City of London este centrul sistemului global financiar

11259739_1620485778166473_1221499237706375419_n

Wall Street şi FED sunt filiale ale puterii financiare oculte cu sediul în City of London. FED a fost înfiinţată în 1913 şi dolarul a devenit valută internaţională în 1973, dar Banca Angliei controlată de Rothschild şi Bursa de la Londra sunt mult mai vechi. Banca Angliei a fost înfiinţată în 1694, iar Bursa de la Londra a apărut în 1571. Capitalismul financiar a apărut în secolul 17, mai întâi în Olanda, după care s-a mutat în Marea Britanie. SUA au fost înfiinţate mai târziu în secolul 18, în 1776 şi sunt de fapt o colonie a Coroanei Britanice, adică a Ocultei financiare din City of London.

Asa cum am mai spus,City of London este sectorul sistemului financiar global,aici este păianjenul din centrul pânzei. Tot aici se află centrul tehnicilor de control a mintii.

Aceste informatii de baza arata ca toate aceste aparent diferite companii, banci, societati de asigurari, partide politice, se unesc, de fapt, la varful piramidei si sunt toate controlate de catre aceiasi cativa oameni- in jur de 13 familii din toata lumea- cuprinzand si ramuri ale acestor linii genealogice, avand diferite nume.

Cladirea bancii Lloyd’s, inca una dintre bancile de virament, care toate se interconecteaza si sunt controlate de aceeasi oameni, cladirea Royal Guardian Exchange, o alta importanta companie de asigurari, care, precum am spus, se interconeteaza cu toate celelalte, si ne intoarcem din nou la Banca Angliei.
Astfel, in acest centru finaciar, impreuna cu Wall Street, familiile din liniile genealogice se intrepatrund din nou, si aceiasi oameni ii conduc pe americani, pe englezi, pe nemti, etc. Acesti oameni au finantat de foarte multe ori, in timpul razboaielor, ambele tabere. Ceea ce se intampla in termenii crearii razboaielor, este o tehnica de manipulare mentala, si care functioneaza astfel: Problema-Reactie-Solutie. Mass-media este detinuta de aceeasi oameni care detin si bancile, etc.

Sa luam spre exemplu Cel De-al Doilea Razboi Mondial

Dupa Primul Razboi Mondial, in timpul caruia centrele financiare din Londra, Wall Street, etc. au finantat toate partile implicate, puterea pe aceasta planeta a fost in mai putine maini decat a fost vreodata. Dupa Cel De-al Doilea Razboi Mondial, erau chiar si mai putine maini la fraiele puterii. Si ca rezultat, la sfarsitul Celui De-al Doilea Razboi Mondial, s-a trecut la crearea Natiunilor Unite, la crearea NATO. Si astfel am obtinut aceasta mare centralizarea a puterii globale. Problema-Reactie-Solutie! Acesta este un exemplu extraordinar. Atunci cand imprumuti bani ambelor parti, acestea vor trebui sa iti plateasca acei bani inapoi, plus dobanda. Cand cele doua parti si-au devastat reciproc tarile, acestea vor imprumuta si mai multi bani de la tine, pentru a-si reconstrui tarile distruse. De aceea, in zilele noastre, putere inseamna controlul banilor.

Cel De-al Doilea Razboi Mondial, intre 1939-1945,a fost finantat chiar de Banca Angliei. Guvernatorul Bancii Angliei la acea vreme era un barbat numit Montague Norman, un prieten foarte, foarte apropiat al bancherului lui Hitler. Vorbim despre Banca Angliei, Wall Street si corporatiile transnationale care aveau filiale in Germania si, nu in ultimul rand Rockefeller Standard Oil din America, Rockefeller fiind inca o astfel de familie din liniile genealogice amintite, impreuna cu Rothschild si altii. Aceste companii si banci au fost cele care l-au finantat pe Hitler si i-au permis sa construiasca o masina de razboi care a costat, fara nici o exagerare, milioane de vieti.

Familia Rothschild este o dinastie internațională de bancheri și mari finanțiști de origine germano-evreiască, care are afaceri în toată lumea și a fost înobilata de către guvernul austriac și cel britanic.

rothschild_city_of_london_obama_auchi_rezko_election_2012

Creșterea puterii și influenței familiei a început cu bancherul Mayer Amschel Rothschild (1744-1812), ale cărui sfaturi și strategii pentru succes vizau păstrarea controlului afacerilor în sânul familiei, alături de menținerea unei discreții absolute cu privire la dimensiunea averii clanului. Mayer Rotschild și-a încurajat descendenții să se însoare cu fete aparținând aceluiași clan pentru a păstra astfel banii in familie.

Fiul sau, Nathan Mayer Rothschild și-a început afacerile la Londra în anul 1811, prin lansarea propriei firme, N.M. Rothschild & Sons. Compania și-a stabilit centru în New Court St. Swithin’s Lane, în plin City, centrul financiar al Londrei, unde există și funcționează și în prezent. În anul 1818, Nathan Mayer a acordat guvernului Prusiei un imprumut de 5 milioane lire sterline, o suma imensă în acele vremuri, cerând în schimb garanții imobiliare pentru împrumut, garanții cu ajutorul cărora și-a intensificat afacerile.

N.M. Rothschild a devenit atât de potent financiar în mijlocul City-ului, încât între anii 1825-1826, putea să susțină întreaga emisie monetară a Bancii Angliei doar din propriile lichidități. Familia Rothschild a deschis bănci în majoritatea țărilor europene, având o influență deosebită în Austria, Franța, Germania, Napoli și Elvetia.

Apogeul financiar al familiei a avut loc la mijlocul secolului XIX – averea cumulată a Rothschild din toata Europa s-ar fi ridicat la câteva mii de miliarde de euro, în banii de astăzi.

În 6 februarie 1929, Montague Norman, preşedintele băncii engleze, a plecat la Washington pentru a purta convorbiri cu ministrul de finanţe american, Andrew Mellon. Consecinţa a fost ridicarea imediată de către Federal Reserve a dobânzii oficiale. La 9 martie 1929, Paul Warburg scria în Financial Chronicles: “dacă speculaţiilor nelimitate li se dă posibilitatea de a se extinde, atunci falimentul este sigur”. Cei iniţiaţi s-au retras de la bursă şi au cumpărat aur şi argint.

În toamna anului 1929 a sosit momentul când bancherii internaţionali au apăsat pe buton. Agenţii lor au pregătit propaganda acţiunilor la bursă, tranzacţiile au fost enorme, după care a urmat ruina financiară. Ea a aruncat America în depresiune şi în scurt timp, în toată lumea s-a instalat stagnarea şi somajul. Iluminaţii au putut cumpăra pe nimic firme şi terenuri şi au avut posibilitatea de a influenţa guvernul american. Ei au început să atragă în sfera lui de influenţă oameni importanţi din lumea afacerilor guvernului, presei şi armatei.

Sistemul Dawes, Young şi Banca internaţională de plăţi au fost toate înfiinţate cu scopul de a realiza profituri. Este un sistem machiavelic: pe de o parte bancherii împrumută bani celor aflaţi în război, pentru ca, pe de altă parte, tot ei să le dea credite, cu care să-şi plătească datoriile de război.

Sumele enorme date de capitalul american sub formă de credite, au folosit pentru a pune pe picioare maşinăria de război a lui Hitler. Sectorul economic american, ce avea o mare influenţă, a cunoscut natura nazismului; cu toate acestea, l-a susţinut masiv în toate domeniile unde a fost posibil, conştient fiind că la sfârşit va avea loc un război în care va intra şi America. Acest lucru este astăzi dovedit. Au fost publicate şi stau la dispoziţia tuturor celor ce vor să se informeze, toate protocoalele şi rapoartele “Hearings” ale comisiilor congreselor guvernului american şi Camerei reprezentanţilor între 1928-1946. Unele dintre acestea sunt: “House Subcommittee to Investigate Nazi Propaganda 1934″, “House Temporary National Economic Committee 1941″, “Senate Subcommittee on War Mobilization 1946″.

Ce s-a obţinut prin cel de al doilea război mondial?

Din punct de vedere uman, acest război a fost un mare dezastru. Din punctul de vedere al Iluminaţilor, un mare succes. Acest război cu 30 milioane de morţi, face parte din programul de asanare al Iluminaţilor şi de instaurare a unei noi ordini mondiale, “Novus Ordo Seculorum”.

