Primăvara arabă şi alte «primăveri» ale istoriei

1467381_657375347727607_8880060483847656709_n

de Mihail Popa

În anul 2011, regiunea ţărilor arabe a fost traversată de numeroase revolte populare, care au fost denumite generic „primăvara arabă”. Înainte de a discuta despre aceste revolte populare recente, vă propun să facem un scurt periplu în istoria Europei din ultimele patru secole şi să ne reamintim mişcările sociale care au avut un impact considerabil asupra popoarelor, prin schimbarea ordinii sociale existente:
1787–1799 – revoluţia franceză
1848– primăvara popoarelor
1968– primăvara de la Praga
1989– revoluţia de catifea

Revoluţia franceză (1787-1799).

Această mişcare populară a cărui slogan a fost „Libertate, Egalitate, Fraternitate!” şi care, după cum se ştie, a fost orchestrată de lojele francmasonice din Europa occidentală, a zgâlţâit ordinea socială a Franţei, care exista de secole. În perioada de 12 ani în care s-a desfăşurat această revoluţie, 1787-1799, s-au realizat răsturnări sociale şi ale societăţii franceze, care au avut un impact major nu numai în Franţa, ci şi în Europa. Cum se vedea această răsturnare a ordinii sociale de cealaltă parte a cortinei, de către cei care dirijează în mod ocult, din umbră, acest gen de evidemente dramatice? „Noi, încă din vechime, am aruncat poporului cuvintele: LIBERTATE, EGALITATE, FRATERNITATE, cuvinte repetate de atâtea ori de către papagalii inconştienţi care, atraşi din toate părţile de această momeală, nu s-au folosit de ea decât pentru a nimici prosperitatea lumii şi adevărata libertate individuală, altădată atât de bine asigurată prin constrângerea mulţimii. Oamenii care s-au crezut inteligenţi, n-au ştiut să descurce înţelesul ascuns al acestor cuvinte şi n-au văzut deloc că ele se contraziceau, ei nu au văzut că în realitate nu există egalitate în natură şi că nu poate să existe libertate, că natura însăşi a creat inegalitatea minţilor, a caracterelor şi a inteligenţelor, atât de mult supuse legilor ei.” – Primul protocol secret francmasonic

Primăvara popoarelor (revoluţiile de la 1848).

Aceste mişcări sociale au provocat primul colaps pe scară largă al autorităţii tradiţionale în Europa. Acest val revoluţionar a început tot în Franţa şi s-a răspândit cu rapiditate în cea mai mare parte a Europei şi în America Latină. Mai mult de 50 de ţări au fost afectate, dar cel mai puternic s-a resimţit în Franţa, Germania, Italia şi Austria. Regizorii acestor revoluţii sunt aceiaşi şi de asemenea scopul vizat era acelaşi. Aceste revoluţii au adus noi idei, cum ar fi liberalismul popular. În cadrul acestor mişcări Karl Marx şi Friederich Engels au scris din Londra, sub forma Manifestului care a fost publicat în limba germană la Londra pe 21 februarie 1848. Cei care au organizat aceste revoluţii au profitat de dorinţa reală pentru reformă care exista atât la clasa de mijloc, cât şi la clasa muncitoare.

3576891_f260

Părerea regizorilor revoluţiei franceze şi ale celor de la 1848, este pe larg expusă în primul şi al treilea protocol secret al francmasoneriei:
„Acest aspect ne-a dat, printre altele, putinţa de a obţine cheia cea mai importantă sau, mai bine zis, de a desfiinţa privilegiile pe care era întemeiată aristocraţia creştinilor şi singurul mijloc de apărare ce-l aveau împotriva noastră popoarele şi naţiunile. Pe ruinele jalnice ale aristocraţiei naturale şi ereditare noi ne-am ridicat aristocraţia noastră, a inteligenţei şi a banului. Am luat drept bază a acestei noi aristocraţii bogăţia, care depinde de noi, şi ştiinţa, care este îndrumată de maeştrii noştri (…).” – Primul protocol secret francmasonic

Primăvara de la Praga (1968).

Perioada de libertate politică din Cehoslovacia care începuse cu venirea la conducerea ţării, în ianuarie 1968, a lui Alenxander Dubcek a durat doar până în luna august a aceluiaşi an, când aliaţii din pactul de la Varşovia (cu excepţia României) au invadat ţara, pentru restabilirea ordinii. În aprilie 1969, Dubcek a fost înlocuit la conducerea ţării de Gustav Husak care a anulat reformele lui Dubcek şi a curăţat partidul de cei care aveau vederi liberale. Un aspect foarte interesant este faptul că occidentul nu a acordat niciun sprijin semnificativ reformiştilor cehi. Probabil vestului încă îi convenea ordinea politică care exista în Europa de Est.

Revoluţia de catifea (1989).

