunii, supraveghetorul cel mai atent şi cu cel mai mare punctaj va primi o recompensă de 1.000 lire sterline.

Charles Farrier, director al grupului Fără CCTV, declara: ,,Este o idee înspăimântătoare pentru un joc şi va crea un paradis al urmăritorilor. Este un lucru care ar trebui oprit. Nu numai că va încuraja o mentalitate de spionare primejdioasă, ci va conduce şi la încălcări periculoase ale drepturilor civile”.

» Agenţii federali nu vor să piardă nici o sursă din care s-ar putea afla informaţii. Foşti agenţi FBI ajută autorităţile locale să instruiască mii de gunoieri din toată ţara pentru a deveni o forţă naţională de spionaj intern. Programul numit Urmărirea Gunoiului este deja în derulare în 100 comunităţi din SUA şi, deşi susţine că se ocupă cu anunţarea accidentelor, incendiilor sau urgenţelor, include raportarea ,,oricărui lucru neobişnuit” şi a ,,situaţiilor suspecte”.

Programul se aseamănă cu un altul, denumit Urmărirea Autostrăzii, care înainte de a pierde finanţarea guvernului folosea foşti agenţi CIA şi FBI pentru a instrui şoferii de autobuze, camioane şi furgonete să devină ,,vânători de terorişti”. El aminteşte de asemenea de Operaţiunea TIPS, o acţiune care încuraja oamenii care aveau acces în casele americanilor, precum instalatorii de cabluri sau reparatorii de telefoane, să raporteze autorităţilor dacă văd ceva socotit suspect. Operaţiunea TIPS a fost interzisă explicit în 2003, prin votarea Actului de Securitate a Ţării, la cererea liderului de atunci al majorităţii, Dick Armey.

» Dacă un cetăţean american doreşte să cumpere astăzi o casă sau o maşină, trebuie să dovedească că nu este terorist. În septembrie 2008, guvernul federal a introdus o nouă reglementare care este aplicată deja de o parte a companiilor americane. Comisia Federală pentru Comerţ a amânat de mai multe ori introducerea acestei reglementări, dar la 1 ianuarie 2011 ea a intrat în vigoare.

Această reglementare cere comercianţilor de maşini, băncilor, uniunilor de credit şi altor creditori şi instituţii financiare să adopte măsuri suplimentare pentru a preveni furtul de identitate şi frauda. Pe lista aşa-numiţilor creditori se află şi medicul de familie. Aceştia au obligaţia de a verifica dacă o persoană care cere finanţare sau cumpără cu bani lichizi un bun scump se află pe o listă de terorişti sau organizaţii teroriste cunoscute sau suspecte. Ca urmare, clienţilor li se cer informaţii personale – numărul de securitate socială, data naşterii, să răspundă la 5 întrebări gândite pentru a confirma că este cine spune că este.

Este posibil deja ca o firmă să primească pedepse civile sau să fie nevoită să restituie banii băncii care a oferit împrumutul, dacă nu îşi face ‘datoria’ de a se asigura că un client nu comite furt de identitate. De la 1 ianuarie 2011, consecinţa săvârşirii acestei infracţiuni federale este amendă şi închisoare. Pe de altă parte, unii funcţionari din domeniul vânzărilor de maşini au afirmat că nu s-au confruntat niciodată cu un caz de furt de identitate, adăugând că astăzi majoritatea furturilor de identitate are loc prin intermediul internetului. Încă o măsură care se dovedeşte a nu fi necesară, nici eficientă, şi care nu face decât să hărţuiască oamenii şi să creeze un climat de neîncredere şi suspiciune în societatea contemporană.

» Dorinţa autorităţilor de a controla vieţile oamenilor este tot mai manifestă. Recent, o unitate de salubritate din Pennsylvania a anunţat proprietarii că delegaţii săi vor inspecta toate clădirile deservite de reţeaua sa de ţevi de scurgere, pentru că aşa cere Agenţia de Protecţia Mediului. Scrisoarea îi informează pe proprietari că inspecţiile vor dura probabil numai 15 minute, însă toate proprietăţile ,,vor fi considerate o sursă de risipă de apă curată, până când se poate realiza o inspecţie”.

Potrivit unităţii de salubritate, măsura doreşte să împiedice ca apa curată din surse precum pompe de epuizment sau burlane de scurgere să intre în sistemul de canalizare şi, prin urmare, într-un proces de tratare a apei. Ordinul administrativ prevede pedepse şi amenzi mari dacă nu este respectat, iar unitatea de salubritate i-a avertizat pe proprietari că amenzile vor fi trecute în contul lor, prin preţuri mai mari la serviciile de canalizare.

Oamenii au protestat faţă de invadarea proprietăţilor lor. ,,Consider că acest lucru este echivalent cu o percheziţie şi invadare ilegală a casei mele fără o motivaţie serioasă şi stabileşte o situaţie în care sunt vinovat şi trebuie să-mi dovedesc nevinovăţia. (…) Scrisoarea nu precizează cine va realiza inspecţia, la ce se vor uita, ce alte lucruri vor fi evaluate în timp ce proprietatea mea este cercetată şi ce se află pe ‘lista de verificare’. (…) Devin tot mai mânios pe măsură ce analizez toate ramificaţiile acestei situaţii. Poate fi doar o verificare a ‘scurgerilor de apă curată’, însă acest lucru reprezintă – alături de asalturile sexuale ale Administraţiei pentru Securitatea Transportului (n.r.: a se vedea serialul nostru Noile măsuri anti-terorism, care tratează problema măsurilor de securitate pe aeroporturi) – începutul acceptării percheziţiilor ilegale şi fără mandat”, a declarat un cetăţean.

De altfel, există mandate de percheziţie speciale cu informare întârziată, numite ,,pe furiş şi rapid”, care permit autorităţilor să percheziţioneze o casă fără a-l informa pe proprietar vreme de luni de zile. Acest gen de mandate există dintotdeauna, însă folosirea lor a crescut vertiginos după atentatul de la 11 septembrie 2001. De cele mai multe ori, ele nu sunt emise pentru cazuri legate de terorism, ci pentru căutare de droguri. Astfel, în timp ce sunt prezentate populaţiei ca un instrument anti-terorist, ele sunt utilizate în realitate în situaţii unde pot fi folosite metodele standard de investigare.

Într-un mod asemănător, în Marea Britanie, inspectorii de taxe au primit puteri similare cu cele ale forţelor poliţieneşti pentru a accesa declaraţiile de bancă ale cetăţenilor, hârtia de salariu etc. Acum inspectorii pot sosi neanunţaţi în casele şi firmele oamenilor şi pot investiga datele lor, dacă socotesc că aceştia nu au plătit suficiente taxe. Măsura a fost introdusă în 2009 şi până în prezent se estimează că sute de persoane au fost supuse unor verificări neanunţate neplăcute.

» Din aceeaşi serie de îngrădire a drepturilor şi libertăţilor civile fac parte măsurile de intimidare şi înfricoşare a celor care îndrăznesc să adopte o atitudine demnă şi verticală. Un caz relevant este cel al cetăţeanului american Roger Barnett, de 64 ani, proprietar al unei ferme în statul Arizona.

Din nefericire pentru el, proprietatea sa se află în apropierea graniţei cu Mexic şi a fost asaltată mereu de mexicanii care vroiau să pătrundă ilegal în SUA. De-a lungul timpului, ei au început să vină în număr tot mai mare, să distrugă garduri şi porţi, să smulgă pompele de apă, să intre în casă, să fure autovehicule şi alte obiecte, să ucidă vitele, să lase în urmă grămezi de gunoaie. Barnett a cerut sprijinul autorităţilor, care nu au reacţionat în nici un fel. Pentru a se apăra, fermierul a fost nevoit să-i ameninţe cu arma pe cei care-i invadau proprietatea, afirmând că din 1998 încoace a predat autorităţilor – poliţiei şi patrulelor de frontieră – peste 12.000 imigranţi ilegali prinşi pe pământurile sale.

În 2004, după mai mulţi ani de ‘vânătoare’ neîncetată, Roger Barnett a ameninţat cu arma 16 mexicani, care l-au dat ulterior în judecată. Justiţia americană a dat dreptate mexicanilor, silindu-l pe Barnett să plătească 87.000 dolari daune pentru că i-a ameninţat cu arma. Iar pentru a ajunge la apogeul absurdului, cei 16 imigranţi ilegali au deschis un proces civil împotriva fermierului, cerându-i să le plătească 32 milioane dolari pentru ,,încălcarea drepturilor civile, producerea de stres emoţional, daune actuale şi punitive”.

Recent, Larry Dever, şeriful districtului Cochise în care se află proprietatea lui Roger Barnett, a declarat că diferite persoane din Patrula de Graniţă a SUA i-au spus în particular în mod repetat că li s-a ordonat să reducă, chiar să sisteze arestarea mexicanilor prinşi în timp ce încearcă să treacă graniţa în mod ilegal către SUA. Afirmaţiile lui Dever au fost negate categoric de un comandant de la Protecţia Graniţelor şi Vămilor SUA. Cu toate acestea, faptele spun altceva …

Surse

http://www.catacombeleortodoxiei.ro/index.php/component/content/article/136-newsflashes/teme-principale/1206-supraveghere-cipuri-biometrie

 

Sistem de urmărire cu cipuri RFID comestibile implantate în alimente

RFID Track and Trace Food Solutions

Va monitoriza aportul de calorii, va arăta de unde hrana a fost cumpărată, şi chiar vă va înştiinţa atunci când produsele alimentare din frigider sunt pe cale să se strice – acestea sunt câteva din caracteristicile unui nou sistem care încorporează cipuri comestibile RFID, care vor fi introduse direct în produsele alimentare.

Creatorii săi susţin că această tehnologie va revoluţiona modul în care oamenii mănâncă, în sensul îmbunătăţirii, dar scepticii consideră că este doar un pretext pentru un alt mod de a urmări şi controla comportamentul uman.
Dezvoltat de Hannes Harms de la Royal College of Art din Londra, sistemul “NutriSmart” se bazează pe ideea că cipurile RFID introduse direct în alimente ajută la urmărirea mai bună a lanţului de aprovizionare cu alimente, automatizarea şi mai mare a experienţei cumpărăturilor la supermarket şi simplificarea faptului de a mânca, astfel încât oamenii să nu mai trebuiască să se gândească în mod special la ceea ce fac.

Tehnologia va permite consumatorilor ca prin aşezarea unui aliment implantat cu cip RFID pe o farfurie specială, prevăzută de asemenea cu cip, să afle orice informaţie despre acel aliment şi cât anume din el pot să mănânce. La fel, cuptoarele cu microunde, prevăzute cu cipuri RFID, vor stabili automat timpul necesar gătirii unui aliment, fără să mai fie necesar acest lucru din partea utilizatorului.

Un aspect şi mai îngrijorâtor al acestei tehnologii este faptul că deja astfel de cipuri au fost introduse în anumite medicamente pentru a monitoriza respectarea prescripţiilor medicilor de către pacienţi şi alertarea autorităţilor atunci când un pacient refuză să ia pastilele prescrise.

În cazul în care o astfel de tehnologie va fi implementată şi pentru produsele alimentare este de presupus că elitele oculte o vor folosi pentru controlul aprovizionării cu hrană al populaţiei şi pentru monitorizarea tipurilor de produse alimentare pe care oamenii le consumă. De asemenea prin acest sistem va fi posibilă limitarea sau interzicerea consumului de vitamine şi remedii naturale din plante, care nu sunt agreate de noile prevederi din Codex Alimentarius, recent intrate în vigoare în Europa.

Acest scenariu orwellian pare a fi mai mult decât science-fiction – el se desfăşoară în faţa ochilor noştri, puţin mai mult in fiecare zi. Iar sistemul „NutriSmart” este doar o altă dovadă că cei de la putere doresc să monitorizeze fiecare aspect al vieţii noastre, de la medicamentele pe care le luăm până la alimentele pe care le consumăm.

Sursa:

http://dantanasescu.ro/2011/06/04/sistem-de-urmarire-cu-cipuri-rfid-comestibile-implantate-in-alimente.html

Spre o societate in care oamenii vor fi spionati chiar in trupurile lor

index

“Oamenii nu mai pot interacţiona în societate în zilele noastre, dacă nu au un telefon mobil. Credem că implanturile umane vor avea un parcurs similar. Va fi atât de dezavantajos să nu ai un astfel de implant încât este esenţial să fie obligatoriu!”

 “Guvernele şi marile corporaţii vor avea posibilitatea să urmărească acţiunile şi mişcările oamenilor, şi să îi încadreze în diferite categorii socio-economice, politice, rasiale, religioase sau grupuri de consum, pentru ca în final să ajungă să-i controleze.”

Potrivit unor materiale prezentate de CNN, persoanele care folosesc medicamente si carora nu le place sa-si aduca aminte cand sa-si ia pastilele, sa se gandeasca la ele sau sa faca propriile alegeri proactive in legatura cu acestea pe parcursul zilei, ar putea, in curand, sa-si administreze medicamentele prin intermediul unui cip implantat.

Compania MicroCHIPS impreuna cu cercetatorii MIT lucreaza la crearea un cip mai mic de un centimetru patrat in care sa poata fi « incarcate » cu pastile. Acesta ar fi capabil sa administreze medicamente in corpul dumneavoastra in anumite doze si la anumite intervale de timp, in conformitate cu “ordinele medicului” – in timp ce mintea e libera sa se ocupe de lucruri “mai importante”.

In materialul informativ se specifica faptul ca, in cazul in care doza sau intervalele de administrare ale medicamentelor trebuie schimbate, medicul va putea sa modifice microcipurile de la distanta. Cipurile, care au fost testate incepand din 2012 pe o serie de bolnavi de osteoporoza, vor avea capacitatea de a transmite informatii in timp real pentru a tine o evidenta permanenta a dozelor exacte care au fost administrate, in ce moment, precum si alte informatii de ordin medical. Cipurile vor fi lansate pe piata in 2017 si vor fi capabile sa functioneze wireless in organism timp de 16 ani.

In material se subliniaza faptul ca in “cazul unui atac de cord” acest dispozitiv te poate “salva”. Presedintele MicroCHIPS, Bradley Paddock spune ca “dispozitivul de livrare a medicamentelor prin intermediul microcipului implantat creat de MicroCHIPS reprezinta cea mai mare realizare in medicina de la prima pilula comprimanta care a aparut in 1876”

Ce ar putea merge prost?

