Efecte politicii impuse de clica din varful francmasoneriei mondiale

Gruparea teroristă ce este intitulată Statul Islamic (ISIS) a fost, de fapt, creată de serviciile secrete CIA şi Mossad

ISIS este cea mai mare şi cea mai bogată grupare teroristă din istorie, care controlează cel mai vast teritoriu (regiunea dintre Siria şi Irak) şi deţine cel mai mare arsenal militar. Casa Albă a declarat-o inamicul său numărul unu. Cu toate acestea, transpar tot mai multe informaţii care evidenţiază rolul ascuns al administraţiei Obama în finanţarea, înarmarea şi antrenarea militanţilor ISIS, folosiţi pentru a ruina regimul Assad din Siria şi pentru a provoca un nou conflict major în zona arabă.

De ce aveau nevoie americanii de un nou conflict? În primul rând pentru a-şi prelungi influenţa şi controlul asupra câmpurilor petroliere din Irak. Când a devenit preşedinte, Obama a promis că va rechema toate trupele staţionate în Irak, ceea ce a şi făcut treptat. A luat chiar şi premiul Nobel pentru pace pentru acţiunile sale.

Pentru marioneta prezidenţială Obama, sau mai bine spus pentru cei care îl păpuşăresc din umbră, era important să facă aceasta pentru a susţine în faţa opiniei publice că are intenţii foarte bune. Pentru a începe o acţiune de proporţii în Orientul Mijlociu, a fost necesară scornirea unui motiv foarte serios şi foarte credibil care să îngăduie manipularea şi prostirea maselor şi obţinerea aprobării şi susţinerii acestora. Astfel, odată cu retragerea trupelor, CIA a format şi a antrenat o nouă grupare care afirmă continuitatea cu vechea organizaţie Al Qaeda, cu scopul clar de a crea un nou conflict, în urma căruia SUA să poată trimite din nou trupe în zonă, pentru a prelua din nou controlul asupra petrolului.

În al doilea rând, aşa-zişii „iluminaţi”, ce se folosesc de Statele Unite ca de un braţ înarmat în politica lor criminală, au dorit cu orice preţ să ajungă şi în Siria, ţară în care au produs deja o mare instabilitate, în urma căreia s-a ajuns la un conflict intern ce durează deja de câţiva ani buni. Şi în ceea ce priveşte Siria, se urmăreşte cu asiduitate dobândirea controlului asupra numeroaselor sale resurse naturale şi înlocuirea preşedintelui ostil americanilor, Bashar al-Assad, cu un preşedinte marionetă care să le permită un control facil în zonă.

În ceea ce priveşte atitudinea NATO, această organizaţie controlată de aşa-zişii „iluminaţi” se preface că doreşte să combată ISIS, dar, în realitate, a refuzat, de exemplu, să taie liniile de aprovizionare ale acesteia, manevră care constituie un principiu de bază al oricărei strategii militare. Sub auspiciile Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite, cu preşedintele Obama în fruntea şedinţei Consiliului, Statele Unite ale Americii au solicitat comunităţii internaţionale să adopte măsuri ferme, la nivel naţional şi internaţional, pentru a reduce recrutarea de luptători pentru Statul Islamic.

Ceea ce nu este menţionat în rapoartele mass-media este faptul că şefii de state şi de guverne care au aprobat campania Americii împotriva Statului Islamic, avizaţi fiind de serviciile lor secrete, sunt pe deplin conştienţi de faptul că CIA (cu concursul Mossad) este marele arhitect ascuns al Statului Islamic, ce face parte dintr-o vastă reţea care a sprijinit entităţile teroriste „jihadiste”. Țările sunt fie obligate să contribuie la soluţionarea problemei propuse de SUA, fie sunt considerate complice la actele de terorism.

Arabia Saudită şi Qatarul au finanţat şi au format teroriştii ISIS pentru Statele Unite, iar Israelul a ajutat la adăpostirea membrilor ISIS în Înălţimile Golan (răspunzând astfel la întrebarea de ce ISIS nu atacă Israelul). NATO împreună cu Înaltul Comandament Turc, începând cu luna martie 2011, a fost implicat în coordonarea şi recrutarea luptătorilor jihadişti care au fost trimişi către Siria.

