Traian Băsescu a apelat la maneliștii cântăreți pentru a-l sprijini electoral, cu dedicație, acum, în 2015

basescu_tm4

Este, după știința mea, prima explozie de o așa magnitudine ce vine din direcția fostei securități ceaușiste la adresa lui Traian Băsescu.
Silvian Ionescu nu a fost un oarecine în raport Traian Băsescu din perioada Anvers. Fiindu-i șef pe linie de DIE, îi cunoștea toate secretele murdare și, mai ales, toate rapoartele de turnător. Putea, așadar, să-și formeze mai bine decât oricine altcineva o imagine obiectivă despre acesta.
Serviciile secrete sunt însă sisteme ermetizate. Tot ce intră, dar, mai ales, ce iese din ele, se supune unor restricții draconice. Cât de fierbinți ar fi anumite informații, ele sunt controlate cu proceduri – termostat tocmai pentru a nu da pe-afară într-un mod intempestiv.
Ca toată echipa din care făcea parte și care a căzut în dizgrație după 1990 (cel puțin aparent) și Silvian Ionescu s-a dat la fund, s-a făcut mic, a tăcut și a așteptat vremuri mai bune pentru a scoate din nou capul la lumină. Iar aceste vremuri mai bune pentru el s-au arătat odată cu incredibila ascensiune politică a unuia dintre derbedeii pe care îi monitorizase pe vremea când Dumnezeul lor era Pleșiță, și pe care derbedeu acum îl numește lichea, nemernic, jigodie fără pereche, turnător, ciorditor, lepră.
Am observat că mulți persiflează răbufnirea fostului șef de la DIE, încercând să o împingă în derizoriu cu întrebarea „de ce tocmai acum și nu mai devreme?”.
Mie mi se pare clar de ce. De omerta sistemului căruia îi aparținuse, de frica de Băsescu, de oportunism (foncția foncție, salarul salar, nu a murit deloc de foame în ultimii 10 ani), de amenințarea propriilor fărădelegi ce ar fi putut ieși la iveală odată cutia Pandorei deschisă.
Eu cred că gestul lui Silvian Ionescu, venit chiar și în ceasul al 12-lea, este foarte important pentru confuzionata și divizata societate românească. Încă mulți români, naivi sau fanatici, nu au putut fi convinși, de documentele prezentate până acum, că Traian Băsescu a fost un securist fără scrupule, un delator abject ce a nenorocit, rânjind cinic, destine, familii, o țară. Acum, chiar și aceștia, vor trebui să accepte adevărata față a idolului lor.
Și mai e ceva ce mi-a atras atenția. Motivul pentru care Silvian Ionescu a rupt lanțul. Nu și-a dat drumul la gură, ca Elena Udrea și mulți alții încolțiți de DNA, din disperare, într-o situație limită, pentru a-și salva pielea. Există ceva aproape nobil în răzvrătirea lui: apărarea memoriei unui om în care a crezut, pe care, se poate spune, chiar l-a divinizat (din moment ce numește rânjetul lui Băsescu blasfemie). Mă aștept de aceea, ca, dacă are probe materiale prin care să demonstreze și tehnic că Traian Băsescu a fost turnător, să le facă publice fără a încerca să-și negocieze anumite avantaje în schimbul lor.
Omul acesta ar trebui să fie ajutat, încurajat să ducă dezvăluirile până la capăt. Este o sursă care, sunt convins, deține secrete devastatoare despre Traian Băsescu. Mi se pare complet neproductiv modul în care, anumiți intransigenți de la A3, mai degrabă l-au atacat decât să-l laude pentru acest gest promițător.
Până la urmă, religia noastră ne învață că și cel mai mare păcătos are dreptul la spovedanie și iertare creștinească. Ar fi bine ca preotul să nu-l primească în confesional?