Al doilea război mondial a costat pe contribuabilul american 400 de miliarde de dolari. America era intrată adânc în ghearele bancherilor internaţionali. Socialismul s-a strecurat ca o molimă în Anglia şi America. Acest război a pregătit platforma pentru instaurarea în 1945 a ONU, care se află pe terenul făcut cadou de Rockefeller, în New York. ONU este cea mai mare lojă masonică din lume, emblema ei o arată clar.

index

Ducele de Wellington a luptat impotriva lui Napoleon in batalia de la Waterloo. Iar acesta este din nou, un foarte bun exemplu despre cum au fost manipulate pietele financiare pana in zilele noastre. Ceea ce s-a intamplat a fost ca familia Rothschild, il finanta atat pe Wellington cat si pe Napoleon. Si intrucat comunicatiile nu erau ceea ce sunt astazi, ceea ce au facut a fost sa aranjeze, sa se asigure ca ei vor afla primii rezultatul razboiului, al bataliei de la Waterloo, inaintea oricarui altcineva din Londra. Ceea ce au facut atunci a fost sa lanseze zvonul, in aceasta zona, ca Napoleon a castigat batalia de la Waterloo. Ca urmare, s-a produs o panica, bursa de marfuri s-a prabusit, generand o criza. Ce au facut atunci Rothschild-ii, in tacere si in secret? Au cumparat cat de multe actiuni au putut, la acele preturi derizorii, iar apoi a venit vestea adevarata, ca Wellington a castigat batalia de la Waterloo, panica terminandu-se si toate toate preturile actiunilor crescand, Rothschild-ii au devenit nu doar si mai fantastic de bogati, ci detineau acum si portiuni foarte vaste din economia acestei tari si cu aceasta pe o zona si mai extinsa a Europei.

Pe la 1820 cinci frati Rothschild stapâneau sistemul bancar din Franta, Anglia, Austria, Italia si Germania, si bancherii asociati lor au prosperat, iar cei nealiniati au disparut din aceste tari. Spre sfârsitul secolului XIX, bancherii Rothschild au intrat în finantele Statelor Unite, prin bancherii Warburg din Germania, care erau partenerii bancii Kuhn si Loeb din New York. Paul Warburg a fost primul presedinte la Federal Reserve System. J. P. Morgan li s-a asociat, caci familia lui sprijinise conspiratia masonica si guvernul mondial înca din anii 1770, când ruda lui Morgan, Alexander Hamilton, devenise primul secretar al Trezoreriei Statelor Unite. Familia Rothschild a finantat si înscaunat dinastii financiare ca Rockefeller (monoplul petrolului), Carnegie (monopolul otelului), Harriman (caile ferate). Casatorindu-se între ei, acestia formeaza de-acum o unitate atât biologica cât si financiara. Prin 1970, bancile controlate de Rockefelleri detineau un sfert din avutul ce-l detin bancile din America si 30% din tot ce detin societatile de asigurare. Incercarile de a-i împiedica pe acestia sa acapareze toata industria si finantele Statelor Unite (în 1911, în 1966, în 1975) au esuat si i-au costat viata pe oamenii lucizi si cinstiti ca reprezentantul Louis McFadden, otravit la New York sau reprezentantul Larry McDonald, asasinat în avionul coreean 007, la 31 august 1983, dasupra spatiului aerian sovietic; sau senatorii John Heinz si John Tower, amândoi decedati în misterioase accidente de avion particular.

carter_ashton_rothschild_global_technology_partners_9-11_wtc_nuclear_demolition_zionists

In deceniile anilor 1970 si 1980, bancile mici locale au fost cumparate de catre banci mari în cadrul fiecarui stat din Statele Unite: apoi acestea au fost la rândul lor cumparate de suprabanci din New York, astfel încât o mâna de banci detine absolut toata averea. In 12 state, de exemplu, de la New England pâna la South Carolina, 3 suprabanci din New York detin 85% din toata averea bancilor. Dar toata averea natiunii este controlata de Banca de Rezerva Federala (Federal Reserve Bank). Opt dintre principalii proprietari ai acestei suprabanci care stapâneste America sunt: Bancile Rothschild din Londra si Berlin; Banca Fratii Lazard din Paris; Banca Israel Moses Seif din Italia; Banca Warburg din Hamburg si Amsterdam; Banca Fratii Lehman, Banca Kuhn Loeb, Banca Chase Manhattan si Banca Goldman Sachs, toate din New York. Banca Chase Manhattan îi apartine lui Rockefeller; restul apartin celor al caror nume il poarta, adica lui Rothschild, Kuhn, Loeb, etc. Aceste banci particulare (cuvântul “federal” din numele bancii este o minciuna de aruncat praf în ochii publicului) detin sistemul monetar al Statelor Unite prin actiunile pe care le detin cei aproximativ 300 de actionari, proprietarii bancilor sus-numite, care toti se cunosc între ei si sunt uneori înruditi. Cea mai mare influenta asupra vietii economice americane o are, prin mecanismul acesta, familia Rothschild care, începând ca telali si camatari de cartier la Frankfurt, prin asocierea cu societatile oculte (francmasoneria) au devenit în decurs de doua secole stapânii bogatiilor lumii si promotorii Noii Ordini Mondiale. Pe la 1820 cinci frati Rothschild stapâneau sistemul bancar din Franta, Anglia, Austria, Italia si Germania, si bancherii asociati lor au prosperat, iar cei nealiniati au disparut din aceste tari. Spre sfârsitul secolului XIX, bancherii Rothschild au intrat în finantele Statelor Unite, prin bancherii Warburg din Germania, care erau partenerii bancii Kuhn si Loeb din New York. Paul Warburg a fost primul presedinte la Federal Reserve System.

Urmarind filiera de înrudire si de finantare schitata sumar aici, se cristalizeaza elita bancherilor internationali care, în strânsa colaborare cu conspiratia societatilor oculte, creeaza Noua Ordine Mondiala. Ce-i motiveaza pe membrii acestei elite bancare în distrugerea planificata a culturii, economiei, religiei, spiritualitatii, vietii turmelor de oameni, a “celorlalti”? Raspunsul îl da Rockefeller însusi: întrebat de ce doreste sa candideze la presedintia Statelor Unite, el a raspuns cu candoare: “Ce altceva mi-a mai ramas de dorit, când am totul?” Dar unii autori cred ca Rockefeller nu e decât o marioneta în mâinile altora, ca si francmasonul Clinton sau oricare alt presedinte american; caci de doua ori era sigur ca va fi presedinte si totusi coruptia electorala si orchestratia mass-mediei n-au fost dirijate astfel încât sa fie el “cel ales”. Familia Rothschild are caile ei misterioase; Meyer Amschel, telalul si camatarul care a fondat imperiul Rothschild.

Oricine îşi poate da seama că într-o lume predominant materialistă, în care puterea banului calcă adesea în picioare adevărul şi terfeleşte demnitatea fiinţei umane, vorbim în mod inutil de democraţie, de alegeri, de parlamente şi de guverne. Actualmente, la nivel mondial, în politică, economie, armată etc., sforile sunt în realitate trase de cei cu bani mulţi şi foarte mulţi, iar jocurile sunt făcute de cei cu bani extrem de mulţi, care sunt marii bancheri internaţionali şi marii industriaşi, proprietari ai imenselor concerne multinaţionale. Se ştie că, încă din secolul al XVI-lea, cămătarii au început să se asocieze şi au întemeiat ceea ce astăzi sunt băncile, iar începând cu familia marilor cămătari Rothschild, au fost fondate băncile internaţionale, care prin intermediul cametei satanice (numită astăzi cu un termen elegant şi mistificator „dobândă“) au subjugat treptat, de-a lungul mai multor generaţii, întreaga lume. Instrumentele şi mijloacele folosite de elita lumii pentru dominarea omenirii sunt structurate într-o „piramidă a puterii“ care are la vârf familiile de inspiraţie satanică (Rothschild, Rockefeller etc.) – care au elaborat planul şi supraveghează îndeplinirea lui – şi include, pe diferite trepte, tot felul de grupări oculte precum grupul Bilderberg, francmasoneria mondială de toate orientările, riturile, fracţiunile şi ramurile (Marele Orient al Franţei, ritul scoţian antic şi acceptat, ritul Memphis-Misraim etc.), cercurile aşa-zis „selecte“ şi think-tank-urile de tipul CFR, Comisia Trilaterală, Masa Rotundă, Clubul de la Roma, societatea iezuiţilor, instituţiile financiare internaţionale precum Banca Mondială, Banca Reglementelor Internaţionale, Fondul Monetar Internaţional, organismele militare de tipul NATO, uriaşele concerne multinaţionale, marile agenţii mass-media şi chiar guvernele marilor puteri economice… Toate aceste grupări masonice, organisme financiare, politice şi economice, agenţii secrete, cercuri de influenţă, instituţii administrative, paravane economice şi politice, societăţi mai mult sau mai puţin religioase constituite sau infiltrate şi controlate pe ascuns de către agenţii aşa-zişilor „iluminaţi“ constituie doar câteva dintre numeroasele braţe ale caracatiţei mondialiste.

