Principalele tehnici de manipulare folosite în presă şi în politică

don-addis-cartoon

Intenţionam de mai multă vreme să fac o listă cu principalele tehnici de manipulare folosite în presă şi în politică.
Iată 10 din tehnicile de manipulare folosite în strategia de comunicare:

1. Aserţiunea. Un anunţ făcut în mod entuziast şi energic, prezentat ca fapt, chiar dacă nu este adevărat sau nu va deveni realitate.

2. Urmează trend-ul. Subiectului i se implementează ideea de a adopta o opinie sau de a lua o decizie, doar pentru că şi alţii fac acest lucru. Omul obişnuit doreşte mereu să facă parte din tabăra câştigătoare şi evită să fie lăsat deoparte.

3. “Palmarea cărţilor”. Se face referire doar la părţile pozitive, omiţându-se în mod intenţionat informaţiile negative.

4. Generalităţi strălucitoare. Folosirea de termeni aflaţi în strânsă legătură cu anumite principii sau concepte morale. Astfel de termeni presupun acceptarea unei idei fără a sta pe gânduri.

5. Răul cel mai mic. Sau răul cel mai puţin rău, presupune punerea în balanţă a variantei oferite, cu altă variantă ce se consideră a fi dezastruoasă.

6. Insulta. Deseori când este folosită se adoptă o atitudine de superioritate, se foloseşte şi sarcasmul şi se încearcă ridiculizarea.

7. Pasează vina. Este de preferat ca cel/cea care apelează la această tactică să ofere cât mai multe informaţii, astfel fiind mai puţin suspect/ă de dezinformare şi propagandă.

8. Omul simplu. Se încearcă apropierea de oamenii obişnuiţi şi implementarea ideii că se fac eforturi doar în beneficiul lor.

9. Simplificarea, stereotipizarea. De cele mai multe ori se foloseşte împreună cu acuzarea inamicilor şi se adresează în general maselor cu o educaţie limitată.

10. Transferul sau asocierea. Se face legătura între subiecte, încercându-se inducerea unei anumite păreri, deja existente, despre un anumit subiect şi către cel de-al doilea subiect.

Dilema fundamentalistului neoliberal

În ultimii anii a apărut o nouă specie de extremişti, care se manifestă cel mai frecvent pe Internet, indivizi pe care i-aş numi fundamentalişti neoliberali. În limbaj popular, ei sunt numiţi „băsişti” deşi, în mod logic, neoliberal şi băsist reprezintă o contradicţie în termeni.

Teoria neoliberalilor fanatici este simplă şi poate fi întâlnită, replicată în sute sau mii de exemplare, în comentarii şi articole pe mai toate blogurile, forumurile, site-urile de ziare şi televiziuni, unde apar dezbateri pe teme politice. Ei spun cam aşa: „În România totul merge prost, pentru că e socialism. Şi în socialism, statul ticălos ia de la cei bogaţi şi muncitori şi dă la cei săraci şi puturoşi.”

Problema fundamentalistului neoliberal este că el însuşi e sărac. De aceea este şi aşa de furios şi agresiv, pentru că nu poate fi bogat, evident din cauza socialismului. În mod paradoxal însă, el urăşte săracii, cu alte cuvinte, se urăşte pe sine. Aşa cum spune şi Biblia „să îţi iubeşti aproapele, ca pe tine însuţi”, fundamentalistul neoliberal se urăşte pe sine pentru că e sărac şi de aceea îi urăşte cu patimă şi pe toţi cei care sunt mai mult sau mai puţin săraci.

Acum să analizăm puţin situaţia şi să vedem unde apare dilema.

Traian Băsescu, fostul lider al unui partid înscris în Internaţionala Socialistă, se auto-declară reprezentantul dreptei autentice din România şi promotorul celor mai neoliberale politici din instoria post-decembristă a ţării. Dacă e să ne luăm după domnia sa, în fiecare noapte doarme cu poza lui Milton Friedman sub pernă şi când era la grădiniţă citea pe nerăsuflate numai von Hyek şi von Mises.

La fel şi PDL, dacă e să ne luăm după aparenţe, este plin de „lupi tineri” cu spirit antreprenorial, adevăraţi capitalişti, muncitori, harnici şi experţi în afaceri, care sunt adepţi înfocaţi ai darwinismului social şi economic.

Cum se face atunci că,după 10 ani cât Băsescu a fost preşedinte, ţara se afundă tot mai mult în sărăcie, economia agonizează şi datoria naţională au crescut în ultimii ani de vreo trei ori faţă de datoria României din toată perioada de după decembrie 1989? Să înţelegem de aici că guvernele din regimul Băsescu au fost toate socialiste?! Statul a luat de la cei bogaţi şi harnici şi a dat la cei săraci şi puturoşi? Ceva nu se potriveşte la teoria asta!

Acum să considerăm că în România a fost tot timpul socialism şi nu am avut parte, în toţi aceşti 25 de ani, de un capitalism autentic. Cum se face atunci că, atât pe vremea ”comuniştilor rusofili” ai lui Iliescu, cât şi pe vremea super capitaliştilor lui Băsescu, o serie de indivizi controversaţi au făcut averi uriaşe? Dacă statul a fost unul socialist şi a luat de la cei bogaţi, inteligenţi şi muncitori şi a dat la săracii cei leneşi şi proşti, atunci de ce aceşti multi-milionari sau miliardari în euro şi dolari, au reuşit să strângă astfel de averi? Nu i-a taxat statul socialist şi pe ei? Sau poate nu au fost muncitori şi inteligenţi… Atunci, dacă nu au fost muncitori şi inteligenţi cum au reuşit să se îmbogăţească???

Vedeţi, fundamentaliştii neoliberali băsişti, m-au băgat într-o mare dilemă: e socialism în România, sau nu e socialism?

Surse articol și Autor :

1, http://dantanasescu.ro/2011/01/23/tehnici-de-manipulare-folosite-in-propaganda-pdl-ista.html

2, http://dantanasescu.ro/2012/04/30/dilema-fundamentalistului-neoliberal.html

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s