Slugile europene, accepta sa fie calcate in picioare si sa renunte la suverantitate, pe considerentul ca sint membri NATO. Liderii romani sint slugile slugilor

MG_3350

Noii guvernanți ai lumii, cei pe care nimeni nu-i alege și uneori nimeni nu-i cunoaște, cei care nu au nici un mandat electiv și nici obligația de a da socoteală maselor largi de cetățeni, dar care, prin influența lor, ne modifică viața. Bancheri internaționali,sunt indivizi aflați în fruntea unor imperii mediatice sau a unor multinaționale, ei formează o “nouă putere planetară”.

“Marile firme multinaționale și consiliile lor de administrație internaționale, marile organizații internaționale Organizația Mondială a Comerțului, FMI-ul sau Banca Mondială, cu multiple subdiviziuni, comisiile și comitetele de tehnocrați nealeși, puțin cunoscuți de marele public, pe scurt, tot acest guvern mondial care s-a constituit în ultimii ani și a cărui putere se exercită asupra guvernelor naționale reprezintă o instanță aproape invizibilă”.

Miliardarul David Rockfeller avea acum mulți ani drept obiectiv secret să impună puterea finanțelor în Statele Unite, dar și în întreaga lume, prin rochefelerideclanșarea unei crize mondiale, de natură să oblige apoi toate popoarele să accepte o nouă ordine mondială.

Nu e greu de observat că astăzi Europa, precum și alte continente traversează o criză economică mondială și că ieșirea din ea se face după rețete impuse de Fondul Monetar Internațional sau de alte instanțe bancare.

S-a reusit spalarea pe creier exercitată în întreaga planetă (și mai ales est-europenii) de doctrina ultra-liberală,despre intangibilitatea si infailibitatea institutiiilor eurocrate (Uniunea Europeana, Comisia Europeana etc.) si globocrate (FMI, BM etc.).

Nu trebuie să surprindă faptul că bancherii au ajuns să se situeze în vârful ierarhiei puterii şi bogăţiei capitaliste. De fapt, există o serie de familii bancare, inclusiv familiile Rothschild si Rockefeller, care au ajuns să domine afacerile economice şi politice din lumea occidentală.

Pentru a face profit, familiile din elita bancară au finanţat ambele părţi în majoritatea conflictelor militare, începând cel puţin cu primul război mondial.

Sub capitalism, războiul se aseamănă mai mult cu un cazinou, unde jucătorii se luptă atâta timp cât obţin credit pentru mai multe jetoane, iar câştigătorul real întotdeauna se dovedeşte a fi casa – bancherii care finanţează războiul şi decid cine rămâne ultimul în picioare. Nu numai că războaiele sunt cele mai profitabile din toate speculaţiile capitaliste, dar prin alegerea învingătorilor şi gestionarea reconstrucţiei, familiile elitei bancare pot face configurarea geopolitică să se potrivească în timp propriilor interese.

Naţiunile şi populaţiile sunt nişte simpli pioni în jocurile lor. Milioane de oameni mor în războaie, infrastructurile sunt distruse, şi în timp ce lumea este în doliu, bancherii îşi numără câştigurile şi îşi fac planuri pentru investiţiile în reconstrucţia de după război. Din poziţia lor de putere, în calitate de finanţatori de guverne, elitele bancare şi-au perfecţionat metodele de control de-a lungul timpului. Întotdeauna în spatele scenei, ele trag sforile care controlează mass-media, partidele politice, agenţiile de informaţii, pieţele bursiere şi birourile guvernamentale. Şi poate că cea mai mare pârghie de putere o reprezintă controlul asupra monedei. Prin înşelătoria băncii centrale, ele pun la cale cicluri financiare de avânt şi cădere şi tipăresc bani din nimic, după care îi împrumută guvernelor cu dobândă. Puterea elitelor bancare este atât absolută, cât şi subtilă…

„Unii dintre cei mai mari oameni din Statele Unite se tem de ceva. Ei ştiu că există o putere atât de organizată, de subtilă, de vigilentă, de angrenată, atât de completă, de omniprezentă, încât ar fi bine să vorbească numai în şoaptă împotriva ei”. Preşedintele Woodrow Wilson

Pentru a înţelege situaţia reală trebuie să facem o distincţie clară între elita capitalistă şi capitalismul în sine. Capitalismul este un sistem alcătuit din oameni care au reuşit să obţină controlul asupra lumii occidentale. Capitalismul este un vehicul care i-a ajutat pe bancheri să atingă puterea absolută.

