Sărbătoarea Nașterii Domnului… în STIL american!

de Pr. Daniel Terpea

Magii[2]Fără Hristos, doar cu Moș Crăciun, nici măcar cu Sfântul Nicolae, ci cu Moș Nicolae, nici măcar cu Sfântul Vasile cel Mare, ci cu Moș Ajun. Cine sunt aceste personaje? Noi toți, de câteva zeci de ani, am crescut cu ei. Mi-aduc aminte cât  de mult îl așteptam pe Moș Nicolae  la fereastră. Se întâmpla odată, demult,  pe 5 decembrie. Zăpadă mare, ningea… becul aprins din colțul casei  trăda o urmă… de basm … adevărat…. Îmi curățam frenetic cizmulițele… să le las peste noapte în pragul ușii  pentru a primi și eu daruri de la MOȘUL…. Și odată a venit și  mi-a lasat o pereche de patine pe care le așteptam de ani de zile. Mare bucurie! Eram fericit, încât nu aveam cuvinte. Am dormit cu patinele în pat. Nu voi uita niciodată ziua aceea. Pe atunci făceam parte dintr-o familie de protestanți (Reformaţi – Martin Luther): eu refomat, sora reformată, tata reformat, mama ortodoxă, bunicii reformați, doar bunicul din partea mamei era ortodox. Se vorbea mai mult limba română în casă şi doar când mergeam la bunicii din partea tatălui meu vorbeam în limba maghiară. Altădată, pe 24 decembrie, avenit iarași MOȘUL… și mi-a lăsat dulciuri, creioane si un joc numit  Sus-Jos!, foarte frumos, pe care mi l-am dorit din toată inima. Seara, m-am culcat cu el pe pernă. Timpul a trecut și iată că eu, bunica și tatăl meu ne-am convertit la ortodoxie.

Ceea ce vreau să pun în lumină  este că am înțeles și eu, ca şi mulți alții  că nu mai sărbătorim  Nașterea lui Hristos așa cumphoto3-300x198[2] se cuvine, mai ales la oraș, pe stradă, în casele noastre, ci îl sărbătorim pe MOŞUL, în stil american, prin programele de televiziune, în supermarketuri… în filme. Astfel,  îl sărbătorim pe MOȘUL … (care Moș? sună mitologic și frumos) și iată cum, pe nesimţite,  am preluat și noi ortodocșii sărbătoarea MOȘULUI.  Problema care se pune este că și noi, adică Patriarhul, Mitropoliții, Episcopii, Preoții, și noi, credincioșii, fără să vrem, l-am adus pe MOȘUL în biserică, acasă, în școli, în grădinițe, adică peste tot. MOȘUL, nouă tuturor ne este foarte drag, pentru că este un bătrân cu barbă mare și albă, are veșmântul roșu, are sanie cu reni, este bun, împarte daruri, are poezii închinate lui, melodii populare și ușoare, chiar și rugăciuni scrise, pe care le descoperim tot mai adesea în ziarele de mare tiraj, precum şi la televizor. MOȘUL este sacralizat. Deci, are închinată o întreagă liturghie stradală. Adevarul îl spune domnul Papadimitrakopoulos: „Sfântul Nicolae este foarte iubit atât în Biserica Răsăriteană, cât și în cea Romano-Catolică Apuseană, (amândouă), cinstindu-i pomenirea pe 6 decembrie. A trăit în secolul al IV-lea d.Hr., a fost Episcop al Mirelor Lichiei (Asia Mică) și a luat parte la primul Sinod Ecumenic. A făcut o mulțime de minuni, a desfășurat o importantă cei-3-magi[2]activitate filantropică, ajutându-i mult pe săraci. Îi iubea în mod special pe copii, făcea multe binefaceri, chiar și deghizat, ca să nu fie recunoscut, ajuta fetele sărace să se căsătorească etc.. A devenit ocrotitorul navigatorilor, al copiilor etc.. După moartea sa (345 d.Hr.) a devenit cel mai popular Sfânt din toată Europa. Protestanții, prin perceperea lor eretică, au anihilat valoarea și personalitatea Sfinților Ortodocși. Astfel, chipul duhovnicesc al Sfântului Nicolae, a cărui faimă  rămăsese vie în special la germani și olandezi, prin influențele protestanților, a fost transformat într-o figură folclorică, născută din imaginația populară, însă lipsită de conținutul duhovnicesc și de semnificația bisericească,  prin această metamorfoză pregătindu-se astfel terenul pentru înlocuirea lui treptată cu Moș Crăciun!

