Rolul organismelor internaţionale în colonizarea României

word1

O analiza corecta, completa si lucida. Globalistii au mai multe arme: CIA, UE, Mossad, FMI, Banca Mondiala, Nato, ONU, etc. Majoritatea au aparut dupa Bretton Woods sau dupa cel de-al doilea masacru mondial, cu iz de angrenare pentru modelarea viitorului (adica prezentul si ce mai urmeaza de aici inainte).

Acţiuni ale Fondului Monetar Internaţional în ţara noastră au lăsat să se întrevadă rolul pe care acest organism financiar internaţional îl joacă deja de câteva zeci de ani în dezmembrarea, spolierea şi colonizarea naţiunilor din întreaga lume. O simplă ordonanţă de urgenţă a reuşit să dezvăluie o privelişte impresionantă: mecanismul înrobirii noastre politico-financiare faţă de structuri de putere internaţionale lipsite de orice legitimitate.

Pe data de 21 iunie 2010 a intrat în vigoare ordonanţa de urgenţă OUG 50/2010 ce repune într-un mod radical în discuţie relaţia dintre bănci şi clienţi (în special, a acelora care contractează credite) în ţara noastră. Primind deja avizul Senatului, pe data de 27 octombrie ordonanţa urma să intre în dezbatere pentru a fi apoi aprobată în Camera Deputaţilor. Reprezentanţii FMI au intervenit brutal în favoarea băncilor recurgând la un şantaj evident: dacă nu anulaţi efectele ordonanţei, nu vă mai dăm următoarea tranşă a împrumutului, în valoare de aproximativ 850 de milioane de euro.

Şantajul a fost mult prea făţiş

Pentru că pe moment şantajul nu a prea ţinut – luându-se timid în discuţie chiar renunţarea la acordul cu FMI – a intervenit şi Comisia Europeană ameninţându-ne cu începerea procedurii de infringement dacă nu modificăm ordonanţa în favoarea băncilor. De fapt, procedura – prin care o ţară membră UE e sancţionată pentru că nu s-a conformat legislaţiei în vigoare a Uniunii – e mai mult o sperietoare.

Oricine se va întreba: prin ce a reuşit, oare, să sperie această ordonanţă, încât să fie nevoie de intervenţia brutală şi în decurs de numai câteva zile atât a FMI-ului şi Băncii Mondiale, cât şi a Comisiei Europene?
Ironic e însă faptul că Ordonanţa 50 – supranumită şi Ordonanţa Creditelor – constituie o binevenită aplicare a Directivei Europene CEE/48/2008, directivă adoptată, de altfel, de legislaţia majorităţii ţărilor europene. Integrând amendamentele făcute de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului (ANPC), ordonanţa prevede reducerea consistentă a comisioanelor prin care băncile din ţara noastră – în mare parte străine – reuşesc să jefuiască un întreg popor. Nu numai atât, dar prevede posibilitatea ca clientul să dea înapoi toţi banii împrumutaţi de la bancă înainte de termen fără a mai plăti uriaşele comisioane prin care băncile reuşesc să ne ţină în servitute financiară, ci doar un comision de cel mult 1%.

Astfel, ANPC-ul putea chiar devansa autoritatea Băncii Naţionale a României (BNR) în relaţia cu băncile, lucru care i-a iritat în mod evident pe bancherii care au găsit întotdeauna în BNR un sprijin. Astfel, bancherii nu au întârziat să se plângă forurilor financiare internaţionale cum că în România interesele lor încep să fie atacate.
Venim acum la fondul problemei, pentru că ameninţările FMI, ale Băncii Mondiale (BM) şi ale Comisiei Europene (CE) au fost făcute mai ales la cererea băncilor străine – care deţin aproximativ 99% din sectorul financiar românesc – într-un moment în care era tot mai clar că încep să piardă bani prin aplicarea ordonanţei nu numai pentru creditele ce vor fi contractate în viitor, ci şi pentru cele în derulare.
Ironic şi semnificativ e iarăşi faptul că estimarea „pierderii” pe care ar suferi-o băncile pe an (undeva între 500 şi 900 de milioane de euro) ajunge aproape să echivaleze valoarea tranşei de împrumut de la FMI (850 de milioane de euro).

