Marile războaie și adevărul din culisele lor

index

Scurtă inroducere

Nu de puține ori mi-au atras atenția o sumedenie de inadvertențe între ceea ce ni se spune pe diferite căi – Tv, presa scrisă, internet, etc – și realitatea înconjurătoare. Și nu am putut să nu mă întreb de ce se întâmplă toate astea și cine conduce de fapt lumea și cum. Americanii, rușii, chinezii, japonezii, Uniunea Europeană? Am căutat răspunsul citind și comparând luni de zile, căutând să discern din noianul de informație găsită ce este real și ce nu. Am încercat să gândesc logic, lăsând deoparte absolut orice regulă impusă de societate, orice lege votată de vreun Parlament. Am întors pe toate fețele sute de articole, am ascultat, de asemeni, sute de păreri ale unor persoane din diverse medii până ce mi-a devenit clar în ce lume trăim, pentru ce (pentru cine) trăim și, nu în ultimul rând, de ce trăim. Iar această revelație – ca s-o numesc așa – m-a cutremurat, pur și simplu. Abia acum înțeleg de ce se întâmplă anumite evenimente, de ce guvernanții, atât cei români cât și de aiurea se comportă în felul în care o fac. De ce noi îi alegem pentru noi iar ei, când ajung la putere, fac totul contra noastră. Abia acum am înțeles că adevărul este vizibil zi de zi, clipă de clipă, oriunde în jurul nostru. Dar nu-l vedem tocmai din cauza cutumelor societății „moderne”, din cauza regulilor impuse de așa-zisa societate liberă și democratică.

Și mai presus de toate, din cauza noastră, fiindcă purtăm pe umeri un cap cu materie cenușie pe care, cel puțin teoretic, ar trebui să o folosim la capacitate maximă. Ori noi dimpotrivă, ajungem la un oarecare nivel și considerăm că este suficient. Practic ne autocenzurăm iar apoi țipăm că nu ne convine ce ni se întâmplă. Nu vrem să vedem adevărul. De ce nu vrem? Voi dezvolta această temă ceva mai târziu. Dar până acolo trebuie să mai aprofundăm câteva lucruri.

Spuneam la început că m-am întrebat care țară conduce de fapt lumea. Toate aceste puteri economice și militare nu sunt decât niște piese de joc mânuite din umbră de câteva persoane.

Cei care conduc cu adevărat lumea sunt un grup restrâns de oameni extrem de bogați, foarte bine organizați și care nu sunt aproape niciodată văzuți de către noi, cei mulți. Câțiva bancheri ce locuiesc, în marea lor majoritate, pe teritoriul Statelor Unite. Nicidecum guvernele și parlamentele.

Ei sunt cei care, din umbra anonimatului, leagă și dezleagă mersul lucrurilor pe Pământ. Sunt denumiți de-a lungul istoriei „Illuminati” sau „Oculta Mondială”.

Necunoscuți celor mulți, ei guvernează nestingherit de la cel mai înalt nivel imaginabil al puterii. Ei sunt cei care instaurează guverne, ei fac legile în lume, ei pornesc și opresc revoluțiile și războaiele, ei hotărăsc ce țări dispar sau se formează, ei inventează ideologii și chiar religii. Tot ei sunt cei care decid schimbările de regimuri politice, președinți și prim-miniștri și tot ei impun tratatele militare și economice internaționale. Ei au creat atât orânduirea capitalistă cât și pe cea comunistă. Ei manipulează absolut tot.

Metoda lor este pe cât de simplă, pe atât de eficientă și este aplicată în 3 pași: Problemă, Reacție și Soluție.

În primul rând ei crează o problemă. Revoluții, dezastre, războaie, crize economice, etc. Conflicte în care cele două părți provocate luptă una împotriva celeilalte și nu contra adevăratului instigator. Iar aceste părți implicate sunt finanțate, bineînțeles, tot de ei.

Apoi, prin intermediul mass-media și a manipulării pe toate căile determină o reacție în rândul populației, care dorește soluționarea cât mai rapidă a problemei apărute.

Iar în final tot ei vin cu soluția. Care întotdeauna are efecte dure asupra populației. Milioane de oameni uciși în războaie, sărăcie, foamete, boli, restrângerea unor drepturi și libertăți, etc. Însă ei întotdeauna trec drept instanța împăciuitoare care pune capăt conflictelor.