illuminati-feseral-reserve

Puterea care le impulsionează pe toate acestea a rămas mereu ascunsă, în umbră, tocmai pentru că scopurile ei sunt întunecate şi distrugătoare. În această ecuaţie a puterii, America este pur şi simplu un braţ armat, iar Anglia este un instrument de presiune financiară. Exact în acelaşi fel, în actualul joc de putere ce se desfăşoară la nivel mondial, Vaticanul este unul dintre termenii ecuaţiei, un pol de forţă important şi deloc de neglijat al actualei situaţii geopolitice. Evenimentele din ultimii ani au atras atenţia lumii asupra Bisericii Catolice şi asupra instituţiei papilor, care se pretind singurii reprezentanţi infailibili ai lui Dumnezeu pe Pământ, ca succesori ai apostolului Petru.

De cand Rothschild a preluat controlul Bancii Angliei in 1815, si-au marit controlul bancar asupra intregii lumi. Metoda lor consta in coruperea politicienilor si acceptarea de imprumuturi masive, pe care nu le vor mai putea plati niciodata si astfel sa fie permanent indatorati bancilor Rothschild. Daca un lider refuza imprumutul fie era demis, fie era asasinat. Daca nici asta nu mergea, urma invazia in urma careia o banca Rothschild era creata.

Rothschild isi exercita influenta asupra tuturor marilor agentii de presa. Prin repetitie continua, masele sunt pacalite in a crede povestile horror despre asa zisi ticalosi malefici. Rothschild controleaza Banca Angliei, FED-ul american, ECB-ul european, FMI-ul, Banca Mondiala si Banca Internationala a Schimburilor. Deasemenea detin majoritatea aurului din lume precum si Bursa Aurului din Londra, care fixeaza pretul aurului zilnic.

Familia lor detine jumatate din averea planetei si este controlata de Evelyn de’Rothschild, capul actual al familiei. Globalizarea poate fi definită ca ideologie prin faptul că se opune statelor suverane; globalizarea identifică statele naţionale suverane ca inamici cheie, mai ales din cauză că principala funcţie a statului este (sau ar trebui să fie) slujirea intereselor celor mulţi, ale poporului, înainte de interesele celor puţini. În consecinţă, forţele globalizării caută să slăbească, să dizolve şi eventual să distrugă fundaţiile statelor naţionale ca instituţii sociale de bază, pentru a le înlocui într-o nouă ordine supranaţională cu noi structuri, globale sau suprastatale, de conducere: structuri sociale, politice, economice, financiare şi militare. Asemenea structuri globale sunt cele care vor pune în practică obiectivele politice şi interesele economice ale unui mic număr de grupuri şi organizaţii foarte puternice care astăzi conduc şi orientează procesul globalizării într-o direcţie clar stabilită. Aceste grupuri ale puterii conduse de interese private au reuşit deja ceva nemaivăzut în întreaga istorie a umanităţii: „privatizarea” puterii la scară mondială.

images

„Globalizarea” este la ora actuală un eufemism a ceea ce foştii preşedinţi SUA Woodrow Wilson, Franklin D. Roosevelt, Harry S. Truman şi George H.W. Bush – în diferite momente ale istoriei moderne – au enunţat ca „Noua Ordine Mondială”. Noua Ordine Mondială! Evident, când fostul preşedinte George Bush Sr. a folosit nestingherit acest termen pe 11 septembrie 1991, elita puterii s-a mişcat rapid pentru a se asigura că nu va mai fi folosit des şi în locul său a plasat ideea mult mai neutră şi aparent inocentă a „globalizării”, care mai are azi şi un alt înţeles: „Imperialismul SUA”.

Cine sunt cei care ne conduc din umbră? Ce vor?

Activitatea economică a Statelor Unite; infrastructura financiară globală (care include bănci, fonduri de investiţii, burse şi operatorii pieţei de materii prime); monopolul multimedia; principalele universităţi Ivy League; organizaţiile internaţionale multilaterale (ca Banca Mondială, Fondul Internaţional Monetar-FMI, Banca Interamericană pentru Dezvoltare şi Organizaţia World Trade-OWT) şi, cel mai important, posturi cheie guvernamentale în SUA, Israel, Marea Britanie şi alte naţiuni industrializate.

Ceea ce avem aici sunt capcanele interioare şi strategiile ascunse în spatele modului în care Puterea este structurată şi administrată. Ceea ce nu este vizibil imediat este faptul că toţi aceşti jucători care fac parte dintr-o „roată a puterii globale” au un lucru în comun: conducătorii lor cheie, bancherii, membrii guvernului, academicienii, strategii, acţionarii şi alte personaje cheie aparţin cu toţii aceleiaşi reţele întreţesută a grupurilor consultative de experţi şi organizaţiilor de influenţare a opiniei publice „think-tank”-uri, a organelor legislative chiar a politicului. Această reţea are un centru comun care cârmuieşte roata puterii mondiale pe cursul destructiv din prezent.

Structurile puterii elitiste

Printre aceste organizaţii numite „think-tank” – care ar trebui să fie descrise astăzi ca centre de planificare geopolitică – CRE (Consiliul Relaţiilor Externe – Council on Foreign Relations), Comisia Trilaterală, RIIA (Royal Institute of International Affairs), Brookings Institution, Corporaţia RAND (Research ANd Development – Cercetare şi dezvoltare), AEI (American Enterprise Institute), AIPAC (American Israeli Political Action Committee) şi CSIS (Center for Strategic & International Studies) sunt cele mai active şi mai influente.

topfourcentralbanks

Înţelegerea corectă a situaţiei mondiale actuale necesită o privire în urmă, pentru a vedea cum s-a ajuns la această conjunctură. În 1919 un mic grup de bancheri, avocaţi, politicieni şi academicieni influenţi – care au luat parte la negocierile pentru pace din Paris, dintre Aliaţii victorioşi şi Puterile Centrale înfrânte, chiar imediat după Primul Război Mondial – s-au întâlnit în hotelul parizian Majestic unde au stabilit crearea unei reţele de „think-tank-uri” – un fel de cluburi sau loje exclusiviste – care să contribuie la procesul de instaurare a „Noii Ordini Mondiale” deja planificat de elita francmasonică.

În Londra s-a creat o grupare de acest gen sub numele de Royal Institute of International Affairs (RIIA), în timp ce în Statele Unite s-au pus bazele CRE – Consiliul Relaţiilor Externe – Council on Foreign Relations (CFR). Ambele organizaţii poartă amprenta strategiei sociale care gradat impune o ordine politică (formal declarată „democratică”, dar în realitate din ce în ce mai autoritară) ca mijloc de control în masă al populaţiei. În acel moment această idee era promovată de fronturi masonice cum ar fi Fabian Society, finanţată de Grupul Mesei Rotunde care a fost la rândul lui creat, controlat şi finanţat pe rând de magnatul sud-african Cecil Rhodes, dinastia financiară internaţională a familiei Rothschild, diferite Loji Masonice de Rit Antic din Anglia precum şi de Coroana Britanică.

CRE a primit suport iniţial de la cele mai bogate, puternice şi influente familii din Statele Unite, printre care Rockefeller, Mellon, Harriman, Morgan, Schiff, Kahn, Warburg, Loeb şi Carnegie (aceasta din urmă acţionând prin organizaţia sa fondată în 1910: Carnegie Endowment for International Peace).

