Cum se înscenează un război mondial?

11050812_415595131957930_8738610841672141213_n

Unirea statelor germane sub Bismark a tulburat „echilibrul de forţe al marilor puteri”, echilibru care a durat în Europa cam peste două sute de ani. Până în anul 1871, Anglia a deţinut supremaţia pe continentul european. Această supremaţie a fost mereu atacată de Franţa şi Spania, dar Anglia a ieşit aproape totdeauna biruitoare. Germania devenise puternică datorită coloniilor şi dezvoltării potenţialului militar. Iluminaţii vedeau în aceasta o primejdie, iar Anglia îşi pierdea stăpânirea asupra Europei, din punct de vedere economic şi militar.

Pentru a contracara acest lucru, băncile internaţionale, care nu aveau legătură cu economia germană, au căutat căi de a stăvili şi de a controla Germania. Între anii 1894 şi 1907, Franţa, Anglia şi alte naţiuni au încheiat o serie de alianţe pentru ca, în cazul unui război, să meargă toate contra Germaniei. În continuare, Comitetului celor 300 i-a revenit sarcina să pună în scenă primul război mondial. Din Comitetul „mesei rotunde” s-a născut o organizaţie, RIIA (Royal Institute for International Affairs).

RIIA, cunoscută şi sub numele de „Chatham House” a avut ca membri fondatori pe: Lordul Albert Grey, Lordul Toynbee – eminenţa cenuşie din MI6, scriitorul H.G. Wells, Lordul Alfred Milner – şeful „Round Table” şi H.J. Mackinder – inventatorul aşa-zisei „geopolitici”. RIIA a primit misiunea din partea Comitetului celor 300 să analizeze modul în care se putea înscena un război. Personal au fost însărcinaţi cu această problemă Lordul Northcliff, Lordul Rothmere şi Arnold Toynbee. Primii doi lorzi erau fraţi şi dominau presa din Anglia, iar Arnold Toynbee era cunoscut istoric, toţi trei fiind evrei.

Aceştia au ţinut multe şedinţe în „Wellington House” unde s-au conceput strategii şi metode de a influenţa opinia publică şi de a o pregăti pentru dezlănţuirea unui război.

Specialiştii americani ca Edward Bernays şi Walter Lippman şi-au dat şi ei concursul. Lordul Rothmere a folosit ziarul său în acest scop şi, după un test de şase luni, a constatat că 87% din populaţie nu mai gândea raţional şi critic, ci se lăsa influenţată. Acesta era şi scopul urmărit.

Proletariatul englez a fost de asemenea manipulat prin propagandă, astfel încât a fost convins să-şi trimită fiii cu miile la măcelul unui război.

Theodore Roosevelt, preşedinte al Statelor Unite între 1901-1909, s-a exprimat în felul următor: „În spatele guvernului, la vedere, tronează un guvern invizibil, care nu este credincios şi nici răspunzător faţă de popor. A distruge acest guvern invizibil, alianţa fără Dumnezeu între afacerile corupte şi politica mârşavă, este datoria şefului statului”.

Primul război mondial din perspectiva Iluminaţilor

Aparent, la începutul secolului al XX-lea, între popoare domnea pacea. Dar numai aparent. În culise însă, era de mult programat un măcel pe care lumea nu avea să-l uite repede.

Iluminaţii erau convinşi că pentru a ajunge să instaleze un „guvern mondial” trebuie să provoace o stare de devastare barbară, de care nici o naţiune să nu aibă scăpare.

Istoricii sunt toţi de aceeaşi părere, că motivul războiului a fost un conflict trivial între Austria şi Iugoslavia. Asasinarea moştenitorului la tronul Austriei, a prinţului Ferdinand şi a soţiei sale Sofia, de către organizaţia secretă „mâna neagră”, la Sarajevo, a fost motivul începerii războiului. Evreul Gavril Princip, atentatorul, a executat ceea ce Albert Pike scrisese în programul său cu 40 de ani înainte.

Mersul războiului este binecunoscut, trebuie numai de remarcat situaţia Rusiei. Deşi avea cea mai mare armată pe atunci, era foarte slab pregătită pentru un război.

În 1914, Anglia a promis Rusiei ajutor în cazul unui război. Ajutorul militar a fost precizat de Coroana engleză. La începutul războiului, Anglia a redus imediat ajutorul cu 10%. Probabil, planul Iluminaţilor a fost să pună Rusia în primejdie. Cu cât războiul înainta, cu atât ajutorul devenea mai slab.