Marea Finanţă Mondială

Iată, însă, că trezindu-ne – măcar acum – din beţia logodnei cu occidentalismul progresist ne dăm tot mai mult seama că sintagma nu e tocmai lipsită de conţinut. Că ea, la o analiză atentă şi la o lectură istorică a ultimilor cincizeci de ani, acoperă o realitate tot mai tulburătoare.
Nu e vorba aici de a ne juca cu cuvintele şi conspiraţiile, ci de a conştientiza o realitate istorică de netăgăduit şi un model recurent de acţiune al FMI şi al Băncii Mondiale în orice ţară de pe mapamond care a contractat un împrumut de la ele. Aşa cum am făcut şi noi în ultimii ani. Şi, dacă nu am fi atât de orbiţi de diversionismul mediatic care ne-a deturnat în ultimii ani atenţia de la lucrurile importante, am vedea că nu mai departe FMI şi Comisia Europeană au intervenit în Ungaria în favoarea băncilor îndată ce premierul Viktor Orban a atentat la interesele lor prin diferite taxe.
Astfel, acelaşi tip de comportament în situaţii similare lasă să se întrevadă o unitate de scop. Lucrul devine tot mai clar pe măsură ce facem o investigaţie în trecut: falimentul Argentinei din 2001, datorat mai ales ingineriilor fianciare ale FMI, a devenit aproape un studiu de caz. La cererea FMI şi a Băncii Mondiale, statul argentinian a privatizat în mod dubios la preţuri de nimic uriaşele companii de gaze şi petrol locale, care în perioade de criză asigurau preţuri rezonabile pentru consumul intern. La fel ca în ţara noastră şi în aproape toată Europa de Est, sectorul fianciar argentinian era deţinut în mare parte de băncile americane şi europene. Astfel încât, în momentul în care băncile mamă au început să retragă lichidităţile, Argentina a fost aruncată în anarhie socială.

Spirala datoriilor

Toate ţările care au contractat împrumuturi de la FMI şi de la BM au sfârşit într-o spirală a datoriilor, în cercul vicios al împrumutului care necesită un alt împrumut. Procesul fiind asigurat de intervenţionismul FMI şi al BM în politica financiară şi economică a ţărilor care au contractat împrumutul.
Simplu spus, mecanismul e următorul: dacă eu împrumut pe cineva cu o sumă de bani, am ciudata pretenţie de a-i dicta modul în care trebuie să cheltuiască acei bani; nu numai atât, dar şi cu cine trebuie să-i cheltuiască.

În acest mod, în schimbul împrumutului, aceste organisme financiare internaţionale pun condiţii de creditare care în fond nu presupun altceva decât preluarea pârghiilor de guvernare. Asistăm astfel la un mod inedit de a coloniza o ţară prin transformarea elitelor locale în simpli guvernatori ai unui imperiu care deşi îşi are principalii pioni în Statele Unite şi celelalte state occidentale este de factură mondială.
În acest sens e grăitor faptul că în toiul „crizei” generate de Ordonanţa 50, Jeffrey Franks, principalul negociator al FMI cu România, s-a purtat ca adevăratul premier al ţării: pe 29 octombrie 2010, acesta îi convoca de urgenţă pe toţi miniştrii guvernului Boc la Ministerul de Finanţe pentru a le ordona modificarea ordonanţei şi a le trasa liniile de acţiune pentru următorul semestru. Tot la cererea expresă a negociatorului FMI, preşedintele Băsescu a refuzat să semneze o lege votată în Parlament prin care TVA-ul urma să fie redus la 5% pentru alimentele de bază, iar pensiile să nu fie impozitate până la un prag de 2.000 de lei. Legea ar fi constituit o adevărată gură de aer pentru economia românească şi aşa îngenuncheată de taxele tot mai mari.

În acest context nu trebuie să uităm faptul că Jeffrey Franks a fost unul dintre principalii economişti ai FMI trimişi în Argentina (1997) nu cu mult înainte de colapsul acesteia (2001).

Problema acordurilor cu FMI şi BM nu o constituie numai transferul tacit de putere de la nivel naţional la nivel internaţional. Poate şi mai grav este faptul că, sub pretextul grijii de a-şi recupera banii şi intervenind în luarea deciziilor pentru „a preveni” vreun derapaj, aceste organisme financiare trec la restructurarea în profunzime a economiilor locale şi, în fond, a ţesăturii sociale tradiţionale.
În cele din urmă, vorbim de o încercare de a restructura economia globală după un singur pattern care, iarăşi, sub pretextul instaurării economiei de piaţă, face, în fapt, jocul câtorva mari corporaţii, mai ales occidentale. Lozincile pieţei libere vor fi bune atâta timp cât acestea reuşesc să intre pe piaţa locală, să o restructureze după propriile interese, pentru a se organiza apoi întrun cartel cu sprijin politic dinăuntru şi din afară. Este exact ceea ce se întâmplă acum cu băncile străine care au intevenit pe lângă FMI şi UE, dar care s-au bazat şi pe sprijinul de nădejde al BNR.