Pentru a-şi exprima şi, astfel, a-şi propaga influenţa în cercurile elitiste, una dintre primele măsuri luate de CRE a constat în publicarea propriei reviste, care este şi în prezent principala „portavoce” la nivel mondial în geopolitică şi ştiinţe politice: Foreign Affairs (Afaceri externe). Printre primii conducători ai CRE au fost: Allan Welsh Dulles, o figură cheie în comunitatea informaţiilor din SUA, care mai târziu a consolidat structura secretă a spionajului CIA direcţionat spre NSA (National Security Agency); jurnalistul Walter Lippmann, conducător şi fondator al The New Republic; o serie de avocaţi/jurişti ai corporaţiei J.P. Morgan; bancherul Otto H. Kahn şi Paul Moritz Warburg, ultimul un german bogat care a emigrat în Statele Unite şi în 1913 a creat şi a promovat legislaţia care a condus la crearea Băncii de Rezervă Federală (Federal Reserve Bank) – banca de bază privată a Statelor Unite care, de atunci, controlează structura financiară a SUA (şi astfel a unei bune părţi din întreaga lume).

indexbb

Când s-a încheiat cel de-al Doilea Război Mondial, Băncii de Rezervă Federală i s-au alăturat Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială, ambele concepute de strategii CRE la Conferinţa de la Bretton Woods în 1944.

Un alt membru al CRE şi unul dintre primii săi lideri a fost geograful Isaiah Bowman, preşedintele Societăţii Geografice Americane (American Geographical Society), care în 1919 a condus echipa de experţi care a redesenat harta Europei Centrale după Primul Război Mondial – proces arbitrar care a condus în timp la grave tulburări în Europa, care au provocat în cele din urmă cel de-al Doilea Război Mondial în 1939. Avocaţii CRE Owen D. Young (preşedinte al General Electric) şi Charles Dawes (al 30-lea vicepreşedinte al SUA) au promovat planurile de „refinanţare a datoriilor” pentru reparaţiile de război ale Germaniei, datorii impuse de Tratatul de la Versailles.

Directorii Băncii de Rezervă Federală şi membrii ai CRE au pus la cale maşinaţiunile financiare care au condus la criza financiară din 1929, care a provocat apoi Recesiunea. Liderii CRE au fost cei care, prin puternicele instituţii media aflate sub controlul lor, cum ar fi reţele radiofonice NBC, ABC şi CSB şi ziare precum The Washington Post, The Wall Street Journal, Chicago Tribune şi The New York Times, au convins şi au presat opinia publică să rupă izolarea neutră a Statelor Unite şi să îmbarce naţiunea într-un alt război european în 1939, aceasta fiind ceea ce ei au urmărit încă de la începutul anilor ’30.

Cel de-al Doilea Război Mondial

Chiar la începutul acestui teribil război civil european în care Statele Unite au luat parte doar formal până în 1941, membrii CRE au creat Grupul de Studii Război şi Pace, (War & Peace Studies Group) care a fost inclus în Departamentul de Stat şi care a dat direcţiile în politica externă a SUA, mai precis modul în care SUA a abordat relaţiile cu Germania, Italia, Japonia şi aliaţii acestora.

Mai târziu, au început să se pregătească deja pentru „Noua Ordine Mondială” care urma după război, adică după victoria previzibilă a Aliaţilor. În acest mod, CRE a proiectat şi a promovat crearea Naţiunilor Unite pentru a administra politica mondială şi supremaţia Statelor Unite în Era Nucleară. Tot CRE se află la originea unora dintre agenţiile economice cheie, cum ar fi FMI sau Banca Mondială, prin membri săi Alger Hiss, John J. McCloy, W. Averell Harriman, Harry Dexter White, Henry Kissinger şi mulţi alţii.

oval

Ceea ce am explicat a fost doar un exemplu din secolul trecut in ceea ce priveste manipularea pietelor financiare. Dar acest lucru se realizeaza foarte mult si in prezent. Sediul guvernului din City of London, este unul dintre punctele cheie a ceea ce se intampla aici,ritualul satanic este o parte importanta din subiectul urmator despre care vreau sa vorbesc, intr-o cu totul alta locatie, iar acest subiect este controlul mintii. Controlul mintii este fundamentul acestui lucru,in fata centrului global al controlului mintii, in centru retelei care il genereaza, iar acesta este Institutul Tavistock, nu departe de aici, aflat si acesta tot in Londra. Institutul Tavistock este centrul controlului mintii realizat la nivel global, al retelei care face cercetarile, creaza datele si promoveaza tehnicile pentru cei care se ocupa de controlul mintii.

Pentru ca de fiecare data cand citesti o noua stire, care este facuta sa te determine sa vezi lumea sau o persoana sau un eveniment intr-un anumit mod, iar tu accepti acea determinare si o iei ca fiind un adevar, esti deja controlat mental. De fiecare data cand vezi o reclama care te convinge sa cumperi ceva de care nu ai cu adevarat nevoie, esti controlat mental. Deci toate aceste tehnici sunt folosite tot timpul pentru a ne face sa gandim si sa ne comportam in felul in care
aceasta mana de oameni, aceasta clica, aceasta elita vrea.

Institutul Tavistock aflat in Londra. Aceasta retea a fost si este cea care coordoneaza programul de control al mintii din toata lumea atat la nivel de masa, cat si la nivel individual. Fundamentul acestei organizatii este acesta: ea a fost o parte din departamentul de razboi psihologic al armatei Angliei, si a fost dezvoltata de dr. John Rawlings-Reese. In lume au fost create alte ramuri ale acestei retele, una dintre ele aflandu-se la Stanford, in America. Impreuna, ele coordoneaza manipularea mentala in masa , cat si programarea oamenilor.

hqdefault

Pentru ca acest război psihologic de masă – pentru că despre asta este vorba în realitate – să reuşească, mass-media joacă un rol vital care nu poate fi subestimat. Mass-media este un instrument al cărui scop este să submineze şi să neutralizeze capacitatea de a gândi independent a populaţiei lumii. Acesta este rolul cheie al mass-mediei ca CNN, CBS, NBC, The New York Times, The Daily Telegraph, Le Figaró, FoxNews, The Economist, The Wall Street Journal, Corrieri della Sera, Le Monde, Washington Post, Time, Newsweek, US News & World Report, Business Week, Reuters, şi difuzorii lor locali în toate ţările, care sunt conduşi de oameni cheie aparţinând CRE sau altor organizaţi surori din SUA sau de oriunde altundeva.

Tavistock – un institut criminal de manipulare a maselor

Fondat în anul 1947, Institutul Tavistock este o organizaţie independentă non-profit, care îmbină cercetările din domeniul ştiinţelor sociale cu practica în sfera socială. Sub pretextul dezvoltării unor noi programe experimentale, în cadrul acestui institut s-au realizat o gamă largă de studii în domeniul sănătăţii, educaţiei şi dezvoltării comunităţii. Tavistock include domenii extrem de variate: antropologia, economia, comportamentul organizaţional, ştiinţele politice, psihanaliza, psihologia şi sociologia. Ideologia fundaţiilor americane a fost creată de Institutul Tavistock pentru Relaţii Umane din Londra.

tavistock-institute-children

În 1921, ducele de Bedford, care totodată era şi marchiz de Tavistock, a donat o clădire pentru Clinica Tavistock, clinică ce era destinată studiului efectelor pe care traumele suferite le aveau asupra soldaţilor britanici care supravieţuiseră Primului Război Mondial. Scopul era acela de a se stabili care era „limita de rezistenţă” a bărbaţilor aflaţi sub influenţa acestor traume. Aceste studii au fost realizate sub conducerea Biroului Britanic de Arme însărcinat cu Problemele Psihologice legate de Război – British Army Bureau of Psychological Warfare, comandat de Sir John Rawlings-Reese. Figurile cheie ale Clinicii Tavistock au creat apoi Institutul Tavistock pentru Relaţii Umane.

