Parteneriatul transpacific ameninţă să impună cu forţa un regim de guvernare globală corporatistă

Parteneriatul Trans-Pacific (TPP), marcă a unui acord comercial negociat într-un secret fără precedent, este, de fapt, un transfer executoriu, o cedare de suveranitate din partea naţiunilor către corporaţiile transnaţionale.

La acest parteneriat au aderat 12 ţări riverane la Pacific – Australia, Brunei, Canada, Chile, Japonia, Malaezia, Mexic, Noua Zeelandă, Peru, Singapore, Vietnam şi Statele Unite – acordul fiind adoptat la începutul lunii octombrie 2015.

În timp ce publicul,nu au avut acces, 600 de consilieri corporatişti s-au întâlnit cu oficialii guvernelor semnatare, în spatele uşilor închise, pentru a finaliza textul pentru cel mai mare acord comercial multinaţional din lume, prin care cei ce vor să controleze economia mondială urmăresc să sancţioneze ţările care îşi protejează muncitorii, consumatorii sau mediul.

Câteva texte din capitolul treizeci al acordului au scăpat, totuşi, de sub controlul secretoşilor. Ele demonstrează că negociatorii au convenit deja asupra multor aspecte radicale, acordând noi drepturi suplimentare şi privilegii investitorilor străini, precum şi impunerea lor prin tribunale extrajudiciare de tip „investitor-stat“. Prin legiferarea acestor acorduri, corporaţiile au primit autoritatea specială de a contesta legi, reglementări şi decizii judecătoreşti. Firmele străine ar putea obţine sume nelimitate din banii contribuabililor drept compensaţie pentru „prejudicii financiare“ aduse „profiturilor estimate“, cauzate de eforturile guvernelor de a proteja domeniul finanţele interne, al sănătăţii, al muncii, al mediului şi al utilizării terenurilor, precum şi de unele legi care, vezi Doamne, ştirbesc acordurile TPP (a se citi: le subminează privilegiile dubioase dobândite prin aceste şiretlicuri… supranaţionale).

Nu există aproape nicio mişcare pentru drepturile oamenilor simpli sau campanie ale cărei obiective să nu fie astfel vizate, căci prin aceste acorduri TPP sunt ameninţate drepturi elementare ale cetăţenilor. Nicio regulă nu va putea fi schimbată fără acordul tuturor ţărilor de a modifica termenii convenţiei. Oamenii din întreaga lume vor fi subjugaţi de dominaţia corporatistă.

Averile în continuă creştere ale marilor miliardari agravează din ce în ce mai mult sărăcia şi inegalitatea în lume

Ca rezultat direct al politicilor financiare actuale, cei mai bogaţi o sută de oameni ai lumii au ajuns să fie şi mai bogaţi, adunând în plus 241 de miliarde de dolari în anul 2012. Aceasta face ca ei să acumuleze împreună o avere estimată la de 1,9 mii de miliarde de dolari, doar ceva mai puţin decât producţia economică totală a Marii Britanii.

Câteva din politicile responsabile pentru acest fenomen sunt: privatizarea activelor publice, controlul salarial şi distrugerea negocierii colective. Aceleaşi politici care îi îmbogăţesc şi mai mult pe cei mai bogaţi cauzează greutăţi colosale pentru restul populaţiei lumii.

Această situaţie este atribuită politicilor neoliberale, care produc rezultate economice contrare celor prezise şi chiar promise de către susţinătorii politicii neoliberale şi pieţelor de tipul laissez faire.

Un adevăr la care foarte puţini dintre noi au reflectat cu adevărat: dobânzile bancare provoacă creşterea cu 35-40% a tuturor preţurilor

Puțini oameni știu actualmente că un procent uimitor de 35-40 la sută din prețul tuturor produselor pe care le cumpărăm este cauzat de practica satanică a cametei, care astăzi este numită cu un termen elegant „dobândă“.

Toate investiţiile în afaceri se bazează pe împrumuturi bancare, ale căror dobânzi aberante se regăsesc în adaosurile comerciale plătite de populaţie. Astfel, adaosurile comerciale variază de la 12% pentru colectarea gunoiului până la 30% pentru apa potabilă. Pătura de jos a societății, care reprezintă 80% din populație, plătește sumele exorbitante corespunzătoare dobânzilor care se ascund în preţuri, pe care le adună pătura de la vârful societății, care reprezintă 10% din populație, ceea ce face ca dobânda, sau altfel spus camăta, să reprezinte un sui generis impozit pe care cei săraci îl plătesc celor bogați.

Dacă banii extorcați astfel sub forma dobânzilor ar fi înapoiați oamenilor, atunci practic tot ceea ce noi cumpărăm ar fi mai ieftin cu 35%. Dincolo de această modalitate deopotrivă teoretică și utopică de a soluționa criza economică actuală, este clar că sistemul financiar-bancar este putred. Totul depinde de rapiditatea cu care ne vom trezi la realitate și vom acționa pentru eliminarea lui.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s