Toate aceste aspecte sunt cunoscute şi documentate, dar nici un singur şef de stat sau şef de guvern nu a avut curajul să semnaleze absurditatea rezoluţiei propuse de SUA şi de Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care a fost adoptată în unanimitate la 24 septembrie 2014.

Mai mulţi aliaţi SUA, inclusiv Iordania, Turcia, Arabia Saudită şi Qatar, care sprijină în prezent ISIS sunt acum implicaţi în raidurile aeriene organizate de SUA despre care se spune că ar fi îndreptate împotriva ISIS, în teritoriul Siriei.

Turcia şi Iordania au graniţă cu Siria. Arabia Saudită şi Turcia au frontiere cu Irakul. Implicarea militară directă a acestor ţări indică un scenariu de escaladare a războiului pornind de la Marea Mediterană şi mergând până în Asia Centrală. În acest sens, Turcia a anunţat deja că va fi implicată în operaţiunile la sol de pe teritoriile Siriei şi Irakului. Noul prim-ministru ales, Ahmet Davutoglu, a anunţat (cu o zi înainte de reuniunea Consiliului de Securitate al ONU), că guvernul său va solicita avizul Parlamentului turc pentru a interveni militar atât în Irak, cât şi în Siria.

Arhitecţii politici ai statului islamic, inclusiv preşedintele Obama, prim-ministrul britanic Cameron şi omologii lor din Franţa, Turcia, Arabia Saudită, Qatar ş.a., duc acum o campanie militară împotriva Statului Islamic pe care ei înşişi l-au creat. Invadarea terestră este de asemenea, luată în calcul. Potrivit unor surse guvernamentale irakiene, SUA va trimite 13.000 de militari în Irak. În lumina celor prezentate, liderii ţărilor occidentale sunt fie extrem de ignoranţi şi de proşti, fie complet corupti şi complici.

Este ridicol să remarc cum ameninţarea pe care o reprezintă în aparenţă ISIS pentru NATO provine chiar de la NATO însăşi. Toate acestea ridică vălul de pe o politică stranie şi incredibil de insidioasă, care pentru mulţi este neverosimilă, chiar şi după difuzarea de către un canal de talia DW a unor imagini care arată că aprovizionarea ISIS se face cu acordul şi de pe teritoriile controlate de NATO.

Propaganda de război este un act criminal conform curţii de la Nürnberg: crime împotriva păcii. Prin susţinerea minciunilor şi a acţiunilor criminale promovate de politica externă a SUA, mass-media aservită scopurilor aşa-zişilor „iluminaţi” este complice, aşadar, la crime de război.

Confesiunea şocantă a unui faimos ziarist german: „Am fost plătit de CIA”

Unul dintre cei mai faimoşi ziarişti germani, Udo Ulfkotte, a recunoscut că, timp de 17 ani, a fost omul Agenţiei Centrale de Informaţii. Câştigător a zeci de premii internaţionale, ziaristul, ce activa ca şi corespondent extern al ziarului german Frankfurter Allgemeine Zeitung, a dezvăluit că atât el cât şi alţi jurnalişti din Germania au lucrat în favoarea Casei Albe. „În realitate suntem o colonie”, a concluzionat Ulfkotte.

„Timp de 17 ani am fost plătit de CIA. Eu şi alţi zeci de jurnalişti am lucrat în favoarea Casei Albe”, a afirmat cunoscutul ziarist într-o carte cu titlu elocvent, Ziarişti cumpăraţi.

Ulfkotte povesteşte că şi jurnaliştii englezi, israelieni, francezi, australieni, din Taiwan sau Noua Zeelandă sunt cumpăraţi sau determinaţi în diverse moduri să servească scopurilor serviciilor secrete. El se confesează: „Nu este corect ceea ce am făcut până acum… boicotând şi discreditând Rusia pentru a ridica un zid în Europa. Ceea ce am scris eu şi colegii mei nu este corect. Noi am provocat un război, iar eu nu doresc război. Am devenit cetăţean de onoare al statului Oklahoma… De ce? Pentru că am scris articole favorabile americanilor. Am fost cumpărat de CIA, ca toţi ceilalţi.

Iranienii au fost gazaţi cu substanţe chimice germane. Eu ştiam, aveam probe. A fost inuman, criminal, iar eu am tăcut. Nu sunt ziarist, sunt un agent al serviciilor americane de informaţii, chiar dacă CIA nu va admite niciodată aceasta.