Poate ati auzit saptamana trecuta despre persoana care nu a scapat de condamnarea de 13 ani de inchisoare din cauza unei erori administrative de redactare. Vreti sa traiti cu posibilitatea unei erori administrative literalmente cusuta sub piele, cu riscul de erori medicale in interiorul corpului, in fiecare zi, fara amanare?

Pentru a ne gandi doar la unul din numeroasele scenarii posibile, imaginati-va ca aveti o reactie adversa la un anumit medicament, serviciul wireless de contactare a biroului medicului dumneavoastra se intampla sa fie intrerupt in ziua respectiva, iar cip-ul continua sa va toarne otrava in sange in tot acest timp.

Teoretic aceasta tehnologie ar putea avea o mica nisa valida doar in cazul in care cineva are intradevar o boala congenitala care ii ameninta sau ii compromite foarte mult calitatea vietii sau reprezinta un prejudiciu catastrofal, are tulburari cognitive si nici un sprijn social care sa ii urmareasca programul de medicamentatie.

Cu toate acestea, problema pentru restul populatiei, avand in vedere principiile filosofice, medicale, psihologice care ne spun ca, atunci cand oamenii nu mai sunt obligati sa fie atenti, ei « atipesc », este ca intra intr-o « somnolenta » a mintii si nu mai sunt responsabili. Iar cand oamenii devin “adormiti” apar catastrofele.

Dupa vreo doua generatii (de atatea a fost nevoie), timp in care am asteptat “un trai mai bun prin cercetarile din domeniul chimiei”, dezvoltarea in curs a acestei tehnologii farma-cip reprezinta o reflectare puternica a iresponsabilitatii care deja poate fi usor observata in societate. Acest cip ar putea fi folosit pentru a conecta trupurile utilizatorilor intr-o “matrice”, pentru a deveni noduri in plasa de informatii globala, o unitate economica si de calcul care ne leaga fizic corpul de complexul farmaceutic-industrial-financiar.

Aceasta dovedeste ca tampirea oamenilor se produce arareori numai din vina inovatorilor unei tehnologii, de vreme ce exista o piata care se potriveste cu nivelul de inconstienta pe care produsul este conceput sa-l satisfaca.

Invitarea industriei farmaceutice la a controla mintea si a acapara total biochimia unui trup nu inseamna neaparat ca acesti consumatori (inconstienti) sunt “rai”, insa lucrul ne face sa ne gandim la chestiunile filosofice atemporale legate de intelepciune si virtute. Ce fel de impact are asupra celorlalti indivizi renuntarea zilnica la dreptul de alegere constienta si responsabila? Ce fel de mediu creaza acest refuz al libertatii de alegere (…) ? Cum pot cei care nu pot fi responsabili pentru ei insisi sa fie responsabili pentru civilizatie?

Multe medicamente au efecte secundare neurologice si psihologice si contra-indicatii scrise direct pe ambalaj. De exemplu, avertismentele scrise pe flacon reprezinta modalitate extrema de avetizare, astfel incat oamenii sa nu ia din imprudenta anumite medicamente in timp ce conduc, sau cand folosesc echipamente grele, in stare de ebrietate sau cand sunt sub tratamentul unor alte medicamente speciale. Unde vor fi scrise aceste avertismente si contra-indicatii in cazul microcipurilor astfel incat sa le poti consulta inainte de a ti se administra un medicament ? Poate ca nicaieri.

Din cauza acestor efecte secundare psihotrope, oamenii care traiesc conform intelepciunii naturale si care, totusi, se gasesc intr-o societate alcatuita din persoane care isi administreaza pastile in acest mod, au de a face cu ce am denumit pe acest site ca fiind “zombi”. Prin urmare, daca sau cand cei care aleg sa foloseasca medicamente nu mai sunt in stare nici macar sa deschida un flacon si sa-si foloseasca mana pentru a lua pastila – ci, in schimb, ar lasa un cip sa le administreze medicamentul – atunci vor disparea, pentru milioane de oameni, si ultimele urme ale unei legaturi atenta si constiente cu propriul lor corp. Pierderea acestui fundament ar putea fi cu adevarat periculoasa pentru existenta unei civilizatii sanatoase, iar acest lucru este un fenomen care ar trebui studiat cu mare atentie.

Mii de persoane sunt fericite să şi le vâre sub piele, loviţi de fericire: acum îşi pot descuia casele şi maşinile, îşi pot porni computerele sau telefoanele mobile doar cu o singură mişcare de mână. Nu sunt supra-oameni, ci împătimiţi ai tehnologiei, care şi-au injectat singuri microcipuri în corp, conform unui articol din Sydney Herald.

Supranumiţi biohackeri, aceştia folosesc aşa numitele cipuri RFID (radio-frequency identification) ca pe ultimul răcnet în materie de tehnologie, ce le permite să-şi depăşească “condiţia de om” ce apasă pe clanţă pentru a deschide o uşă şi pe buton ca să deschidă un computer. De dimensiunea unei boabe de orez, cipurile RFID pot fi implantate foarte uşor, sub piele, cu ajutorul unui ac hipodermic.

Odată introduse sub piele şi activate, implanturile trimit un număr de identificare (ID) unic, care poate fi folosit pentru a activa dispozitive precum telefoane mobile şi încuietori. Acelaşi tip de cip le este implantat şi animalelor de casă, pentru a fi găsite uşor dacă se pierd.

Totuşi biohackerii aleg de bunăvoie să-şi implanteze cipurile nu din teama de a se pierde, ci pentru că este cool şi totul pare să devină mai uşor. Atenţie însă, cipurile nu trimit date doar la dispozitivele pe care le controlăm ci şi la imense baze de date cu informaţii despre utilizatorii de RFID, precum date personale, adrese, istoric al datelor medicale etc. baze de date controlate de guverne, de corporaţii şi care, experienţa dovedeşte, pot fi sparte de hackeri oricând.

Ceva metode de securizare a datelor memorate pe cip există, dar ele nu sunt nici prea sigure, nici prea uşor de implementat.

Cipurile RFID

Cipurile RFID sunt aproape peste tot, pe cărţi de credit, şi mai nou paşapoarte. Unele RFID-uri sunt prevăzute cu micro-baterii sau alte surse de alimentare, care le fac capabile să poată opera la sute de metri distanţă, aşa că nu trebuie să fie conectate cu un cititor. Acest tip de microcipuri nu poate fi făcut suficient de mic pentru a fi încorporat în oameni.

Dar altele sunt. Microcipurile incorporabile în om sunt învelite într-un înveliş organic ce le face uşor de acceptat de către corp însă, şi foarte greu de extras, odată integrate în ţesutul uman.

Totul vine cu un preţ

Iar dacă viaţa devine aparent mai uşoară, telecomenzile, telefoanele mobile putând fi înlocuite cu un sigur microcip, trebuie menţionat că tehnologia de ultimă generaţie vine cu un preţ. Specialistul în cibernetică Mark Gasson, de la Universitatea din Reading, din Marea Britanie, a devenit prima persoană infectată cu un virus de computer, după ce şi-a injectat el însuşi un cip în 2009, pentru a controla dispozitivele electronice din biroul său. Virusul s-a replicat pe cardurile de acces în clădire, folosite de personalului universităţii, şi a infestat şi baza de date a instituţiei. În ciuda “micului inconvenient”, Gasson şi alţi oameni de ştiinţă afirmă că viitorul aparţine populaţiei “computerizate”, dând acest scenariu drept iminent.

Implanturile vor schimba lumea, cred ei “Vor schimba chiar esenţa a ceea ce înseamnă să fii om”, afirmă Gasson. “Oamenii nu mai pot interacţiona în societate în zilele noastre, dacă nu au un telefon mobil. Credem că implanturile umane vor avea un parcurs similar. Va fi atât de dezavantajos să nu ai un astfel de implant încât este esenţial să fie obligatoriu!”, declara Gasson.

Comunicare umană versus comunicare elecronică de la sistem nervos la sistem nervos

Iar dacă umanitatea pune preţ pe comunicare conştientă, prin care oamenii aleg din noianul de gânduri ce să comunice şi cui, ştiinţa abordează, prin microcipare, un cu totul alt tip de demers. Kevin Warwick, profesor de cibernetică la Reading University, şi-a implantat în corp un dispozitiv electronic care interacţionează cu sistemul său nervos, o versiune mai simplă a respectivului dispozitiv fiind implantată în braţul soţiei sale. Cei doi au putut recepta semnale rudimentare de la unul la altul, ceea ce dovedeşte că între două sisteme nervoase este posibil să se realizeze o comunicare pur electronică.

Trecând peste întrebarea-cheie – dacă am vrea ca orice gânduri ale noastre să fie cunoscute de soţii, şi invers – trebuie menţionat că acest tip de comunicare este însă potrivit de la robot la robot, o dovedeşte chiar ştiinţa. Cipul pe care îl are Warwick îi permite acestuia să trimită, prin intermediul unui computer, comenzi către o mână artificială aflată pe alt continent. Mâna robot imită orice mişcare pe care o face mâna lui Warwik prevăzută cu cip, pe când legătura pe care omul de ştiinţă a stabilit-o cu sistemul nervos al soţiei sale este rudimentară, el percepând doar că ea îşi mişcă mâna, nu şi ce mişcări face cu ea.

Ştiinţa versus etică şi noi valenţe ale controlului social

Văzută drept o inevitabilitate de către unii oameni de ştiinţă, ideea implanturilor stârneşte îngrijorări printre specialişti.

“Microcipurile RFID sunt, în esenţă, un generator al unui ID unic încorporat în corpul vostru. Aşa cum ştim, numerele pot fi furate şi datele pot fi accesate de hackeri.” atrage atenţia Dr Katina Michael, profesor la University of Wollongong, specializată în implicaţiile socio-etice ale tehnologiilor emergente.

Nu este normal, arată specialista, ca problemele care afectează bazele de date şi computerele, precum atacurile hackerilor, să fie interconectate cu corpul uman. Mai mult, ne îndreptăm spre o societate de tip Big Brother în care se doreşte ca oamenii să poarte instrumentul prin care sunt spionaţi chiar în trupurile lor. “Guvernele şi marile corporaţii vor avea posibilitatea să urmărească acţiunile şi mişcările oamenilor, şi să îi încadreze în diferite categorii socio-economice, politice, rasiale, religioase sau grupuri de consum, pentru ca în final să ajungă să-i controleze.”, mai avertizează Dr. Michael.

Dr. Michael este în special îngrijorată că oamenii vor fi forţaţi sau constrânşi să aibă un implant, lucru care, de altfel, explică ea, s-a şi întâmplat. “Această perspectivă este atât de îngrijorătoare încât cel puţin nouă state americane au interzis implanturile de microcipuri.” a explicat ea.

Reamintim că faimoasa ObamaCare, legea propusă de preşedintele SUA, prevedea ca americani să fie “dotaţi”, cu dispozitive medicale, clasa II, implantabile.

De bună voie şi nesilit de nimeni?

În 2007, o companie numită VeriChip a implantat microcipuri în 200 de pacienţi cu Alzheimer, implanturile urmând să “verse” date despre bătrâni într-o bază de date cu informaţii despre istoricul lor medical. Vârstnicii, mulţi dintre ei fără discernământ, se aflau în îngrijirea unui azil de bătrâni din Florida, care a beneficiat de sponsorizare de la compania VeriChip.

Scandalul izbucnit a fost enorm după ce s-a descoperit că experimentul nu a beneficiat de aprobarea autorităţilor din Florida responsabile de siguranţa persoanelor pe care se fac experimente şi cercetări.

Aceeaşi companie, Verichip a implantat microcipuri în Procurorul General al Mexicului şi în membri seniori ai echipei sale, microcipurile având scopul declarat de a le asigura acestora accesul în zonele securizate din clădirile oficiale. Se spune că următoarea etapă este ca militarilor şi poliţiştilor să li se implanteze câte un cip.

Mai mult, Solusat, distribuitor al VeriChip a anunţat că a încheiat un acord cu Fundaţia Naţională din Mexic pentru Investigarea Dispariţiilor şi Răpirilor de copii pentru a promova “ciparea” copiilor din ţară.

Cum ar putea ajuta cipurile la găsirea copiilor dispăruţi este de-a dreptul incert, căci acestea nu dispun de tehnologie de urmărire GPS. Şi alte companii fac o publicitate puternică implanturilor de microcipuri, cercetătorii lor lucrând din greu să le integreze cu tehnlogie GPS. Firmele din domeniu se aşteaptă să aibă, după ce vor reuşi în acest demers, “o piaţă de desfacere enormă.”

Succes care, arată opozanţii ideii, este o armă cu două tăişuri. “Chiar vreţi ca cineva să vă poată urmări copilul şi să ştie în permanenţă unde e?” se întreabă cei care sunt conştienţi că informaţiile devin bune sau nocive în funcţie de scopurile pentru care se folosesc.

Sursa

PayPal vrea sa va injectati USERNAME-UL

Sistemele biometrice de identificare, cum ar fi citirea amprentelor sau scanarea irisului, sunt deja stiri vechi. Ce ziceti de ultimele noutati in domeniu: un director al companiei PayPal spune ca sisteme implantabile, injectabile sau ce pot fi inghitite sunt urmatoarea revolutie in industria de securitate pentru identificarea tranzactiilor si a altor informatii ce sunt transmise in mediul online.

Intr-o prezentare numita sugestiv „Moartea parolelor” pe care a inceput sa o tina la diverse conferinte din sfera tehnologiei in SUA sau Europa, Jonathan Leblanc sustine ca  tehnologia a facut pasi uriasi in directia „integrarii cu adevarat a tehnologiei cu corpul uman”.

Leblanc a spus ca metodele de identificare vor avansa de la citirea amprentelor catre recunoasterea unor functii interne ale corpului uman, cum ar fi bataile inimii sau recunoasterea venelor, iar pentru ca acest lucru sa devina realitate vor fi folosite sisteme ce pot fi implantate sau inghitite.

Aceste dispozitive vor cuprinde implanturi in creier si calculatoare implantabile in corp, ce vor „oferi oamenilor controlul total asupra propriei securitati”, a declarat el. Aceste dispozitive vor fi alimentate de catre acidul din stomac, ce poate alimenta bateriile acestor dispozitive”, a adaugat el.

Intr-un interviu cu The Wall Street Journal, Leblanc a declarat ca parolele sunt ineficiente si ca a venit timpul sa gasim concepte noi pentru a inlocui autentificarea folosind nume de utilizator si parole. „Daca o parola e slaba, aceasta trebuie intarita cu ceva fizic, real”.