      

             

Am auzit foarte des folosindu-se expresia „teoria conspirației”. Probabil în mai mult de 90% din cazuri ar trebui să se renunțe la cuvântul „teorie”. Fiindcă nu mai este nici o teorie, ci doar conspirația în sine. Iar asta o vedem și o simțim la tot pasul. Trebuie doar să deschidem ochii, iar odată cu ei să ne deschidem și mintea. Pentru a înțelege cât mai bine ce se întâmplă acum în România, trebuie să aruncăm măcar o privire succintă asupra evenimentelor din ultima sută de ani pe plan mondial. Asupra adevăratei istorii. verdenfata

Marile războaie și adevărul din culisele lor I

Americanii au venit cu soluția: participarea la război. Iar de la „incidentul” din Hawaii aceștia au ajuns imediat și în Europa, în nordul Africii și în Rusia. Drept „mari eliberatori”, pentru a-și impune stăpânirea peste jumătate de Europă.

Să mai amintim în treacăt că într-o scrisoare din 23 noembrie 1933, preşedintele pe atunci proaspăt ales Franklin D. Roosevelt îi scria principalului consilier al fostului preşedinte Woodrow Wilson, colonelul Edward House: „Adevărul adevărat este că, aşa cum ştim amândoi foarte bine, oligarhia financiară din marile oraşe a deţinut controlul asupra guvernului SUA încă de pe vremea administraţiei lui Andrew Jackson.” Roosevelt, care provine dintr-o familie de bancheri din New York din secolul 18, al cãrui unchi, Frederick, a fãcut parte din Consiliul Fondator al Rezervelor Federale, apăra interesele bancherilor internaţionali, şi avea tot interesul de a intra în război pentru că, după cum se știe, nimic nu este mai profitabil pentru bancherii internaţionali decât războiul.

     

1964 – Războiul din Vietnam. Declaraţia oficială de rãzboi a Statelor Unite cu Vietnamul în 1964 a fost precedată de un presupus incident privind atacarea a două distrugătoare americane de către bărcile poliţiei nord-vietnameze în Golful Tonkin. Acesta a rămas cunoscut sub denumirea de „Incidentul din Golful Tonkin”. Acest fapt izolat a fost pretextul ce a catalizat o desfăşurare masivă de trupe şi războiul sângeros ce a urmat. Există o problemã, totuşi. Atacul acesta nu a avut loc niciodată. Chiar crede cineva că bărcile vietnameze au atacat distrugătoare americane? Ca să nu mai vorbim de hilara declarație a președintelui Johnson, una dintre cele mai cretine încercări de manipulare:

„Din câte știu, Marina noastră trăgea după balene acolo”

Adică ăsta încearcă să ne facă să credem că Marina americană – o forță armată – pescuia balene în Golful Tonkin! Și pescuia balene cu distrugătoarele! Sau doar trăgeau în balene folosindu-le pe post de țintă?

A fost un eveniment complet înscenat pentru a avea motivul intrării Americii în război. Fostul Secretar al Apărării, Robert McNamara, a declarat câţiva ani mai târziu că Incidentul din Golful Tonkin a fost “o greşeală”, în timp ce mulţi membri din interior şi ofiţeri au ieşit la rampă, spunând că a fost o minciunã născocitã. Care odată cu începerea războiului a fost considerată, ca de obicei, o afacere.

În octombrie 1966, preşedintele Lyndon Johnson a ridicat restricţiile comerciale cu Blocul Sovietic ştiind foarte bine că rușii furnizau până la 80% din resursele de război ale Vietnamului de Nord. În consecinţă, familia Rockefeller a finanţat fabrici din Uniunea Sovieticã în care sovieticii fabricau echipament militar şi îl trimiteau în Vietnam. Finanţarea ambelor tabere în acest conflict este doar o faţetă a monedei. În 1985, Regulile de Luptã ale Vietnamului au fost date publicităţii. Acestea arătau, pe larg, ce le era permis trupelor americane să facă în rãzboi şi ce nu. Erau incluse lucruri absurde, cum ar fi: sistemele anti-aeriene nord-vietnameze să nu fie bombardate dacă nu sunt operaţionale, nici un duşman nu mai poate fi urmărit odată ce a trecut graniţa, în Laos sau în Cambodgia, şi cel mai relevant dintre toate – ţintele strategice de cea mai mare importanţă nu puteau fi atacate decât dacă iniţiativa venea de la înalţii oficiali militari. În afară de aceste limitãri de tot râsul, Vietnamul de Nord a fost şi informat de aceste restricţii şi, ca urmare, şi-a bazat toată strategia de luptă în funcţie de limitările forţelor americane. Acesta este şi motivul pentru care rãzboiul a durat atâta timp.