Doi țuțeri din presă, pe care Traian Băsescu a știut să-i priponească, mai ceva decât cu un odgon marinăresc, de izmana sa, se dau azi în spectacol cu o probă de lins sincron de toată grețoșenia.
Sub imperiul urgenței (e de înțeles agitația patronului lor încolțit din mai multe direcții), cele două pitulici la care mă voi referi nici măcar nu și-au luat minima precauție de a nu-și slobozi ouăle în același paner; și-au publicat „pledoariile” în aceeași zi (azi) și în același ziar (EVZ), de teamă că orice clipă de întârziere ar putea produce daune ireparabile cocoșelului lor.
Voi începe cu Dan Andronic care, în calitatea sa de Redactor Șef, și-a plasat articolul și fotografia în centrul primei pagini, rezervându-i lui Ion Cristoiu, camaradul său de baricadă, doar un colț meschin pe manșeta din stânga.
Dan Andronic ne informează cu un titlu roșu, bolduit, de armagedon (http://www.evz.ro/documentul-prezentat-de-antena-3-priviind-legaturile-lui-traian-basescu-cu-securitatea-este-un-fals-grosolan-analiza-de-dan-andronic.html ), că „Documentul prezentat de Antena 3 privind legăturile lui Traian Băsescu cu Securitatea este un FALS GROSOLAN”. În susținere aduce trei argumente dintre care primul este că documentul în cauză ar fi fost adresat generalului-colonel Iulian Vlad, şeful Securităţii statului. Ceea ce Iulian Vlad nu era în 1984, data documentului, el devenind șeful Securității statului abia în 1987. Această inadvertentă ar demonstra că documentul este o făcătură. Dacă însă mai privim o dată documentul vedem că el este adresat „Tovarășului adjunct al Ministrului, general – colonel Iulian Vlad”, ceea ce acesta chiar era în 1984, cum confirmă și Dan Andronic fără să vrea (…Iulian Vlad nu era şeful Securităţii Statului, ci doar secretar de stat în Ministerul de Interne”). Nu știu unde a văzut Dan Andronic că raportul respectiv ar fi fost adresat „șefului Securității statului”, cert este că în faximilul prezentat pe ecran o astfel de formulă de adresare nu există.
Mai urmează în demonstratia lui Dan Andronic două argumente, de o tehnicalitate care mă depășește, dar dacă și ele or fi, pe fond, la fel de „solide” ca și primul, pe care l-am comentat mai sus, atunci… mulțumesc de deranj.
De fapt, chiar dacă s-ar dovedi cu temeinicie că documentul respectiv e un fals, nu asta ar fi știrea ci rapiditatea extraordinară cu care EVZ a ripostat în această situație. La ordin, e limpede, și nu la orice fel de ordin, ci la unul milităresc, de extremă urgență. De ce nu or fi reacționat la fel de prompt când au fost publicate filmulețele lui Băsică ori când Silvian Ionescu a deschis focul acuzelor devastatoare asupra lui Traian Băsescu? Pentru că mercenariatul nu are nimic în comun cu jurnalismul adevărat.
În vreme ce Dan Andronic este precipitat și superficial, Ion Cristoiu este selectiv și manipulatoriu. Selectiv în sensul că decupează din context doar ce-i convine pentru scenariile lui mereu „altfel”, manipulatoriu pentru că totul în analizele lui curge în direcția spălării cadavrului ex-prezidențial.
Teoria cu care încearcă să ne ia maul astăzi (http://www.evz.ro/romania-lui-cristoiu-de-ce-a-devenit-traian-basescu-inamicul-public-numarul-unu-al-sistemului.html) este că atacul dezlănțuit de Silvian Ionescu împotriva lui Traian Băsescu ar fi parte a unui plan pus la cale de binom (SRI – DNA) împreună cu Vasile Blaga, cu scopul de a nu-i permite fostului președinte să reintre în prim-planul vieții politice din România.
Dacă ar fi să dăm crezare acestui scenariu propus de Ion Cristoiu, ar trebui să acceptăm că Silvian Ionescu e mână în mână cu Vasile Blaga și, mai ales, cu Florian Coldea. Ori noi am fost ani de zile alimentați cu ideea că, după 1989, Securitatea ceaușistă s-a spart în două grupări: securiștii buni, care au îmbrățișat pe deplin integrarea în NATO și UE și care formează coloana vertebrală a SRI-ului de azi, și securiștii răi, talibanii, care au păstrat nostalgiile pro-ruse și care, fiind în minoritate, s-au retras în tranșee așteptând eventuale schimbări favorizante. Conform acestei dihotomii, Silvian Ionescu nu avea cum să fie în aceeași tabără cu Florian Coldea. Ceea ce ar însemna că Ion Cristoiu bate câmpii. De ce o face în maniera asta, destul de simplistă și ușor de demontat? Pentru că vrea să-l apere pe Traian Băsescu de veninul cobrei Silvian Ionescu prezentându-l drept țintă grandioasă a sistemului și nu banal obiect de răzbunare individuală a unui securist ce nu-i mai suportă ticăloșiile.
Detaliile referitoare la structura rapoartelor securității de dinainte de 1989, pe care Dan Andronic le înșiră în articolul său, i-au fost furnizate, evident, de oameni din sistemul respectiv. Se mișcau talibanii, cu anchilozele lor, în tranșeele lor prea înguste, atât de repede încât replica lui Andronic să poată fi publicată la mai puțin de 12 ore de la prezentarea documentului de către Antena 3? Sau cei care au făcut posibilă o astfel de reacție rapidă au fost chiar „securiștii buni” de la SRI, cărora dezvăluirea respectivă nu le-a căzut deloc bine?
Dar, dacă nu le-a căzut bine, atunci înseamnă că documentul nu a fost împins la înaintare de ei ci de altcineva. Și, din nou, teoria lui Ion Cristoiu că sistemul (adică SRI în cazul de față) l-ar lucra pe Traian Băsescu pentru a-i împiedica revenirea în politică, se dovedește o manipulare menită a-l victimiza și a-l ține în centrul atenției.
Mie mi se pare greu de înghițit ideea că SRI, dacă ar vrea să-l blocheze pe Traian Băsescu, ar apela la sprijinul și la „arhivele private” ale lui Silvian Ionescu. SRI are destule pisici zbârlite în propriile arhive cu care să țină în frâu eventuale excese de manifestare ale fostului președinte.
Mult mai plauzibilă mi se pare explicația unuia dintre cititorii mei, care pune scurgerile actuale de documente strict secrete din arhivele Securității Statului pe împlinirea termenului de 30 de ani cât aceste documente nu au putut fi desecretizate. Cei care le-au deținut și erau sub jurământ de confidențialitate pentru 30 de ani, acum se simt eliberați de acest jurământ și găsesc în ei curajul necesar de a devoala aspecte compromițătoare despre Traian Băsescu.
Așa cum la alegerile din 2009 Traian Băsescu a apelat la maneliștii cântăreți pentru a-l sprijini electoral, cu dedicație, acum, în 2015, apelează la maneliștii ziariști pentru a-l pomăda, tot cu dedicație, pentru a-i mai ascunde, pe cât posibil, aspectul dezolant de ruină politică.