Desi exista metode mai avansate pentru a spori securitatea, cum ar fi verificarea localizarii utilizatorului, sau a modului in care un utilizator introduce o parola, amprentele si alti identificatori biometrici, aceste metode pot sa dea erori si din aceasta cauza utilizatorii nu vor putea sa se autentifice cu succes pentru a accesa serviciile lor online. Sau, si mai riscant, utilizatori de rea vointa vor putea accesa contul altei persoane.

Leblanc prezinta noi metode mult mai sigure pentru a verifica identitatea unei persoane, cum ar fi cipuri foarte subtiri din silicon ce pot fi introduse in piele. Cipurile wireless pot contine si senzori ECG ce pot monitoriza activitatea cardiaca ce este unica pentru fiecare persoana si sa comunice datele folosind antene wireless catre „calculatoare ce pot fi aplicate ca un tatuaj pe piele”.

Capsule ce pot fi inghitite pot detecta nivelul de glucoza din corp si nivelul altor substante folosind astfel chiar corpul utilizatorului pentru a-l identifica. Pentru protectie impotriva hackerilor, informatia ar fi encriptata, a declarat el.

Leblanc spune ca PayPal lucreaza impreuna cu partenerii sai pentru a construi tehnologii pentru recunoasterea „amprentei” venelor si pentru recunoasterea amprentei cardiace. PayPal colaboreaza cu foarte multi ingineri in cadrul unor „maratoane” de 24 de ore pentru a veni cu idei futuristice si inovatoare in gasirea unor alternative la metodele clasice de identificare ale utilizatorilor.

„Nu pot sa speculez asupra viitorului PayPal, in sensul ca aceasta companie va introduce in practica aceste metode, dar incercam sa o pozitionam ca pe un viitor lider in aceasta industrie” a declarat Leblanc.

Leblanc admite ca din punct de vedere cultural nu am ajuns inca in punctul in care societatea ar accepta dispozitive injectabile sau ce pot fi incorporate in corpul uman. Dar chiar si asa exista multe companii ce lucreaza in spatele fiecarei idei despre care el vorbeste sustine acesta: „Prezentarile mele sunt ancorate in realitate, dar spre finalul prezentarii lucrurile pot sa devina putin ciudate”.

Sursa: http://blogs.wsj.com/digits/2015/04/17/paypal-wants-you-to-inject-your-username-and-eat-your-password/tab/comments/

Alte surse:

  1. http://www.wired.co.uk/news/archive/2015-04/20/paypal-biometric-security-edible-passwords-tattoos
  2. http://www.techworld.com/news/security/kill-all-passwords-by-eating-them-says-paypal-finger-print-biometrics-are-so-old-fashioned-3608577/
  3. http://www.techtimes.com/articles/47639/20150421/hate-passwords-paypal-wants-to-try-password-pills-brain-implants-and-tattoos.htm
  4. http://www.theinquirer.net/inquirer/news/2404954/paypal-talks-up-biometric-solutions-in-kill-the-password-initiative

Traducere:

PIETRELE VORBESC

Comentariu :

   Si de ce sa nu fie asa si cu buletinul, pasaportul, cardul de sanatate, carnetul auto? Toate in unul, frumos, elegant, sigur.

Si evident fara bani cash. Si s-a rezolvat totul. Gata cu teroristii, gata cu coruptia. Se va stii despre oricine unde se deplaseaza, ce sume cheltuie si pe ce.

O lume minunata, fratilor. In lagare cu cei ce se opun binelui pe pamant.

Propaganda de implementare a cipului

card3

Introducerea cardului cu cip reprezintă o lezare a adevăratei libertăţi deoarece nu oferă alternativă, astfel noi vom fi obligaţi să alegem între nişte variante care duc în acelaşi punct, anume punctul în care alţii vor decide pentru noi împotriva voinţei noastre, punctul în care nu va exista o cale de întoarcere.

Propaganda de implementare a cipului sună în felul următor:

“Acceptând cipul vei ajuta statul în lupta împotriva corupţiei şi astfel securitatea financiară va creşte”;

– Acest argument este unul fals deoarece existenţa corupţiei nu se datorează statului, ci a celor care-l conduc, existenţa corupţiei se datorează ” cozilor de topor ” din politică, se datorează tâlharilor care joacă acum rolul moraliştilor. Acceptarea cipului nu va opri tâlharii să ne jefuiască în continuare prin metode legale, ci doar le va oferi tâlharilor şi mai mult control financiar asupra noastră. Practic acceptând cipul vom fi în totalitate dependenţi de sistem, iar astfel libertatea noastră individuală va rămâne doar un deziderat, nu o realitate deoarece singura realitate va fi cea a pierderii libertăţii.
       “Acceptând cipul nu vei mai fi nevoit să-ţi toci nervii stând la coadă”;
– O vorbă înţeleaptă şi aplicabilă în acest caz este următoarea: “Nimic nu este pe gratis“. La ce foloseşte puţin timp în plus, dacă pentru acea scurtă perioadă de timp dai la schimb propria libertate , pur şi simplu nu rentează,  indiferent din ce punct de vedere ai privi. Libertatea nu este de vânzare!
       “Acceptarea cipului va favoriza creşterea securităţii datelor”;
– Într-un mod oficial se spune că telefoanele ne sunt ascultate sub pretextul protejării contra terorismului , însă neoficial,  această acţiune nu este menită să protejeze împotriva terorismului , ci este menită să sporească controlul sistemului asupra noastră . Situaţia este similară în cazul implementării cipului, deoarece ni se spune că în urma implementării cipului securitatea datelor va creşte, însă de fapt situaţia va fi similară celei legate de ascultarea telefoanelor , anume că nu securitatea datelor va fi sporită , ci doar controlul sistemului asupra noastră .
Concluzia acestui articol este următoarea : Cardul cu cip reprezintă un prim pas, anume tranziţia către pasul final , cel al introducerii cipului menit să fie implantat sub pielea purtătorului . Cei care cred că implantarea unui cip sub piele reprezintă „ un pas către evoluţie ” să nu uite că şi animalele sunt însemnate pentru a fi mai uşor de controlat. În actualele timpuri moderne, însemnarea nu va mai fi făcută cu fierul roşu , ci ea va fi facută prin intermediul cipului , un mod pe cât de subtil , pe atât de criminal.

Suntem urmariti, identificati si introdusi in baza de date

traffic_cam1-182x300

Războiul împotriva terorii reprezinta un efort demarat la nivel mondial, care a impulsionat investiţii masive în industria de supraveghere globală – care acum pare a deveni un război impotriva “libertatii şi protecţiei vieţii private”. Având în vedere toate noile tehnologii de monitorizare ce sunt acum implementate, vacarmul produs de interceptarea fara mandat pare discutabila.Tărilor celor mai avansate din lume, si din punct de vedere economic si tehnologic, le este urmărita populatia, identificata si centralizata in baze de date, dintr-un colt in altul. Guvernele, ajutate de companii private, aduna un munte de informaţii cu privire la fiecare cetăţean obisnuit, care pare până acum dispus să isi dea libertatea la schimb pentru securitate. Aici sunt doar câteva dintre modurile în care matricea de date este formata:

GPS-ul

Cip-urile de poziţionare globală- GPS- apar acum peste tot, de la paşapoarte SUA, la telefoane mobile si la masini. Utilizările mai frecvente includ: urmarirea angajaţilor, precum şi toate formele de investigare privata. Apple a anuntat recent colectarea locaţiei precise a utilizatorilor de iPhone prin GPS, pentru vizualizare publică, în plus faţă de spionajul asupra utilizatorilor în diverse alte moduri.

Internet-ul

Browserele de Internet înregistreaza va fiecare miscare, creand aplicatii, cookie-uri, detaliate cu privire la activităţile dumneavoastră. S-a descoperit ca ANS-ul [Agentia nat. de securitate] are cookie-uri pe site-ul sau, care nu expiră până în 2035. Principalele motoare de căutare ştiu pe unde aţi navigat vara trecută; şi achiziţiile online sunt centralizate in baze de date, se presupune pentru utilizarea in scopuri de publicitate şi servicii pentru clienţi. Adresele IP sunt colectate şi chiar facute publice. Site-uri controversate pot fi marcate la nivel intern de către site-uri guvernamentale, cum se poate face şi redirecţionarea traficului pentru a bloca toate site-urile pe care guvernul vrea să le cenzureze. S-a recunoscut acum faptul că reţelele sociale nu oferă confidenţialitate, avand in vedere ca tehnologiile avansate sunt folosite pentru monitorizarea în timp real a utilizatorilor din reţelele sociale. Legea privind securitatea cibernetica încearcă să legalizeze colectarea şi exploatarea informaţiilor personale. IPhone-ul Apple, de asemenea, înregistreaza şi stocheaza datele de navigare. Toate acestea în ciuda opoziţiei copleşitoare a cetăţenilor fata de supravegherea cibernetica.

RFID

Uitati de cardurile de credit, care sunt urmărite cu meticulozitate, sau de cardurile de membru pentru lucruri nesemnificative precum inchirierea DVD-urilor cu filme, care necesită SSN-ul [social security number] dumneavoastră. Orice persoană are Costco, CVS, carduri pentru lanţurile de magazine, şi multe altele. “Cartelele de proximitate” RFID duc tehnica de urmărire la un nou nivel de utilizare, gama variind de la carduri de loialitate, student ID, acces fizic şi acces la reteaua de computer. Ultimele inovatii includ o pulbere de RFID, dezvoltata de Hitachi, ale carei utilizari sunt nelimitate .

Camerele de urmarire a traficului

Recunoaşterea placutelor de inmatriculare auto a fost folosita pentru a acorda automatizatia de a actiona poliţiei rutiere din Statele Unite, dar s-a dovedit ca în Anglia tehnologia are dublă utilizare, cum ar fi marcarea activiştilor, în temeiul legii privind terorismul. Poate cea mai comuna utilizare va fi de a colecta bani şi a acoperi deficitele bugetare prin amenzile date pentru greselile din trafic, dar utilizarea poate promova si tactici precum monitorizarea pietonilor.
Camerele video ale computerelor şi microfoanele

Faptul că laptop-urile – achizitionate pe buzunarul contribuabililor – le-au spionat copii din scolile publice (la domiciliu) este scandalos. Cu ani în urmă, Google a început oficial sa utilizeze “amprentarea audio” a computerului in scopuri de publicitate. Ei au accepetat să colaboreze cu ANS, cea mai dezvoltata reţea de supraveghere din lume. Companiile private de comunicaţii au fost deja expuse publicului, pentru comunicaţiile transmise catre ANS.

Acum, toate cuvintele dvs.- scrise si vorbite – fac legatura cu matricea de securitate la nivel mondial.

Supravegherea publica prin microfoane

Această tehnologie a parcurs un drum lung de la posibilitatea detectarii sunetelor de focuri de armă în zone publice, pana la realizarile din prezent, de ascultare a soaptelor cu potential periculos rostite in public. Aceasta tehnologie a fost lansata în Europa pentru a “monitoriza conversaţii” si a detecta “agresiunea verbală” în locuri publice. Sound Intelligence este un producător de tehnologie pentru analiza discursului şi site-ul lor promoveaza modul în care aceasta poate fi uşor integrata în alte sisteme.

Biometria

Cel mai popular sistem de autentificare biometrica folosit in ultimii ani a fost Recunoaşterea Iris. Principalele aplicatii sunt controlul de intrare, ATM-urile si programele Guvernului.

Recent, companiile naţionale şi guvernele au utilizat datele biometrice de autentificare, inclusiv analiza amprentelor digitale, recunoaşterea irisului, recunoaşterea vocii, sau chiar combinatii ale acestora, pentru a le implementa în dezvoltarea cărţilor naţionale de identificare.
ADN-ulDe la toate persoanele sub vârsta de 38 s-a prelevat sânge, in copilarie. În Anglia, ADN-ul prelevat la testele de rutina este trimis la bazele de date secrete. Mai multe rapoarte au arătat că exista baze de date secrete ale Pentagonului, in care pastreaza ADN-ul “teroriştilor”, iar acum si ADN-ul cetăţenilor americani este centralizat in baze de date. ADN-ul digital este folosit acum şi pentru combaterea hackerilor.

Microcipuri-le
Parteneriatul HealthVault Microsoft şi VeriMed este incheiat in scopul de a crea microcipuri RFID implantabile. Microcipurile pentru urmărirea animalelor noastre de companie devin ceva comun si sunt promovate cu intentia de a ne face sa acceptam implantarea lor si la copiii noştri în viitor… FDA a aprobat deja aceasta tehnologie pentru oameni şi o va introduce pe piaţă ca un miracol medical, din nou, pentru siguranţa noastră!

Recunoaşterea facială

Anonimatul în public nu mai exista! S-a recunoscut folosirea tehnologiei de recunoastere faciala în cadrul evenimentelor de campanie al lui Obama, la evenimente sportive, iar mai recent la protestele G8/G20 în Canada. Aceasta tehnologie recolteaza, de asemenea, date din imaginile postate pe Facebook şi cu siguranţă va fi conectata la camerele video de urmarire a traficului.
Toate acestea duc la tehnologia de anticipare a comportamentului. Nu este suficient ca suntem identificati si ca ni se cartografiază locatia; demersurile de supraveghere din partea statului urmaresc să ştie încotro ne îndreptăm si prin intermediul profilului psihologic. Tehnologia a fost comercializata deja pentru diverse utilizări, cum ar fi blocarea hackerilor. Se estimează că, prin intermediul acestei tehnologii, calculatoarele stiu cu o precizie de 93% unde vom fi, înainte de a face noi prima miscare. Si despre nanotehnologie se crede ca va juca un rol important, oamenii de ştiinţă folosind nanoparticule pentru a influenţa direct comportamentul şi luarea deciziilor.

Mulţi dintre noi se întreabă: Ce s-ar face cineva cu toate aceste informaţii, pentru a ne ţine sub urmărire si a ne centraliza intr-o baza de date? Se pare că cei ce ne fauresc viitorul nu au în vedere respectarea dreptului la viaţă privată, ci doar dorinţa lor de a controla toata viata noastră.

Sursa : aparatorul.md

Cum devin orasele SUA centre de SUPRAVEGHERE TOTALITARA sub pretextul combaterii infractionalitatii

police-state

Oakland, California – Subventiile federale in valoare de 7 milioane dolariau fost acordate in acest oras, în mare parte, pentru a ajuta la contracararea atacurilor teroriste din acest port plin de viață. Dar, în schimb, banii se duc pe o inițiativă a poliției care va colecta și analiza date inregistrate cu ajutorul punctelor numeroase de supraveghere amplasate in oraș – de la senzori de detectare a armelor de foc în cartierele din zona de Est a Oakland-ului pana la cititoare ale placutelor de înmatriculare, acestea fiind montate pe mașinile de poliție ce patrulează dealurile de lux ale orașului.