Rezultatul planurilor de salvare de trilioane de dolari [programele de “stimulare” guvernamentale luate de majoritatea statelor in urma crizei financiare declansate in 2007 – n.n.] a fost uşor previzibil, cu toate că nu aflăm acest lucru din paginile financiare. Bugetele naţionale erau deja trase în toate părţile, şi cu siguranţă nu dispuneau de rezerve pentru a sprijini planurile de salvare. Astfel, prin planurile de salvare guvernele au sfârşit prin a acumula alte datorii imense. Pentru a îndeplini angajamentele privind planurile de salvare, banii trebuie împrumutaţi de la aceleaşi instituţii financiare care au fost repuse în activitate. Cu planurile de salvare, guvernele occidentale şi-au amanetat naţiunile bancherilor. Guvernele sunt acum într-o dependenţă perpetuă pentru datorii faţă de bancheri. În loc să se instituie o procedură de administrare judiciară pentru bănci, s-a instituit pentru guverne.

Bancherii deţin acum controlul asupra bugetelor naţionale. Ei hotărăsc ce poate fi finanţat şi ce nu. În cazul finanţării războaielor şi producţiei de arme, nu se stabilesc limite. În cazul serviciilor publice, ni se spune că deficitele trebuie să fie ţinute sub control. Situaţia a fost exprimată foarte bine de premierul irlandez Brian Cowan. În aceeaşi săptămână în care Irlanda a promis 200 miliarde euro pentru a salva băncile, a fost întrebat de ce a tăiat câteva milioane de euro din bugetele pentru serviciile critice. A răspuns: „Îmi pare rău, dar fondurile nu mai există”. Desigur că nu mai există! Trezoreria a fost dată de pomană. Dulapul este gol.

Aşa cum ne putem aştepta, datoria băncilor are cea mai mare prioritate pentru bugete. La fel cum cea mai mare parte din lumea a treia se află în sclavia datoriilor faţă de FMI, la fel şi întregul Occident este acum sclav băncilor centrale proprii.

Scopul jocului va fi să controleze necesităţile vieţii: accesul la alimente şi energie. Populaţia creează cererea pentru necesităţile vieţii; bancherii intenţionează să controleze oferta. Taxele se vor baza mai ales pe consum, în special de energie. Iată ce înseamnă sperietura încălzirii globale, cu taxele sale pe carbon şi creditele de carbon.

Aşa-numitul război împotriva terorismului are două părţi. Prima parte este un pretext pentru abuzarea arbitrară a drepturilor cetăţenilor, ori de câte ori Homeland Security susţine că o acţiune este necesară pentru motive de securitate. A doua parte este un pretext pentru agresiunea militară SUA oriunde în lume, ori de câte ori Casa Albă susţine că Al Qaeda este activă undeva.

Am subliniat cuvântul „susţine” de mai sus, pentru că pretextul terorismului este folosit pentru a justifica puterile arbitrare, atât pe plan intern, cât şi la nivel global.

Primul şi al doilea război mondial au fost coşmaruri care s-au întâmplat cu adevărat, cu milioane de morţi, iar aceleaşi dinastii bancare au orchestrat scenariile, după care şi-au acoperit urmele. De asemenea, nu trebuie să uităm doctrina şoc în care catastrofa este văzută ca o şansă – în care „se pot face lucruri care altfel nu s-ar putea realiza”.

În lumea noastră avem pentru prima dată un guvern mondial centralizat şi un grup restrâns de elită la guvernare, un fel de familie regală extinsă, stăpânii finanţelor. După cum putem vedea cu FMI, OMS şi OMC şi alte piese ale guvernului mondial. Regulile se vor face prin intermediul birocraţiilor globale autocratice, care primesc ordinele de la “familia regală”. Acest model funcţionează deja de ceva timp, în cadrul diferitelor sale sfere de influenţă, ca şi în cazul programelor de restructurare impuse în lumea a treia, ca o condiţie pentru obţinerea finanţării.