În timp ce milioane de ruşi cădeau pe câmpul de luptă, agenţii lui Rotschild pregăteau terenul pentru revoluţia pe care plănuiau să o extindă şi asupra Germaniei înfrânte.

Revoluţia a izbucnit în Rusia în 1917 şi ţarul a fost alungat. Un guvern provizoriu sub prinţul Georgi Luvov nu a putut opri mersul revoluţiei. Trotzki împreună cu rebelii lui au părăsit New Yorkul pe vasul Cristiania Fjord, cu 20 de milioane dolari, pornind spre Rusia.

Vasul închiriat de bancherul Jacob Schiff a fost oprit de autorităţile canadiene pe 3 aprilie 1917 într-un port în Noua Scoţie. Pentru un moment, planul Iluminaţilor părea că dă greş. Dar bancherul Schiff, prin influenţa sa, a făcut posibilă călătoria spre Europa a lui Trotzki. Acesta s-a oprit mai întâi în Elveţia, unde s-a întâlnit cu Lenin, Stalin, Kaganowitsch şi Litvinov, pentru a definitiva planul strategic. Interesant de menţionat că mai toţi agenţii naţiunilor aflate în conflict se întâlneau în Elveţia. În 1815, după Congresul de la Viena, Elveţiei i se acordase acest statut de neutralitate. Din întâmplare? Sau un locşor sigur în centrul Europei era pe placul celor ce trag sforile din umbră?

Din Elveţia, drumul mai departe spre Rusia al agenţilor, al revoluţionarilor cu bani şi echipament, a fost asigurat de Max Warburg, fratele evreului bancher Paul Warburg, şeful serviciului secret german sub regele Wilhelm. Acesta a procurat un vagon sigilat şi convoiul a trecut prin Germania. Fraţii Warburg erau originari din Hamburg. Unul a devenit şeful băncii „Federal Reserve” în America, celălalt şeful Serviciului secret german.

În Rusia, Lenin a fost şeful activităţilor politice, iar Trotzki, şeful armatei. El a organizat Armata Roşie. Numele nu este întâmplător. Armata Roşie bolşevică sub conducerea lui Trotzki a fost unealta ucigătoare a lui Rotschild, emblema roşie a bancherilor internaţionali.

Este un adevăr istoric recunoscut că majoritatea revoluţionarilor lui Lenin au fost evrei. Generalul rus A. Nechvolodov scria că Jacob Schiff a dat în continuare 12 milioane de dolari acestor revoluţionari. Serviciul secret francez dă la iveală pe toţi bancherii care au finanţat revoluţia roşie: Felix Warburg, Otto Kohn, Mortimer Schiff, Jerome Hananer, Max Breitung din America şi Max Warburg, Olaf Aschburg, Jivtovski din Europa.

În acelaşi timp, Bakhmetiev, ambasadorul rus din America, dă la iveală transportul aurului rusesc între 1918 şi 1922 din Rusia spre New York. Datorită agentului Max Warburg şi Germania a transferat bani revoluţionarilor bolşevici. Până în 1918 au fost transferate 40.580.997 mărci, iar după luarea puterii de către Lenin, trezoreria germană a dat 15 milioane de mărci bolşevicilor.

Masacrul sângeros al milioanelor de ruşi şi înrobirea multor milioane de oameni, i-a lăsat indiferenţi pe bancherii internaţionali în acţiunea lor spre hegemonia lumii.

Stabilirea regimului marionetă sub Lloyd George în Anglia, a adus o schimbare radicală în atitudinea acesteia faţă de sionişti. Noul ministru de externe, Arthur Balfour, scrie lui Lionel Rotschild pe 2 noiembrie 1917, următoarea scrisoare:

Dragul meu Baron Rotschild,

Cu deosebită bucurie vă pot aduce la cunoştinţă din partea guvernului Majestăţii sale, următoarea declaraţie: cabinetul a aprobat sforţările evreilor sionişti şi le-a acordat totală simpatie.

Guvernul Majestăţii Sale priveşte cu bunăvoinţă formarea unui Stat evreiesc în Palestina şi va susţine acest proiect cu putere.

Bineînţeles, este clar că drepturile civile şi religioase ale cetăţenilor neevrei din Palestina nu vor fi încălcate, precum şi statutul politic al evreilor din alte state nu va fi influenţat.

Vă sunt îndatorat dacă transmiteţi acestea congresului sionist.