Noul sistem, programat să înceapă vara viitoare, este cel mai recent exemplu al modului în care orașele se pregatesc pentru compilarea și procesarea unor cantități mari de informații, cunoscute sub numele de ”big data”. Și sistemul scoate in evidenta modul în care tehnologia a facut posibila urmărirea oamenilor în diverse aspecte ale vieții lor.

Poliția poate monitoriza „scurgerile” de mesaje de pe retelele sociale pentru a cauta dovezi ale activităților criminale; agențiile de transport in comun pot urmări plata taxelor de drum ale navetiștilor atunci când șoferii folosesc un abonament de calatorie electronic; și Agenția Națională de Securitate (NSA), asa cum au aratat rapoartele de știri în această vară, a scormonit înregistrările telefonice a milioane de clienti de telefonie mobila din Statele Unite.

Sunt si altii care doresc să utilizeze noile instrumente de supraveghere mai ales în aplicarea legii, toate acestea fiind susținute din bugetul federal. Departamentul de Poliție al statului New York, ajutat de finanțarea federală, are un sistem de ”big data” care leagă 3.000 de camere video de supraveghere cu cititoarele placutelor de înmatriculare, senzori de radiații, baze de date cu informatii despre criminali (infractori) și listele cu suspectii de terorism. Poliția din statul  Massachusetts a folosit fonduri federale pentru a cumpăra scanere automate pentru placutele de inmatriculare. Și poliția din Texas a cumparat o drona cu banii proveniti de la Departamentul de Securitate Nationala (Homeland Security), drona pe care si Alameda County, din care face parte si orasul Oakland, a încercat sa o achizitioneze, fiind nevoiti sa amane datorita protestului public.

Susținătorii inițiativei din Oakland, în mod oficial cunoscut sub numele de Domain Awareness Center, spun că va ajuta poliția orasului sa reduca o rata notoriu de ridicată a criminalității. Dar criticii spun ca programul, care va crea un bazin al informațiilor culese prin supraveghere, va aduna, de asemenea, si date despre actiunile de zi cu zi si obiceiurile locuitorilor care respectă legea, ridicând probleme juridice și etice legate de urmărirea atât de indeaproape a activitatilor cotidiene ale oamenilor.

Libby Schaaf, un consilier al orasului Oakland, a declarat că, din cauza ratei ridicate a criminalității din oraș, „este responsabilitatea noastră de a profita de noi instrumente care devin disponibile”. Ea a adăugat, însă, că centrul ar putea să “redea o imagine destul de detaliată a vieții personale a unei persoane care ar putea fi nevinovata”.

De exemplu, dacă doi bărbați ar fi filmati de catre camerele de supraveghere ale portului in timp ce fura bunuri și apoi pleaca de la locul faptei într-un Sedan negru Honda, autoritățile din Oakland ar putea cauta in baza de date unde anume în oraș a mai fost mașina respectiva în ultimele câteva săptămâni. Aceasta ar putea include semafoarele de care a trecut în fiecare dimineață sau dacă a mers în mod regulat pentru a vedea jocurile echipei de baseball din Oakland.

Pentru fortele de ordine ale legii, data mining (= extragerea de informatii din date) este un pas mare spre colectarea de informații mai complete. Poliția, în mod tradițional, face arestări bazate pe informatii minore – declaratii ale martorilor, inregistrari ale placutelor de inmatriculare, imagini de la o camera de supraveghere cocoțata sus deasupra unui automat de bancă. Noua capacitate de a colecta și trece prin toate aceste informații oferă autorităților o viziune mult mai largă asupra oamenilor pe care ii investighează.

Pentru companiile care creeaza aceste instrumente de procesare a informatiilor  mari, proiecte precum cel al lui Oakland sunt o mare oportunitate de afaceri. Microsoft a construit tehnologia pentru programul din New York City. IBM a vandut instrumente de data mining celor din orasele Las Vegas și Memphis.

Oakland a semnat un contract cu cei de la Asociatia Internationala de Aplicatii Stiintifice (SAIC), pentru a dezvolta sistemul său. (La sfârșitul lunii septembrie, compania a fost redenumită Leidos Holdings.)

Contractul companiei, ce consta in modernizarea sistemului de salarizare al  orasului New York folosind noi tehnologii cum ar fi cititoarele biometrice,  a fost banuit ca ascunzand o mita. Anul trecut, compania a platit autoritatilor orasului suma de 500 de milioane de dolari pentru a evita urmărirea penală federala. Suma a fost considerata a fi cea mai mare plătita vreodată pentru a soluționa acuzațiile de fraudă dintr-un contract guvernamental. Un reprezentant al SAIC (acum Leidos) a refuzat sa comenteze.

Chiar înainte de aceasta inițiativă, Oakland a cheltuit milioane de dolari pe camerele video din trafic, cititoarele placutelor de inmatriculare și o rețea de senzori de sunet menita sa detecteze armele de foc. Cu toate acestea, orasul are una dintre cele mai mari rate ale criminalității violente din țară. Și un audit intern în august 2012 a constatat că poliția a cheltuit 1,87 milioane de dolari pe instrumente de tehnologie care nu funcționează corect sau au rămas neutilizate, deoarece furnizorii lor au dat faliment.

Noul centru se doreste a fi mult mai ambițios. Pe langa pozitionarea centrală, aici se vor aduna date electronice culese non-stop printr-o varietate de senzori și baze de date, se vor analiza și se vor afișa unele informații pe monitoare gigant.

Orașul intenționează să angajeze personal pentru acest centru care sa lucreze, de asemenea, non-stop. Dacă există un incident, lucrătorii pot analiza mai multe surse de date pentru a furniza detalii poliției, pompierilor sau Garzii de Coasta. În absența unui incident, modul în care datele vor fi utilizate și cât de mult ar fi păstrate rămân, în mare măsură, neclare.

Centrul va colecta feed-uri de la camerele video din port, camerele video din trafic, cititoarele placutelor de inmatriculare și senzorii de detectare a armelor de foc. Centrul va fi, de asemenea, integrat vara viitoare cu o bază de date care permite poliției să aiba acces la inregstrarile apelurilor la 911. Renee Domingo, coordonatorul serviciilor de urgență a orașului, a declarat ca atat inregistrarile camerelor de supraveghere din școli, precum și datele video de la sistemul regional feroviar de navetiști și cel al autostrăzilor de stat pot fi adăugate mai târziu.

Programe de supraveghere mult mai putin avansate au provocat rezistenta la nivel local și de stat. Iowa City, de exemplu, a impus recent un moratoriu asupra unor dispozitive de supraveghere, inclusiv asupra cititoarelor placutelor de inmatriculare. Consiliul orașului Seattle a forțat departamentul propriu de poliție sa returneze producatorului o dronă finanțata din fonduri federale.

În Virginia, poliția de stat a „curățat” o bază de date cu milioane de plăcuțe de înmatriculare colectate de camere, inclusiv unele de la mitinguri politice, după ce procurorului general al statului a declarat ca metoda de colectare și salvare a datelor a încălcat legea. Dar, pentru un oras in mare nevoie de lichidități precum Oakland, speranța de finanțare din partea guvernului federal face proiectul deosebit de atractiv. Consiliul Local a aprobat programul la sfârșitul lunii iulie, dar protestele publice au obligat Consiliul sa adauge unele restricții. Consiliul a cerut oficialilor politici publice prin care sa detalieze ce fel de date pot fi colectate și protejate, precum și modul în care ar putea fi utilizate. Consiliul se așteaptă ca aceaste reguli de confidențialitate sa fie gata înainte ca centrul de supraveghere sa poata începe operațiunile.

Uniunea Civila Americana pentru Libertate din California de Nord a descris programul ca „o supraveghere fără mandat”, și a spus ca „orașul (n.a.: autoritatile acestui oras) va fi în măsură să colecteze și să stocheze informații complete despre locuitori ai Oaklandului care nu au fost implicati în nicio ilegalitate.”

Seful responsabil cu securitatea portului, Michael O’Brien, a încercat să calmeze temerile, spunând că centrul a fost menit pentru a grăbi timpul de răspuns de aplicare a legii pentru crime și situații de urgență. „Nu este vorba de a spiona oamenii”, a spus el.

Directorul in cercetare si tehnologie al Urban Strategies Council, Steve Spiker, o organizatie non-profit din Oakland, care a examinat eficacitatea instrumentelor tehnologice ale poliției, a declarat ca s-a simtit inconfortabil cu oficialii orasului, de vreme ce acestia din urma stiu atât de multe despre actiunile lui. Dar, a spus el, există deja atât de multe date publice încât ar avea sens sa fie permis oficialilor guvernamentali colectarea si analizarea acestor date pentru binele public. Totuși, el ar dori să știe cum vor fi păstrate și partajate toate aceste date. “Ce se întâmplă,” a întrebat, “atunci când cineva nu mă place și are acces la toate aceste informații?”

Cuvantul Ortodox

Cand vorbim despre guvernare electronica, supraveghere, monitorizare, spionaj prin intermediul smartphone-urilor si a retelelor sociale de pe internet, suntem tentati sa ne concentram mai degraba pe partea de prelevare a informatiei si sa uitam un aspect esential: aceste informatii sunt analizate prin intermediul unor algoritimi complicati care prelucreaza asa-numitele BIG DATA si tot traficul relevant de pe retelele sociale, scopul fiind micro-administrarea societii, realizarea de predictii si de modele comportamentale, de tipuri de profile si de relatii, (cum ar fi cea a formarii unor miscari de protest), intr-un cuvant, o guvernare totalitara in sensul unei “digitalizari” administrate a relatiilor interumane.

Simularea digitala a conflictelor sociale

Le Monde Diplomatique

De Pablo Jensen, aprilie 2013

In epoca internetului, populatia nu mai reprezinta o masa, ci o retea sofisticata de interactiuni. Marketingul si sociologia cautau sa determine tendintele; acum acestea sunt cautate in intimitatea legaturilor si gesturilor individuale.

Stapanirea viitorului prin stiinta si tehnologie: aceasta este ambitia mega-proiectului de cercetare FuturICT (“informare, comunicare, tehnologii”).

“Un mare numar de probleme curente – criza financiara, instabilitatile sociale si economice, razboaiele, epidemiile – este legat de comportamente umane, sustin cercetatorii care conduc acest proiect. Dar exista o serioasa lipsa de intelegere a manierei in care functioneaza societatea si economia (1).”

FuturICT fusese preselectionat in cadrul celui mai mare program de sustinere a cercetarii lansat vreodata de Uniunea Europeana. Chiar daca, intr-un final, el nu a fost ales pentru o finantare de 1 miliard de euro – UE a preferat sa aleaga pentru finantare alte doua proiecte: proiectul Creierul Uman (Human Brain Project), care urmareste simularea creierului uman, si un studiu despre aplicatiile grafenului in electronica si comunicatii – problemele ridicate de FuturICT raman pe ordinea de zi.

Este vorba, de fapt, de a profita de puterea de calcul a computerelor pentru a uni cunostintele de inginerie cu cele de stiinte naturale si umane in scopul administrarii societatii. Avalansa de informatii creata, printre altele, de dezvoltarea internetului, de multiplicarea captorilor si a schimburilor pe retele asa-zise “sociale”, permite prelucrarea masei de date (Big Data) ale carei aplicatii imaginabile sunt departe de a fi banale. In Statele Unite, agentia  IARPA (Intelligence Advanced Research Projects Activity), insarcinata cu cercetarea in domeniul informatiilor, finanteaza din 2011 un proiect lansat de universitati si de intreprinderi ce urmareste inregistrarea automata a datelor internet in tarile latino-americane pentru “dezvoltarea metodelor [matematice] de anticipare si prevenire a posibilelor revolte”.

Ideea de a folosi metode stiintifice pentru conducerea societatii nu e deloc recenta (2). Dar a trebuit sa asteptam inventia statisticilor pentru a o face operationala. Incepand cu secolul XIX, statele europene isi recenzeaza populatiile si bogatiile in scopul imbunatatirii colectarii impozitelor sau a inrolarii soldatilor. Aceasta necesita crearea unei infrastructuri juridice si materiale, generalizarea diferitelor instrumente, cum ar fi hartile sau cadastrul, omogenizarea unitatilor de masura si a limbii, sau stabilizarea numelor de familie. Pentru a permite exploatarea acestor informatii de catre administratiile centrale, s-a facut apel la marele matematician Pierre Simon de Laplace, care a inventat instrumentele matematice, cum ar fi calculul probabilitatilor, pentru a estima populatia plecand de la date fragmentare.

Dar adevaratul creator al “stiintei” societatii a fost un personaj putin cunoscut, astronomul belgian Adolphe Quételet. Alaturandu-se lui Laplace la Observatorul din Paris, s-a familiarizat cu recensamitele nationale si a fost fascinat de relativa constanta a numarului de sinucideri sau de crime. El a dedus ca imprevizibilitatile individuale se compenseaza atunci cand e adunat un mare numar de indivizi; ca ceea ce este specific speciei umane, in ansamblul sau, poate fi redus la aspecte ce tin de fizica. Asa ca a dorit sa creeze o “mecanica sociala” la fel de precisa ca “mecanica astrelor” a lui Laplace, capabila sa conduca masele umane. Aceasta analiza a regularitatii si predictibilitatii grupurilor sociale a servit ca punct de plecare filosofului si sociologului Emile Durkheim (1858-1917) si stiintei societatii moderne, sociologia.

Pana in “gloriosii ani ‘30”, statele centralizate vor guverna astfel populatii vazute ca grupuri sociale omogene, inlantuite de centre de putere pe criterii administrative pre-definite (varsta, sex, categorie socio-profesionala etc). Apoi, in anii 1980, statul neoliberal renunta la ideea unei societati structurate pe categorii. O priveste mai degraba ca pe o suprapunere de indivizi izolati, “atomi sociali” in concurenta pe piata libera, care ar trebui sa functioneze prin stimulente si premii, asa cum a aratat Alain Desrosières, care a disparut de curand si caruia ii datoram mult in elaborarea acestui text, in pretiosul volum “La Politique des grands nombres. Histoire de la raison statistique” (Politica numerelor mari. Istoria gandirii statistice).