Terorismul va continua să fie o gogoriţă, justificând procedurile de securitate dezirabile în scopuri de control social. Întregul aparat de securitate va avea o calitate monolitică, o similitudine de caracter, indiferent de sarcinile specifice de securitate sau de locaţie. Toată lumea îmbrăcată în aceleaşi costume negre ale imperiului răului, cu litere mari fluorescente pe spatele vestelor antiglonţ. În esenţă, aparatul de securitate va fi o armată de ocupaţie, garnizoana împăratului în provincii.

Va trebui să treceţi zilnic prin puncte de control de diferite tipuri, cu diferite niveluri de cerinţe de securitate.Aici elementele biometrice devin importante. Dacă oamenilor li se vor implanta cipuri, atunci o mare parte din securitate se poate automatiza şi toată lumea poate fi urmărită în orice moment, recuperându-se activitatea lor din trecut. Cipul face legătura cu soldul dvs. creditor, aşa încât veţi avea întotdeauna banii la dvs., împreună cu fişele medicale şi o mulţime de alte lucruri de care nu aveţi habar.

Goana după bani este rădăcina tuturor relelor, iar sistemul capitalist a fost rău în mod inerent. A încurajat lăcomia şi consumul.

Richard K. Moore globalresearch.ca

Cum stă Europa în genunchi în fața SUA :

Niciun stat european nu mai are un statul propriu, toată politica fiind făcută după cum dictează Statele Unite și UK. Alianța strânsă cu SUA le permite țărilor europene să pară a fi state globale. Iar drept recompensă pentru aceasta, ele trebuie să-și revizuiască în permanenţă politica externă, în conformitate cu directivele Washingtonului și UK. Tarile din NATO, in general tarile componente ale acestei aliante militare muribunde, au renuntat complet la suveranitate, in mod voluntar.

Cum se pot discuta subiecte geopolitice, in acest mediu in care tema este impusa de la Washington, eludind interesele nationale ale statelor componente?

Despre liderii romani si pozitia de sluga in care au pus Romania, nu am sa discut pentru ca este evident, iar nazistul Iohannis, care crede si chiar deruleaza un proces de militarizare a Romaniei, demonstreaza pe zi ce trece ca interesele lui si gasti care l-a promovat, nu au nici o legatura cu interesul national al Romaniei.

Pe de o parte, interesele euro-atlantice, reprezentate de Imperiul Anglo-American. De fapt, institutiile executive ale UE si proiectul SUE par a fi, mai degraba, proiecte ale imperiului Anglo-American prin care SUA,UK incearca sa isi prelungeasca politica pe continentul european. Apartenenta la blocul euro-atlantic ne-a transformat intr-o colonie second-hand, exportator de forta de munca ieftina pentru Vest, tarla de resurse minerale date pe degeaba “partenerilor”. Din punct de vedere cultural, blocul euro-atlantic este Sodoma si Gomorra, ca ideologie: promovand agresiv drepturile homosexualilor, ideologia incalzirii globale, spectrul fals al suprapopularii planetei, teroarea terorismului, combinand “politicile fricii”.

Suntem in cea mai ingrata pozitie din toate tarile din regiune: exploatati la maxim de euro-atlantici, supusi mereu. Ne ajuta la ceva apartenenta la complexul euro-atlantic? In afara statutului de colonie-teren de experimente sociale si de teritoriu util pentru cateva garnizoane militare, nu. Din punct de vedere al securitatii nationale, apartenenta la NATO si UE ne ofera doar ILUZIA protectiei. Suntem in Imperiul Anglo-American, ca toate tarile europene. Ne multumim cu firimiturile de la stapani

Imperiul Anglo-American

Acest “imperiu”, spre deosebire de cele anterioare, nu serveste interesele unei tari sau natiuni specifice, ci interesele unei clici internationale corporatist-financiar elitista, auto-intitulata “globalista“, care opereaza pe axa de putere Wall Street – Londra impreuna cu bancheri internationali, FMI si alte institutii financiare si politice inrudite.

Un fals teatru politic a fost creat de catre media corporatista pentru a deservi ramura relatiilor publice a acestei agende. Este timpul sa evadam din aceasta “matrice” a unei agende singulare comercializata sub diferite etichete politice si este timpul sa intelegem pariurile internationale pe care acest imperiu le face cu destinul nostrul colectiv.

Acest imperiu care cauta supunerea lumii, prin crearea unei ordine corporatiste internationale unde puterea este concentrata in mainile unui grup select, care-si raspandeste controlul prin cooptarea guvernelor si prin forta. Mecanismele acestui imperiu modern sunt paralele mecanismului aplicat de catre Imperiul Britanic de-a lungul istoriei si pot fi demonstrate cu surse atat erudite, cat si generale.