Cu salutări cordiale,
Arthur James Balfour

Interesant este că, la data când a fost scrisă această scrisoare, Palestina se afla sub turci.

Unora le promite un guvern, altora un teritoriu ce se afla în posesia unei a treia puteri. Câţiva ani mai târziu, turcii au fost învinşi. Anglia căpătase protectoratul asupra Palestinei şi Egiptului, iar Franţa asupra Siriei şi Libanului.

Rotschild a folosit influenţa sa asupra Americii, ca să treacă de partea aliaţilor în primul război mondial: aliaţii, în acest timp, aveau de furcă cu turcii şi germanii.

Cartierul general al sioniştilor a fost transferat de la Berlin la New York. Şeful era judecătorul Louis Brandeis.

Doi agenţi importanţi ai lui Rotschild au fost Edward House şi Bernard Baruch. Aceştia doi au jucat un mare rol în Statele Unite. Baruch a fost instrumentul cel mai important în alegerea preşedintelui Woodrow Wilson, iar House a fost consilierul intern al preşedintelui Wilson şi şeful lui „State Department”.

De la sine înţeles că preşedintele Wilson devenise, sub influenţa lui House, marioneta lui Rotschild.

Dovadă este faptul că Wilson nu are nici un veto la înfiinţarea băncii particulare „Federal Reserve” şi a cerut Congresului aprobarea de a intra în război contra Germaniei. Congresul şi poporul au votat pentru, datorită şi propagandei duse în acest scop.

Oameni de ştiinţă ca Thomas Beardon sau Preston Nichol au scris cărţi care au tratat tehnica de propagandă dusă în Statele Unite spre a pregăti opinia publică pentru un război în Europa.

Propaganda sub titlul „să facă lumea mai sigură prin democraţie” a fost lansată de Iluminaţi, care îl vedeau pe Woodrow Wilson drept reprezentantul „noii libertăţi” cu scopul de a atrage America în război.

Primul război mondial a fost o afacere foarte bună pentru Iluminaţi. Bernard Baruch a fost preşedintele Comitetului industriei de război şi averea lui a crescut de la un milion dolari la două sute de milioane de dolari.

O altă acţiune a preşedintelui Wilson a fost ideea dată Congresului de a fonda „Liga Naţiunilor”, ceea ce s-a şi întâmplat, cu scopul ca mai târziu Liga Naţiunilor să se transforme în ONU.

Politica de neutralitate a Americii, atât de apărată de George Washington, a fost îngropată. Washington, în mesajul lui de adio, a predicat sus şi tare neutralitatea Americii, care a fost exprimată şi în doctrina Monroe.

America devenise, prin şarlatanie, o unealtă militară în mâna bancherilor internaţionalişti.

Rusia ţaristă, un spin în ochii Iluminaţilor, fusese rasă de pe scena lumii. Primul război mondial a adus ţărilor beligerante datorii astronomice. Bancherii doresc datorii cât mai mari, acestea aducându-le câştiguri fabuloase din dobânzi.

Tratatul de la Versailles a fost conceput după planul Rotschilds-ilor. De partea americană era Woodrow Wilson, marioneta lui Rotschild, cu sfetnicii săi, şi agenţii Baruch şi House.

Din partea Angliei, mai bine-zis a „Coroanei”, era Lloyd George şi Comitetul celor 300. Consilierul lui a fost sir Philip Sasoon, ascendentul direct al lui Aneschel Rotschild şi membru în „Privy Council” (Consiliul de stat secret).

Din partea Franţei au fost în delegaţie primul ministru Clemençeau şi George Mandel. Mandel, născut Jerobeau Rotschild, era adesea numit şi Disraeli al Franţei.

Colonelul House a fost persoana cea mai de vază în tratatul de la Versailles. Este cunoscut un caz când Clemençeau a intrat în biroul lui House, unde tocmai se găsea Wilson. Wilson a trebuit să părăsească biroul, pentru ca Clemençeau şi House să se poată întreţine nestingheriţi.

Acest tratat satisfăcea pe militariştii imperialişti şi pe hoţi. A fost o lovitură de moarte pentru toţi cei ce credeau că după război va urma pace şi înţelegere.

Nu a fost un tratat de pace, ci o declaraţie de război. Lloyd George declara: „Avem un document scris care garantează un nou război în douăzeci de ani; dacă se impun unei naţiuni condiţii pe care nu le poate îndeplini, atunci ea este silită sau să încalce tratatul, sau să facă război”.