FuturICT combina aceasta conceptie privind “atomii sociali” draga liberalismului cu vechea idee a lui Quételet privind existenta legilor sociale. Chiar unul dintre obiectivele sale este de a “dezvalui legile ascunse care subintind societatea noastra complexa”. Gratie acestuia, vom putea fabrica societati virtuale in care sa fie testate scenarii; aceasta va permite alegerea “celor mai bune”, astfel fiind “prevenite crizele care zguduie lumea cu regularitate”. Este deja posibil sa folosim simulatoare de trafic urban pentru a identifica modul ideal de functionare a semafoarelor masurand fluxul mediu de automobile. Insa Dirk Helbing, unul din cei doi responsabili ai proiectului FuturICT, studiaza o alta abordare: folosind datele privind traficul de automobile, a creat  impreuna cu echipa sa un model de comportament al soferilor, luand in considerare parametri cum ar fi timpul lor de reactie. Facand ca un mare numar de astfel de “soferi-robot” sa interactioneze intre ei in medii ce includeau semafoare coordonate in diferite moduri, el a putut sa studieze timpii obtinuti si sa arate ca, daca semafoarele ar fi capabile sa masoare fluxul masinilor in timp real si sa comunice informatii cu semafoarele vecine pentru a se coordona, am putea anticipa sosirea grupurilor de automobile. Aceasta inginerie “microsociala” poate fi utila in alte domenii: o echipa interdisciplinara de informaticieni, medici si fizicieni a stabilit astfel un model detaliat care sa permita anticiparea epidemiilor de gripa.

Prin FuturICT, aceasta abordare se intinde la toate problemele sociale. Recunoscand ca nu este posibil de creat un model care sa integreze toti locuitorii Terrei pornind de la informatiile legate de viata lor privata, FuturICT prevede, totusi, un “simulator terestru” alimentat de un “sistem nervos planetar”, o retea mondiala de captori inregistrand si centralizand in fiecare secunda miliarde de date individuale si de mediu. In mod ideal, acest simulator ar fi capabil sa replice functionarea societatii, cum este cazul deja al sistemelor fizice complexe, si astfel sa testeze efectele diferitelor politici. Asa cum chimistii pot spune astazi: “Uite, ce se intampla daca amestec cupru cu putin zirconium pentru a imbunatati catalizarea productiei de combustibil?” si ar testa ideea in silicio (pe computer), cercetatorii ar putea spune: “Uite, si daca as creste mobilitatea indivizilor, as putea obtine un societate mai solidara?”.

Totusi, aceste modele atomice, in care fiecare fiinta umana este reprezentata ca un agent economic urmand o regula simpla, de multe ori nu reuseste sa reproduca realitatea. Pentru a ne convinge, e suficient sa ne aplecam asupra sutelor de articole teoretice consacrate simularii “tragediei bunurilor comune”, acele situatii in care interesul personal l-ar impinge pe fiecare sa foloseasca peste masura un bun comun (o pasune comuna, spre exemplu), in detrimentul colectivitatii, toate confirmand dificultatea de a evita depasirea masurii (supra-exploatarea).  Asa cum a aratat un studiu empiric ce i-a adus lui Elinor Ostrom (3) Premiul Nobel pentru economie in 2009, normele comune, legaturile familiale, discutiile fata-n fata joaca un rol-cheie in stabilirea unei cooperari reale destinate sa evite “tragedia”. Or aceste elemente sunt dincolo de ce-si propun aceste simulari…

Analogia cu fizica e inselatoare in mai multe privinte. De fapt, simularile se dovedesc pertinente in masura in care oamenii de stiinta nu folosesc material natural, ci material artificial purificat si controlat in laborator. De altfel, aplicatiile promisiunilor acestor creuzete virtuale sunt inca rare, caci materialele optime sunt dificil de fabricat sau sunt prea scumpe. Rezultatele “simulatorului terestru” nu s-ar aplica deci decat societatilor structurate adecvat astfel incat sa garanteze pertinente “legilor sociale”, cam la fel cum “legile economice” sunt valabile doar intr-o lume nivelata (formatata) de economisti prin monetarizarea valorilor. A crede in aceste legi inseamna a uita ca pietele financiare au fost construite pe baza unui model teoretic considerat ideal si urmand o anumita ideologie (implicita sau nu). In domeniul social, inseamna a refuza sa pui sub semnul intrebarii dimensiunea politica ce justifica normele sociale. Este adevarat ca unul din termenii recurenti in prezentarile acestui proiect este cel de “rezistenta”, care neutralizeaza posibilitatea conflictelor.

In schimb, FuturICT are dreptate pe un aspect esential: importanta pentru comunitatea academica de a-si apropria informatizarea societatii. Un domeniu in care intreprinderile particulare, in special Google si Facebook, au preluat comenzile. Modul in care va fi folosita acesta informatizare pare sa nu poata evolua decat in doua directii: fie puterile computerului vor fi consolidate de un centru care-si va revendica conducerea societatii, fie vor fi dezvoltate instrumente ce vor permite coordonarea inteligentelor risipite pe glob. FuturICT a ales conceptia potrivit careia indivizii simulati reprezinta moleculele unui organism al carui creier se afla in alta parte, imbratisand o strategie de analiza a volumelor masive de date. Iar in spatele Big Data se ascunde Big Brother.

Totusi, daca recunoastem inteligenta persoanelor si nu doar pe cea a institutiilor centralizatoare, o alta lume informatica poate aparea. Deja in 1975 un amator imaginase un program care sa-i ajute pe oameni sa-si administreze o mica baza de date alimentare personala, introducand automat cumparaturile si propunand retete de mancare. Pe atunci tinea de stiintifico-fantastic; astazi, insa, apar programe de computer ce permit fiecaruia sa-si introduca datele, sa le organizeze si sa le comunice firmelor sau administratiilor, pastrand, in acelasi timp, controlul asupra acestora (4). Aceasta abordare e departe de obiectivul prezentat pe pagina de internet a Uniunii Europene: “crearea si lansarea unor observatoare de criza si a unor sisteme de sustinere a procesului decizional pentru responsabilii comerciali si decidentii politici”, care ar defini o ciudata democratie…

controlling

Supravegherea algoritmilor

Le Monde, 02 noiembrie 2013

Hubert Guillaud

Din ce în ce mai des, algoritmii decid relația noastră cu lumea. Fie pentru a ne pune în contact cu alte persoane pe site-urile de întâlniri sau pentru a estima capacitatea noastră de credit, pentru a ne orienta în oraș, prin intermediul GPS-ului sau chiar pentru a ne permite să retragem bani de la un bancomat ... algoritmii s-au infiltrat viața noastră de zi cu zi fără acordul nostru si moduleaza relatia noastra cu lumea, fără ca noi să fim cu adevărat conștienți de existența lor, de amploarea acțiunii lor, de puterea lor și de criteriile pe care le folosesc pentru a decide asupra vieții noastre, în locul nostru. Și fără ca noi să avem prea multe posibilități de a refuta sau a interveni asupra acestor criterii. “Prea adesea, calculatorul este cel care decide!”

A înțelege modul în care funcționează algoritmii care ne guvernează nu este totuși numai de resortul specialiștilor, estimează jurnalistul Frank Swain (@ SciencePunk). Într-una din ultimele postări de pe blog-ul său Future Exchange de pe Medium, acesta revine într-un mod foarte concret asupra felului în care algoritmii ne guvernează, aratând cum putem încerca să înțelegem procesările ale căror obiect suntem.

Frank călătorește în lumea întreagă … Și trebuie spus, algoritmului care supraveghează mișcările din contul său bancar, nu-i prea place. Cartea sa bancară de retragere a fost iar refuzată. El nu știe de ce … și nu poate ști de ce. Toată problema asta e!

Dansând cu algoritmii silențioși

De fiecare dată când retragem bani, automatul bancar trebuie să decidă dacă retragerea este autorizată, dacă este “normală”. El trebuie să decidă dacă într-adevăr noi suntem cei care retragem banii. Cartea noastră, codul nostru bancar nu sunt decât talismane pentru a face apel la un creier electronic complex situat undeva într-un centru de date cu aer condiționat. El este veritabilul administrator al ghișeului și el este cel care trebuie să-mi aprobe tranzacția pentru ca aceasta să fie autorizată. De fapt, cartea noastră și codul nostru nu sunt atât de importante pentru acest creier electronic.

“Ceea ce consultă înainte de toate este o vastă bază de date de înregistrări care include locația mea presupusă, tranzacțiile mele recente, tipul de tranzacție pe care îl cer, timpul care a trecut de la ultima tranzacție, suma pe care o cer, data acestei tranzacții și zeci de alte măsuri de care eu nu sunt conștient. Cântărește fiecare din acești factori și decide dacă eu sunt într-adevăr cel care pretind a fi. Le cântărește și decide să-mi dea sau nu banii mei”.

De fapt, aceste înregistrări, oricât de factuale sau minimale ar fi, prin acumulare, desenează o bază de date de comportamente, bazată pe analiza acestor înregistrări. Activitatea este o alternativă la identitate.

Problema este că atunci când algoritmul respinge tranzacția, mașina nu ne spune niciodată de ce.

“Acest lucru înseamnă că suntem în mod constant angajați într- un fel de dans cu algoritmul, un dans în care nu pot auzi muzica și în care singura reacție pe care o primesc este atunci când calc pe picioarele partenerului meu”.

Noi nu cunoaștem nici regulile algoritmilor, nici momentul în care acestea sunt modificate ... Singurul noastru reper consistă în observarea prin încercare/eroare, pentru a afla ceea ce nu-i convine. Noi învățăm dansând!

Și Frank Swain se referă la lucrările lui Timo Arnall (în special prin lumea vizibilă prin roboți) și ale lui James Bridle (a se vedea prezentarea sa de la Lift despre cum scriem cu mașinile) care ne explică cât de mult sunt în prezent viețile noastre influențate de tehnologie, nu numai de obiectele pe care le folosim în fiecare zi, dar și de sistemele invizibile care ne înconjoară și aceste arhitecturi modelează modul nostru de viață.

“Trăim în interiorul unor sisteme invizibile la fel de comune ca formularele de asigurare, cererile de împrumut, de locuri de muncă, de întâlniri … și încercăm să ne adaptăm la ele în mod conștient furnizând informațiile pe care le considerăm a fi cele mai pertinente sau cel mai puțin greșit interpretate de către aceste sisteme”.

Dar mașinile nu înțeleg foarte bine normalitatea, dincolo de o curbă statistică la care comportamentul meu trebuie să se conformeze. Munca noastră consistă deci în a ghici forma acestei curbe, estimează Frank Swain. Algoritmii bancari sunt concepuți pentru a detecta tranzacțiile frauduloase și nu-și împărtășesc secretele alarmelor de teamă că le-am putea conturna. Cu toate acestea, criminalii, în cele din urmă, nu știu ei mult mai multe lucruri despre acești algoritmi decât publicul? Nu știu ei mai bine decât noi să navigeze în creierul acestor mașini pentru a goli conturile noastre bancare?

Frank Swain a descoperit astfel că anulase o tranzacție la un distributor din Barcelona, deși banca sa îl acceptase, ceea ce explică faptul că retragerile ulterioare i-au fost refuzate … Se pare că acest comportament este condamnabil pentru mașină. Desigur, aceasta nu este mult, dar Frank a învățat un pas de dans în plus cu algoritmul. Desigur, acest pas de dans este destul de nesigur și arată probabil și limitele acestei tehnici prin încercare/eroare. Am ținut bine cont de parametrul pertinent? Aparatul a detectat într-adevăr această legătură logică? Făcând aceste raporturi, singuri si izolați, nu este sigur că vom reuși să păcălim algoritmii, dar cine știe, poate că dacă ne punem mai mulți…

 Ingineria inversă

Suntem obligați să constatăm că nu suntem atât de nepuntincioși în a înțelege algoritmii. Pentru a cunoaște șmecheriile lor, există o metodă simplă, spune Nicholas Diakopoulos (@ndiakopoulos) la The Atlantic: ingineria inversă! Adică să determini funcționarea unui sistem prin studierea răspunsurilor sale făcând să varieze semnalurile de intrare. Să facem din algoritmi terenul nostru de analiză, ne invită jurnalistul. Și să ne amintim că este deja cazul. La Wall Street Journal, o echipă de jurnaliști a testat niște platforme de e-commerce pentru a identifica prețurile dinamice (Vezi articolul nostru: “A căror procesări suntem noi pradă?“). Pentru Daily Beast, Michael Keller s-a uitat la funcția de corectare ortografică a iPhone-ului pentru a vedea cuvintele care nu erau în corector, cele pe care Apple nu vrea să le folosiți, ca de exemplu cuvintele “avort” sau “sinucidere”. Pentru Slate, Nicholas Diakopoulos a observat criteriile editoriale îmbarcate în algoritmii de autocompletare ale motoarelor de căutare Bing și Google, pentru a determina cuvintele cenzurate și marjele de eroare ale sistemelor de filtrare. La Harvard, Latanya Sweeney de la Data Privacy Lab, a pus în lumină discriminarea rasială din publicitatea online.

” Toate aceste povești au în comun mai mult sau mai puțin aceeași metodă. Algoritmii sunt cutii negre expunând intrări și ieșiri dar fără a trăda nici cel mai mic organ intern al lor. Nu poți vedea în mod direct ce se întâmplă în interiorul lor, dar dacă puteți varia intrările în diferite feluri și să acordați atenție rezultatelelor, puteți începe să adunați unele concluzii pentru a înțelege modul în care algoritmul transformă fiecare intrare în ieșire. Cutia neagră începe să divulge câteva secrete”.

Desigur, corelațiile constatate nu înseamnă neapărat intenție. Încă mai trebuie aprofudate motivele și intențiile de concepție din spatele algoritmilor. Având în vedere creșterea dominației algoritmilor asupra societății, este esențial să se facă lumină în continuare asupra acestor sisteme care nu oferă prea multă transparență sau claritate …

 Opacitatea : otrava

Sistemele noastre socio – tehnice nu sunt foarte transparente. Aceasta este ceea ce arată James Bridle (@jamesbridle), în foarte stimulantul său mic eseu despre videosupraveghere publicat de Matter, Ring of Steel, în care menționează sistemele de camere de supraveghere dedicate cu lectură automată a plăcilor de înmatriculare (LAPI) implementate în Marea Britanie și Statele Unite, dintre care cel mai cunoscut este cel care face să funcționeze peajul urban din Londra (supravegheat de aproape 700 de camere ).