Functia Imperiului

Functia imperiului este deseori redusa in mintea populatiei la forta militara care deserveste drept muschi al puterii, insa aceasta se face de multe ori prin neglijarea “scheletului” de la baza, adica rolul administratorilor financiari, al retelelor si al intereselor. In cazul Imperiului Britanic, aceste retele au lucrat in Londra pentru asigurarea unui flux de bani si resurse in mainile elitelor financiare. Aceasta s-a realizat prin diverse metode precum impunerea unui sistem economic mercantilist bine controlat in perioada colonialista, special proiectat pentru a asigura dominatia britanica asupra resurselor lumii.

Retelele economice imperiale ale Marii Britanii au lucrat deseori in tandem cu puterea militara pentru a-si impune vointa la scara globala, mai ales in Asia. Acest fapt poate fi exemplificat prin abordarea strategiei “diplomatia canonierelor”, cand imperiul isi pozitiona navele de razboi pe coasta unei capitale si ameninta cu bombardamentul in cazul in care nu se faceau anumite concesii economice, cum s-a intamplat in cazul Tratatului Bowring din Tailanda in 1855.

Industrializarea si modernizarea nu sunt intotdeauna produsul secundar al ambitiilor occidentale in tarile lumii a treia. In cazul Tailandei, industrializarea a intervenit ca urmare a investitiilor occidentale majore care au dezvoltat tara, insa pentru beneficiul hegemoniei britanice, statul fiind totodata tinut sub control de catre puterea militara.

Scopul lor nu este pur si simplu industrializarea, ci industrializarea incadrata in propriile interese, unde controlul dezvoltarii se afla doar in mainile lor; lumea a treia devine o adunatura secatuita numai buna de a fi exploatata in mod feudal de catre marile finante si hegemonia occidentala.

Aceasta functie a imperiului, instigarea de conflicte geopolitice pentru a-si raspandi hegemonia regionala, are precedent in “Zululand“, zona bogata in diamante din sudul Africii a carei subminare in “Razboiul Anglo-Zulu” din 1879 a reprezentat o victorie decisiva a imperialismului in Africa. Britanicii au dus o politica in ceea ce este acum Africa de Sud de aducere a mai multor regiuni, inclusiv cele ale fermierilor olandezi, sub controlul lor consolidat. Regatul independent, auto-suficient si puternic Zulu era vazut ca o amenintare, ceea ce a condus la o invazie ce s-a sfarsit cu ruperea acestuia in 14 state mandatare si exploatarea resurselor acestora. Britanicii au avut mai apoi grija sa mentina rivalitatile in Zululand pentru a preveni o opozitie Zulu unificata, acesta fiind si principalul motiv al divizarii regatului.

Politica “dezbina si cucereste” vazuta in Zululand nu difera de maniera in care colonistii britanici cultivau si exploatau rivalitatile dintre triburile native in secolele 17 si 18 pentru a valorifica comertul de sclavi si piei de cerb si pentru a-si mentine dominatia politica si economica. Nu difera nici de actualele “gafe de politica externa” si razboaie civile orchestrate premeditat si valorificate de NATO pentru a-si justifica perpetuarea ocupatiei militare in scopuri hegemonice din Libia pana in Asia Centrala.

Asia Centrala, politica conductelor si “Marea tabla de sah”

Politici similare “diplomatiei canonierelor” si strategiei “dezbina si cucereste” vor reiesi la iveala in actiunile actuale ale imperialistilor moderni ai corporatismului militarizat, avand ca tinta natiunile care au rezistat planurilor de integrare globala, precum Irak si Libia. Au fost inventate false pretexte pentru a invada Irakul si a-l prada. Economia Irakului va ajunge astfel “reformata” conform unei schite desenate de membrul Consiliului pentru Relatii Externe (CFR) Paul Bremer, care a condus la absorbtia acesteia in sistemul corporatist global, tinandu-se cont de prevederile Fondului Monetar International. Dupa cum nota The Economist in articolul sau: “Sa mergem toti la vanzarea din curte: Daca totul decurge conform planurilor, Irak va deveni visul oricarui capitalist”, economia Irakului a fost deschisa exploatarii multinationale, cu prevederi de genul “drept de proprietate integral asupra activelor tarii, repatriere totala a profiturilor, egalitate din punct de vedere legal cu firmele locale, permiterea bancilor straine de a patrunde sau prelua bancile locale”.