Cunoaştem acum grupurile de persoane care erau în spatele tratatului de la Versailles şi ce scop au urmărit.

Unii ignoranţi poate că şi astăzi pun la îndoială Protocoalele Sionului, dar prezenţa agenţilor lui Rotschild în acest tratat, în nici un caz nu se poate spune că a fost întâmplătoare.

11059504_415596868624423_1410419009827358771_n

Reconstrucţia Germaniei şi a Japoniei a adus bancherilor internaţionali venituri astronomice

Aşa cum au zădărnicit capitularea Germaniei, tot aşa au procedat şi cu Japonia. Japonezii au capitulat fără condiţii în martie 1945. În această lună, şeful armatei japoneze a transmis ambasadei americane din Tokyo, Pentagonului la Washington că guvernul majestăţii sale doreşte capitularea necondiţionată.

Guvernul Roosevelt a ignorat aceasta. De ce? Insulele încă nu erau distruse, spectacolul abia avea să înceapă. Au intrat în funcţiune bombardierele B 29, care au distrus cât au putut. A fost bombardat Tokyo, apoi în august au urmat catastrofele de la Hiroshima şi Nagasaki.

Reconstrucţia Germaniei şi a Japoniei a adus bancherilor internaţionali venituri astronomice. Aceste ţări au luat credite imense. Cele două popoare harnice au lucrat şi au plătit încontinuu până astăzi datorii, datorii… Dar guvernele german şi japonez, ca şi cel american, nu sunt decât marionete ale Iluminaţilor.

Ce s-a obţinut prin cel de al doilea război mondial?

Din punct de vedere uman, acest război a fost un mare dezastru. Din punctul de vedere al Iluminaţilor, un mare succes.

Acest război cu 30 milioane de morţi, face parte din programul de asanare al Iluminaţilor şi de instaurare a unei noi ordini mondiale, „Novus Ordo Seculorum”.

Lenin a fost pentru Iluminaţi persoana cea mai potrivită din Rusia. Din punct de vedere politic şi psihologic, comunismul a fost o sperietoare pentru ca naţiunile vestice să facă concesii şi, într-un fel, să se oblige.

În 1920, Lenin a lăsat să se înţeleagă planul Iluminaţilor: „Mai întâi vom pune mâna pe Europa de Est, apoi va urma Asia”. Acest ţel s-a îndeplinit prin China, Vietnam şi Cambodgia.

Al doilea război a adus Iluminaţilor încă ceva: în ordinea naţiunilor, a societăţii s-au creat rupturi: bazele financiare şi sociale ale moralei tradiţionale au fost înlăturate. America a renunţat la propria ei politică.

Al doilea război mondial a costat pe contribuabilul american 400 de miliarde de dolari. America era intrată adânc în ghearele bancherilor internaţionali. Socialismul s-a strecurat ca o molimă în Anglia şi America. Acest război a pregătit platforma pentru instaurarea în 1945 a ONU, care se află pe terenul făcut cadou de Rockefeller, în New York. Nu mai puţin de 47 membri din CFR au fost fondatorii ONU. ONU este cea mai mare lojă masonică din lume, emblema ei o arată clar.

C.I.A., după spusele lui William Bransley, a integrat Gestapoul german în frunte cu R. Gehlen. În organizaţia lui Gehlen au intrat o sumedenie de oameni din SS, ea fiind o ramură importantă a C.I.A. în Europa de Vest.

C.I.A. a preluat de la nazişti sistemul de „spălare a creierului”. Interpolul a fost până în 1972 organizat de foşti membri SS.

Bancherilor nu le-a fost însă de ajuns câştigul enorm de pe urma războiului. După război, au găsit o nouă sperietoare: „războiul rece”. În virtutea acestei găselniţe şi datorită propagandei „Europei Libere” şi a altor posturi de radio, a fost influenţată opinia publică, iar parlamentele au votat din nou sume astronomice pentru înarmare. Timp de 40 ani după război, fiecare cetăţean a dat din munca lui obolul pentru construcţia armamentului costisitor. În 40 de ani, nu a existat ţară care să nu aibă datorii imense. Aceşti bani nu vor putea fi plătiţi de generaţiile următoare niciodată, dar dobânzile sunt un tribut permanent către bancherii lacomi. Şi ţările mici precum Cehoslovacia au fabricat armament, dar 80% din exportul de armament al lumii a fost efectuat timp de 40 de ani de către „unchiul Sam”.