După 21 de ani, în noiembrie-decembrie 1989, în Cehoslovacia a avut loc aşa-numita „revoluţie de catifea”. Această revoluţie a condus la modificarea ordinii sociale din Cehoslovacia şi totodată a fost cea care a deschis seria revoluţiilor de la finalul anului 1989 care au avut loc în ţările Europei de Est şi care s-au finalizat cu eliminarea regimului comunist. Acesta se pare că îşi testase cumva „eficacitatea” şi nu dădea rezultatele dorite de cei puţini care încercau să guverneze planeta din umbră. Prin urmare, regimul comunist a fost „sprijinit să cadă”, acţiunea fiind regizată la fel ca şi revoluţia franceză şi cele de la 1848, sub forma unor mişcări populare împotriva regimului existent. Întotdeauna scenariul este acelaşi, dar amănuntele diferă în funcţie de anumiţi factori, aşa cum se precizează şi în al doilea protocol secret francmasonic: „Trebuie permanent să ţinem cont de ideile, caracterele, tendinţele moderne ale popoarelor, pentru a nu face greşeli în politică şi în administrarea afacerilor. Sistemul nostru, ale cărui părţi pot fi alcătuite în mod deosebit după popoarele pe care le întâlnim în drumul nostru, nu poate reuşi dacă realizarea sa practică nu este bazată pe confruntarea rezultatelor trecutului cu prezentul.”

Scopul revoluţiilor

Care este de fapt scopul real urmărit de cei care organizează astfel de răsturnări de ordini sociale care, după cum se poate observa cu uşurinţă pentru oricine are puţină răbdare să scotocească în istorie şi să pună cap la cap anumite lucruri, nu este rezultatul pur al revoltei maselor şi nevoilor acestora, acestea fiind doar „aromele naturale” de care se folosesc şi care sunt scoase în faţă de mass-media pentru a masca adevărata urzeală?
Scopul este expus în primul protocol secret al francmasoneriei:„Avem înaintea noastră un plan, în care este trasă în mod strategic linia de care nu ne putem îndepărta, fără a primejdui opera mai multor veacuri”, iar pentru aceasta „Cuvântul nostru de ordine este: putere cu orice preţ şi făţărnicie”.

engels

Primăvara arabă

După această trecere în revistă a mişcărilor populare din ultimele secole din Europa, mişcări care au condus la abolirea regimului comunist şi care au fost regizate de către lojele francmasonice cu scopul creşterii puterii lor de conducere a maselor şi a înrobirii oamenilor într-un mod şi mai perfid şi mai puternic, haideţi să trecem la primăvara arabă, cea mai recentă mişcare populară de proporţii care a avut loc în lume, de această dată în ţările arabe, cu aceleaşi scopuri ca şi cele menţionate anterior.

„Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există.
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeasi gamă…”(Mihai Eminescu, Glossă)

Condiţiile în care au apărut mişcările populare în ţările arabe.
„Pieţele deschise conduc la democraţii deschise. Aceasta a fost logica teoriei occidentale asupra neoliberalismului. Liberalizaţi economia, deschideţi pieţele pentru comerţul străin şi democraţia şi valorile Vestului se vor răspândi. Ţările care fac comerţ cu alte ţări nu pot fi societăţi închise deoarece deschiderea economiei presupune simultan deschiderea societăţii către noi idei, printre care, democraţie, occident, şi valori «universale».

În lumea arabă multe elite autoritare au subscris ideologiei neoliberale şi, în consecinţă, au luat drumul liberalizării economice. Aceste politici economice nu numai că au cauzat o adâncă sărăcie şi şomaj. Dacă neoliberalii pretind că politicile economice introduse de ei conduc la democraţie şi deschidere, atunci cum se face că aceste politici au fost instituite în cele mai autoritare ţări şi s-a «descoperit» că sunt complet compatibile cu sistemul lor de guvernare? Aceste politici economice nu au făcut decât să consolideze şi mai mult elitele autoritare.

02e2e7d19d00c73c001a471e553c678f

Aşa cum descrie şi Nader Atassi, introducerea neoliberalismului în ţările arabe cu scopul de a deschide economiile acestor ţări, de fapt de pătrundere a economiilor occidentale şi în aceste ţări, a condus la înrăutăţirea situaţiei economice a popoarelor acestor ţări. Această evoluţie a situaţiei după introducerea neoliberalismului, cel mai probabil, a fost prevăzută şi în mod intenţionat urmărită de cei care au determinat introducerea acestei politici în ţările arabe. Aşa cum se menţionează în protocolul al doilea francmasonic „Este în interesul nostru ca războaiele să nu urmărească, dacă se poate, câştiguri teritoriale. Războiul fiind astfel mutat pe terenul economic, naţiunile vor simţi puterea stăpânirii noastre şi situaţia îi va pune pe cei doi vrăjmaşi la dispoziţia agenţilor noştri internaţionali, care au mii de ochi pe care nicio graniţă nu-i poate opri. Atunci drepturile noastre internaţionale vor covârşi drepturile naţionale, în adevăratul înţeles al cuvântului, şi ele vor guverna popoarele la fel cum reglementează dreptul civil al Statelor legăturile dintre supuşii lor.”