O reţea internaţională

Biroul central al Institutului Tavistock se află în Londra. Mentorul acestui institut, Sigmund Freud, s-a mutat în Anglia stabilindu-se în Maresfield Gardens, într-un castel pe care i l-a dăruit prinţesa Bonaparte. Munca de pionierat a Institutului Tavistock în ştiinţele comportamentale, având drept linii directoare teoriile freudiene şi controlul oamenilor, a consacrat acest institut ca centru mondial al ideologiei fundaţiilor. Reţeaua sa cuprinde acum: Universitatea Sussex din SUA, Institutul de Cercetări Stanford, Esalen, Institutul Tehnologic Massachusetts (MIT), Institutul Hudson, Fundaţia Heritage, Centrul pentru Studii Internaţionale şi Strategice din Georgetown, unde sunt instruiţi angajaţii departamentelor de stat, US Air Force Intelligence şi corporaţiile RAND şi Mitre. Personalul angajat al acestor corporaţii are obligaţia să treacă printr-un proces de îndoctrinare care se realizează într-una sau în mai multe instituţii controlate de Tavistock. O reţea de grupări secrete, Societatea Mont Pelerin, Comisia Trilaterală, Fundaţia Ditchley şi Clubul de la Roma sunt organizaţii care execută instrucţiunile primite de la institutul Tavistock.

Institutul Tavistock a dezvoltat tehnici de spălare a creierului, în masă, care au fost experimentate pentru prima dată pe prizonierii americani de război, în timpul războiului din Coreea. Experimentele realizate de acest institut în ceea ce priveşte metodele de control al mulţimilor au fost folosite în mare măsură asupra publicul american. S-a realizat astfel un asalt ascuns, imoral şi inuman asupra libertăţii umane, prin modificarea comportamentului individual cu ajutorul tehnicilor psihologice.

imagesbbv

Germanul Kurt Lewin, cunoscut şi drept fondatorul psihologiei sociale, a devenit directorul Institutului Tavistock în anul 1932. El a ajuns apoi în SUA în 1933, fiind unul dintre numeroşii nazişti care au fost „infiltraţi” acolo cu statutul de refugiaţi. Lewin a fost cel care a înfiinţat Clinica Psihologică Harvard, care, printre altele, a iniţiat campania de propagandă şi manipulare a publicului american împotriva germanilor şi de implicare a SUA în cel de-al Doilea Război Mondial.

În 1938, Roosevelt a realizat o înţelegere secretă cu Churchill, care a permis ca în timpul războiului SUA să fie subordonată Comitetului Executiv al Operaţiunilor Speciale (Special Operations Executive – SOE) englez. Înainte de a plasa Biroul de Servicii Strategice american (Office of Strategic Services – OSS), precursorul CIA-ului de astăzi, sub protecţia Comitetului Executiv al Operaţiunilor Speciale britanic, Roosevelt l-a trimis pe generalul Donovan, directorul OSS la Londra, pentru a fi supus procesului de îndoctrinare de la Institutul Tavistock. Aceasta a făcut ca întregul program al OSS şi apoi al CIA să funcţioneze sub ghidarea Institutului Tavistock.

Institutul Tavistock este cel care a comandat criminalele raiduri de bombardare în masă a civililor, iniţiate de Roosevelt şi Churchill, pentru experimentarea clinică a terorii în masă; au fost realizate rapoarte care înregistrau reacţiile acelor oameni, folosiţi pe post de „porcuşori de Guineea”. Tavistock şi tehnicile fundaţiilor americane au un singur ţel: să „spargă” limita puterii psihologice a individului şi să îl predea astfel, neajutorat, fără capacitatea de a se opune în vreun fel, dictaturii Noii Ordini Mondiale. Orice tehnică care duce la dezmembrarea unităţii familiei sau la implementarea din familie a unor principii religioase rigide sau legate de o aşa-zisă onoare, ori de un comportament sexual deviat, este folosită de către oamenii de ştiinţă ai Institutului Tavistock ca armă de control a mulţimilor.

imagesvvff

Metodele psihoterapiei freudiene induc tulburări mentale permanente în fiinţa care se supune unui astfel de tratament, prin destabilizarea caracterului acesteia. Victima acestor metode de degradare psihică este apoi sfătuită să „stabilească modalităţi noi de interacţiune personală”, care în realitate o debusolează, datorită lipsei relaţiilor personale stabile şi profunde în viaţa ei. Institutul Tavistock a dezvoltat o asemenea putere de influenţă în Statele Unite, încât nimeni nu poate ajunge să se afirme într-un domeniu, dacă nu a fost supus mai întâi îndoctrinării cu ştiinţa comportamentală promovată de Institutul Tavistock sau de filialele acestuia.

Henry Kissinger, a cărui ascensiune extraordinară la putere este inexplicabilă în alt mod, a fost, la rândul său, refugiat german şi elev al lui Sir John Rawlings-Reese. Dr. Peter Boure, psiholog al institutului Tavistock, l-a selectat pe Jimmy Carter pentru a fi candidat la Preşedinţia Statelor Unite, numai datorită faptului că acesta fusese supus unui program intensiv de spălare a creierului, administrat de Amiralul Hyman Rickover la Annapolis. Experimentul realizat în domeniul integrării rasiale obligatorii în Statele Unite a fost organizat de Ronald Lippert, membru al OSS şi director al programului de instruire a copiilor la Comisia de Relaţii Comunitare. Acest program avea scopul de a distruge sentimentul identităţii personale, precum şi cel al moştenirii rasiale a individului.

Prin intermediul Institutului de Cercetări Sociale, Tavistock controlează, printre altele, Asociaţia Naţională a Educaţiei. Institutul de Cercetări Sociale din cadrul Laboratorului Naţional de Instruire are rolul de a programa, prin spălarea creierului, personalităţile marcante din domeniul afacerilor şi din guvern.

Una din strategiile criminale folosite de institutul Tavistock este folosirea drogurilor. În cadrul sinistrului program MKULTRA realizat de CIA, unor oficiali CIA. Programul a demarat atunci când Sandoz AG, o firmă suedeză de medicamente, al cărei proprietar era S.G. Warburg Co. din Londra, a descoperit Acidul Lisergic (LSD). Consilierul lui Roosevelt, James Paul Warburg, fiul lui Paul Warburg – autorul Federal Reserve Act – şi nepot al lui Max Warburg – finanţatorul lui Hitler – a înfiinţat Institutul pentru Studii Tactice (Institute for Policy Studies) în vederea promovării acestei substanţe. Rezultatele nu s-au lăsat aşteptate: „contra-cultura” LSD din anul 1960 şi „revoluţia” studenţilor, care a fost finanţată de către CIA cu 25 de milioane de dolari.

O parte a finanţării proiectului MKULTRA a fost făcută din fondul Human Ecology; de asemenea, CIA l-a finanţat pe dr. Herbert Kelman, de la Universitatea Harvard, pentru realizarea unor experimente de control al minţii. În anii ’50, CIA a finanţat experimente în masă cu LSD, realizate în Canada. Dr. D. Ewen Cameron, preşedintele Asociaţiei Canadiene de Psihologie şi director al Spitalului Royal Victorian din Montreal, a primit sume enorme de la CIA, pentru a administra unui număr de 53 de pacienţi doze foarte mari de LSD şi a le înregistra reacţiile; pacienţii astfel drogaţi au dormit săptămâni în şir, după care au fost treziţi prin administrarea de şocuri electrice.

Toată baza de date a CIA ce cuprindea programul de testare a drogurilor, a fost distrusă la ordinul liderului programului MKULTRA. Datorită faptului că toate eforturile Institutului Tavistock sunt îndreptate pentru a produce periodic căderi psihice în masă, efectele programelor CIA sunt în mod evident tragice şi dramatice pentru populaţie.

Aceasta este moştenirea pe care au lăsat-o americanilor familia Warburg şi CIA-ul. Principalul lor agent de operare, Institutul pentru Studii Tactice, a fost fondat de James Paul Warburg; cofondatorul său a fost Marcus Raskin, protejatul lui McGeorge Bundy, preşedintele Fundaţiei Ford. Bundy l-a numit pe Raskin în postul de reprezentant personal al preşedintelui Kennedy în Consiliul Naţional de Securitate, iar în 1963 ei au fondat Students for Democratic Society, organizaţie prin care CIA a controlat răspândirea drogurilor.

tavistock-esalen

Institutul Tavistock administrează anual diferite reţele de fundaţii în SUA, în valoare de 6 miliarde de dolari, toate fondate din banii contribuabililor. Zece instituţii principale se află sub controlul direct al acestui institut care are 400 de filiale şi 3000 de grupuri de studii şi „think tank-uri”. Acestea au creat diverse programe pentru creşterea controlului exercitat asupra poporului american de către reprezentanţii Noii Ordini Mondiale. Institutul de Cercetări Stanford, învecinat cu Instituţia Hoover, operează anual cu 3300 de angajaţi şi 150 de milioane de dolari. Acesta conduce programele de supraveghere pentru Bechtel, Kaiser şi alte 400 de companii multinaţionale, precum şi vastele operaţiuni de spionaj ale CIA. Este cea mai mare instituţie de pe Coasta de Vest care promovează controlul minţii şi ştiinţele comportamentale.