«Frankfurter Allgemeine» nu scrie niciodată adevărul. Nu ştiu ce s-ar fi petrecut dacă aş fi scris un articol în favoarea lui Putin. Noi avem o informaţie pur americană. De fapt, suntem o colonie.

Ştiu ce se petrece dacă nu vreau să colaborez cu ei. De şase ori casa mea a fost percheziţionată, fiind acuzat că aş fi dezvăluit secrete de stat. Nu mă interesează ce se va petrece. Nu am copii. Dacă mă vor băga în închisoare nu-mi pasă, va fi bine dacă adevărul va fi oferit publicului.”

Cel de-al Treilea Război Mondial ne bate la uşă?

Probabil că majoritatea dintre noi au auzit de grupul masonic G20, care oficial este un forum ce a fost creat în anul 1999, după crizele din Asia şi Rusia, pentru a reuni economiile dezvoltate şi economiile statelor în curs de dezvoltare. Cu ocazia ultimului G20 (noiembrie 2014), unde nici de data aceasta nu s-a petrecut nimic în beneficiul populaţiei, s-a remarcat încrâncenarea faţă de Putin, care a fost prezentat de către mass-media occidentală ca fiind un demon sau chiar Antihrist în persoană. Cu toate acestea, rămânând neclintit, Putin nu a răspuns provocărilor, nici celor venite din partea primului ministru britanic David Cameron, care a calificat comportamentul lui Putin ca fiind hitlerist, şi nici altor atitudini provocatoare.

Bineînţeles, problema este un pic mai complexă decât ne putem închipui la prima vedere. Jocul puterilor în lume este în plină desfăşurare. În cartea sa, Marele Eşichier, apărută în 1997, Zbigniew Brzezinski, a descris hegemonia Statelor Unite, devenită de netăgăduit după prăbuşirea URSS-ului. În opinia lui Brzezinski, „prăbuşirea în 1991 a Uniunii Sovietice, după cea a sistemului comunist european (1989), a pregătit terenul unei Noi Ordini Mondiale în care Statele Unite exercită o hegemonie absolută pentru o durată nedeterminată de timp”. Rolul de arbitru pe care îl joacă Statele Unite este acum asigurat. În opinia lui, victoria este totală şi ar fi nevoie de cel puţin un sfert de secol sau poate chiar de mai mult pentru ca un stat precum China să devină o adevărată putere. „Niciun alt stat nu ar putea să pună sub semnul întrebării supremaţia Statelor Unite pentru următorii 30 de ani, în cele patru dimensiuni ale acesteia: militară, economică, tehnologică şi culturală.”

Totuşi, în această perioadă au apărut şi alte forţe, care sunt gata să se opună dorinţei de hegemonie a SUA. Una dintre acestea este China.

În vreme ce statele occidentale, disperate din cauza declinului pe care îl înregistrează, îşi caută duşmani pe care să-i atace, statele din BRICS (un grup de state care devin din ce în ce mai puternice şi care au un cuvânt de spus în ceea ce priveşte politica mondială) îşi fac proiecte, lucrează împreună şi avansează rapid. Astfel, China propune soluţii prin intermediul preşedintelui său, Xi Jinping, care, în data de 15 noiembrie, a făcut apel la populaţie pentru realizarea unor eforturi în vederea creării şi împlinirii visului locuitorilor din zona Asia-Pacific. În opinia lui Xi Jinping, astfel de proiecte urmează tendinţa către pace, dezvoltare şi cooperare reciprocă benefică şi necesită eforturi conjugate pentru prosperitatea şi progresul regiunii. Economia chineză şi-a accelerat ritmul, cunoscând în ultimii ani o creştere rapidă. Structura economică a cunoscut în mod constant o seamă de îmbunătăţiri, iar economia este din ce în ce mai mult pusă în mişcare de inovaţii şi mai puţin de investiţii. Investiţiile chineze în străinătate ar trebui să atingă 1.250 de miliarde de dolari în următorii 10 ani.