Sub infatisarea unei intreprinderi “capitaliste” (spre deosebire de termenul de “corporatist“, mult mai adecvat), The Economist a incercat sa justifice uzurparea straina a suveranitatii irakiene si pradarea resurselor tarii in conformitate cu interesele occidentale.

Rolul Irakului nu trebuie subestimat, deoarece reprezinta un pilon semnificativ in eforturile geopolitice ale hegemoniei Vestului in Asia centrala si in strangularea geopolitica a opozitiei Iranului impotriva planurilor occidentale pentru Orientul Mijlociu, avand Arabia Saudita, Qatar si Israel ca principali beneficiari. Invazia Irakului de catre Statele Unite a avut ca scop initial instalarea unei alternative pro-occidentale viabile.

Aceasta lupta pentru hegemonie nu reprezinta doar o conjunctura sau o “teorie a conspiratiei”, acest fapt fiind recunoscut de Zbigniew Brezinzski, fostul Consilier pe Securitate Nationala sub presedintele James Carter, care a organizat mujahidinii din Afganistan in anii 80. El enumera clar in cartea lui,“Marea tabla de sah”, geostrategica americana de perpetuare a superioritatii si suprematiei globale prin dominarea Asiei centrale si a centrului sau logistic si de resurse vitale. Asia centrala este vazuta ca marea tabla de sah pe care va fi intemeiata dominatia globala americana. In carte se pune accentul pe valoarea globala a Asiei centrale in termeni de resurse naturale, activitate economica si populatie. Potrivit lui Brzezinski, persoana care poate domina Asia centrala, poate revendica hegemonia globala. Desi teoretic a “criticat cu tarie politica externa a lui Bush”, Brzezinski insusi a fost arhitectul punctelor politice pe care Bush le-a servit cu invazia si ocuparea Irakului si a Afganistanului. Razboiul impotriva terorii n-a fost decat o frauda sangeroasa si exploatatoare pentru toti cei implicati.

Viziunea lui Brzezinski este cea a unei ordini mondiale unipolare condusa de un singur centru de putere economica, politica si militara.

Oamenii din spatele cortinei

Trebuie notat ca “preeminenta globala americana” reprezinta o manifestare colectiva a agendelor si intereselor speciale ale stapanilor corporatisti care au deturnat si dominat economia, sistemul politic si mass-media americane. Desi nu este un concept popular pe coridoarele academice si politice, aceasta nu l-a oprit pe Dylan Ratigan de la MSNBC sa declare in 2008:

“Cel mai mare contribuabil al campaniei prezidentiale a lui Barack Obama este Goldman Sachs (de asemenea contribuabil solid si al candidatilor republicani). Activitatile principale ale acestui presedinte in raport cu sistemul bancar au fost acelea de a proteja cel mai profitabil aspect al afacerilor, si anume piata neagra pentru contracte CDS (credit default swap) si cele asemenea. Aceasta a fost agenda explicita a Secretarului sau al Trezoreriei. Acest presedinte promoveaza acorduri comerciale care permit secretizare sporita a activitatilor bancare in Panama, uciderea membrilor sindicali in Columbia, restituirea sclavilor nord-coreeni. Insa cred ca ce ma deranjeaza cel mai tare este ca acest presedinte lucreaza pentru baietii rai. Democratii lucreaza pentru baietii rai. La fel si republicanii. Democratii scapa prin afirmatia: “Uite cat de nebuni sunt republicanii; iar democratii pretind ca le pasa de oameni.”

INSA SISTEMUL POLITIC BIPARTID ESTE DE FAPT UNUL FICTIV (sublinierea autorului).