În țara nostră (Elada) ne este cunoscut tuturor încă din vechime Sfântul Vasile cel Mare, a cărui pomenire Biserica noastră o sărbătorește de Anul Nou, pentru că a murit pe 1 ianuarie, la anul 379 d.Hr. Sărbătoarea aceasta a avut doar conotație religioasă, credincioșii sărbătorindu-l și cinstindu-l pe Sfântul Vasile cu evlavie și cucernicie nu pentru cadourile sale, ci pentru binecuvântările și ajutorul dat copiilor, oamenilor săraci și celor neputincioși. Renumitul Profesor de Folclor și Academician, Gheorghios Megas scria foarte semnificativ: „Anul Nou capătă o conotație deosebită, deoarece este sărbătorit în memoria unuia dintre cei mai mari Părinți ai Bisericii Ortodoxe, Sfântul Vasile cel Mare. Prin personalitatea sa, Sfântul Vasile dă viață și strălucire sărbătorii. Se face mijlocitor și garant al rugăciunilor și al binecuvântării pe care omul, aflat la începutul unei noi perioade cronologice, nădăjduiește să le primească de la Dumnezeu, Dătătorul tuturor bunătăţilor”. În zilele de sărbătoare, copii îlCABALGATA DE REYES MAGOS așteaptau doar pe Sfântul Vasile, cântau colinde, mergeau la biserică, participau la masa festivă, unde preotul tăia vasilopita [plăcintă cu răvașe de Anul Nou] etc. De vreme ce, în versiunea unei colinde Sfântul Vasile este înfățișat ca elev, se crede că aceasta este creația copiilor care cântau: „Vasile al meu, de unde vii și încotro te îndrepți? – De la maica mea vin și mă duc la școală…” Cât de apropiat lor îl socoteau copiii pe Sfânt! În țara noastră, Santa Claus al globalizării a venit o dată cu promovarea pomului de Crăciun (adică după anii 1930-40), pe care acesta îl însoțește, chipurile, pentru a nu pierde nici noi nimic din așa-numita «magie» a sărbătorii! În mod paradoxal, numele lui s-a schimbat în «Moș Crăciun» și, fără să aibă vreo legătură cu cel pe care îl serbam, s-a înrădăcinat, firește, și în tradiția ortodoxă elenă și românească, încercându-se încă de atunci nu numai să o eclipseze (am putea spune că a și reușit deja!), ci să o desființeze cu totul, în măsura în care noi vom permite acest lucru!” Ὀρθόδοξος Τύπος, 2. 12. 2011, nr. 1904, p. 4.

Întrebarea pe care vreau s-o ridic este, oare nu am putea înlocui, încet-încet, costumația  MOȘULUI cu veșmintele celor trei magi? Nu ar fi ei  mai strălucitori și mai atractivi pentru copii? După cum știm, în Spania sau Brazilia, sărbătoarea Crăciunului începe pe 24 decembrie și ține până în 6 ianuarie, când cei trei magi aduc copiilor daruri. Astfel, şi noi ne-am putea apropia mai mult de duhul sărbatorii Nașterii lui Hristos și ne-am putea aminti pentru totdeauna de cei trei magi: Gaspar, Melchior si Balthazar, care au adus aur, smirnă și tămâie Pruncului Hristos. Părinții Bisericii învaţă că magii de la Răsărit deţin un rol foarte important în iconomia mântuirii, pentru că închinarea acestora lângă ieslea din Betleem reprezintă sfârşitul idolatriei[1] şi chemarea tuturor neamurilor la credinţa în adevăratul şi unicul Dumnezeu. Astfel, avându-l pe noul moş îmbracat în straiele celor trei magi, am trăi momentul biblic curat, atât în Biserică, cât în casele noastre, pe stradă, dar și în supermarketuri. Oare ar fi greu dacă am propune pe viitor mamelor, taților, preoților de parohie, prietenilor noștri proprietari de magazine să confecționeze astfel de costume?