Cooperarea între Beijing şi Moscova îngrijorează Occidentul

Toate semnele arată că Statele Unite şi aliaţii lor europeni s-au lansat într-o adevărată cruciadă anti-rusească. Se ştie deja că revoluţiile portocalii şi cele ale Maidanului au fost create în mod artificial pentru a destabiliza Ucraina, care este din punct de vedere istoric un stat slav, o piesă importantă în marea Rusie a Ecaterinei a II-a şi apoi a Imperiului Sovietic, dar şi un pion al SUA ce poate favoriza întreprinderile americane de pe piaţă. Ucraina este totodată şi un element de întreţinere a tensiunilor cu vecinul rus. Ce altceva ar fi putut să facă Rusia, dacă nu să reacţioneze pentru a-şi apăra interesele în regiune? Am putea, de altfel, să salutăm atitudinea moderată a regimului lui Vladimir Putin, care nu a dat curs niciuneia dintre numeroasele provocări la care a fost supusă. Ce să mai spunem despre sancţiunile impuse Rusiei? Acestea nu au transformat nimic din datele problemei, ci doar i-au determinat pe ruşi să apeleze la alţi furnizori, neeuropeni, pentru a-şi găsi astfel un colac de salvare. Marii perdanţi ai acestor măsuri de represiune au fost pur şi simplu agricultorii şi industriaşii europeni, care au pierdut în mod semnificativ o piaţă care era foarte profitabilă.

Pe 9 noiembrie 2014, Rusia şi China au semnat un acord-cadru cu privire la livrarea gazului natural rusesc la Beijing, prin „coridorul de vest”, pornind de la zăcămintele de gaz din vestul Siberiei. În luna mai a anului trecut, Moscova a acceptat să livreze în fiecare an Chinei 38 de miliarde de metri cubi de gaz, un acord în valoare de 400 de miliarde de dolari pe 30 de ani. Aceste tensiuni dintre NATO şi Rusia au făcut ca Putin să se apropie de China, semnând un parteneriat strategic care se bazează pe şase axe majore, între care energia, afacerile şi comerţul (ambele ţări având intenţia de a-şi întări schimburile reciproce, aducându-le de la valoarea actuală de 90 miliarde dolari pe an la o valoare de 200 miliarde dolari pe an în 2020), tehnologiile de vârf, cooperarea în industrie şi în finanţe şi totodată în domeniul militar. China şi Rusia au hotărât să realizeze exerciţii militare comune, a căror frecvenţă şi amploare sunt din ce în ce mai ridicate. Statele lor majore sunt strâns coordonate şi, de altfel, Rusia şi-a reluat vânzarea de arme şi de tehnologie către China.

Este de la sine înţeles faptul că americanii nu văd cu ochi buni această apropiere dintre China şi Rusia, apropiere care ar putea să conducă la crearea unei entităţi comerciale şi industriale de primă importanţă. Rusia este o ţară bogată în materii prime de gaz şi petrol, iar China posedă o dinamică industrială fără concurenţă. Această alianţă strategică ar putea astfel să domine pe termen mediu întreaga planetă. Aşadar, în aceste condiţii, ne putem întreba dacă în Ucraina se apără drepturile omului sau doar business-ul american. Obama şi Statele Unite joacă această carte a Ucrainei pentru a destabiliza Kremlinul. Acest joc este periculos, întrucât mulţi autori şi analişti politici pun deja sub semnul întrebării posibilitatea Occidentului de a se opune unei alianţe cum este cea formată de China şi Rusia la un loc.

În opinia economistului francez Jacques Sapir, adevăratele mize sunt altele. El denunţă lipsa de viziune a Occidentului: „La acest summit (G20), statele NATO au urmărit crearea acestei divergenţe. Însă, pe termen lung, ea constituie un adevărat pericol. Această divergenţă produce în realitate o nouă scindare a lumii, scindare ale cărei consecinţe nefaste riscă să fie semnificative. Pericolul este acela că politica americană, pentru că, în fapt, despre ea este vorba, este pe cale să genereze o ruptură între acele state care tind să graviteze în jurul puterii formate de Rusia şi China şi statele aflate sub influenţa americană. Este un joc atât periculos, cât şi stupid, căci toată lumea ştie că Statele Unite se află în declin. Şi nu aceasta este metoda de a ieşi din criză. (…) Necesitatea unei cooperări la scară largă este evidentă. Este invocată ideea că Rusia ar vrea să reconstituie puterea de altădată a URSS-ului. În consecinţă, se doreşte ca acest proiect să fie «blocat», iar aceasta justifică în opinia Occidentului violenţa opoziţiei pe care acesta o manifestă faţă de regimul lui Vladimir Putin. Adevărata miză pentru următorii 30 de ani este însă alianţa dintre China şi Rusia. Pe de altă parte, este important să ştim dacă statele pe care le numim BRICS vor ajunge să constituie un front coerent opozabil politicii americane. Restul este literatură. De proastă calitate.”