Sistemul bipartid este intr-adevar total fals. Politicile externe si economice ale Americii, servite populatiei sub acoperamantul administratiilor prezidentiale, reprezinta de fapt produse secundare ale think-tank-urilor de politica externa finantate de interesele corporatist-financiare, pentru a-si perpetua agenda colectiva pe care politicienii nu fac altceva decat sa o transcrie in legi. Aceste think-tank-uri proeminente includ Consiliul pentru Relatii Externe (CFR), care face apel deseori pentru infaptuirea unei ordini mondiale unipolare, Grupul International pentru Situatii de Criza, care-l include pe Brzezinski ca sfatuitor, Proiectul (“neo-conservator”) pentru Noul Secol American si Chatham House din Londra, care reprezinta interesele corporatist-financiare echivalente din Marea Britanie. Alte grupuri includ RAND Corporation si deloc de neglijatul Institut Brookings in incaperile caruia, potrivit lui Tony Cartalucci, pot fi gasite schitele pentru majoritatea conflictelor importante din ultimii 30 de ani.

Multi politicieni americani proeminenti din toate liniile politice sunt afiliati acestor grupuri. Dick Cheney (fost director), Hillary Clinton, Secretarul Apararii Chuck Hagel (membru in mai multe consilii directoare, inclusiv Chevron), printre altii, sunt cu toti membri ai CFR. Fostul analist CIA si membru al Consiliului National de Securitate, Kenneth Pollack este membru al Institutului Brookings. O simpla vizita pe site-urile acestor think-tank-uri poate fi foarte clarificatoare asupra cui finanteaza pe cine si cine face ce anume. Niciuna dintre aceste informatii nu este “top secreta”, ci este pur si simplu realitatea predominanta care poate fi usor verificata cu ajutorul unui motor de cautare, daca stii ce sa cauti. Urmariti dara de bani.

Dilema iraniana si cea siriana

Intre aceste think-tank-uri, un interes special il reprezinta Institutul Brookings, deoarece a fost principalul mediator in cursa pentru razboi impotriva Iranului, fundamentat pe propaganda distorsionata motivata geopolitic. S-a facut mult caz in ultima perioada in mass-media pe tema negocierilor nucleare iraniene si a liderului Hezbollah, Hassan Nasrallah. S-a pus foarte mult accentul pe importanta acestor negocieri si pe infatisarea razboiului ca singura alternativa. Hassan a pretins ca premierul israelian Netanyahu lucreaza ca reprezentant al unor regimuri arabe dubioase, facand aluzie la papusile occidentale Arabia Saudita si Qatar, si a declarat ca exista o incercare deliberata de a nu se ajunge la nicio solutie, din motive care vor deveni aparente.

Contrar reportajelor media care infatiseaza Iranul drept o amenintare imediata, existentiala la adresa Statelor Unite si a Israelului, Institutul Brookings a publicat in 2009 un document care reprezenta in fapt o schita a metodelor de rasturnare a natiunilor, in cazul de fata fiind vizat specific Iranul, intitulat “Pe unde catre Persia?” (http://www.scribd.com/doc/108902116/brookings-institution-s-which-path-to-persia-report). Acesta a fost scris de 6 analisti proeminenti, inclusiv Kenneth Pollack, care admitea ca Iranul nu reprezenta o amenintare la supravietuirea Statelor Unite sau a Israelului, ci la hegemonia lor colectiva regionala si geopolitica si a intereselor lor din regiune. Se preciza ca Iranul duce o strategie ferma si agresiva, dar nu iresponsabila impotriva hegemoniei si imperialismului occidentale, dupa cum poate fi vazut in eforturile sale recente in politica gazelor naturale si a conductei din regiune. Se nota de asemenea ca Iranul evita dinadins o conflagratie cu Vestul si ca orice eventuala capacitate de a contrui arme nucleare a acestuia (capacitate notata ca neconfirmata sau inexistenta in alte rapoarte) va fi folosita ca descurajare a unui atac si pentru protejarea ambitiilor regionale pe care Iranul le are in zona. Aceasta total contrar propagandei ca va folosi aceste arme pentru a ataca Statele Unite sau pentru “a sterge Israelul de pe harta” (paginile 24-25).

Institutul Brookings este finantat de Fundatia Rockefeller, Fundatia Ford, Fundatia Carnegie, Goldman Sachs si Grupul Carlyle, printre altii; acestia primesc sprijin financiar chiar si din partea Fundatiei Smith Richardson, al carei guvernator activ este Zbigniew Brzezinski.

ONG-urile si “Administratorii sistemului”: caii troieni ai subminarii internationale

Rolul “administratorilor sistemului” a reprezentat un element esential atat in Imperiul Britanic, cat si in sistemul globalist actual, daca este sa-l privim dintr-un unghi “umanitar”. Imperiului Britanic, administratorii sistemului sint retelele create de clasa financiara conducatoare care deservea extinderii imperiului. Imperiul modern isi trateaza retelele globale de “societate civila” din diverse tari.