Sant' Apollinare Nuovo: Three wise men bearing giftsMai jos, puteți urmari un  film american  în care ni se arată cum să trăim sărbătoarea Crăciunului fără pomenirea numelui lui  HRISTOS, doar cu Moșul și cu  jucăriile care rămân, astfel, singura alinare a copiilor. Oare chiar asta este realitatea? Poate o să vă întrebați  ce poate sa facă un film? Este doar o fantezie, veţi spune! Dar, atunci, de ce trăim lucrurile acestea pe viu, atât noi, cât și copiii noştri? Căci,  este doar un film, nu-i aşa? Da, aşa este, însă,  de multe ori, filmele pun în lumină însăşi realitatea…

Notă

de Cosmina Tămaș (Cluj)

Se poate observa că, de ceva vreme, numele sărbătorii Naşterii Domnului tinde să sufere o modificare de formă în varianta sa americană: Christmas tinde să fie tot mai des ortografiat ca şi Xmas. Cu toate că acestui mod de transcriere i se neagă intenţia de a elimina numele lui Hristos  („Christ”) din denumirea oficială a sărbătorii, inclusiv pagina în limba engleză a Wikipedia (http://en.wikipedia.org/wiki/Xmas)  recunoaşte faptul că această schimbare  a provocat de ceva vreme discuţii aprinse în rândul creştinilor practicanţi, care reclamă în această încercare de înlocuire a vechii denumiri a Crăciunului o tentativă de înlăturare a numelui Fiului lui Dumnezeu din titulatura unui mare praznic dedicat chiar Naşterii Acestuia. Oricare ar fi argumentele pe care le susţin cele două părţi, pare destul de limpede faptul că această din urmă tentativă se înscrie pe aceeaşi linie a corectitudinii politice, în conformitate cu care se încearcă înlăturarea  oricărui cuvânt care  ar putea aduce atingere sensibilităţilor religioase ale omului contemporan din Europa sau de aiurea, în numele libertăţilor de toate felurile.  Astfel, o sărbătoare desacralizată, sau un personaj la fel de lipsit de aura sfinţeniei, aşa cum  a ajuns să se promoveze tot mai mult în occident sau în ţările necreştine , numită Xmas, oferă şanse mult mai mari de a fi recunoscută de către chinezi, indieni ori alte populaţii necreştine, decât dacă numele acesteia ar face referire la deja destul de deranjantul nume al lui Iisus Hristos.

Ce sărbătorim de Crăciun ?

imagesHIYINGZ8

de pr. Daniel Terpea

Astăzi, după două mii de ani, noi ortodocșii credem că de Crăciun, sărbătorim Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, întrupat din Fecioara Maria și care s-a făcut Om. Nașterea Domnului nu o putem confunda în nici un fel, sub nici o formă. Unele persoane care nu gustă din viața duhovnicească creează răspunsuri mitologice, cum ar fi că de Crăciun noi sărbătorim pe moș crăciun, care s-a născut undeva în Europa sau S.U.A. și este cunoscut sub numele sent Nicolas, father Christmas sau în special drept santa Claus.

Ca exemplu, potrivit cercetătorilor de la «Centrul Național de Cercetare Științifică» din Franța, cel mai vechi strămoș al lui «moș crăciun» francez, Pere Noel, face parte din mitologia păgână, fiind indentificat cu Gkarkan, fiul lui Bel, zeul celților! În folclorul păgân, Gkarkan era un uriaș dolofan, cu burtă mare și plin de bunătate, care împărțea cadouri copiilor, în timpul solstițiului de iarnă, transportându-le într-un coș imens! 

330px-The_Author_of_'A_Visit_from_St._Nicholas'_-_Clement_C._Moore_crop[1]O altă cercetare a fost a lui Clement Moore care s-a ocupat cu o pasiune obsesivă de miturile și legendele Crăciunului, de la care a împrumutat multe cum ar fi ideea hornului (prin care intră, potrivit tradiției populare, și spiridușii în case!), spiritele care cândva îl însoțeau pe moș crăciun, piticii care îl ajutau la fabricarea cadourilor (toate ființe demonice!), sania zburătoare trasă de opt cerbi zburători etc![1]

Noi nu confundăm  sărbătoarea Crăciunului cu miturile și legendele moșilor de crăciun, care sunt de origine păgână, ba mai mult ortodocșii prin Sfânta Tradiție a Sfinților Părinți, prăznuiesc până astăzi întruparea lui Dumnezeu ca cel mai mare dar spre mântuirea noastră. Un text al Utreniei Nașterii spune: ”O minune! […] Hristos se Naște Slăviți-L! Hristos din ceruri, întâmpinați-L! Hristos pe pământ, înălțați-vă! Cântați Domnului tot pământul, și cu veselie lăudați-L popoare, că s-a preaslăvit”.[2]