Este evident că statele din BRICS sunt pe cale să arunce în aer fundamentele sistemului pus la punct la Breton Woods, hegemonia dolarului fiind din ce în ce mai mult contestată. Preşedintele chinez consideră chiar că aceste state ar trebui să participe activ la cooperarea internaţională multilaterală şi să-şi facă auzită vocea în guvernarea economică mondială. China şi 20 de alte state au semnat, de altfel, pe 24 octombrie 2014, un protocol de acord care vizează crearea unei bănci regionale specializate în finanţarea infrastructurilor şi concepută ca o alternativă la Banca Mondială. India, Singapore, Kazahstan, Pakistan, Vietnam şi Qatar figurează printre cele 21 de ţări semnatare. Ne apropiem, oare, în curând de sfârşitul FMI-ului şi a supremaţiei dolarului?

Declinul programat al unui Occident ce a ajuns deja să fie lipsit de cele mai elementare repere morale

Kishore Mahbubani, profesor universitar şi diplomat din Singapore a realizat recent o analiză a situaţiei lumii. Acesta afirmă că centrul Lumii s-a mutat în Asia. El aşază, de asemenea, Occidentul la locul său, amintindu-i de lipsa sa de morală, de dispreţul său complet nefondat faţă de celelalte naţiuni, de prostul obicei de a-şi modifica „propriile valori” atunci când interesele sale sunt în joc.

Drept răspuns, se pare că Statelor Unite şi aliaţilor europeni ai acestora li se face tot mai frică şi devin din ce în ce mai disperaţi, cu atât mai mult cu cât din ce în ce mai multe state pun sub semnul întrebării supremaţia americană artificial întreţinută prin intermediul dolarului. Recent, un raport semnat de 16 filiale ale serviciilor de informaţii din Statele Unite a devenit public. Raportul evidenţiază faptul că aceste organisme „au început deja să evalueze împreună impactul scăderii dolarului în calitate sa de monedă de rezervă mondială şi de comerţ, comparând sfârşitul super-puterii americane cu căderea imperiului Britanic după cel de-al Doilea Război Mondial”. În continuare, raportul capătă accente de coşmar şi prevede prăbuşirea economică mondială şi o lungă perioadă de austeritate, de aproximativ 25 de ani, al cărei punct de plecare ar fi fost luna mai 2015!

Doi înalţi responsabili militari de la Washington au ordonat pregătirea forţelor armate americane pentru un eventual război împotriva unor state precum Rusia şi China, pe motiv că „supremaţia americană este ameninţată”. Militarii au declarat: „Până de curând, noi am deţinut supremaţia în termeni de forţă şi de potenţial, însă acum această supremaţie este ameninţată. Forţa electronică, atacul electronic, războiul antisubmarin…, în toate aceste domenii moderne noi vom ajunge să fim depăşiţi în viitorul apropiat, pentru simplul motiv că nu investim în aceste domenii.”

Mihail Gorbaciov a tras deja un semnal de alarmă cu privire la iminenţa unui al Treilea Război Mondial, care este programat şi care devine din ce în ce mai probabil, pe măsură ce materiile prime se împuţinează, iar stricăciunile produse de modificările climatice se intensifică. Europa este pe cale să comită mari greşeli, urmând orbeşte pasul şi destinul Statelor Unite. Diversificându-şi relaţiile, sprijinită fiind de BRICS şi de alte naţiuni din Asia Pacifică, Rusia este pe cale să dea naştere unei noi lumi, în care americanii şi europenii vor juca rolul secundar, de subalterni. Un război mondial ar putea să modifice datele problemei. Cel puţin unii aşa cred… şi se pregătesc pentru aceasta!