Rolul ONG-urilor internationale finantate de corporatii. ONG-urile servesc drept retele de intruziune in institutiile natiunilor suverane cu scopul de a absorbi acele natiuni in agenda consensului international Wall Street/Londra. Aceasta nu este pur si simplu o analiza cinica nascuta din speculatie, ci recunoscuta in mod deschis de strategul Pentagonului, Thomas Barnett din 2008. Acesta vorbeste despre reformarea fortei militare americane intr-o “forta leviatanica imputernicita de SUA”, care include active militare capabile sa demoleze institutii tinta, dar si crearea unei armate de “administratori ai sistemului” precum ONG-uri, organizatii internationale si contractori pentru a construi in “seria de distrugeri” o retea favorabila intereselor occidentale. ONG-urile au avut succes in declansarea “primaverii arabe” pusa la cale de SUA drept cascadorie geopolitica gandita pentru a stabili un front de guverne marioneta, dupa cum nota William Engdahl; acest mod de actionare a fost numit “Afacerile Revolutiei” de catre Journeyman Pictures. Sunt folosite ONG-uri precum CANVAS, condus de Srdja Popovic, pentru a antrena hoarde de activisti sa dezmembreze guverne de diferite naturi care nu se conformeaza intereselor geopolitice corporatiste predominante, in combinatie cu un Departament de Stat American tradator. “Primavara araba” este un caz documentat pe fata al unor astfel de masinatiuni sub pretextul rezistentei non-violente iar in cazurile Siriei si al Libiei, al rascoalei teroriste armate.

In Egipt, liderul a fost Mohammad ElBaradei, care s-a prefacut anti-american si anti-israelian in timp ce facea parte din Grupul International de Criza (ICG), think-tank-ul american de politica externa mentionat anterior, finantat de Fortune 500 si notoriu pentru subversiunea internationala sub multe forme si pentru politicile pe care ElBaradei le criticase pentru a castiga voturi. Este finantat de catre Corporatia Carnegie, Morgan Stanley, Institutul Open Society, Grupul Deutsch Bank, McKinsey & Company, Chevron, Shell si altii. De asemenea, ICG gazduieste indivizi de teapa lui Zbigniew Brzezinski sau generalul Wesley Clark.

ICG a fost implicat in instigarea la violente stradale in Tailanda. Aceasta daca nu mentionam incercarea sa de a trece fara aprobare a unui “acord de liber comert americano-tailandez” scris intr-o maniera care ar fi deschis pietele indigene tailandeze jafului corporatist. Thaskin a fost marioneta imperialista aleasa pentru a remodela Tailanda intr-un parapet impotriva intereselor si de a crea o piata favorabila intereselor occidentale.

In urma “primaverii arabe”, o manevra similara urma sa fie executata impotriva Tunisiei si a Egiptului. Liderul “activist” si mai tarziu presedinte al Tunisiei, Moncef Marzouki, are legaturi directe cu Federatia Internationala Pentru Drepturile Omului (FIDH), finantata de Soros, si totodata si cu Departamentul de Stat american prin Miscarea Nationala pentru Democratie (NED), care reprezinta cel mai apropiat echivalent modern al “Georgia Trustees”. Si nu facem decat sa zgariem suprafata retelei de interese compromise ce se intersecteaza, din Tunisia pana in Tailanda, aspirand la dominatia totala a Eurasiei.

In timp ce astfel de grupari precum NED, FIDH si multiplele sale organizatii satelit prospera pe baza ingrijorarilor umanitare si a altruismului, acestea ajung mereu sa fie finantate de interese corporatiste necinstite si indivizi precum George Soros, care s-a dovedit a se aflta in spatele ONG-urilor ce au alcatuit constitutia post-revolutie a Egiptului. Ca si in cazul lui Amnesty International, este folosita o flagranta manipulare a evenimentelor. Amnesty International a fost folosita ca instrument de promovare a obiectivelor geopolitice occidentale, indiferent de faptele de la fata locului si cu omisii deliberate grosolane cu privire la cine comanda majoritatea atrocitatilor la nivel global. Astfel de grupari ajung sa se intreteasa cu alte fundatii si think-tank-uri finantate de mediul corporatist, de la CFR pana la Institutul Brookings, la fel cum Georgia Trustees si retelele coloniale se intreteseau cu Ministerul Comertului londonez in perioada de varf a Imperiului Britanic.

