Mecanismele dominației occidentale: Dominația Britanică

ws_High_Alps_2560x1600

Ca învingătoare în Primul Război Mondial, Franța și Marea Britanie au dezmembrat Imperiul Otoman și națiunea arabă pentru propriile lor interese coloniale. Compania de petrol a Irakului a fost înființată în 1920 cu 95% din acțiuni mergând către Marea Britanie, Franța și SUA. Pentru a slăbi naționalismul arab, Marea Britanie a blocat accesul irakian la Golful Persic, prin separarea entității teritoriale „Kuweit” de restul Irakului, în anii 1921 și 1922. Această nouă colonie britanică, Kuweitul, a primit granițe artificiale, fără nicio bază istorică sau geografică. Regele Faisal I al noului stat irakian a condus sub supraveghere militară britanică, dar administrația sa nu a acceptat niciodată amputarea districtului Kuweit și blocarea accesului irakienilor la Golful Persic. Încercările lui Faisal de a construi o cale ferată către Kuweit și instalații portuare în Golf au fost respinse de Marea Britanie. Aceste politici coloniale britanice, și altele asemenea, au făcut ca Kuweitul să devină ținta mișcării naționale arabe în Irak și un simbol al umilirii irakiene de către britanici.

Rezistența la separarea impusă de britanici a Kuweitului de Irak a continuat și în anii 1930. În 1932, Agenția Britanică din Bagdad a forțat conducerea irakiană să intre în dialog cu privire la delimitarea granițelor Kuweitului britanic, dar Camera Deputaților a respins această „corespondență”. O mișcare de masă a tinerilor kuweitieni, numită „Mișcarea kuweitienilor liberi” a sfidat regulile britanice și a prezentat o petiție solicitând guvernului irakian să reunifice Kuweitul și Irakul. Temându-se de o revoltă, șeicul kuweitian a fost de acord cu înființarea unui consiliu legislativ pentru a reprezenta „Kuweitienii liberi”. Prima reuniune a consiliului din 1938 a dus la o rezoluție unanimă care cerea revenirea Kuweitului la Irak. În același an, ministrul Afacerilor Externe al Irakului a informat ambasadorul Marii Britanii de la Bagdad că: „Acordul otoman-britanic din 1913 recunoaște Kuweitul ca district sub jurisdicția provinciei Basra. Deoarece suveranitatea asupra provinciei Basra a fost transferată de la statul otoman la statul irakian, această suveranitate trebuie să includă Kuweitul în condițiile acordului din 1913. Irakul nu a recunoscut nicio schimbare în statutul Kuweitului”.

O revoltă populară pentru reunificarea cu Irakul a izbucnit în Kuweit pe data de 10 martie 1939. Șeicul kuweitian, având sprijin militar și „consilieri” britanici, a înăbușit revolta, omorând sau trimițând în închisoare participanții la aceasta. Regele Ghazi al Irakului a cerut public eliberarea prizonierilor și a avertizat șeicul să pună capăt represiunii Mișcării kuweitienilor liberi. Ghazi a ignorat avertizările date de Marea Britanie de a nu mai face asemenea declarații publice, iar pe 5 aprilie 1939 a fost găsit mort. S-a presupus că a fost asasinat de către agenții britanici. Faisal al II-lea era copil la acea vreme, astfel că Nuri es-Said, fost ofițer al armatei otomane, loial britanicilor, a devenit liderul de facto al Irakului.

Dominația Statelor Unite

În urma celui de-al Doilea Război Mondial, conducerea britanică a fost înlocuită treptat cu dominația neo-colonială a Statelor Unite asupra Orientului Mijlociu. Noul stat Israel a devenit un instrument important pentru controlul exercitat de Statele Unite asupra petrolului din Orientul Mijlociu, în era de după război. Odată cu lovitura de stat finanțată de SUA și israelieni, din anul 1953, în urma căreia a fost detronat Mossadegh, președintele ales al Iranului, și a fost instalat șahul în locul său, SUA a devenit puterea imperială dominantă în regiune.

În 1955, SUA și Marea Britanie au inaugurat Pactul de la Bagdad, un acord de securitate anti-sovietică pentru națiunile din Orientul Mijlociu, inclusiv Irak. Pactul de la Bagdad a fost perceput în lumea arabă ca o alianță a regimurilor subordonate puterii britanice și americane și a fost întâmpinat cu proteste populare și revolte. Nuri es-Said a răspuns protestelor întemnițând liderii opoziției care cereau retragerea Irakului din acest acord. Cu toate acestea, el a început totodată negocieri secrete cu SUA și Marea Britanie pentru revenirea Kuweitului în Irak, cu scopul de a liniști sentimentele naționale irakiane.