Şi concluzia de final: războiul din Vietnam nu a fost pornit pentru a fi câştigat, ci doar întreţinut. Bilanţul acestui rãzboi cuprinde 58.000 de americani şi 3 milioane de vietnamezi morţi. O „greșeală”, după spusele lui McNamara, pentru care au plătit peste 3 milioane de suflete!

1992 – Războiul din Iugoslavia. Presa corporatistă a scris mult despre tensiunile interetnice care au dus la declanşarea războiului din Iugoslavia, însă a trecut sub tăcere modul în care FMI şi Banca Mondială au contribuit la creşterea tensiunilor în rândul populaţiei.

Documente declasificate în 2000 arată că în 1984 Statele Unite au adoptat o directivă naţională de securitate, numită „Politica SUA faţă de Iugoslavia” (United States Policy Towards Yugoslavia). Aceasta propunea printre altele: „destabilizarea guvernului Iugoslaviei” şi realizarea în Europa de Est de „revoluţii tăcute”, prin care se urmărea „răsturnarea guvernelor şi partidelor comuniste, pentru  a înregimenta aceste ţări în economia de piaţă.”

     

La începutul anilor ‘80, Banca Mondială şi FMI prevăzuseră credite pentru Iugoslavia, „pentru a rezolva problemele economice din zonă”. Reforma a început încă din 1984 şi avea ca scop distrugerea sectorului industrial autohton. Primele efecte au fost o severă inflaţie, scăderea salariilor, creşterea preţurilor cu până la 2700 de procente,  falimente în lanţ, şomaj masiv.  Kosovo a devenit una din cele mai sărace regiuni din Iugoslavia.

În 1990, FMI şi Banca Mondială au lansat un nou „ajutor financiar” care a fost fatal pentru Iugoslavia.  Belgradul a fost obligat să suspende plăţile realizate din bugetul de stat pentru provincii, iar salariile s-au prăbuşit cu 41 de procente. Jumătate de million de muncitori au rămas fără slujbe. Populaţia sărăcită, fără a-şi putea asigura traiul de zi cu zi a fost aruncată în confuzie, iar frustrarea a ajuns la maxim. Sistemul bancar iugoslav a fost demontat de strategiile păguboase ale Băncii Mondiale. Pe fondul acestor tensiuni, Croaţia, Slovenia şi Macedonia şi-au cerut independenţa şi războiul civil a izbucnit în Croaţia.

Culmea culmilor: croații se luptă cu musulmanii la Mostar, musulmanii se luptă tot cu musulmanii la Bihaci, croații sunt aliații sârbilor împotriva musulmanilor de la Mostar, și tot croații sunt aliații musulmanilor în Tuzla! Haos total!

Aşa zisa „reconstrucţie economică” din Balcani şi „stabilizare” prin infuzie de capital străin a fost de fapt o mega-afacere, care aduce şi azi profituri de miliarde de dolari corporaţiilor multinaţionale, care au obţinut contracte în zonă, cu sprijinul armatei de ocupaţie.

Bombardarea de către NATO din martie 1999 s-a făcut sub pretextul opririi genocidului asupra poporului albanez, de către sârbi. Administrația Bush a estimat că 100 000 de albanezi sunt dați dispăruți și că “au putut fi omorâți” de sârbi. Însuși președintele Clinton a comparat situația albanezilor din Serbia cu cea a evreilor de pe timpul Holocaustului. Ulterior cifra a crescut de la 100 000 la 500 000, pentru ca în final să se estimeze la 10 000, în timp ce datele oficiale în urma investigațiilor au prezentat o cifră și mai mică, de numai 2 500 albanezi presupus a fi fost uciși de sârbi. Pe timpul bombardamentelor NATO au fost uciși între 1000 și 1500 de civili sârbi, NATO comițând crime de război, inclusiv bombardrea unui post TV sârb și a unui spital.