Confruntarea militară dintre Ucraina – NATO – SUA şi Rusia devine din ce în ce mai probabilă

În opinia Verei Graziadei, într-un articol din Russia Insider apărut pe 17 noiembrie 2014, Poroşenko îşi afirmă deschis intenţia de a teroriza populaţiile civile şi pare convins de susţinerea necondiţionată a Uniunii Europene: „Săptămâna trecută, într-un discurs plin de candoare, adresat naţionaliştilor ucraineni adunaţi la Opera din Kiev, preşedintele Petro Poroşenko şi-a prezentat planul de câştigare a războiului din Ucraina de Est. Noi (ucrainenii) ne vom păstra locurile de muncă; ei (locuitorii din Donbass) nu; noi ne vom păstra pensiile, ei nu; noi vom putea în continuare să avem grijă de copiii noştri, de concetăţenii noştri, de pensionarii noştri, ei nu; copiii noştri vor putea să meargă la creşă, ai lor se vor ascunde prin subsoluri pentru că nu vor fi capabili să facă nimic altceva şi, în felul acesta, noi vom câştiga războiul”. Susţinut de Statele Unite şi de Europa, lui Poroşenko nu-i mai este acum frică să recunoască faptul că armata ucraineană şi-a luat drept ţintă locuinţe civile, pentru a-i obliga în felul acesta pe locuitorii din Donbass şi pe copiii acestora să se refugieze în subsoluri, să evacueze zona ori să se predea. Se trage inclusiv asupra maternităţilor şi asupra şcolilor. Oricine ştie că bombardarea locuinţelor strict civile constituie o crimă de război. Lui Poroşenko nu-i este frică, ba chiar este sigur că, susţinut fiind de Uniunea Europeană şi de Statele Unite, poate să-şi ducă la bun sfârşit strategia criminală.

Începând cu 15 noiembrie 2014, toate provinciile orientale răsculate nu mai sunt protejate de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ca urmare a anunţului suspendării acesteia de către Poroşenko, care a citat o clauză ce îi permite derogarea de la anumite articole din Convenţie, în caz de război sau în caz de pericol public care ameninţă viaţa naţiunii. Consiliul de apărare şi de securitate naţională ucraineană a ordonat suspendarea tuturor serviciilor publice (şcoli, grădiniţe, spitale, servicii de urgenţă şi aziluri) şi întreruperea tuturor serviciilor bancare pentru întreprinderi şi pentru persoane private pentru următoarele luni. Ne aflăm, aşadar, în prezenţa unei blocade economice care va ameninţa inclusiv viaţa populaţiei locale pe durata lunilor de iarnă. Dacă un alt stat s-ar comporta în acest mod, europenii ar protesta împotriva genocidului, însă Poroşenko consideră, dimpotrivă, că este vorba despre o luptă purtată pentru valorile europene.

Graţie susţinerii necondiţionate a NATO, situaţia se anunţă favorabilă Ucrainei de vest, însă în realitate evenimentele nu au evoluat conform cu acest scenariu…
În opinia lui Pepe Escobar, conform unui scurt articol apărut în acelaşi cotidian, Russia Insider: „Rezervele de devize străine de la Kiev s-au prăbuşit luna trecută cu 23,2%, pentru a atinge suma derizorie de 12,6 miliarde de dolari. De acum şi până la sfârşitul anului, situaţia se va înrăutăţi cu siguranţă. Kievul va trebui să plătească GAZPROM-ului o factură la gaz de 3,1 miliarde de dolari, altfel Banca Centrală va trebui să vândă mai multe devize străine pentru a menţine cursul grivnei ucrainene, şi vor fi emise facturi noi de gaz odată cu începerea iernii.

Poate, oare, Ucraina să conteze pe ajutorul unei Uniuni Europene devastate de austeritate? Poate Uniunea Europeană să îi împrumute fie chiar şi numai un euro Ucrainei? Bineînţeles că nu. Ucraina va trebui să se orienteze către Fondul Monetar Internaţional, care va ajunge astfel să se înstăpânească peste Ucraina şi, bineînţeles, finanţările de urgenţă nu vor fi furnizate decât dacă Kievul se va conforma binecunoscutelor «ajustări structurale», între care putem înşirui, spre exemplu, transformarea imensei majorităţi a ucrainenilor în cerşetori pe viaţă. Acestea sunt faptele, restul este poveste.”

