Urăsc oamenii sociabili

unmaskinghypocrite

Sunt de acord că prietenia, altruismul, bunătatea sunt valori umane dintre cele mai nobile, dar nu şi sociabilitatea. Dacă primele trei sunt expresia unei înalte ţinute moral-spirituale, sociabilitatea ţine mai mult de instinct şi de supravieţuirea individului. Sociabilitatea este acea mască strălucitoare şi frumos colorată pe care o punem atunci când ieşim în lume şi vrem să ascundem chipul hidos al unui suflet mărunt, plin de răutate, cu ambiţii egoiste şi meschine.

Sociabilitatea înseamnă făţărnicie, ipocrizie, perfidie, abilitatea de a te face plăcut pentru a-ţi realiza interesele, folosindu-te pentru asta, de cei din jurul tău. Persoana sociabilă este percepută de grup ca o persoană simpatică şi de treabă, numele său aducând mereu lumină pe chipul oamenilor, dar numai atât. Nimeni nu ştie cu adevărat cine este sociabilul, ce gânduri are, ce este în sufletul său cu adevărat. Pentru că el are grijă tot timpul să ascundă aceste aspecte ale fiinţei sale. Toate aceste trăsături sunt bine camuflate prin zâmbete prefăcute, vorbe mieroase, potrivite pe placul audienţei.

Sociabilitatea constă şi într-o serie de mici „atenţii” sau ajutoare „dezinteresate” şi de multe ori nesolicitate, care au mare efect atunci când persoana care le primeşte trebuie să întoarcă serviciul. Pe individul sociabil, care recurge la astfel de tactici, îl costă foarte puţin din timpul şi energia sa, dar avantajele la care speră sunt mult mai importante pentru el

Persoanele sociabile mai pot fi întâlnite sub forma „lingăilor” şi a „pupincuriştilor” în special la locul de muncă sau în politică. Acest mod de viaţă este în România, din păcate, aproape singura modalitate de a avansa în carieră şi în societate.

Aşa că prefer oamenii oneşti, aşa cum sunt şi eu, care te înjură şi îţi spun totul „verde în faţă”, cu sinceritate, decât un blajin, mieros, care îţi zâmbeşte în faţă şi în secunda următoare, când te-ai întors cu spatele, îţi înfige pumnalul.

Eu vorbesc aici despre nişte lucruri generale. Orice om cu bun simţ poate „citi” o persoană prefăcută. Problema gravă e că acest gen de sociabilitate tinde să devină regulă în relaţiile între oameni şi metodă sigură pentru avansare pe scara socială. Da, dar vezi tu, sunt oameni care confundă ipocrizia cu bunătatea şi nu vor să vadă realitatea. Nu a spus nimeni că nu trebuie să fii sociabil! Eu m-am referit la acel tip de sociabilitate ipocrită, care nu are nimic prietenos sub pojghiţa măştii sociale, ba chiar sentimente opuse.

Preluare de pe

https://danl33.wordpress.com/2009/02/18/urasc-oamenii-sociabili/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s