Una din agenţiile cheie în transmiterea instrucţiunilor secrete primite de la Tavistock este Fundaţia Ditchley, fondată în 1957. Filiala americană a Fundaţiei Ditchley este condusă de Cyrus Vance, fost secretar de stat şi director al Fundaţiei Rockefeller şi Winston Lord, preşedinte al Consiliului de Relaţii Externe (Council on Foreign Relations), membru Bilderberg şi Skull & Bones. Soţia lui Winston Lord, Bette Bao Lord, la rândul ei membru al Consiliului de Relaţii Externe şi al Bilderberg, este preşedinte al Consiliului Freedom House. Acest consiliu este răspunzător de manipularea drepturilor creştinilor prin ridicarea problemei persecuţiei religioase.

Una dintre principalele, dar mai puţin cunoscutele, operaţiuni realizate de Fundaţia Rockefeller sunt tehnicile de control a mediului rural-agricol. Directorul acestei fundaţii, Kenneth Wernimont, a implementat programele Rockefeller de control al agriculturii în Mexic şi America Latină. Fermierii independenţi sunt o mare ameninţare la adresa Ordinii Mondiale, pentru că ei produc alimente pentru ei înşişi şi astfel producţia lor poate fi transformată în capital, ceea ce le conferă independenţă financiară.

Institutul Tavistock în Statele Unite

Planning Research Corporation, Arthur D. Little, G.E. „TEMPO”, Operations Research Inc. sunt doar câteva dintre cele aproximativ 350 de firme care se ocupă de cercetări şi sondaje şi fac recomandări guvernului. Ele sunt parte din ceea ce preşedintele Eisenhower a numit „un posibil pericol la adresa siguranţei publice, care ar putea deveni ea însăşi prizoniera elitei ştiinţifico-tehnologice.”

Brookings Institution se ocupă de ceea ce numesc „agenda naţională”. Ei sunt cei care scriu programele electorale ale preşedinţilor. Spre exemplu, au scris programul electoral „New Deal” (Noua Înţelegere) al preşedintelui Hoover, programul „New Frontiers” („Noi Frontiere”) al preşedintelui Roosevelt, programul Administraţiei Kennedy (devierea de la acest program fiind unul din motivele pentru care John F. Kennedy a fost omorât) şi programul „Great Society” („Societatea Măreaţă”) a preşedintelui Johnson. În ultimii 70 de ani, Brookings a dictat Guvernului Statelor Unite cum să-şi conducă afacerile şi îi dictează în continuare ce să facă.

Iranian_Christians_speak_during_a_panel_at_the_Hudson_Institute_in_Washington_DC_on_April_12_2013_Credit_Addie_Mena_CNA_CNA_US_Catholic_News_4_12_13 imageshhfe

Institutul Hudson are sarcina de a modela, prin manipulare în masă, felul în care americanii reacţionează la evenimentele politice şi sociale, felul în care gândesc, votează şi se comportă în general. Mare parte a activităţilor sale din domeniul militar sunt clasificate ca secrete de stat. Hudson este una dintre instituţiile Comitetului celor 300, care se ocupă cu spălarea creierelor. Unul dintre cei mai mari clienţi ai acestui institut este Departamentul de Apărare al Statelor Unite, care se ocupă de probleme privind apărarea civilă, securitatea naţională, politica militară şi controlul armamentului.

image001

National Training Laboratories (NTL) a fost fondat în 1947 de către membri ai reţelei Tavistock din Statele Unite. NTL a avut ca scop precis folosirea tehnicilor de spălare a creierului pe lideri ai guvernului, ai instituţiilor educaţionale şi ai birocraţiei corporatiste, prin metoda Tavistock, iar apoi de a-i folosi pe aceşti „lideri” fie pentru a prezida întâlniri de grup gen Tavistock în organizaţiile lor, fie pentru a angaja numai persoane antrenate în acest mod. Mecanismele interne ale operaţiunii NTL se axează în jurul unei forme degenerate de psihologie Tavistock, numită „dinamica grupului”, dezvoltată de agentul nazist al institutului Tavistock, Kurt Lewin, care s-a refugiat în Statele Unite în anii ’30 şi ai cărui studenţi au fondat NTL.

Într-un astfel de grup de spălare a creierelor , anumiţi indivizi provenind din medii sociale diferite şi având personalităţi diferite, sunt manipulaţi de un „lider de grup” în direcţia formării unui „consens” de opinii, obţinându-se astfel o nouă „identitate de grup”. Cheia acestui proces este crearea unui „mediu controlat”, în care se introduce factorul de stres (uneori numit disonanţă), pentru a da peste cap sistemul de valori al unui individ. Sub presiunea celorlalţi membrii ai grupului, individul „cedează” şi o nouă personalitate a acestuia iese la lumină, având un set de valori complet nou. Această experienţă ce degradează individul implică negarea faptului că ar fi avut loc vreo schimbare. În acest mod, individul este spălat pe creier fără ca el să ştie aceasta.

Universitatea Pennsylvania, Şcoala Wharton de Comerţ şi Finanţe înfiinţată de Eric Trist, reprezintă unul din „grupurile de experţi” ai Institutului Tavistock. Wharton a devenit pentru Tavistock unul dintre cele mai importante instrumente în cercetarea comportamentală. Wharton atrage clienţi cum este Departamentul Muncii – care învaţă la Wharton Econometric Forecasting Associates Incorporated, cum să producă statistici falsificate. Modelarea econometrică Wharton este folosită în peste 300 de companii din Statele Unite, Europa de Vest, inclusiv de Fondul Monetar Internaţional, Organizaţia Naţiunilor Unite şi Banca Mondială.

Institutul pentru Cercetări Sociale (Institute for Social Research) are printre clienţii săi Fundaţia Ford, Departamentul Apărării al SUA, Serviciul Poştal al SUA şi Departamentul de Justiţie al SUA. Dintre studiile sale enumerăm: „Semnificaţia umană a schimbărilor sociale”, „Tineretul în tranziţie” şi „Care este perspectiva americanilor asupra sănătăţii lor mentale”.

Photo-plenary-2

Institutul pentru Viitor (Institute For The Future) nu este un institut tipic pentru Tavistock, deşi este iniţiat de Fundaţia Ford. Institutul pentru Viitor proiectează schimbările care vor avea loc în următorii 50 de ani. În cadrul aşa-numitelor „dezbateri delphi” (delphi panels) se decide ce este normal şi ce nu, şi apoi sunt pregătite documentele necesare pentru ca guvernul să poată preîntâmpina apariţia unor grupuri de persoane „care ar putea crea dezordine civică”, adică grupuri care le-ar putea strica planurile.

Acest institut a recomandat de-a lungul timpului acţiuni cum sunt: liberalizarea legilor avortului, liberalizarea consumului de droguri, introducerea taxelor pentru maşinile care intră în spaţiul urban, predarea metodelor contraceptive în şcoli, impunerea înregistrării armelor de foc, transformarea consumului de droguri într-o încălcare non-criminală a legii, legalizarea homosexualităţii, realizarea controlului asupra tuturor zonelor numai de către stat, oferirea de prime pentru planificarea familială. Dar cea mai odioasă propunere a acestui institut, în stilul dictatorului Pol Pot din Cambogia, prevede noi comunităţi care să se stabilească în zona rurală, asemănătoare lagărelor de concentrare. După cum putem observa, în prezent multe dintre ţelurile lor au fost pe deplin realizate.

5df01a87-d857-4822-91fd-d579155bfc2a

Institutul pentru Studii Tactice (Institute For Policy Studies – IPS) este unul dintre „marii arbori” ai Institutului Tavistock. IPS i-a creat şi i-a recreat pe politicienii Statelor Unite, încă de când a fost fondat de James P. Warburg şi familia Rothschild. Reţeaua sa din America include Liga pentru Democraţie Industrială (League for Industrial Democracy). Printre jucătorii de frunte ai acesteia se află Jeane Kirkpatrick, fost ambasador SUA la Naţiunile Unite, Irwin Suall de la ADL, Eugene Rostow, negociator al controlului armelor, Lane Kirkland, Labor Leader şi Albert Shanker. IPS a fost cooptat de către Marcus Raskin şi Richard Barnett, în 1963, amândoi foarte bine instruiţi la Institutul Tavistock. Obiectivele IPS sunt cele stabilite de Institutul Tavistock.