Acțiunile diplomatice ulterioare din partea Irakului către Marea Britanie au fost respinse, în cele din urmă Irakul informând Marea Britanie că pregătea documentele și copiile înțelegerilor secrete, împreună cu un memorandum formal, pentru a fi făcute publice lumii în iulie 1958. Ambasadorul britanic a răspuns guvernului irakian că Marea Britanie „este de acord, în principiu” cu reunificarea Kuweitului cu Irakul, dar că solicită o întâlnire la Londra cu prim-miniștrii irakieni și britanici și alți oficiali guvernamentali. Însă această întâlnire nu a mai avut loc, monarhia irakiană fiind răsturnată la 14 iulie 1958, într-o revoluție condusă de generalul Abdel Karim Qassim. Regele Faisal al II-lea și Nuri es-Said au fost executați, iar Marea Britanie a abrogat imediat după aceea acordul privind reunificarea Kuweitului cu Irakul.

Știrile despre lovitura de stat au declanșat o revoltă a celor săraci și deposedați din Bagdad. Mulțimea a atacat ambasada britanică și alte obiective. Inițial, SUA nu au răspuns la lovitura de stat, dar răsturnarea politică provocată de revolta populară care a urmat a împins noul regim mai la stânga decât se intenționase inițial. Noul guvern a înlăturat interdicția împotriva Partidului Comunist Irakian, iar acel pas Agenția Centrală de Informații a Statelor Unite. Directorul CIA, Alan Dulles, a trasat sarcina de a-l anihila pe Qassim prin intermediul Diviziei (eufemistic numite) de Servicii Tehnice a CIA (TDS). Șeful TDS din 1960, Stanley Gottlieb, a inițiat un program pentru a-l asasina pe Qassim. O încercare eșuată de asasinat în acest context a fost făcută de Saddam Hussein.

Qassim a continuat să se îndepărteze de SUA și Marea Britanie, iar Marea Britanie a exarcebat și mai mult tensiunile, proclamând colonia sa Kuweit ca fiind liberă și independentă în anul 1961. Într-o conferință pe 19 iunie 1961, Qassim a declarat că „Irakul privește Kuweitul ca parte integrantă a teritoriului său”. În urma acestei conferințe, Marea Britanie a masat rapid trupe în Kuweit, împreună cu sprijin naval în Golf. Kuweitul a fost admis în Organizația Națiunilor Unite în 1963, același an în care Qassim a fost ucis, iar guvernul său răsturnat printr-o lovitură de stat susținută de CIA și condusă de Partidul Baath.

Zbigniew Brzezinski, consilierul pe probleme de securitate națională al președintelui Jimmy Carter, i-a propus lui Saddam Hussein să invadeze Iranul și să anexeze Khuzistan, oferind astfel acces Irakului în Golf prin îngusta cale navigabilă Shatt-al Arab. SUA spera să se folosească de Irak pentru a contracara radicalismul regimului Khomeni din Iran, care se răspândea în rândul popoarelor oprimate din Emirate și către Arabia Saudită. Lui Saddam Hussein i se garanta sprijin financiar sub formă de împrumuturi de la Kuweit, Arabia Saudită și alte națiuni.
Aproximativ o jumătate de milion de iranieni și irakieni au fost uciși în războiul Iran-Irak, iar totodată, fără știrea lui Hussein, SUA și Israelul au înarmat în secret iranienii astfel încât să slăbească atât forțele iraniene, cât și pe cele irakiene. Reprezentatul special al președintelui Ronald Reagan, Donald Rumsfeld, l-a vizitat pe Saddam Hussein la sfârșitul lui decembrie 1983 și încă o dată în martie 1984. Aceste vizite au deschis calea către normalizarea relațiilor dintre SUA și Irak, într-un moment când Saddam Hussein folosea arme chimice în războiul împotriva Iranului. Irakul a fost șters în 1982 de pe lista așa-zișilor susținători ai terorismului întocmită de Departamentul de Stat al SUA, iar Irakul a început să cumpere frenetic arme de la companiile americane și germane. Aceste arme au fost folosite în 1988 pentru atacurile împotriva kurzilor.

(va urma)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s