În acelaşi timp, guvernul de la Kiev a anunţat pregătirea pentru o puternică ofensivă împotriva provinciilor aşa-zis separatiste, cu scopul de a reunifica Ucraina. Ca din „întâmplare”, Victoria Nuland, vice-secretară americană pentru Afaceri Europene, şi Joe Biden, vice-preşedinte, au ales tocmai acest moment pentru a-şi programa o călătorie la Kiev în perioada 20-22 noiembrie. Cu ce scop au mers aceştia în Ucraina? Au promis inclusiv asistenţă din partea NATO, în cazul în care armata ucraineană s-ar confrunta cu o rezistenţă mai puternică din partea novoruşilor decât s-a crezut, cu atât mai mult cu cât aceştia au recunoscut deschis că şi-au întărit forţele cu arme provenite din Rusia.

În ceea ce-l priveşte pe Putin, acesta a afirmat întotdeauna că Rusia nu va permite distrugerea populaţiei din Donbass. Acesta a declarat pe 13 noiembrie 2014 canalului german ARD: „În prezent, nu sunt lupte în estul Ucrainei. Autorităţile centrale ucrainene au trimis forţe armate în zonă şi folosesc chiar rachete balistice. Vorbeşte cineva despre aceasta? Nici măcar un singur cuvânt. Ce înseamnă o astfel de atitudine? Ea evidenţiază faptul că autorităţile centrale ucrainene doresc să distrugă populaţia din zonă şi inclusiv pe inamicii şi opozanţii lor politici. Aceasta este ceea ce vă doriţi? Noi în niciun caz nu ne dorim aceasta şi nu vom lăsa ca aşa ceva să se petreacă.”.

Dacă trupele ruseşti vor interveni direct în sprijinul acestei populaţii, Kievul va putea să reziste mai mult de o săptămână? Cum vor reacţiona în acest caz forţele NATO? Vor trimite trupe? Ce trupe? Franţa nu a reuşit să ţină sub control câţiva islamişti în Mali şi crede că o să meargă victorioasă să se lupte cu ruşii chiar pe teritoriul acestora? Americanii au trupe dispersate peste tot în lume şi îşi imaginează că vor ieşi victorioşi din lupta cu forţele lui Putin? Toate aceste scenarii sunt neverosimile. America va apela, oare, la arme nucleare tactice pentru a echilibra situaţia?

Războiul total al SUA împotriva BRICS a fost deja declanşat

Brazilia, Rusia, India şi China sunt cele patru mari puteri emergente care se află la originea grupului BRICS, care cuprinde, de asemenea, şi Africa de Sud şi care va primi în viitorul apropiat şi alte state. Washingtonul este nemulţumit de planurile grupului BRICS, întrucât eforturile conjugate ale acestuia tind să recreeze o lume multipolară. Este, aşadar, sigur că Statele Unite vor răspunde acestor eforturi printr-un fel de război al informaţiei, un război total care va fi caracterizat de acelaşi sistem de supraveghere totală instituit de NSA (National Security Agency).

BRICS este perceput ca fiind o ameninţare serioasă pentru americani. Pentru a o contracara, va fi impusă o dominaţie a reţelelor de informaţii. Vladimir Davidov, directorul Institutului Americii Latine din cadrul Academiei de ştiinţe din Rusia, a remarcat corect faptul că „situaţia actuală indică intenţia de a reduce la tăcere nu numai Rusia, dar şi BRICS, dat fiind rolul în creştere în lume al acestei asocieri”.

Diabolizarea Rusiei s-a intensificat rapid în Statele Unite, odată cu impunerea de sancţiuni legate de situaţia din Ucraina, atunci când Putin a devenit pentru presă un fel de nou Hitler şi odată cu scoaterea de la naftalină a argumentelor Războiului Rece, argumente care sunt la pachet cu vechea teamă că „vin ruşii”.

În cazul Braziliei, războiul informaţiei a început deja înainte de realegerea preşedintei Delma Rousseff. Bancherii de pe Wall Street şi elitele locale au făcut totul pentru a discredita ceea ce ei numesc o economie de stat, diabolizând-o, între altele, pe Delma.

Este posibil să fie impuse unele sancţiuni Chinei în viitorul apropiat, datorită poziţiei sale agresive în Marea Chinei meridionale, la Hong Kong sau în Tibet.

Și India este posibil să primească unele sancţiuni din cauza Caşmirului, iar Brazilia din cauza încălcării drepturilor omului ori a despăduririlor excesive. În mod oficial, diplomaţii indieni se tem că prima ţară din BRICS care va ceda presiunilor va fi India.