Şi întotdeauna această odioasă alianţă se face în dauna omului simplu

Iată un caz emblematic în acest sens: Indonezia a fost până la jumătatea anilor ’60 ai secolului trecut condusă de preşedintele fondator al acestei ţări, Sukarno. Politician de orientare naţionalistă, acesta nu a permis intruziunea corporaţiilor occidentale, a FMI şi a Băncii Mondiale în administrarea ţării. Ca urmare a acestui fapt, SUA şi mai ales Marea Britanie l-au sprijinit pe unul dintre generalii preşedintelui, Suharto, în preluarea puterii printr-o lovitură de stat. Ceea ce a urmat a fost descris de presa occidentală drept un model de modernizare a unei ţări din lumea a treia, cu FMI şi Banca Mondială în rolul de actori internaţionali ce aduc ordinea într-un context anarhic. Ceea ce, evident, nu s-a spus a fost măcelul fondator al „modernizării” prin care a trecut Indonezia în anii ’60: cu sprijinul puterilor occidentale, armata generalului Suharto a reuşit să măcelărească aproximativ un milion de oameni. În timpul operaţiunilor, agenţia americană CIA a furnizat generalului trădător liste cu mii de oponenţi ai regimului ce trebuiau asasinaţi.
În acelaşi timp, generalul a deschis larg porţile FMI, Băncii Mondiale şi corporaţiilor occidentale care practic au restructurat ţara de la un capăt la altul.

În 1967, Elveţia a găzduit o conferinţă care a reuşit să adune cele mai marcante figuri ale establishmentului occidental, de la oameni politici la conducători de mari corporaţii. Erau prezente aici cele mai mari companii petroliere, băncile occidentale, precum şi reprezentanţii unor companii ca American Tabacco Company, General Motors, Lehman Brothers, American Express, Siemens şi altele. Conferinţa a durat trei zile şi a avut drept scop împărţirea bogăţiilor Indoneziei între corporaţii şi restructurarea economico-socială completă a ţării după un plan ce nu avea nimic de a face cu nevoile ei reale. Dar Indonezia a fost de fapt abia unul dintre primele cazuri-model prin care s-a pus la punct noul colonialism. În momentul de faţă, în această ţară domină anarhia şi sărăcia.
Rezultatele intervenţiei FMI şi ale Băncii Mondiale au fost aceleaşi peste tot: sărăcirea majorităţii populaţiei şi îmbogăţirea celor foarte puţini care oricum erau deja foarte bogaţi, înstrăinarea avutului public prin strategia privatizărilor şi lozincile unei false pieţe libere în favoarea unor speculanţi internaţionali şi, prin urmare, ample dezechilibre economico-sociale ce sfârşesc în lupte de stradă.

În schimb, pentru oficialii FMI oamenii aruncaţi în stradă nu sunt decât cifre într-o statistică. Iar aceste cifre trebuie ajustate. Dar conducătorii noştri de ce nu-şi împlinesc misiunea de a apăra interesele poporului român? De ce trebuie să-şi manifeste loialităţile faţă de organismele internaţionale, pe care nimeni nu le-a ales şi care nu reprezintă pe nimeni?
Înainte familia şi societatea făceau mari eforturi pentru a lăsa o zestre urmaşilor lor, încercând să-i elibereze cumva de propriile lor constrângeri. Acum fiecare generaţie lasă celei care urmează lanţurile propriilor ei datorii.

Romania, COBAI PENTRU Occident

FMI, ca şi Banca Mondială, are sediul in SUA la Washington şi este o instituţie politică ce serveşte interese private şi politica americană economică deoarece SUA are drept de Veto. Occidentul a impus ţărilor sărace să renunţe la restricţiile vamale şi, în schimb ele le-au păstrat pe ale lor şi le-au împiedicat să exporte produse agro-alimentare invocând pretexte de genul standarde de calitate şi distrugându-le astfel agricultura. Iată una dintre eexplicaţiile dispariţiei din magazinele româneşti ale fructelor şi legumelor autohtone.
Când proiectele FMI se dovedesc eronate, tot ţările sărace şi sărăcite plătesc pagubele.