     

Ce se află în spatele dezmembrării Iugoslaviei? În anul 2000, Departamentul de Stat American, în colaborare cu American Enterprise Institute (AEI) a ținut o conferință în Slovacia pe tema integrării euro-atlantice. Printre participanți, lideri ai multor state și diverse oficialități de prim rang. O notă de corespondență dintre un politician german și cancelarul german a dezvăluit adevăratul motiv al campaniei NATO din Kosovo. N-a fost pentru împiedicarea niciunui genocid, nici pentru emanciparea vreunei minorități oprimate, ci pentru lărgirea NATO ca opoziție față de Rusia, precum și motivul incontestabil al prezenței trupelor NATO în regiune, prezență justificată de ei prin “instabilitatea” zonei.

Așadar motiv de natură imperialistă, concretizat prin activități criminale. Fiindcă adevăratul genocid a fost comis chiar de către forțele „eliberatoare”, în frunte cu Statele Unite. Poate că aceste imagini extrem de dure, pe care nici o televiziune nu ni le arată, ne demonstrează încă o dată, dacă mai era nevoie, că nici un suflet de om nu contează și nu poate sta în calea îmbogățirii celor deja mult prea bogați. Hienele bipede nu se dau în lături de la a ucide cu sânge rece oameni nevinovați dacă de asta este nevoie pentru a mai adăuga un dolar alături de miile de miliarde pe care le au deja.

     

     

     

     

Ar trebui ca locuitorii fostei Iugoslavii să fie recunoscători „trupelor eliberatoare”? Iată cum i-au „eliberat” forțele NATO, în frunte cu americanii:

     

Răspunde cineva pentru moartea atâtor oameni? Este cineva tras la răspundere pentru acest genocid?