S-a deteriorat în 10 luni cât alții în 10 ani, împrăștiind în jur, cu fiecare nouă apariție, un damf de fleică uitată prea mult la soare. Tot mai indigest, mai vânăt, mai bâzâit de muscoii necrofagi ce vor să profite de pe urma lui până la capăt, se descompune galopant. Un atotputernic închipuit, îmbătrânind ca-n acid, aterizând din hamacul îmbătător dar sterp al egoismului său feroce direct la groapa de gunoi a memoriei sociale. Ca un ghiul de magraon slobozit, la beție, în privată.
Adus de șale, ridat, pieziș, labil, amnezic, contradictoriu. Dar cu reflexul arătării pumnului și săritului la beregată încă viu, ca o zbatere de cocoș după descăpățânare. Jalnic dar și comic în inadecvarea lui, precum torționarul Vișinescu, cu mușchii deveniți franjuri, încercând să lovească ziariștii care îi puneau întrebări incomode și înjurându-i ca la secție: “Iti dau, f… Cristosu’ ma-tii sa-ti f…”.
Mi s-a părut atât de caraghios încercând să pareze diplomatic atacul năucitor lansat de Silvian Ionescu asupra sa. Să nu comenteze, însemna să recunoască. Să contraatace și mai dur, în stilul său de șantagist format la școala nemiloasă a securității ceaușiste, era riscant. Silvian Ionescu, nu doar că fusese instruit la aceeași școală a durilor și lipsiților de scrupule, dar mai avea și atuul deținerii atâtor adevăruri compromițătoare despre el, Trăenel. Și atunci a ales să evite a-și întărâta adversarul prin negări ferme sau atacuri la persoană. Cu un ton artificial, blajin, a spus doar că el nu l-a văzut niciodată la față pe Silvian Ionescu înainte de 1993. În schimb, pentru că turba de furia noilor dezvăluiri făcute de A3, s-a năpustit cu orbire taurină, ca la coridă, asupra lui Mugur Ciuvică și a lui Mihai Gâdea.
Nu voi relua descrierea spectaculoasei revărsări, din rărunchi, a veninului băsescian. Voi spune doar atât: m-a umplut de o satisfacție a revanșei pe care credeam că doar imaginea unui Traian Băsescu mascându-și cătușele cu un sacou răsfrânt peste falange mi-ar putea-o produce.
Ce l-am mai savurat pe Băsescu în acele clipe de pierdere a cumpătului, de animalism în stare pură!
Există o justiție imanentă care nu ține cont nici de înalte protecții imorale, nici de complicități lașe sau antinaționale.
Este justiția adevărurilor care sapă, erodează, se infiltrează, și până la urmă își găsesc drumul spre lumină, in pofida oricăror precauții ori manipulări.
Să degustăm, de-acum încolo, efectele fiecărei dezvăluiri compromițătoare ce va urma, ca pe un film, secvență cu secvență, a transformării omului în lup. Să ne bucurăm de acest remake al Thriller-ului lui Michael Jackson cu Traian Băsescu în rolul principal.

Articole preluate de pe – conteledesaintgermain.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s