Un nou şoc petrolier în Arabia Saudită, care a primit undă verde din partea administraţiei Obama, pare să facă parte dintr-o ofensivă de supraveghere totală la care este supus BRICS, ai cărei principali membri vizaţi sunt Rusia şi Brazilia. Mai bine de 50% din veniturile prevăzute în cadrul bugetului rus provin din petrol şi din gaze naturale.

Fiecare scădere cu 10 dolari a preţului barilului de petrol echivalează pentru Rusia cu o pierdere care poate ajunge până la 14,6 miliarde de dolari pe an. Această pierdere ar putea să fie compensată oarecum prin slăbirea rublei, care şi-a pierdut 25% din valoarea raportată la dolarul american începând cu ianuarie 2014. Rusia dispune încă de o rezervă de 450 de miliarde de dolari. Se aşteaptă totuşi o uşoară creştere a economiei ruseşti în 2015, de ordinul a 0,5-2%.

De fiecare dată când preţul petrolului brut scade cu câte un dolar, PETROBRAS, cea mai mare societate petrolieră din Brazilia, pierde mai bine de 900 de milioane de dolari. Dacă preţurile se menţin la nivelurile actuale, PETROBRAS va pierde aproximativ 14 miliarde de dolari pe an. Scăderea preţurilor constituie, aşadar, un obstacol pentru dezvoltarea şi extinderea pe termen lung a PETROBRAS şi a capacităţii sale de a finanţa noi proiecte de infrastructură şi de exploatare a preţioaselor sale zăcăminte de petrol.
PETROBRAS a fost o ţintă preferenţială în perioada campaniei de diabolizare a lui Rousseff.

Iranul nu face parte din BRICS, însă, la fel ca şi membrii acestuia, acest stat favorizează apariţia unei lumi multipolare. Pentru ca Iranul să atingă o stare de echilibru bugetar, preţul barilului de petrol trebuie stabilizat la 136 de dolari. Teheranul nu îşi face iluzii cu privire la modul în care manipularea preţurilor petrolului a fost realizată în vederea unei şi mai puternice destabilizări a economiei sale şi în vederea slăbirii poziţiei sale în cadrul negocierilor referitoare la domeniul nuclear. Pe frontul economic, Banca Rezervei Federale a Statelor Unite îşi va încheia programul de relaxare cantitativă. Rezultatul: creşterea dolarului american va continua, iar această deviză va fi mai puţin prezentă pe pieţele noi.

Dolarul american şi yuanul sunt, de fapt, legate şi, atunci când dolarul este puternic, şi yuanul este la fel, aspect care afectează teribil economia chineză. Ceea ce îngrijorează Beijingul este faptul că industria din China ar putea să devină prea costisitoare în multe dintre sectoarele comerciale în care marjele de profit sunt deja foarte reduse. Banca centrală a Chinei va aranja cel mai probabil o scădere controlată a yuanului, instituind mecanisme pentru a lupta împotriva scurgerii de capital, în special către Hong Kong.

Diabolizarea BRICS va continua fără oboseală în diferite grade, fiind în principal axată pe Rusia, care, după cum declară unii politologi americani, va declanşa al Treilea Război Mondial.

Serviciul de informaţii din cadrul Ministerului de Apărare danez (DDIS) oferă un argument convingător în această direcţie, dezvăluind faptul că Rusia a simulat în luna iunie un atac cu avioane de vânătoare şi cu rachete pe insula Bornholm. DDIS nu a divulgat niciun detaliu concret cu privire la atacul simulat.

Totuşi, a subliniat că a fost vorba despre un exerciţiu militar rusesc, de altfel cel mai semnificativ realizat în Marea Baltică din 1991 încoace. DDIS a publicat o evaluare proprie a riscului pentru anul 2014, evaluare care prevede că „în anii următori, este foarte probabil ca situaţia din estul Ucrainei să se transforme într-un nou conflict în Europa”. Or, deocamdată nimic nu lasă să se presupună că Washingtonul ar fi dispus să discute despre posibilitatea de a transforma sistemul mondial actual în vederea unei gestionări mai democratice.
Realitatea este aceea că sistemul, din ce în ce mai fragmentat, tinde în mod inevitabil către o scindare catastrofală.

Surse

Active Information Media

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s