Aceste rețele de videosupraveghere sunt foarte puțin documentate. “Aceasta opacitate este deliberată” își amintește Bridle, poliția refuzând să livreze amploarea rețelei sale de supraveghere rutieră. Deși există unele inițiative cetățenești pentru a documenta locația camerelor de luat vederi, cei mai mulți cetățeni nu știu exact cum este folosită tehnologia. Instalată pentru a detecta mașini furate, a controla traficul sau chiar a-l factura, aceste LAPI introduc o discretă supraveghere în masă, prin care orice mașină devine suspectă. De fapt, legislația britanică nu consideră aceste înregistrări de numere de plăci mineralogice ca fiind date cu caracter personal. Datele de înregistrare (fotografii ale vehiculelor cărora sunt asociate numere de plăci) sunt accesibile timp de 90 zile tuturor celor care sunt acreditați în acest scop, fără ca o hotărâre judecătorească să fie necesară pentru a avea acces la ele.

Pentru moment, nici un studiu nu a cuantificat eficacitatea lor nici nu a măsurat nivelul de supraveghere pe care îl generează. Totuși, contrar a ceea ce se crede, sistemul pus în funcțiune nu este numai un sistem de supraveghere în timp real. Istoricul înregistrărilor este folosit mai mult decât alertele în timp real și multe alte tehnici au fost imaginate pentru a face datele să vorbească. Analiza convoaielor vă permite astfel să căutați în baza de date dacă un alt vehicul a făcut același traseu ca și dumneavoastră. Sistemul generează , de asemenea, un raport de trasee imposibile pentru a detecta plăcile mineralogice care crează probleme și generează alerte … Alte investigatii algoritmice sunt, de asemenea, posibile cum ar fi predicția permițând să fie reintrodusă o supraveghere umană pe o țintă care a dispărut sau să fie analizat locul unde o mașina în infracțiune ar putea merge pentru a o intercepta … La Londra, sistemul generează mai multe alerte decât poate poliția trata. Datele colectate de aceste sisteme sunt sărace la prima vedere : un număr de placă, un loc și o oră, și o imagine care nu este pasionantă. Dar analiza și regruparea acestora permite detectarea unor corelații cu mult superioare efectului lor inițial.

Pe scurt, “rețeaua aceasta nu este numai o rețea de identificare în timp real, ci este un sistem pervaziv de supraveghere algoritmică, conchide Bridle. Recent, o companie de investigații privată americană, TLO, a deschis un serviciu care permite oricui să aibă acces la înregistrările legate de un număr de înmatriculare, în schimbul a câtorva dolari (vezi NBCNews). În 2010, Mike Katz – Lacabe, un consultant din San Leandro, California, a cerut datele sale la poliție și a primit un raport conținând 112 imagini cu vehiculului său permițând cel mai adesea identificarea ocupanților (a se vedea reportajul foarte complet al Wall Street Journal pe această temă).

Problema acestor sisteme este faptul că înregistrează date fără un motiv predeterminat, afirmă Bridle. Aceste tehnologii de analiză fac din retenția de informații opțiunea standard … Și James Bridle amintește că legea britanică privind datele cu caracter personal a fost concepută într-un moment în care s-a pus accentul pe accesul la date, nu pe interogări algoritmice. Bineînțeles, sistemul se confruntă cu derive. Bridle de exemplu povestește cazul unui om arestat de 25 de ori sub diferite pretexte. De fapt, inițial, era pentru că placa sa mineralogică a fost reperată în preajma unei manifestații împotriva vânătorii ! Iată o utilizare suplimentară a acestei rețele. De fapt, consideră Bridle bazându-se pe aceste directive interne ale poliției, ​​supravegherea și urmărirea vehiculelor asociate demonstrațiilor publice nu sunt o rutină, dar sunt încurajate în mod activ de către poliție. Dar toate acestea nu au putut fi documentate decât pentru că oamenii afectați de aceste sisteme tehnice le raportează … Infractorii știu mai bine decât alții să conturneze aceste sisteme : modificându-și plăcile ca să fie mai puțin lizibile de captoarele infraroșii, folosind hărți ale acestor camere ca să-și schimbe itinerariile de conducere sau producând daune sistemelor, mai ales în anumite puncte.

“Acestea sunt legi care scutesc datele vehiculelor de protecția necesară a confidențialității, și tot aceste legi nu menționează posibilitatea foarte reală de hărțuire, de invadare a vieții private și de arestare ilegală devenită posibilă datorită acestor sisteme, ceea ce reprezintă riscurile inerente ale unei acoperiri în sisteme automatizate de supraveghere” , avertizează Bridle.

Înțelegerea a ceea ce se întâmplă în aceste sisteme de supraveghere este imposibilă fără vizibilitate.

“Atunci când există o presiune de a întuneca o infrastructură – camuflarea camerelor, închiderea rețelelor, sau restrângerea libertății de cerere de informații – o presiune corespondentă este exercitată asupra democrației pe care pretinde a o apăra”.

Forbes raporta recent că un hacker, @PukingMonkey, a demonstrat că badge-urile electronice de peaj fără contact folosite în New York, e – Zpass, nu erau citite numai la barierele de peaj … sub pretext de a ajuta autoritatea de transport să cunoască mai bine condițiile de trafic (fără ca acest lucru să fi fost precizat în condițiile de acces la serviciu). Instalând un captor luminos la pass-ul său pentru a ști când badge-ul i-a fost citit, Puking Monkey a făcut o demonstrație foarte vizuală (video) a modului în care suntem citiți în prezența noastră …

Din nou, în lipsa transparenței din partea serviciilor de proiectare, ingineria inversă pare a fi efectiv una din puținele noastre arme pentru a lupta împotriva algoritmilor și sistemelor tehnice opace. Totuși, pentru a fi eficace, ea va trebui să fie mai colaborativă decât cea schițată de lansatoarele de alerte …

traducere pentru razbointrucuvant de C.C.

digital-signage screens

Nu mai folositi date si poze reale pe Facebook

hqdefault

Va rugam sa raspanditi acest mesaj pe toate retelele de socializare. Facebook reprezinta un mare pericol pentru omenire. Este unealta prin care “SISTEMUL” ne va controla in viitorul cel mai apropiat. Nu mai folositi date si imagini reale. Toate acestea sunt stocate pe vecie si folosite pentru a ne controla in totalitate. Chiar daca ai sters o poza, acest lucru nu se intampla in realitate. Facebook este o mare capcana a serviciilor secrete americane. Folositi-l fara a va dezvalui identitatea.

Adio intimitate! Facebook a realizat un soft de recunoastere a fetei cu o acuratete de 97%.

Echipa de cercetători de la Facebook lucrează la un program de recunoaștere facială de mai mulți ani și se pare că aceștia au reușit să aducă softul la un nivel foarte ridicat. SF-ul devine realitate.
Conform celor de la Gizmodo, programul updatat poate identifica persoanele din poze cu o acuratețe de până la 97,25%. Sistemul utilizează aproximativ 120 de milioane de parametri pentru a recunoaște fețele din imagini.

face-recognition-technology-300x234
Noua versiune a softului încă nu va fi disponibilă pe rețeaua de socializare. O prezentare pe larg a acestui program se va face în luna iunie, în cadrul unei conferințe.

În urmă cu 18 luni, Facebook a cumpărat compania israeliană Face.com pentru suma de 60 de milioane de dolari. Face.com a cercetat timp de mai mulți ani și a realizat softuri de reconoaștere facială.

În viitor, astfel de software ar putea fi folosit atât pentru activități de supraveghere, monitorizare, spionaj, dar și de către diverse companii cu scopul de a obține date despre obiceiurile de consum ale oamenilor (personal advertising). Pe scurt, marketing în secolul XXI. O astfel de imagine ne aduce aminte de filmul ”Minority report”, din care avem și o scurtă secvență.

Sursa: cocoon.ro

Supravegherea populaţiei cu ajutorul dispozitivelor RFID

refuza-actele-biometrice-01-03-2015

Noi ameninţări la adresa vieţii private şi a drepturilor civile
Dacă încorporarea datelor personale într-un RFID (dispozitiv de identificare prin intermediul undelor radio) implantat într-un paşaport sau într-un permis de conducere vi se poate părea o alternativă „inteligentă“ la cozile nesfârşite de la aeroport sau la întrebările deranjante ale personalului de securitate din diverse zone, vă sfătuim să va mai gândiţi.

Încă din anii ’90, susţinătorii corporaţiilor au lăudat „beneficiile“ acestor transmiţătoare, prezentându-le drept un mijloc „comod“ şi „ieftin“ de a eticheta diverse produse, unul ce va „revoluţiona“ modul de administrare a mărfurilor şi va contribui la prevenirea furturilor. Într-adevăr, toate obiectele, de la şerveţelele de hârtie până la papuci, animale de companie şi lenjerie de corp, a fost „etichetate“ cu cipuri. Iar „economiile“ realizate astfel vor deveni „beneficii“ pentru consumatori.
Etichetele RFID sunt mici cipuri, cu o antenă în miniatură, care pot fi fixate sau implantate în interiorul diverselor obiecte, inclusiv a fiinţelor umane. Cipul RFID conţine un „Cod Electronic de Articol (Produs)“ care poate fi „citit“ atunci când un cititor RFID emite un semnal radio. Cipurile se împart în două categorii: pasive şi active. O etichetă „pasivă“ nu conţine o baterie şi distanţa de la care poate fi citită este variabilă, de la mai puţin de 2,5 cm până la 6,1 sau chiar 9,14 m. Pe de altă parte, o etichetă „activă“ conţine o baterie şi distanţa de la care poate fi citită este mult mai mare. Datele conţinute într-o etichetă „activă“ pot fi trimise direct într-un computer, realizându-se astfel un inventar sau o supraveghere.
Aşa cum au declarat organizaţiile Consumers Against Supermarket Privacy Invasion and Numbering (CASPIAN) împreună cu American Civil Liberties Union (ACLU), Electronic Frontier Foundation (EFF) şi Electronic Privacy Information Center (EPIC) în anul 2003 într-o declaraţie comună: „Cipurile RFID ameninţă dreptul cumpărătorilor la viaţă privată, reduc sau chiar elimină anonimatul consumatorilor şi ameninţă libertăţile civililor“ (Comunicat cu privire la utilizarea dispozitivelor RFID la etichetarea produselor, Privacy Rights Clearinghouse, 14 noiembrie 2003, http://w2.eff.org/Privacy/Surveillance/ RFID/rfid_position_statement.php).
Aşa cum au observat şi aceste organizaţii: „În timp ce există şi beneficii ale utilizării dispozitivelor RFID, anumite atribute ale acestei tehnologi pot fi utilizate în moduri ce reprezintă o ameninţare directă la adresa libertăţilor civile şi la o viaţă privată:
– Ascunderea etichetelor RFID.
Etichetele RFID pot fi încastrate în obiecte şi documente, fără ca individul care cumpără acel produs să ştie de existenţa lor. O undă radio poate trece uşor printr-o ţesătură, plastic sau alte materiale; este perfect posibilă citirea unei etichete RFID ascunsă într-o căptuşeală sau ataşată pe obiecte conţinute într-o geantă, sacoşă, etc.
– Cod de identificare unic pentru toate obiectele din întreaga lume
Codul Electronic de Produs permite ca fiecare obiect de pe faţa pământului să deţină un cod unic. Utilizarea unor coduri unice poate duce la crearea unui sistem global de contorizare (supraveghere) în cadrul căruia fiecare obiect este identificat şi pus în legătură cu cumpărătorul sau deţinătorul lui în momentul în care este vândut sau transferat
– Acumularea masivă de informaţii.
Utilizarea dispozitivelor RFID necesită crearea unei baze de date masive care să conţină datele unice ale fiecărei etichete. Aceste înregistrări pot fi puse în legătură cu datele personale de identificare, ţinând mai ales cont de faptul că memoria computerelor şi capacitatea lor de procesare se extind pe zi ce trece.
– Dispozitive de citire ascunse.
Etichetele RFID pot fi citite de la distanţă, de dispozitive de citire nu neaparat vizibile, ce pot fi încorporate într-un mod aproape invizibil în aproape orice loc public. Dispozitive de citire ascunse au fost deja încastrate în mod experimental în dalele pardoselii, în covoare, în cadrele uşilor, în rafturile magazinelor şi la ghişee, devenind astfel imposibil pentru un cumpărător să ştie dacă a fost sau nu „scanat“.
– Supravegherea individului şi colectarea unor date personale
Dacă identitatea personală este pusă în legătură cu codurile unice ale unor etichete RFID, indivizii pot fi monitorizaţi şi se pot obţine date personale despre ei, fără ca aceştia să ştie şi fără să li se ceară acordul cu privire la astfel de acţiuni. De exemplu, o etichetă RFID încastrată într-un pantof poate servi pur şi simplu ca mijloc de identificare a persoanei care poartă acei pantofi. Chiar şi dacă informaţia obţinută astfel este generică, identificarea articolelor pe care oamenii le poartă sau le îmbracă îi poate asocia cu diverse evenimente particulare, cum ar fi de exemplu un miting politic.“

Securitatea statului
Pe măsură ce statul poliţienesc corporatist îşi dezvăluie tot mai mult tentaculele în SUA, nu ar trebui să ne mire faptul că birocraţii ce se ocupă cu securitatea ridică în slăvi „beneficiile“ dispozitivelor RFID, în ceea ce priveşte „securitatea statului“. Nu trebuie să fi un geniu să înţelegi că atunci când faci legătura dintre acestea şi masivele baze de date comerciale, cât şi bazele de date întocmite de cele 16 agenţii de informaţii diferite – cum ar fi de exemplu Terrorist Identities Datamart Environment (TIDE), agenţie ce hrăneşte monstruosul sistem guvernamental de supraveghere cu numele celor suspectaţi de „terorism“ – arhitectura unui vast proiect totalitar a ajuns din stadiul de idee, pe străzi, în realitatea de zi cu zi.
Aşa cum s-a putut vedea şi în cadrul reprimării protestelor paşnice de la Convenţia Republicană Naţională din St. Paul, Minnesota, strategia „războiului preemptiv“ a început deja să fie aplicată. (Tom Eley, RNC în două oraşe: opt protestatari au fost acuzaţi de terorism în baza a Patriot Act, WSWS, 6 septembrie 2008, http://www.wsws.org/articles/2008/sep2008/poli-s06.shtml)

RFID, AIM şi biometriarfid09
Dispozitivele RFID sunt comparate cu codurile de bare de pe produsele de larg consum, dar ceea ce promoterii industriali cum ar fi de exemplu Association for Automatic Identification and Mobility (AAIM) uită să menţioneze în cadrul propagandei pe care o fac dispozitivelor RFID este că informaţia care este înmagazinată într-un paşaport sau carnet de conducere poate fi cu uşurinţă furată de către orice persoană care deţine un dispozitiv de citire (vânzători, agenţi de securitate, criminali, etc.) fără măcar ca deţinătorul să ştie că este monitorizat şi că informaţie aflată în deplină „siguranţă“ este de fapt furată. Conform unei prezentări de pe site-ul AAIM: „Tehnologiile de Identificare Automată şi Mobilitate“ (Automatic Identification and Mobility – AIM) sunt o familie de tehnologii diferite ce au toate un scop comun, acela de a identifica, monitoriza, înregistra, înmagazina şi comunica informaţii esenţiale de natură personală, informaţii legate de produse sau informaţii necesare în cadrul unei companii.
În cele mai multe cazuri, tehnologiile AIM reprezintă partea frontală a programelor de securitate ale unei firme, având rolul de a colecţiona rapid şi sigur o serie de informaţii“ (AAIM, http://www.aimglobal.org/ technologies/).
În cadrul acestei „familii de tehnologii“, multe au potenţialul de a fi utilizate în moduri complet diferite; adică, aceeaşi tehnologie care poate monitoriza un palet de băuturi răcoritoare poate de asemenea fi folosită pentru monitorizarea unui om.
Într-adevăr, AAIM face reclamă biometricii drept o „metodă automată de recunoaştere a unei persoane pe baza unor caracteristici fiziologice sau comportamentale“. Acest lucru este foarte important, din moment ce „nevoia folosirii metodelor biometrice se face simţită într-o mulţime de state, în cadrul administraţiilor locale, în cadrul armatei şi în cadrul firmelor private.“
Când sunt folosite individual sau împreună cu dispozitivele RFID, tehnologiile biometrice sunt  „programate să pătrundă în aproape toate aspectele economiei şi a vieţii de zi cu zi.“ (AAIM, http://www.aimglobal.org/ technologies/biometrics). Halal „revoluţie“.