Peste 45 % din populaţia mondială trăieşte cu mai puţin de 2 $ pe zi. În misiunea sa iniţiala FMI şi-a propus să reducă sărăcia; dar când sărăcia creşte de la an la an mai este FMI-ul o instituţie internaţională credibilă? Care individ care are bun simţ şi simţul realităţii poate să mai creadă că saracia se elimină prin datorii ce vor afecta şi generaţiile viitoare?
Guvernul României se bazează pe doua surse de venit: impozitele şi împrumuturile de la FMI. FMI-ul pretinde că negociază împrumuturile, praf în ochi, căci el impune măsuri şi exigenţe dictatoriale de austeritate ce reduc veniturile oamenilor şi calitatea vieţii acestora punând de asemenea în pericol echilibrul economic şi social al ţărilor implicate.

Dar de ce FMI-ul susţine privatizarea ?
Printre altele, afirmă FMI, deoarece companiile de stat nu se pot rupe de regimul politic dar FMI-ul nu ştie (sau nu vrea să ştie) că de fapt în fostele ţări comuniste companiile privatizate sunt în mâna baronilor politici desprinşi din fostele regimuri comuniste care au privatizat companiile sau le-au vândut în intereselul lor personal şi nicidecum al ţării.

Trei principii au fost impuse de dezastruoasa politică financiară a FMI :
– austeritate – (pentru ca săracii să devină şi mai săraci);
– privatizare – (pentru ca bogaţii să devină şi mai bogaţi);
– liberalizare – (pentru ca ţările bogate să le domine pe cele sărace).

Iată numai câteva efecte ale privatizării sălbatice :

– creşterea numărului de şomeri;
– elevi care abandonează şcoala pentru a putea lucra ca să işi ajute familiile;
– familii dezmembrate care se separă plecând în alte ţări la lucru;
– stress şi imbolnăviri la cei care lucrează cu grija zilei de mâine;
– creşterea furturilor, a criminalităţii, a prostituţiei, a fraudelor, a violenţei, a corupţiei, etc.

În timp ce statul slujeşte sau ar trebui să slujească intereselor cetăţenilor, o companie privata slujeşte intereselor… cui?
România care a vândut Băncile a ignorat oare că Băncile straine vor finanţa de preferinţă companiile mari multnaţionale lasându-le să moară pe cele mici locale? Şi, mai ales, că banii vor lua drumul strainătăţii?

Pentru cele mai multe din fostele ţări comuniste viaţa cotidiană a devenit mai grea, clasa de mijloc îndură mari sacrificii, viitorul este sumbru iar mult visatul capitalism este făurit şi savurat de grupuri de “prieteni de afaceri”.

Nivelurile de inegalitate socială din fostele ţări comuniste au ajuns astăzi printre cele mai mari din lume. Când statul a imprumutat bani de la Bănci private, pentru că nu i-a mai putut rambursa, atunci Băncile au “luat” în schimb companii publice de stat prin vânzări şi cumpărări între prieteni, adică prin privatizare. Lui Ceausescu i se reproşa distrugerea satelor dar adevărata distrugere este astăzi!

Împrumuturile de la FMI sunt dăunatoare deoarece au îndatorat şi sărăcit ţările în cauză şi mai mult şi, în plus, menţin pe poziţii pe politicienii incompetenţi şi corupţi. O ţară cu bogăţii naturale, bine gestionată, nu are nevoie de împrumuturi sinucigaşe! FMI-ul a dovedit că este o instituţie arogantă, ce se vrea atotştiutoare fără să ţină cont de cultura şi istoria une ţări, preluând modelul economic american care este în declin, lipsit de transparenţă, ce persista în a face erori şi ce ajuta mai puţin ţările şi mai mult regimuri politice incomptente, corupte şi controversate.

Peschesul pentru Inalta Poarta de peste ocean

Nu mai este un secret decat pentru cei cu un IQ foarte modest si cu nevoi satisfacute doar de OTV si Kanal D ca structura hidoasa, suprastatala numita FMI, patronata de o mana de persoane private “americane” (desi la fondurile ei contribuie state!) este varful de lance al interselor inguste, private, in tentativa rapace, agresiva de control a resurselor tarilor din zonele pacificate, in acest caz, Uniunea Europeana. Asadar, singura menire a FMI nu este eradicarea foametei, a saraciei in lume, asa cum ar crede victimele propagandei corectitudinii politice ci, exclusiv, presarea natiunilor pentru cedarea (daca se poate gratis) a resurselor lor strategice catre cercurile de interse private care patroneaza institutia mai sus amintita. Asadar, un rapt rudimentar, un transfer brutal al proprietatii asupra resurselor din mainile popoarelor in mainile clicii finananciare internationale, in numele globalizarii si Guvernului Mondial.