IPS are o reţea de susţinători, consideraţi de public ca fiind independenţi, dar care de fapt acţionează împreună, în aşa fel încât congresmanii ajung să fie înconjuraţi din toate părţile de susţinători ai aceloraşi idei. În acest mod, IPS a fost şi încă este capabil să mânuiască cu succes, atât pe reprezentanţii independenţi, cât şi pe senatorii din Congresul american, determinându-i să voteze legile „în direcţia în care merg lucrurile”. Folosindu-se de oameni cheie din Congres, IPS s-a strecurat în infrastructura sistemului legislativ şi manipulează modul de funcţionare al acestuia.

IPS a devenit şi este şi în zilele noastre una dintre cele mai prestigioase organizaţii care controlează deciziile politicii externe, despre care oamenii de rând cred în mod prostesc că sunt luate de cei pe care i-au ales. Prin sponsorizarea activismului militar şi a abordărilor revoluţionare, prin manipulare, prin asedierea structurilor corporaţiilor. Philip Stern, unul din administratorii IPS, a fost preşedintele Fundaţiei Stern, iar directorul acesteia, David R. Hunter, a fost anterior oficial al Consiliului Naţional şi al Consiliului Mondial al Bisericilor.

Institutul de Cercetări Stanford (Stanford Research Institute)
Jesse Hobson, primul preşedinte al Institutul de Cercetări Stanford, a spus clar, într-un discurs ţinut în 1952, care este linia pe care o urmează institutul. Stanford poate fi descris ca una dintre „bijuteriile” Coroanei Tavistock, care conduce Statele Unite. Fondat în 1946, imediat după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, a fost condus de Charles A. Anderson, care a acordat o mare importanţă cercetărilor ce ţineau de controlul minţii şi de „ştiinţele viitorului”. Sub umbrela Institutului Stanford a fost inclusă Fundaţia Charles F. Kettering, care a dezvoltat Imaginile schimbătoare ale omului (Changing Images of Man), pe care se bazează mişcarea New Age.

Unele contracte ale Institutului Standford au fost iniţial centrate în jurul sistemului de apărare, dar pe măsură ce Stanford s-a dezvoltat, gama de servicii a acestuia s-a diversificat, acoperind şi alte organizaţii: Aplicaţiile Ştiinţelor Comportamentale în Biroul de Gestiune a Cercetărilor Ştiinţifice şi Tehnologice (Applications of Behavioral Sciences to Research Management Office of Science and Technology), SRI Business Intelligence Program, Departamentul Apărării al SUA, conducător al Cercetărilor în Apărare şi Inginerie (U.S. Department of Defense Directorate of Defense Research and Engineering), Departamentul Apărării al SUA Biroul Cercetărilor Aerospaţiale (U.S. Department of Defense Office of Aerospace Research).

Printre corporaţiile care caută serviciile Institutului Stanford se află şi Banca Wells Fargo, Bechtel, Hewlett Packard, Banca Americii, Corporaţia McDonnell Douglas, Blyth, Eastman Dillon şi Compania TRW. Unul dintre cele mai secrete proiecte ale Institutului de Cercetări Stanford a fost realizarea armelor chimice şi bacteorologice.

Institutul de Cercetare Stanford lucrează cu cel puţin 200 de organizaţii mai mici, care realizează cercetări asupra tuturor faţetelor vieţii americanilor. Aceasta este reţeaua ARPA şi ea reprezintă cel mai amplu efort de a obţine controlul asupra mediului înconjurător, asupra fiecărui individ şi a întregii naţiuni. În prezent, calculatoarele Stanford sunt conectate cu 2500 de calculatoare „surori”, incluzând CIA, Laboratoarele Telefonice Bell, Serviciile Secrete ale Armatei SUA, Biroul Serviciilor Secrete ale Marinei (ONI), Rand Corporation, Massachusetts Institute of Technology, Harvard şi UCLA (University of California, Los Angeles). Stanford este institutul cu rolul central în „biblioteca” ce clasifică toată documentaţia ARPA.

Pentagonul foloseşte adeseori dosarele principale ale SRI Business Intelligence Program şi probabil alte agenţii guvernamentale ale SUA fac la fel. Problemele de „comandă şi control” ale Pentagonului sunt rezolvate tot de Institutul Stanford.

În timp ce, de ochii lumii, toate aceste cercetări criminale se aplică doar în cazul armelor şi al soldaţilor, nu există absolut nicio garanţie că aceleaşi cercetări nu sunt aplicate la nivelul întregii populaţii civile.

Institutul de Tehnologie Massachusetts (Massachusetts Institute of Technology – MIT) şi Şcoala de Management Alfred P. Sloan (Alfred P. Sloan School Of Management)
Acest institut importat nu este recunoscut ca făcând parte din Tavistock SUA. Legătura dintre aceste două instituţii este ţinută secretă. Cei mai mulţi privesc MIT ca pe o simplă instituţie americană, dar această viziune este departe de adevăr.

Câţiva dintre cei mai importanţi clienţi ai MIT:

– American Management Association (Asociaţia Americană pentru Management);
– Committee for Economic Development (Comitetul pentru Dezvoltare Economică);
– GTE – General Telephone and Electronics;
– Institute for Defense Analysis – IDA (Institutul pentru Analiza Apărării);
– NASA;
– National Academy of Sciences (Academia Naţională de Ştiinţe);
– National Council of Churches (Consiliul Naţional al Bisericilor);
– Sylvania;
– TRW;
– U.S. Army (Armata SUA);
– U.S. Department of State (Departamentul de Stat al SUA);
– U.S. Navy (Marina SUA);
– U.S. Treasury (Trezoneria SUA);
– Compania Volkswagen.

Corporaţia RAND de Cercetare şi Dezvoltare (RAND Research and Development Corporation)
Fără îndoială că RAND este „think tank-ul” cel mai îndatorat Institutului Tavistock, iar pentru RIIA (Royal Institute of International Affairs) este cu siguranţă cel mai prestigios instrument de control al politicii Statelor Unite la toate nivelele. Tacticile specifice RAND au fost utilizate pentru realizarea politicii externe a SUA, pentru stabilirea programelor spaţiale, în politica nucleară a SUA, în analizele corporaţiilor, în cadrul sutelor de proiecte pentru armată, în cadrul CIA, în ceea ce priveşte folosirea drogurilor care afectează mintea (cum sunt Peyote şi LSD),  în cadrul acţiunii sub acoperire MKULTRA etc.

Fondatorul Corporaţiei RAND, Herman Kahn, a fondat în anul 1961 şi Institutul Hudson. În cartea sa, Educating for the New World Order (Educaţie pentru Noua Ordine Mondială), B.K. Eakman vorbeşte despre un manual de instruire pentru „agenţi de schimb”, realizat pentru guvernul SUA de către Corporaţia RAND.

Un alt manual, din 1971, intitulat Instruire pentru agenţi de schimb (Training for Change Agents), conţine numărul de contact al Biroului pentru Educaţie al SUA (U.S. Office of Education) şi are şapte volume de „studii pentru agenţii de schimb”.  El aparţine tot Corporaţiei Rand. Există de asemenea o mulţime de însemnări şi documente care atestă existenţa unor experimente şi metode de a „îngheţa” şi „dezgheţa” valorile morale şi sociale, de a „implementa schimbarea” şi de a transforma, prin diverse strategii de tipul „Tehnicii Delphi”, grupurile şi comitetele potenţial ostile, în grupuri „de cauciuc”,  obediente puterii.

Câţiva dintre clienţii RAND:

– American Telephone and Telegraph Company – AT&T (Compania Americană de Telegraf şi Telefon);
– Chase Manhattan Bank;
– International Business Machines – IBM ;
– National Science Foundation (Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă);
– Republican Party (Partidul Republican);
– TRW – Thompson Ramo Wooldridge Inc.;
– U.S. Air Force (Forţele Aeriene SUA);
– U.S. Department of Health (Departamentul Sănătăţii SUA);
– U.S. Department of Energy (Departamentul Energiei SUA).