„Unitatea de monitorizare individuală“ IBM 4020129_rfid_implant
Industria a primit un puternic imbold din partea statului când Serviciul Administrativ Guvernamental a emis un memorandum în decembrie 2004, care îndemna conducătorii tuturor agenţiilor federale „să analizeze acţiunile ce pot fi întreprinse pentru ca industria RFID să avanseze“. (http://www.spychips.com/ press-releases/gsa-document.html). Un exemplu de spirit „inventiv“ capitalist sau o altă invazie insidioasă a vieţii noastre private?
În anul 2006, IBM a obţinut un patent care va fi folosit pentru monitorizarea şi obţinerea de informaţii despre un consumator, pe măsură ce acesta se deplasează printr-un magazin, chiar dacă accesul la bazele de date comerciale este strict limitat. Când vine însă vorba de supravegherea şi obţinerea de informaţii despre un grup de oameni – de exemplu pentru a fi exterminaţi în masă la comanda naziştilor – concernul IBM are o poziţie unică.
În uimitoarea lucrare publicată în anul 2001 de jurnalistul de investigaţie Edwin Black, numită „IBM şi Holocaustul“, sunt explorate tehnologiile ce au contribuit la masacrarea a atât de mulţi evrei, comunişti, ţigani şi homosexuali. Autorul arată cum începând din 1933, concernul IBM şi sucursalele sale au creat „soluţii“ tehnologice care au ajutat la identificarea persoanelor „indezirabile“ pentru a li se putea confisca rapid şi eficient bunurile, a fi deportaţi, duşi la muncă silnică şi în cele din urmă ucişi. („IBM and the Holocaust: The Strategic Alliance between Nazi Germany and America’s Most Powerful Corporation“, Crown, New York, 2001, pp. 7-8, extrase din aceasta puteţi găsi la: http://www.ibmandtheholocaust.com/ excerpts.php)
Acesta este un cumplit ecou al regimului poliţienesc ce a fost pus în scenă în zilele noastre împotriva musulmanilor şi a „extremiştilor“ de stânga de coruptul regim politic al lui Bush, în „exaltata“ sa încercare de a face ca America sa fie „în siguranţă“, urmând astfel şi mai departe obiectivul capitalist şi imperialist al unei dominaţii globale.
Aşa cum observă şi analistul pe probleme de securitate şi viaţă privată, Katherine Albrecht în descrierea patentului IBM de Identificare şi monitorizare a persoanelor prin intermediul utilizării unor etichete RFID în interiorul magazinelor: „Acesta descrie într-un mod sec, potenţialul dispozitivelor RFID de a asigura o bună monitorizare, într-o lume în care dispozitive de citire RFID (cuplate la o reţea), numite «unităţi de supraveghere a persoanelor» vor fi încorporate practic pretutindeni – în magazine, aeroporturi, trenuri, staţii de autobuze, lifturi, avioane, arene sportive, teatre, muzee – pentru a supraveghea îndeaproape mişcările oamenilor“ (How RFID Tags Could Be Used to Track Unsuspecting People, Scientific American, august 2008, http://www. sciam.com/article.cfm?id=how-rfid-tagscould- be-used)
Conform patentului citat de Albrecht, pe măsură ce un individ se deplasează printr-un magazin sau printr-un oraş: „Un cititor RFID … scanează dispozitivul RFID aflat asupra persoanei ce se doreşte a fi monitorizată… Pe măsură ce această persoană se deplasează prin magazin, diverse dispozitive de citire a etichetelor RFID, plasate peste tot în magazin preiau semnalele radio provenite de la dispozitivul RFID aflat asupra persoanei, astfel că mişcările acesteia sunt monitorizate pe baza acestor detecţii…«Unităţile de supraveghere a persoanelor» pot înregistra diversele locuri pe care persoana în cauză le-a vizitat, cât şi timpul petrecut acolo“.
Chiar şi în situaţia în care nu sunt stocate în eticheta RFID nici un fel de informaţii private, acest lucru nu constituie o problemă, explică IBM, deoarece „aceste informaţii personale vor fi obţinute atunci când persoana în cauză îşi utilizează cartea de credit“. Aşa cum subliniază şi Albrecht, legătura dintre un cod RFID unic şi identitatea unei persoane „trebuie să fie realizată doar o singură dată pentru ca şi cardul să servească ulterior drept un indiciu pentru identitatea persoanei“.

Supravegherea populaţiei în China şi în SUA
Dacă partenerul cel mai important al Americii în domeniul comerţului şi uneori rivalul geopolitic în lupta pentru acapararea resurselor lumii – China, ne poate oferi o indicaţie în privinţa direcţiei în care vor evolua în viitorul apropiat tehnologiile de supraveghere datorită „miracolului pieţei“, atunci cortina drepturilor individuale şi a dreptului la viaţă privată va dispărea curând. Albrecht scrie: „De exemplu, cardurile de identitate din China conţin o cantitate de informaţii private pe care cea mai mare parte a oamenilor ar considera-o şocantă, incluzând aici: trecutul medical, ocupaţia, religia, etnia şi chiar şi numele şi numărul de telefon al angajatorului deţinătorului de card.
Ceea ce este şi mai ameninţător, este faptul că aceste carduri reprezintă doar o componentă dintr-un proiect mai mare, ce urmăreşte în final supravegherea întregului teritoriu al Chinei, utilizându-se în acest sens cele mai avansate tehnologii existente la ora actuală.
Michael Lin, vicepreşedinte la China Public Security Technology, o companie privată ce furnizează carduri RFID pentru acest program, a descris fără şovăială pentru publicaţia New York Times aceste carduri drept «o cale prin care guvernul va putea să controleze populaţia în viitor». Şi chiar dacă guvernele nu vor utiliza imensul potenţial de supraveghere pe care îl prezintă noile carduri de identitate dotate cu dispozitive RFID, există deja dovezi clare care arată că diverse corporaţii vor face acest lucru“.
Nu sunt de acord cu Albrecht într-un singur punct: guvernele, în particular marile corporaţii, cu siguranţă vor utiliza imensul potenţial de supraveghere a populaţiei, pe care îl oferă dispozitivele de tip RFID. De exemplu, în martie 2005, Senate Republican High Tech Task Force, a lăudat posibilele aplicaţii ale dispozitivelor RFID, considerându-le drept „noi tehnologii, extrem de interesante“, ce „promit foarte mult pentru economia americană“.
În acest spirit, ei au declarat că vor „proteja“ tehnologiile RFID de diversele reglementări şi legislaţii (http:// republican.senate.gov/httf/)
În condiţiile în care se conturează o mare criză economică, un număr tot mai mare de şomeri, datorii ameţitoare, prăbuşirea pieţelor financiare şi continuarea războaielor de ocupaţie din Irak şi Afganistan, imperialismul american, în încercarea de proptire a imperiului ce e pe cale să se prăbuşească, va continua să utilizeze metodele totalitare de guvernare, pe care le-a introdus în „războiul împotriva terorii“. Introducerea paşapoartelor şi a carnetelor de conducere dotate cu dispozitive RFID, ce au ca scop supravegherea populaţiei şi reprimarea politică a populaţiei americane, este doar o urmare a acestui fapt.42869

Sursa:

http://www.nexusmagazine.ro/index.php/reviste/27-nexus-new-times-magazine-an-5-nr-13/59-dispozitivele-rfid-si-societatea-supravegheata

Deja prezentul şi chiar viitorul nostru, al tuturor, va fi sub o neîncetată supraveghere

8283_1

Cu fiecare zi care trece, noile tehnologii se insinuează din ce în ce mai mult în vieţile noastre, îmbiindu-ne cu „avantajele“ pe care acestea ni le pot oferi. Cât despre dezavantaje, cine îşi mai bate capul să le afle, de vreme ce confortul pe care noile gadgeturi ni-l aduce creşte exponențial? Mulţi dintre noi ştim, fără îndoială, că internetul, telefoanele mobile, cardurile bancare, GPS-urile sunt urmărite şi atent monitorizate. Câţi dintre noi ţinem însă cont de aceasta? Fără să exagerăm, societatea actuală este atât de sufocată de mulțimea de oferte, care de care mai „atrăgătoare“, ce i se pune la dispoziţie, încât majoritatea oamenilor au ajuns practic sclavii acestora. Aceştia sunt aidoma unui cățeluș extrem de atent la osul delicios pe care stăpânul său i l-a oferit cu dărnicie.

Odată cu dezvoltarea noilor tehnologii, nu mai este necesar ca cetățenii acestei lumi să fie urmăriți în şcoli, în armată sau la locul de muncă. Astăzi este posibil să fim urmăriți oriunde ne aflăm, în mijlocul orașelor aglomerate sau în vârful munţilor, fără să avem nici cel mai mic sentiment că suntem urmăriți şi controlați. După ce a construit şi a dezvoltat timp de secole această societate pe baza dispozitivelor de supraveghere directă, puterea ocultă din umbră care conduce destinele omenirii a născocit şi a dezvoltat o altă înșelăciune menită să păstreze ordinea în starea sa actuală, capitalistă şi de consum: o societate de control.

Cu toate acestea însă, prevalându-se de dreptul la apărare împotriva atacurilor teroriste ale unor aşa-zise forţe străine, guvernul şi instituţiile Statelor Unite au dreptul să consulte orice bază de date americană sau internaţională. Şi nu sunt singurii: Armata populară de eliberare chineză a pus la punct un sistem de spionaj cibernetic mondial, ce vizează jefuirea secretelor economice, ştiinţifice şi militare a mii de instituţii şi guverne din întreaga lume. Iar Facebook anunţă că în curând utilizatorii săi se vor putea conecta la miile de camere video instalate în spaţiile publice din întreaga lume. Astfel, orice individ care a fost înregistrat în baza de date a acestei maşinării infernale de culegere de date, va putea fi urmărit, cu ajutorul performantelor sisteme de recunoaştere facială, oriunde va merge.

În revista Wired din martie 2012 este publicat un articol foarte interesant, care ne face cunoştinţă cu megasistemul de supraveghere din Utah, ce este „capabil să înmagazineze şi să proceseze o cantitate gigantică de informaţii din întreaga lume, în timp real“. Creierul acestui sistem este poate cel mai mare computer din lume (consumă electricitatea echivalentă unui oraş de 20.000 de locuitori!), ce poate decripta în timp real nu contează ce cod şi de a accesa toate cheile sistemelor de culegere de informaţii, inclusiv cele militare.

Iată ce spune profesorul Christophe Thovex despre această „armă silențioasă“: „Un adevărat panopticon, dar modern, de această dată. Nu este vorba aici doar de câţiva prizonieri care sunt supravegheați, ci întreaga lume este observată fără să ştie sau fără să vrea să ştie.“ Această mașinărie poate detecta şi monitoriza traficurile bancare suspecte, comportamentul şi vocabularul „internauţilor“, relaţiile pe care aceştia le întrețin şi chiar emoţiile pe care le trăiesc.

Viitorul unei lumi în întregime închinată noilor tehnologii este cel puţin sumbru. Putem vedea aceasta în cazul internetului, care tinde să devină un surogat penibil şi frustrant al vieţii umane, îndelung exploatat de regimul de tip fascist impus de clica satanizată a așa‑zișilor „iluminaţi“, care urmăreşte să înrobească prin „darurile“ sale otrăvite întreaga omenire. Din păcate, la ora actuală, mulţi oameni au căzut, fără măcar să ştie aceasta, în plasa abil întinsă de aceste fiinţe abjecte, alegând să trăiască şi să experimenteze cu orice preţ emoţii într-o lume virtuală, unde moneda de schimb este însăşi propria lor libertate.

Cu toate asigurările date în mass-media de politicienii şi guvernanții corupți, prinşi de mirajul puterii, scenariul cumplit al unei societăţi fascistoide bazate pe supraveghere, care controlează în mod tiranic destinul indivizilor, este în plină desfăşurare în întreaga lume. Problema se pune cât se poate de direct, ea fiind cu atât mai gravă cu cât noile tehnologii audio-video dezvoltate recent de marea industrie converg direct către acest deznodământ.

„Supraveghere, cuvântul-cheie al timpurilor care vor veni“, scria în mod semnificativ în 2006 Jacques Attali, fostul consilier al președintelui francmason Mitterand, agentul așa-zișilor „iluminaţi“ şi fondatorul Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare. Tot el dădea sentința, ca o portavoce publică a lui Big Brother: „În viitor, se va şti în permanenţă unde suntem şi ce facem. Nu va exista niciun domeniu în care să nu putem fi supravegheați. Nici măcar cel al gândirii noastre.“ Să fi trecut, oare, fostul consilier al preşedintelui francmason Mitterand din timpul scandalului iscat de faimoasele şi josnicele ascultări telefonice – care vorbeşte public ba despre „interiorizarea dictaturii“, ba despre „totalitarismul acceptat“ – de partea „paranoicilor“ şi „conspiraționiștilor“ care nu încetează să denunțe proliferarea aberantă a mijloacelor de supraveghere impuse cetăţenilor acestei lumi de către guvernanții societăţii noastre?