Asadar, “licitatiile”, “contractele” si, in general, mascarada de Holywood pentru preluarea acestor resurse nu sunt altceva decat niste explozii si urmariri de masini ca in filmele de duzina cu Van Damme, menite sa ia ochii prostilor.

Cartile sunt facute de mult, slugoii locali sunt cumparati. Dificultatea procesului consta doar in adormirea constiintelor, multe deja somnambule, pentru ca procesul de transfer al valorilor sa fie unul cat mai lin.

FMI, ca si clica care patroneaza aceasta structura, joaca intodeauna la mai multe capete, trage si castiga din toate pozitiile, in vreme ce popoarele pierd pe toata linia.

Bunaoara, sa luam exemplul Romaniei. Primul pas. Romania a fost indatorata in regim de urgenta cu 30 de miliarde de euro!!! in mai putin de trei ani, ajungand acum la un total astronomic de peste 100 de miliarde de euro al datoriei externe. Un sfert din aceasta suma este reprezentate de datorii pe termen scurt, care trebuie inapoiate in urmatorii ani.

Dupa acest prim pas, urmeaza pasul al doilea. Ca sa fii sigur ca victima (tara aleasa) nu mai scapa si e legata fedeles, ii iei de la gura toate resursele care ar putea-o ajuta sa inapoieze aceasta datorie, in acest caz resursele minerale (aur, platina, cupru, etc) si sistemul eneregtic national, format din companii foarte profitabile, cu un potential imens (Transelectrica, Transgaz, Romgaz, Hidroelectrica, Nuclearelectrica, etc).

Toate acestea le dai apoi aproape pe gratis acolitilor tai (preluare ostila FMI), evident, cu largul concurs al papusilor cretine si bine manjite de la Bucuresti, si te asiguri, astfel, ca ai anihilat si ultima forma de aparare a poporului in fata agresiunii clicii mafiote financiare.

In aceste conditii, nemaivand resurse din care sa plateasca datoriile, pentru ca profiturile frumoase ale acestor societati se scurg in buzunarele asasinilor economici, singura solutie ramane contractarea unor noi impumuturi pentru a le achita/ rostogoli pe cele vechi (asadar, nu in interesul poporului); iar acest lucru inseamna intrarea ireversibila a Romaniei intr-o spirala a datoriilor fara iesire.

Asadar, doi iepuri dintr-un foc. Pe de o parte, furtul resurselor tarii, “desertificarea tarii” iar pe de alta, indatorarea, dincolo de orice punct de intoarcere a acesteia. Evident, pentru plata datoriei catre noii stapani. Cel mai crunt sistem de exploatare din istoria acestei tari, care-l depaseste in imaginatie pe cel otoman sau pe cel fanariot. Peschesul modern sunt resursele enregetice si sistemul enrgetic. Adica, cam totul.

Nimic din toate astea nu se pot face fara resursa umana, asa ca patronii FMI o selecteaza cu mare grija. Aici se joaca chiar la mai multe capete. Se iau de mici scursuri din PDL, din PNL, din PSD, etc. se ung bine, se manjesc bine, apoi se cresc frumos, li se construiesc “cariere politice” si “se alterneaza” la putere (de dragul salvarii aparentelor democratice), astfel incat, sa nu exsite niciun moment riscul ca la conducerea tarii sa ajunga vreun neavenit care nu face parte din pepiniera de cadre a FMI.

Si uite asa se dau jos guverne, se fac mici revolutii de catifea, sunt chemati tot felul de pacalici la Inalta Poarta de peste ocean pentru noi ordine sau pentru reeducare, si treaba merge struna. Totul in lumea lor, intr-un autism desavarsit. Poporul nu conteaza in acest caz pentru ca, dupa mintea lor, nu este decat o masa amorfa, neglijabila, numai buna de manipulat.

Si, uite asa se deturneaza si se colonizeaza, se infunda pana la gat, dincolo de capacitatea de riposta, rand pe rand, toate tarile lumii. Ma rog, cele pacificate, din spatiul controlabil, precum Uniunea Europeana, de exemplu. Pentru secole de acum inainte, dupa mintea lor.

Surse :

1, http://adevarulascuns.blogspot.ro/2011/07/rolul-fmi-si-al-ue-in-colonizarea.html

2, http://adevarulascuns.blogspot.ro/2012/01/romania-cobai-pentru-fmi-austeritatea.html

3, http://adevarulascuns.blogspot.ro/2012/05/peschesul-pentru-inalta-poarta-de-peste.html

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s