Al doilea război mondial a deschis drumul înfiinţării statului Israel. Acest lucru era plănuit din 1871. Rănile în Europa de Vest începeau să se închidă, când opinia publică a fost canalizată către Orientul Mijlociu.

La Congresul sioniştilor din 1946, la Geneva, terorismul a fost legalizat pentru fondarea statului Israel. O organizaţie teroristă a fost sub conducerea lui Menachem Begin (Irgum zvai leum), a doua sub Yitzhak Shamir (banda stelei). Aceste bande au forţat instaurarea statului Israel. Atentatele au fost nenumărate, ca exemplu, asasinarea lordului Moyne, ce a perturbat foarte puternic pe englezi: a curs mult sânge până ce ONU a hotărât, la 29 noiembrie 1947, împărţirea Palestinei în două.

Sistemul de a împărţi un stat în două este bine cunoscut din timpurile Romei antice: „Divide et impera”. Arabii s-au opus, bandele lui Shamir şi Begin au masacrat pe toţi cetăţenii localităţii Deir Yasin, ca un avertisment către toţi arabii care nu vor să se supună.

Arabii s-au refugiat în ţările vecine, doar un grup mic a rămas în jurul lui Arafat, sub numele de OEP. Data independenţei Israelului, 14 mai 1948, a fost din nou motiv de masacru sângeros.

Până în prezent, această regiune trece printr-o perioadă de adâncire a urii şi a mizeriei financiare în lumea arabă, cu excepţia statelor care au petrol. Numai Egiptul primeşte anual 4 miliarde de dolari de la Iluminaţi, pentru bunele servicii în lumea arabă şi pentru pacea încheiată cu Israelul.

Dar, iată că planul diabolic conturat de Albert Pike merge mai departe. Se ştie că toate muncile în Israel au fost efectuate de palestinieni, care în felul acesta îşi asigurau existenţa, altfel fiind sortiţi să moară de foame. Acordarea autonomiei le este fatală palestinienilor. Sunt închişi într-o enclavă, fără nici un venit, banii acordaţi de diverse naţiuni ale lumii trec prin banca Morgan. Arafat nu are cu ce plăti salariile puţinilor funcţionari.

Zonele sunt ermetic închise de israelieni, iar pe calea apei, palestinienii nu pot fi ajutaţi, deoarece nu există nici un port. Statul Israel, din cauza acţiunilor teroriste, închide în mod repetat graniţa, iar palestinienii nu pot veni la lucru şi nu au cum să-şi asigure pâinea zilnică. Statul Israel a şi anunţat că în locul celor 70.000 de palestinieni care lucrau în Israel, va dispune în continuare de cei 35.000 de români care se află acum la lucru în Israel şi va aduce încă atâţia lucrători din China.

Acţiunile teroriste, unele îndoielnice, altele motivate din cauza urii acumulate în patru decenii, îl obligă pe Arafat să ia măsuri. El face arestări în masă în rândul propriilor săi oameni, iar rezultatul este o confruntare între arabi, război civil, lucru dorit şi planificat de Iluminaţi. Prin pacea cu Iordania şi probabil cu Siria, cei avantajaţi vor fi numai israelienii. Desigur, Islamul este o nucă tare în dinţii Iluminaţilor, dar cu perseverenţă şi şiretlicuri îşi vor atinge scopul.

Pacea din Orientul Apropiat, pusă acum în lumina rampei politice a lumii cu mare zgomot, are următoarele consecinţe:

1) Cel mai mare şi mai important avantaj din pacea între Israel şi Iordania este revizuirea reglementării cantităţii de apă din râul Iordan. În acest tratat, se asigură Israelului o mai mare cantitate de apă ca până acum. În schimb, Israelul a promis să instaleze fabrici de desărare a apei de mare. Se înţelege de la sine că apa proaspătă este mult mai preţioasă decât cea desărată, dar apa este un factor vital.

2) Prin cooperarea şi deschiderea graniţelor, israelienii vor avea posibilitatea să pătrundă în sfera vecinilor lor: cooperarea cu fiii Sionului şi cu Iluminaţii ştim la ce duce.

3) Israelul va lucra asiduu spre a incita pe arabi între ei: Hammad contra Arafat, Arafat contra regelui Iordaniei, Asad contra Libanului şi contra lui Arafat; de menţionat este că, deocamdată, este vorba despre regiunea învecinată Israelului.