Există un consens în această direcţie: acest început al mileniului este marcat de planurile deja demascate ale așa-zișilor „iluminaţi“ de a subjuga întreaga omenire, care se reflectă într-un elan considerabil al dezvoltării mijloacelor de supraveghere. Într-adevăr, nu cu mulţi ani în urmă, oferta marii industrii aservite intereselor clicii abjecte a așa-zișilor „iluminaţi“, ce furniza publicului larg tehnologii în măsură să asigure, chipurile, „liniştea şi siguranța“ cea de toate zilele, era cu mult mai săracă, iar spaţiul public nu era atât de înțesat de monitoare şi camere video ce „oferă“, cu o diabolică viclenie cetățeanului de rând, o paletă largă de opţiuni comerciale sau imagini „live“ din cine ştie ce colţ al lumii.

Astăzi, prin intermediul internetului, supravegherea a devenit o îndeletnicire banală pentru aceste fiinţe bolnave ce nu prididesc să pătrundă, prin orice mijloace, în casele şi în vieţile noastre. Astfel, internetul a devenit un mijloc esenţial pentru împlinirea scopurilor demente ale acestei grupări morbide. Este semnificativ să amintim aici că directorul Agenției de securitate naţională americană, NSA, generalul Keith Alexander a declarat în data de 12 martie 2012 că cea mai mare ameninţare care planează asupra Statelor Unite o constituie, pe lângă actele de terorism – care este în realitate materializarea unui complot abject pus la cale de guvernanții vânduți ai acestei ţări împotriva propriilor lor cetățeni – şi atacurile electronice. Internetul şi bazele de date, întocmite abil cu ajutorul gadgeturilor electronice care ne sunt puse cu generozitate la dispoziţie, chipurile, pentru a ne face viaţa mai comodă, au devenit aşadar uneltele vitale ale promotorilor acestor practici satanice de manipulare a fiinţei umane, ce îşi maschează intenţiile, aşa cum ne-au obişnuit, sub mantaua siguranţei naţionale.

Problema cu supravegherea este aceea că ea funcţionează!

Aşa-zisul atac terorist de la 11 septembrie 2001, ce a fost pus la cale cu sânge rece de indivizi influenți din guvernul Statelor Unite, a însemnat pentru fiinţele umane înzestrate cu inteligenţă şi luciditate un nou început, în forţă şi pe faţă, al erei supravegherii. Cipurile RFID, punerea în funcțiune a sistemelor de supraveghere la scară mondială în telecomunicaţii, întărirea controalelor în aeroporturi sunt doar câteva dintre practicile ascunse cu abilitate sub masca unei amenințări continue şi iminente la adresa siguranţei cetăţenilor, de care membrii influenți ai acestei clici aberante profită cu o diabolică viclenie pentru a intra tot mai mult în intimitatea noastră.

Din păcate mai există unele fiinţe umane naive, care sunt convinse de așa-zisele avantaje oferite de aceste mijloace de supraveghere în masă, ce le oferă, spun ei, o mai mare siguranţă. Cu toate acestea, rapoartele poliției nu indică o creştere a ratei de prevenire a criminalității datorate acestor dispozitive, fapt ce arată în mod evident că scopul acestora este în realitate altul. Sub masca protecţiei pe care guvernanții ni le oferă, investind sume exorbitante în tehnologii extrem de costisitoare, ce sunt tot mai intruzive, suntem din ce în ce mai atent şi mai în amănunt supravegheați, astfel încât intimitatea noastră a ajuns să fie, într-o mare măsură, un deziderat.

Dezvoltarea şi proliferarea tehnicilor de supraveghere a atins deja cote greu de imaginat până acum câţiva ani

Dezvoltarea fără precedent a dispozitivelor care combină posibilitatea geolocalizării – de parcă n-am şti unde ne aflăm – cu cele de captare video (aparate foto, camere video) şi de acces la internet, dispozitive – dintre care telefonul aşa-zis inteligent rămâne exemplul cel mai elocvent – au împins perfecționarea supravegherii pe culmi inimaginabile cu câţiva ani în urmă. În plus, toate aceste „minuni“ tehnologice, care constituie un subiect de admiraţie tâmpă pentru mulţi dintre cei neavizaţi, ne sunt impuse treptat ca fiind indispensabile vieţii decente într-o societate modernă, ce este axată pe consum şi nicidecum pe mult-trâmbiţata preocupare a guvernanților noştri, atât de avizi de putere, pentru bunăstarea noastră, a oamenilor obişnuiţi.

În realitate, mania supravegherii ascunde în spatele ei obsesia compulsivă a clicii satanice a francmasoneriei mondiale pentru controlul şi subjugarea completă a fiinţei umane, scop pe care aceste fiinţe fără suflet urmăresc cu obstinație să-l atingă prin nu contează ce mijloace. Astfel, cipul RFID este un exemplu mai mult decât grăitor în acest sens, el putând influenţa comportamentul fiinţei umane în care a fost implantat, până într-o asemenea măsură încât îi poate altera chiar realitatea sa subiectivă.

Demersurile din ce în ce mai devoalate ale acestor demenți sunt descrise ca fiind „obiective“ şi „inofensive“ de către unii aşa-zişi specialişti cum ar fi Thomas Berns, profesor de filosofie politică şi etică la Universitatea Liberă din Bruxelles, Belgia, şi Antoinette Rouvroy, doctor în Drept, lector şi cercetător principal la Centrul de Tehnologia Informaţiei şi Cercetare în Drept (curioasă asociere, nu-i aşa?) de la Universitatea din Namur, Belgia, în realitate două cozi de topor ale așa-zișilor „iluminaţi“, care au fost împopoțonate cu o aureolă savantă de stăpânii lor tocmai pentru a îmbrobodi şi mai mult mintea oamenilor obişnuiţi. Astfel de demersuri lasă să se întrevadă intenţiile abjecte ale unei mâini de indivizi potentaţi, al căror unic scop este să aducă societăţile la supunere şi pe oameni la acceptarea fără luptă a unui regim de tip fascist, totalitar, în care toate informaţiile lor personale sunt atent şi în mod abil culese şi stocate pentru a fi ulterior folosite pentru elaborarea unor dispozitive de control din ce în ce mai fine şi mai sofisticate.

Masonul Jacques Attali afirma într-una din cărţile sale: „Frica de moarte este primul motor al acceptării de către noi a supravegherii“. Într-adevăr, pe acest concept se bazează toate acţiunile aşa-zis benefice şi bine intenționate ale guvernanților noştri, care se întrec în a ne vinde produse menite, chipurile, să ne sporească securitatea, confortul şi intimitatea, dar care sunt în realitate nişte sui generis cai troieni puşi în slujba, nu a noastră, aşa cum se pretinde, ci a guvernului din umbră al acestei planete.

De la deja banalele camere video instalate în metrouri, magazine, pe străzi sau în piețe la cipurile de monitorizare ce sunt implantate în trupurile pacienţilor ori pe produsele pe care le cumpărăm, de la binecunoscutele GPS-uri la rețelele de socializare gen Facebook ce fac apel la programe complexe de recunoaştere facială, toate acestea strâng din ce în ce mai mult şi din ce în ce mai disimulat, laţul în jurul libertăţii noastre.

Libertatea umană tinde să devină un vis frumos şi nostalgic, prin dezvoltarea şi răspândirea sistemelor de supraveghere în masă

Un fenomen care apare în strânsă legătură cu practicile de supraveghere şi de pătrundere în intimitatea fiinţei umane este aparența unei libertăţi mai mari de care, zice-se, vom dispune. Într-un mod cu totul absurd şi fantasmagoric, suntem supravegheați pentru a fi… liberi. Astfel, suntem mințiți în faţă să credem că stăpânim mai bine realitatea, că suntem la „cârma“ propriei noastre vieţi, că putem asigura securitatea celor pe care îi iubim. Acest fenomen este în realitate un aspect al inversării valorilor, pentru că, acceptând această tehnologie ca pe o sursă ce ne oferă putere şi siguranţă, ea este de fapt motivată de teama de moarte ce este sădită cu abilitate vicleană în conştiinţa noastră de către aşa-zişii „iluminaţi“, prin nenumăratele filme sau ştiri despre atacuri teroriste care s-au „înmulţit“, chipurile, semnificativ pe tot cuprinsul globului.

Un alt concept viclean ce este promovat prin intermediul dispozitivelor electronice moderne este cel al subvegherii sau al supravegherii inversate: telefoanele aşa-zis inteligente, microfoanele minuscule şi camerele video încorporate în pixuri obişnuite, ce făceau parte până nu demult din recuzita celebrului agent 007, James Bond, au devenit astăzi, cu încuviințarea mută a autorităților, tot atâtea mijloace de denunțare a unor posibile violențe ce pot fi comise la un moment dat de forţele de ordine. Ni se spune şi ni se repetă în mod aproape obsesiv, că este bine să avem asupra noastră astfel de dispozitive, pentru că nu se ştie niciodată când vom avea nevoie de ele. Între timp, la celălalt capăt al „firului“, cineva are grijă să înregistreze în imense baze de date informaţii despre locurile pe care le-am vizitat, persoanele cu care am fost, preferințele şi obiceiurile noastre ori ale prietenilor noştri şi nu în ultimul rând, calităţile şi defectele noastre.

Desigur, pentru ca toate aceste practici abuzive să fie legale şi să nu mai fie nevoie să fie ocultate, autoritățile au inventat şi motivele. Pentru aceasta ei au înscenat atacuri aşa-zis teroriste, amenințări cu bombe sau răpiri, în urma cărora au promulgat acte normative şi legi ce dau undă verde practicilor de supraveghere a fiinţei umane.

Zâmbiţi (dacă puteţi!), sunteţi scanaţi!

Pornind de la cartea lui George Orwell, 1984, în care așa-numita Poliţie a Gândirii utiliza tele-ecrane pentru a supraveghea oamenii, şi alarmați de explozia mijloacelor de urmărire în masă, ce tind să penetreze, treptat, toate sferele existenţei umane, numeroşi artişti, scriitori sau cineaști au denunțat în creațiile lor, mai mult sau mai puţin liber, tentativele odioase de urmărire şi control ale autorităților (politice dar şi industriale) asupra cetățeanului şi consumatorului de rând.

Astăzi, mai mult decât oricând, suntem sufocați de rețelele de camere video ce sunt desfășurate cu nerușinare în spaţiul public, rețele ce sunt atent monitorizate de  o mână de indivizi dubioși aflaţi în solda puterii ascunse ce conduce în realitate societatea de azi. Ne putem întreba, pe bună dreptate: „Cine îi supraveghează pe cei care ne supraveghează?“ Această întrebare nu este gratuită: viaţa noastră ajunge să fie îndosariată, centralizată şi disecată în cele mai mici detalii de nişte necunoscuți, care ajung să ne cunoască, extrem de bine, pe fiecare dintre noi. Cei mai mulţi dintre cei care află aceste adevăruri cutremurătoare ridică neputincioși din umeri şi îşi spun într-un mod liniștitor: „Nu am nimic de ascuns, nu comit ilegalități. Sunt o fiinţă comună, obişnuită, care nu prezintă interes pentru autorități. De ce să nu mă supravegheze?“ Modul în care astfel de oameni aleg să acţioneze este unul pasiv, pesimist, descurajator, atitudine pe care mizează, de fapt, cei care se află în spatele acestor demersuri mârșave. Aceşti indivizi fără scrupule se bazează pe lipsa de reacţie a oamenilor pentru a-şi desfăşura tentaculele lor tenebroase asupra vieţilor noastre.

Tehnologia actuală a ajuns să se infiltreze din ce în ce mai adânc în viaţa oamenilor

Tehnologia a pătruns atât de adânc în viaţa noastră, încât fiinţa umană care este conştientă şi lucidă ajunge să se confrunte cu o dilemă: Omul controlează tehnologia sau tehnologia controlează omul? În această epocă de maximă decădere spirituală, în care valorile sunt inversate, imixtiunea pe multiple niveluri, profesionale, administrative sau relaţionale a tehnologiei în viaţa oamenilor, a ajuns să fie apreciată şi lăudată. Tehnologia tinde să se insinueze treptat umanului pe toate nivelurile, începând de la jocurile pe calculator unde limitele dintre real şi virtual au ajuns să se confunde până într-atât încât jucătorul înveterat se confruntă cu dificultăţi în a deosebi realitatea de imaginar, până la implanturile de cipuri în trup sau de minicamere video ce substituie simţul vederii.

Un sfat:  este cu putinţă să ne amuzăm piratând dispozitivele de telesupraveghere ale poliţiei

Recent apărută în cadrul festivalului „De la obsesia pixelilor la veselia lirică“, instalaţia Memopol II de la firma Timo Toots împinge efectul Big Brother la un irațional aşa-zis ştiinţific. Maşina, masivă şi de-a dreptul „retro-futuristă“, în genul filmelor cu James Bond, ne invită să ne scaneze documentele de identitate. Imediat după ce consimțim cu naivitate la aceasta, toate informaţiile noastre personale sunt, vezi Doamne, „conectate la internet“, traduse într-o cartografie greu de priceput pentru omul de rând şi vizualizate pe un ecran mare cât întregul nostru spaţiu vizual! Conturi bancare şi relaţii sociale, fotografii cu valoare personală, dosare școlare, documente etc., toate aspectele care ţin de intimitatea noastră sunt vizate de aviditatea de informaţii a celor ce gestionează acest sistem pervers. Până şi imaginea de pe radiografie a scheletului nostru care certifică starea de sănătate.

Bineînţeles, obsesia supravegherii doar porneşte de la asemenea imagini nevinovate, ce sunt procesate de sistemele avansate de recunoaştere facială existente, care sunt menite, chipurile, să ne ofere siguranţă şi securitate, dar derapează în direcţia unui control fără limite. Imaginile de acest gen servesc drept materie primă pentru un demers de smulgere a informaţiilor vizuale despre noi. Astfel, retransmițând pe ecrane imaginile vieţii noastre cotidiene captate fără consimţământul şi fără știrea noastră într-un magazin sau la un colţ de stradă, spre exemplu, subliniază caracterul ilicit, tiranic şi intruziv al camerelor video, reci şi cinice, care ne pândesc fără voia noastră.