Libia

Revoltele s-au propagat şi susţinut de Washington, Paris, Londra, sub pretextul „oferirii de asistenţă pentru populaţia care se află în pericol”. Libia a fost transformată într-o baie de sânge, iar conducătorul libian Mouammar Gaddaffi este ucis împreună cu fiul său pe 20 octombrie în Syrte, într-un mod care ridică multe semne de întrebare. În noiembrie 2011 se formează un guvern de tranziţie care acordă o mare parte din locuri islamiştilor radicali salafişti.

Yemen

Strigătele de revoltă au cuprins într-un final şi cererea pentru demiterea preşedintelui Ali Abdullah Saleh. Radicalii islamişti doreau să îl convingă pe preşedintele Yemenului, după mai multe luni de revoltă şi represiune, să accepte un transfer al puterii în timp ce luptătorii care pretindeau a fi din gruparea Al Qaida, nebuloasa teroristă creată şi instrumentată în mare parte de serviciile secrete anglo-americane, se aflau la porţile capitalei Sanaa. La începutul lunii iunie Saleh şi alţi oficiali au fost răniţi în cadrul unui atentat, după care preşedintele a fost evacuat în Arabia Saudită, lăsândul pe vicepreşedintele Abd al-Rab Mansur al-Hadi să continue politica sa. În februarie 2012 alegerile prezidenţiale l-au instalat definitiv pe Hadi la cârma ţării.

Pentru strategii de la Washington este vorba, atât cât este posibil, despre folosirea în interesul lor a dinamicii «Primăverii arabe», chiar dacă a fost islamică, pentru a balcaniza regiunea pentru ca ulterior să reunească mai bine comunităţile religioase sau etnice în cadrul unei vaste zone regionale de liber-schimb, ea însăşi fiind integrată într-o piaţă mondială care se îndreaptă cu paşi repezi spre o Unificare aflată sub îndrumarea centrelor financiare de la Londra, Manhattan şi Chicago.

În continuarea revoltelor populare din lumea arabă, pentru a duce la bun sfârşit acţiunea de cotropire invizibilă a acestor state, şi a le supune ordinii economice dorite de guvernul din umbră, este posibil ca animozităţile dintre laici şi credincioşi să fie folosite ca sursă a unor lupte interne, chiar războaie civile care vor fi susţinute prin renaşterea unor vechi rivalităţi tribale, între familii şi clanuri, şi de prăpastia religioasă, menţinută cu îndârjire, între wahhabism, islamismul radical şi şiism. Aceştia reprezintă tot atâţia factori de care se pot folosi cei ce intenţionează să stăpânească prin dezbinare („divide et impera”), pentru a stârni şi mai mult masele frustrate din cauza aşteptărilor lor de a realiza schimbări pentru a obţine mai multă libertate şi demnitate de la guvernele de tranziţie.

gulf-cooperation-council-john-kerry-saudi-arabia

În septembrie 2008 miniştrii de finanţe şi guvernatorii băncilor naţionale ai statelor care alcătuiesc „Consiliul pentru Cooperare în zona Golfului” (Gulf Cooperation Council, GCC) s-au întâlnit la Jeddah în Arabia Saudită. La această reuniune a fost decisă crearea până în 2010 a „Băncii Centrale a Golfului” (Gulf Central Bank). GCC este o organizaţie constituită în 1981 pentru a promova dezvoltarea economică a statelor membre şi din ea fac parte ţările cele mai bogate în petrol din zonă: Bahrain, Kuwait, Oman, Qatar, Arabia Saudită şi Emiratele Arabe Unite.

Banca Centrală a Golfului va fi o instituţie supranaţională, cu un preşedinte şi un comitet executiv şi va avea rolul de a crea politica monetară a zonei şi a emite o monedă unică pentru ţările în cauză. Această decizie a fost motivată prin scăderea inflaţiei şi necesitatea de a elimina obstacolele care blochează acordurile de liber schimb cu UE. Cei prezenţi la întâlnire au invocat deseori modelul european, insistând că noua bancă va fi construită pe principii similare cu Banca Centrală Europeană, iar noua monedă unică a golfului va fi similară cu euro.

Prezent la întâlnire, directorul Fondului Monetar Internaţional (FMI), Dominique Strauss-Kahn, a salutat decizia miniştrilor de finanţe ai statelor Golfului de „a face un pas important către integrarea economică”. Privind lucrurile în ansamblu, crearea unei monede unice a lumii arabe se alătură deciziei de a avea pe continentul nord american, o monedă unică numită amero. Guvernanţii din umbră speră ca euro, amero şi moneda unică a lumii arabe să netezească drumul spre implementarea monedei unice planetare, ca etapă a planului lor de instaurare a Noii Ordini Mondiale.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s