verdenfata

Noua Ordine Mondială

illuminatiCine crede că în lume oligarhii vor dispărea, spre bucuria „maselor populare”, habar n-are că in lume peste 90 la sută din avuţia mondială se află în mâna unor mari oligarhi, iar din aceştia, peste 90% sunt americani. Dacă vrem să înţelegem fenomenul, trebuie să plecăm neapărat de la coloşii americani ai puterii mondiale, v-am atenţionat de la bun început. Pentru că avuţia lumii acolo s-a strâns! Iar marele guru al oligarhilor cine să fie altul decât Fondul Monetar Internaţional, FMI-ul care a cutremurat România.
“The New World Order” (“Noua Ordine Mondială”) este titlul unui cărţi scrise de romancierul şi jurnalistul H. G. Wells şi care a fost publicată în 1940. Subiectul romanului făcea trimitere la procesul de instaurarea a unui guvern mondial unic.
Cartea lui Welles era în mare parte construită ca un răspuns al manifestului publicat în 1939 de către Clarence Streit,  intitulat “Union Now”, în care acesta făcea apel la formarea imediată a unui guvern mondial unic (one world government) ca urmare a eşecului înregistrat de Societatea Naţiunilor.
Sintagma a fot preluată de preşedintele George H.W. Bush care, la 11 septembrie 1990, în cadrul discursului susţinut în faţa Congresului american folosea expresia “nouă ordine mondială” că fiind definitorie pentru noua direcţie pe care se înscrisese diplomaţia americană după 1932 şi 1960.
În cadrul relaţiilor internaţionale din perioada 1990-2000 susţinătorii tezei “imperiului global” considerau că utilizarea acestei expresii reflectă dorinţa de expansiune a tot ceea ce defineşte modelul american: democraţie şi economie de piaţă.
Expresia este repudiată de câţiva antimondialişti şi anticapitalişti că denunţă mondializarea economică dominată de o concepţie unică de factură liberală. Pe de altă parte, politicieni americani că Lawrence Patton McDonald consideră că noua ordine mondială va fi o fuziune între capitalism.
Cu atât mai mult cu cât utilizarea pârghiilor de dezinformare separă şi mai mult liderii de conducători şi suscită, printre altele, o neîncredere generalizată în raport cu potenţialii conducători.
Mai multe teorii conspiraţioniste utilizează termenul de “nouă ordine mondială” pentru a desemna procesul de preluare a controlului asupra economiei mondiale de către elite conspirative în special de factură financiară.
Teoriile mai puţin alarmiste anticipează punerea în scenă a conceptului prin înlocuirea guvernelor, în timp ce alte teorii pun accentul pe implicarea francmasoneriei în trasnpunerea în viaţă a conceptului.
Teoria imperiului global
Susţinătorii teoriei imperiului global consideră evenimentele politico-sociale survenite după 1989 ca fiind o tendinţă evident de tranziţie a umanităţii către un imperiu global care, într-o primă perioadă, se concretiza printr-o ordine mondială polarizată în cadrul unei singure puteri, SUA.
Teoria susţinută de filozoful Francis Fukuyama a fost dezvoltată de politologul Zbigniew Brzeziński (nume prezent şi în culisele organizaţiilor prezentate în episoadele precedente), consilier pe probleme de securitate ale preşedintelui american, Jimmy Carter.
Pentru menţinerea hegemoniei şi devansarea rivalilor de talia Chinei, Rusiei sau Japoniei, Brzezinski estima că SUA trebuie să se alieze cu Europa pentru a domina Eurasia folosind pentru aceasta elitele.
Pentru aceasta, însă, SUA are nevoie de un partener european, dar cum Europa este extrem de divizată, Brzezinski se declară partizanul unei colaborări mai strânse cu trei ţări europene de anvergură mondială: Marea Britanie, Franţa şi Germania.
Supremaţia Euroasiei este strategică pentru că aceasta deţine ¾ din resursele naturale în materie de energie şi reprezintă 60% din PIB-ul mondial. Aceasta poate explica de ce nu se poate ajunge, pentru moment, la un consens internaţional.
Dacă puţine persoane contestă hegemonia SUA, existenţa unui imperiu american suscită vii discuţii.
Teza naţiunii dominante este contestată prin teze ce fac trimitere la o lume multipolară. De exemplu, China şi India pot fi considerate ca poli de putere similari SUA, iar în ultima vreme au apărut uniunile geopolitice (de genul Uniunii Europene) ce par a contesta teza naţiunii dominante.
Mai mult, SUA este considerat un pol de putere în declin, deoarece, începând cu anul 2000, SUA a înregistrat o suită de eşecuri frecvent asociate cu erori comise spontan. În această categorie pot intra: criza din Irak, cea din Afganistan, criza bancară şi economică a debutat în 2008 în SUA şi a contaminat întreaga lume.
În plus, supremaţia dolarului ca monedă de schimb este din ce în ce mai contestată, mulţi fiind cei care repudiază folosirea acesteia în schimburile internaţionale.
Pe de altă pare, sub conducerea lui Vladimir Putin, Rusia revine în forţă regăsindu-şi vigoarea economică şi diplomatică, în timp ce China şi-a conturat deja imaginea de putere economică.
În aceste condiţii, în ultima perioadă, când se vorbeşte de un guvern mondial nu se mai ia în calcul existenţa unei singure entitaţi mondiale, cu o monedă comună, ci mai curând de o sumă de organizaţii şi instituţii internaţionale care să asigure cooperarea între popoare.
Cu toate acestea nu pot fi neglijate o serie de elemente ce par a pregăti trecerea lumii către NOM.
Astfel, economistul John Maynard Keynes, principalul reprezentant al Commonwealth, la discuţiile legate de crearea sistemului de la Bretton Woods, insistă pentru crearea unei Bănci de Reglementare Internaţională care va avea, printre alte prerogative, şi acela de a emite o monedă internaţional numită “bancor”. Cum proiectul nu a avut succes s-a mers pe varianta creării FMI ce poate emite moneda internaţională numită DST.