Islamul intră astăzi din ce în ce mai mult în sfera de activitate a Iluminaţilor. Putem enumera punctele de atac ale mass-mediei asupra Islamului:

a) Provocarea ţărilor europene, obligându-le pe acestea să integreze musulmani. Musulmanii în Europa de Vest (turcii, marocanii, algerienii), având pe evrei ca lobby în spate, au pretenţii şi chiar se află acum în cadrul poliţiei şi în parlamente. Ei au din ce în ce mai multe activităţi religioase, politice şi tradiţionaliste în ţările gazde. Expansiunea musulmană se înregistrează şi în Europa de Est.

b) În acelaşi timp, opinia publică este pregătită în sensul că Islamul este o mare primejdie.

c) Emanciparea femeilor din lumea islamică.

d) Diminuarea creşterii populaţiei. Nu întâmplător a avut loc Conferinţa mondială de la Cairo, care s-a ocupat de problema creşterii populaţiei globului. Clubul de la Roma este foarte activ.

e) Pregătirea în Europa a unei armate multinaţionale, probabil pentru al treilea război mondial, ce se va duce contra Islamului. Manevre militare multinaţionale sunt în curs.

f) Economic, lumea arabă are un venit important din petrol, deşi preţul este voit ţinut mic; o lege însă obligă ţările exportatoare de petrol să investească 80% din banii realizaţi în băncile internaţionale. Ţările arabe care au petrol dispun numai de 20% din banii cu care finanţează standardul de viaţă foarte ridicat al populaţiei şi luxul propriu. Restul banilor sunt blocaţi în băncile din America.

g) Dacă Iluminaţii dau la iveală secretul energiei magnetice, cu întrebuinţarea ei practică, atunci petrolul devine lipsit de importanţă, un factor mortal pentru lumea arabă, cu centrul în Islam.

Important este ca fiecare om iniţiat să vadă limpede că în spatele unei prefăcute prietenii din partea anglo-americanilor, care aplică politica Iluminaţilor faţă de musulmani, nu se află decât zgândărirea lumii vestice şi provocarea unui conflict.

Un rol hotărâtor îl are mass-media, prin mijloacele ei de propagandă. Din timpul revoluţiei franceze, Iluminaţii au înfiinţat cluburi unde se citeau şi se răspândeau ştiri. Mai târziu, în secolul al XIX-lea, când Rotschild a preluat Banca Angliei, au înfiinţat agenţia evreiască de ştiri Reuters, prin care se influenţează opinia publică. Acesteia i s-au adăugat mai târziu agenţia Wolf şi agenţia franceză Havas.

Un mijloc de a controla opinia maselor este RIIA (Royal Institute for Internaţional Affairs). Aici a fost promovat maiorul Rawlings Rees, care a deschis o agenţie în Sussex, Anglia, Institute for Human Relations. Această agenţie este centrul psihologic al strategiei de război engleze.

În America, Council of Foreign Relations (CFR) şi Comisia Trilaterală au 100% în mână opinia publică: Reuters, Associated Press, United Press, Wall Street Journal, Boston Globe, New York Times, Los Angeles Times, Washington Post, ABC, NBC, CBS, RCA.

Prin creşterea populaţiei, Iluminaţii trebuie să fie mai activi în domeniul manipulării opiniei publice. Prin agenţiile de ştiri, presă, ziare, telefon, radio, avioane, care sunt toate controlate de Iluminaţi, pot fi transmise ştiri şi opinii pe întreg globul. Manipularea conştientă şi inteligentă a mass-mediei, este un factor de seamă în societatea democratică. Cei ce au în mână aceste mecanisme sunt, propriu-zis, cei ce stăpânesc această lume.

Televiziunea, unde se văd foarte clar ştiri negative, orori, filme brutale, influenţează pe spectator, sugerează păreri, cum trebuie să gândim, să ne îmbrăcăm, cum să acţionăm, ce trebuie să posedăm, cum să ne orientăm politic. Astăzi, cine este atent, poate observa cum, prin cele mai mici detalii ce par inofensive, se face propagandă pentru internaţionalism, distrugerea sentimentelor şi a gândirii naţionale, emanciparea femeii şi a copiilor (merg atât de departe, încât prezintă foarte des copii mai deştepţi, mai inteligenţi decât părinţii), abaterea de la cultura clasică şi artele de valoare indiscutabilă şi prezentarea frecventă de artă „pop” suprarealistă şi degenerată, pentru a orienta mai ales tineretul în această direcţie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s