Un punct final se regaseste in boicotarea sistemului corupt si a coloanei sale vertebrale corporatiste. Sclavia reprezinta jocul imperialismului, insa adevarul este prezent in mijlocul minciunilor constant servite populatiei de catre o mass media compromisa. Adevarul ofera cheia catre libertate si aceasta libertate intervine atunci cand individul devine capabil sa recunoasca minciunile si masinatiunile unei forme rebranduite de imperiu. Oamenii trebuie sa se uneasca in cunostinte si in ingrijorarea pentru propriilor natiuni, lucrand activ pentru a scoate la iveala minciunile sistemului, investind in comunitatile proprii.

Autor: Sam Muhho

Sursa online: GlobalResearch.ca

http://www.globalresearch.ca/the-neo-imperialist-corporatist-order-and-the-men-behind-the-curtain/5358572

Oamenii se lasa usor pacaliti fiindca se complac in sclavie

Articol scris de Luci Lucescu

Printre multele greseli ale vietii mele se numara si una pe care am facut-o din lipsa de educatie financiara si o lipsa de informatie asupra sistemului global. A fost o perioada cand, vrajit de mass-media aservita sistemului global am crezut ca aderarea la UE va insemna un salt calitativ al vietii romanilor.

Ca de obicei oamenii se lasa pacaliti de MATRICEA INFORMATIONALA (TVA-ul si sursele OFICIALE de DEZINFORMARE ALE PUBLICULUI). Motivul principal pentru care PLATITI TAXE SI IMPOZITE nu este sa se construiasca scoli si spitale cum rezulta din filmuletul propagandistic al ANAF-ului CI FIINDCA UN GUVERN (condus de orice partid ati dori) NU ARE BANI pentru plata serviciilor publice si a salariilor din domeniul PUBLIC.

De aceea GUVERNUL SE IMPRUMUTA cu CAMATA la singura ENTITATE planetara care are MONOPOLUL TIPARIRII DE BANI. Guvernul american ia bani cu imprumut de la FED, Guvernul britanic ia bani cu imprumut de la BANK OF ENGLAND, UE ia bani cu imprumut de la ECB, Romania ia bani cu imprumut si de la BNR (prin intermediul bancilor comerciale gen Raiffeisen, ERste, BRD, etc) si de la FMI. Toate aceste unitati bancare cu nume de BANCI NATIONALE sunt filiale locale ale BIS (BANK of INTERNATIONAL SETTLEMENTS) cu sediul in ELVETIA. Pe toata planeta PAMANT tarile, natiunile AU FOST SCLAVIZATE acestui SISTEM SATANIST de IMPRUMUT CU DOBANDA.

Din prima secunda cand orice guvern se imprumuta NU ESTE POSIBIL SA ACHITE INTEGRAL SI CREDITUL SI CAMATA (DOBANDA). Din simplul motiv ca DOBANDA nu exista in PIATA (NU A FOST TIPARITA FIZIC). Asadar orice guvern trebuie sa se imprumute la infinit. Din cauza alternantei la putere prin care partidele si noi oameni ajung la varful GUVERNARII (atentie GUVERNARE INSEAMNA ADMINISTRARE NU PUTERE REALA) nici un prim ministru sau presedinte nu va avea curajul INTRERUPERII ACESTUI CICLU CONTINUU DE INDATORARE.

Repet : O STRUCTURA INFRACTIONALA PLANETARA tipareste niste hartie pe care o ofera CREDIT si la care percepe DOBANDA. Guvernantii (de obicei niste papusi corupte) semneaza CREDITUL FARA A CONSULTA POPORUL si-l pune in IMPOSIBILITATEA DE A ACHITA ACEL CREDIT. Pe cel care tipareste hartia NU-L INTERSEAZA PROFITUL insemnand HARTIE! El stie ca HARTIA NU ARE VALOARE! Pe CREDITOR il interseaza sa aduca pe DEBITOR IN IMPOSIBILITATE DE PLATA! Pentru ca ulterior sa ii ia tot ce are mai de pret: casa, nevasta, copiii si organele interne!

Sursa :

Luci Lucescu

Sursa

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s