Într-un raport al Comisiei Trilaterale din 1975 întitulat “The Crisis of Democracy” este frecvent denunţată tendinţa guvernelor occidentale de a aluneca într-o zonă dictatorială. Conform acestui raport, nemulţumirii cetăţenilor trebuie să li se răspundă cu un “recurs la manipulare, la compromise, precum şi constrângeri necesare pentru a se ajunge la o decizie”
David Rockefeller, unul dintre personajele cheie ale grupurilor Bilderberg, Illuminati, CFR etc, menţiona în volumul său de “Memorii” că atât el cât şi familia sa lucrează împotriva intereselor americane dar, în acelaşi timp eforturile sale sunt direcţionate pentru construirea unei suveranităţi supranaţionale formate dintr-o elită intelectuală şi bancheri.
La ce să ne aşteptăm de la NOM
În primul rând, Noua Ordine Mondială se caracterizează prin ideea de unicitate. Toate elementele care o constituie sunt unice şi se vor impune întregii umanităţi.
Proiectul NOM este cel al unei lumi în cadrul căreia toţi suntem oameni, nu mai există naţionalităţi, cultura, religie etc, toată lumea împarte aceleaşi valori. Cu alte cuvinte, este vorba de o standardizare a valorilor şi modurilor de viaţă la nivel mondial realizată sub conducerea unei puteri centralizate prezentate ca garantul supreme al păcii şi securităţii pe Pământ.
Pentru punerea în aplicare a unui astfel de proiect sunt necesare următoarele elemente:
–    Guvern mondial care presupune dispariţia naţiunilor şi formarea de blocuri continentale care la rândul lor vor fi subordinate puterii centrale prezentate ca rezultatul unei “hiper-democraţii” şi care, în realitate, este sub controlul unei oligarhii financiare internaţionale.
–    Existenţa oligarhiei care exclude ca factor de decizie puterea politică şi care impune ca factor decizional o super-elită mondială formată din dinastii de finanţişti, bancheri sau industriaşi. Intelectualii sau politicienii nu vor fi altceva decât purtătorii de cuvânt al oligarhiei.
–    Sinteza capitalism . Conform modelului “teză, antiteza, sinteză” sistemul socio-economic impus întregii planete va fi de natură hibridă. Oficial acest model de societate va reuni cele mai bune aspecte din cele două sisteme, dar mai mult decât probabil că NOM se va baza pe aspectele cele mai libertine şi cele mai inegale. Asta va impune preluarea modelului etatist pe care se bazează socialismul, combinat cu principiile financiare ale economiei de piaţă caracteristice capitalismului.
–    Organizarea socială: Va fi o societate bipolară compusă din două clase sociale. În vârful piramidei sociale se va afla oligarhia, iar la baza piramidei sociale restul oamenilor, care vor avea un singur drept: cel de consumator.
–    Regimul politic: prezentat ca o “hiper-democratie”, guvernul mondial va fi, în acelaşi timp, şi o “hiper-dictatură”. Deciziile luate de acesta vor fi aplicate de o birocraţie omniprezenta ce le vor impune bazei sociale care nu vor avea nici un cuvânt de spus. Şi pentru a preveni orice fel de eventuale contestaţii, guvernul va avea la dispoziţie o armată mondială, care nu avea nici un alt inamic convenţional, decât cei care vor contesta NOM.
–    Societate de supraveghere destinată monitorizării continue a tuturor sferelor de activitate, un sistem similar cu cel descris de George Orwell în romanul său “1984”.
–    Moneda: În spiritul mondializării, monedele naţionale vor fi înlocuite, într-o primă etapă, cu monede continentale (de tipul Euro, dolar nord-american etc) pentru ca într-un final să se ajungă la moneda unică la nivel mondial impalpabilă, toate plăţile fiind efectuate electronic. Valoarea acestei monede va fi reglată de o Bancă Mondială controlată de oligarhia financiară, aflată în fruntea guvernului mondial.
–    Cultură şi spiritualitate: Proiectul NOM presupune o standardizare a modului de viaţă, a tradiţiilor şi a raporturilor de existentţă. Totul va fi condensat într-un model, ceea ce va implica uniformizarea tuturor modelelor actuale. “Religia” NOM va fi cultul omului luat în calcul ca materie şi nu ca spirit.
“La o criză mondială este necesar un răspuns mondial”
Am putea spune că NOM, cel puţin aşa cum a fost prezentat mai sus, este numele unei dictaturi planetare care va avea un singur scop: asigurarea perenităţii oligarhiei financiare şi industriale. Singurii opozanţi într-o astfel de situaţie sunt doar indivizii care vor refuza să se supună sistemului.
Întrebarea firească este: “Ce şanse sunt pentru transformarea proiectului în realitate?”.
Şansele vor fi oferite de o suită de crize grave a căror unică soluţie va fi prezentată ca fiind… NOM.
Fiecare latură a acestui proiect va fi prezentată ca un răspuns logic şi firesc la o criză particulară. Logoul final va fi “La o criză mondială este necesar un răspuns mondial” care necesită o structură unică s.a.m.d. În plus, întregii planete i se va garantata securitatea în schimbul restrângerii libertăţilor individuale.
Proiectul NOM nu este nici utopic şi nici atât de departe pe cât am crede. Fiecare clipă, fiecare eveniment ne aduce mai aproape de finalizarea acestui proiect. Uitaţi-vă cu atenţie la lumea din jur, priviţi cu un ochi mai critic desfăşurarea evenimentelor, analizaţi discursurilor liderilor de opinie şi, în mod garantat, veţi putea măsura distanţa până la instaurarea NOM.

ortodoxiesaumoarte.blogspot.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s