Semnificația Crăciunului Ortodox este aceea că Iisus Hristos Dumnezeu-Omul aimages5Q1L9ZRE împlinit scopul creării omului prin apariția Sa în istorie, adică prin Întruparea și Nașterea Sa. Unirea omului cu Dumnezeu. Scopul Întrupării este îndumnezeirea omului. În stihirea la Nașterea Domnului scrie «Dumnezeu se face Om, ca să-l facă pe Adam dumnezeu». Sfântul Atanasie cel Mare spune: «Acesta S-a întrupat, pentru ca noi să ne îndumnezeim».» Mai mult Sfântul Ioan Gură de Aur zice: «Dumnezeu S-a făcut Om, pentru ca omul să poată deveni dumnezeu. Prin îndumnezeire, firea omului se transfigurează «după har». Omul se face «după har», ceea ce Dumnezeul Treimic este «după fire» (necreat, fără început, nemuritor). Prin urmare, Crăciunul este direct legat de Răstignire și Înviere, dar și de Înălțare și Pogorârea Duhului Sfânt. Hristos-Dumnezeu-Omul trasează drumul pe care este chemat să meargă orice om mântuit, unit cu El. Buna-Vestire și Crăciunul conduc spre Pogorârea Duhului Sfânt, când firea umană este îndumnezeită în Hristos, adică în Trupul lui Hristos. Dacă Crăciunul este Nașterea lui Dumnezeu ca Om, Pogorârea Duhului Sfânt este desăvârșirea omului ca dumnezeu după har. Prin botez noi participăm la Întruparea, Moartea și Învierea lui Hristos, trăim și noi «Crăciunul nostru», reînnoirea noastră.[3] Un alt irmos de la Slujba Utreniei spune așa: ”[…] Hristos- Dumnezeu, tăinuindu-se de puterile cele ce sunt pe pământ și întrupându-Se ne-a înnoit pe noi; că S-a preaslăvit![4]

Deci din semnificația sau înțelesul Crăciunului reiese clar că noi NU sărbătorim pe moș crăciun care ne aduce daruri, ci pe Hristos, care ne aduce mântuirea ca Dar veșnic.

Așadar săniile zburătoare, cerbii, spiritele și piticii, care fabrică cadouri, hornurile, vestimentația roșie, barba albă, școlile de magie și descântecele de la cursurile lui images95YID7TAHerry Potter sunt nesemnificative și fără valoare mântuitoare în raport cu sărbătoarea pe care o trăim din plin în Biserica Ortodoxă. La nașterea lui Hristos a participat și zidirea, care a primit har de la Cuvântul, Fiul Lui Dumnezeu întrupat. Prin cuvântul ”zidire” noi NU înțelegem pe moș crăciun în sanie cu zurgălăi, urmat de spiriduși și vrăjitori care sunt o imaginație, o ficțiune, ci înțelegem real animalele, peștera, ieslea, munții, cerul etc. Icoana Nașterii Domnului arată întreaga creație care primește har de la Hristos. Iar în centrul icoanei se află Hristos, și nu santa Claus, Hristos care este izvorul harului necreat sau al energiei necreate şi din care  se revarsă energia sfinţitoare necreată şi îndumnezeitoare a lui Dumnezeu. La  Naşterea lui Hristos, întreaga zidire a înălţat imnuri Dumnezeului şi Creatorului său. Astfel s-a dovedit faptul că Iisus Hristos este Creatorul a toate câte sunt şi că zidirea este creaţia Lui, pentru că El este Dumnezeu (și nu moș crăciun!).[5]

În concluzie, Mitropolitul Augustin al Florinei zice: ”Crăciunul pe care DumnezeuimagesYGTNG5R7 ne-a învrednicit să-l sărbătorim este începutul și maica tuturor sărbătorilor”. Dacă Hristos nu s-ar fi născut n-am fi avut alte sărbători.[6]

Și astăzi după două mii de ani prăznuirea continuă se bucură îngerii, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, dreptul Iosif, păstorii, magii, cerul, steaua, munții, izvoarele și întreaga creație împreună cu noi cei de azi, care cu toții ne bucurăm de întruparea și nașterea domnului nostru Iisus Hristos în vecii vecilor. Amin.

Tuturor românilor le doresc tot binele din lume!

Să fim buni, să fim cuminți, să fim smeriți și evlavioși.

Să avem nașteri de prunci mulți și sfinți, și părinții lor să se sfințească și noi toți să ne sfințim. Să fim sfinți, pentru a putea intra în Împărăția lui Dumnezu.

La mulți și sfinți ani aici pe pământ!

Sărbători fericite!

Doamne ajută!

Surse articol

Graiul Ortodox

1, https://graiulortodox.wordpress.com/2012/12/30/sarbatoarea-craciunului-in-stil-american/

2, https://graiulortodox.wordpress.com/2014/12/24/ce-sarbatorim-de-craciun-de-pr-daniel-terpea/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s