Există literalmente mii de companii importante, instituţii guvernamentale şi organizaţii care folosesc serviciile RAND. Lista lor completă ar fi imposibil de redat. Printre specialiştii RAND există un grup de studiu care dictează când şi în ce direcţie se îndreaptă războiul termonuclear şi care realizează, în funcţie de concluziile sale, scenarii politice şi sociale care vor fi apoi implementate în societatea americană.

Toate aceste instituţii sunt printre cele care au instaurat Fundaţia Legii Uniforme (Uniform Law Foundation), al cărei rol este acela de a menţine instrumentul de conducere al afacerilor în interiorul Statele Unite, în limitele Codului Comercial Uniform (Uniform Commercial Code) stabilit de liderii  Noii Ordini Mondiale.

Constituirea Băncii Centrale a Americii

Alexander Hamilton, iluminist şi agent al bancherilor europeni, a emigrat în anul 1772 în SUA, unde s-a căsătorit cu fiica generalului Philip Schuyler, una din cele mai influente persoane din New York. În 1789, Hamilton a fost numit Secretar al Trezoreriei americane. Împreună cu Robert Morris, el a convins noul Congres să pună bazele Băncii Americii de Nord, aşa cum exista Banca Angliei în Marea Britanie. În acea perioadă, America avea o datorie externă de 12.000 de dolari (bani împrumutaţi de la Spania, Franţa, Olanda şi Germania) şi o datorie internă de 42.000 de dolari.

În 1790, Hamilton, care sprijinea ideea unui sistem bancar centralizat, a îndemnat Congresul să creeze o companie privată, care să aibă responsabilitatea exclusivă de a tipări bani. Planul său era de a crea un sistem bancar centralizat, cu sediul în Philadelphia şi sucursale plasate în cele mai importante oraşe. Aici urmau să fie depozitate fondurile guvernamentale şi taxele colectate de la populaţie. Această Bancă a Statelor Unite a avut iniţial un capital de 10 milioane de dolari, dintre care patru cincimi aparţineau unor investitori particulari, iar o cincime Guvernului. Banca Statelor Unite era administrată de un preşedinte şi de un comitet format din 25 de directori, dintre care 20 aleşi de către acţionari, iar cinci numiţi de Guvern. Practic, ea se afla sub control privat.

Puterea de a crea bani = puterea de a conduce guvernele

Ideea unui sistem bancar centralizat nu era nouă. Ea îi aparţinea lui William Paterson şi era aplicată în Marea Britanie încă din 1691. Aici, o singură companie privată avea dreptul să emită poliţe plătibile la cerere (adică tot bani de hârtie), ceea ce contravenea politicii de siguranţă a împrumuturilor bancare. Una din primele tranzacţii ale acestei companii fusese acordarea unui împrumut în valoare de 1,2 milioane de lire sterline, cu o dobândă de 8%, regelui William de Orange al Angliei, pentru a  finanţa războiul împotriva Franţei.

William Paterson a spus cu acest prilej: „Banca are avantajul de a încasa dobândă pe bani creaţi din nimic.” În aceeaşi ordine de idei, Reginald McKenna, ministru de finanţe al Marii Britanii, avea să spună 230 de ani mai târziu: „Băncile pot, şi chiar creează bani, iar cei care controlează creditul unei naţiuni, conduc politica guvernelor şi ţin în mâinile lor destinul oamenilor.”

Intenţiile elitiste şi scopurile reale, pentru care Hamilton milita în favoarea sistemului bancar centralizat, au ieşit la iveală atunci când el a afirmat că „toate comunităţile se împart în cei puţini şi cei mulţi. Prima categorie îi reprezintă pe cei bogaţi şi născuţi în familiile bune, iar cea de-a doua categorie este formată din marea masă de oameni. Oamenii sunt gălăgioşi şi schimbători, rar se întâmplă ca ei să judece singuri sau să descopere adevărul.”

În 1791, Thomas Jefferson (cel de-al treilea preşedinte al SUA) a spus: „Pentru a ne păstra independenţa, nu trebuie să le permitem conducătorilor noştri să ne împovăreze continuu cu datorii. Dacă acceptăm asemenea datorii, vom fi taxaţi pentru mâncare şi băutură, pentru nevoile noastre şi pentru confortul nostru, pentru muncă şi pentru distracţii. Dacă putem împiedica Guvernul să risipească munca oamenilor, sub pretextul că le pasă de ei, atunci aceştia (oamenii) vor fi fericiţi.”

„Instituţiile bancare sunt mult mai periculoase pentru libertatea noastră decât armatele” – Thomas Jefferson

Chiar dacă Thomas Jefferson şi James Madison (care mai târziu a devenit cel de-al patrulea preşedinte al Americii) s-au opus acestui proiect, el a fost totuşi  aprobat de Congres, pe 25 februarie 1791. Împreună cu Aaron Burr, Alexander Hamilton a fondat în New York compania Manhattan Co., care a devenit o instituţie bancară extrem de prosperă. În 1955 aceasta se va uni cu Banca lui Rockefeller, Rockefeller’s Chase Bank, de unde va rezulta Chase Manhattan Bank.

În 1801, când Thomas Jefferson a devenit preşedinte, el s-a opus existenţei instituţiei bancare, considerând-o împotriva Constituţiei, însă cu ocazia primei reînnoiri a legilor decizia lui a fost anulată. Nathan Rothschild, preşedintele Băncii Angliei, a înţeles valoarea potenţialului Americii şi a acordat împrumuturi câtorva state, devenind astfel bancherul oficial al Guvernului Statelor Unite.

Pentru că fusese cel care sprijinise Banca Americană, Rothschild i-a avertizat: „Dacă nu se adoptă legi de acceptare a sistemului bancar centralizat, Statele Unite se vor trezi într-un război dezastruos.” Apoi a ordonat trupelor engleze „să le dea o lecţie americanilor neruşinaţi şi să-i readucă la statutul de colonie.” Aceasta a adăugat la războiul din 1812, un al doilea război cu Anglia, care a dus la creşterea datoriilor externe ale SUA la 127 de milioane de dolari.

În ianuarie 1815, Thomas Jefferson îi scria lui James Monroe (care mai târziu a devenit cel de-al cinci lea preşedinte al SUA): „Dominaţia pe care instituţiile bancare o exercită asupra minţilor cetăţenilor noştri trebuie să fie înlăturată, altfel ne va sfărâma.”

În 1816, Jefferson i-a scris lui John Tyler (care a devenit apoi al zecelea preşedinte al SUA): „Dacă poporul american va permite vreodată băncilor particulare să controleze emiterea de bani, mai întâi prin inflaţie şi apoi prin deflaţie, atunci băncile şi corporaţiile care se vor dezvolta peste tot îi vor deposeda pe oameni de toate proprietăţile, până când urmaşii acestora vor constata că nu mai au adăpost pe pământul pe care strămoşii lor l-au stăpânit cândva. Eu cred că instituţiile bancare sunt mult mai periculoase pentru libertatea noastră decât armatele. Dreptul de emitere a banilor ar trebui să fie luat de la bănci şi restituit Guvernului, căruia îi aparţine de drept.”

Banca Centrală, puterea din spatele puterii

În mai 1816, preşedintele James Madison a semnat o lege care permitea crearea unei Bănci a Statelor Unite. Inflaţia, datoriile împovărătoare şi lipsa unei instituţii de încasare a taxelor au fost doar câteva din motivele aduse în sprijinul luării acestei decizii. Noul proiect de lege a permis administrarea situaţiilor economice pentru încă 20 de ani, creşterea rezervei de capital la 35 de milioane de dolari, autorizarea creării de filiale bancare şi emiterea bancnotelor cu valoare minimă de cinci dolari. Noua bancă avea acum puterea de „a controla întreaga structură fiscală a ţării”. Aceasta a fost condusă de către iluminaţii masoni, prin intermediul bancherilor internaţionali „de primă clasă” John Jacob Astor, Stephen Girard şi David Parish (agentul vienez al clanului Rothschild).

În 1819, instituţia bancară a fost declarată constituţională de către John Marshall de la Curtea Supremă de Justiţie (care era mason), care a afirmat că Congresul deţine puterea secretă de a crea bănci.

Oamenii au început să vadă astfel cât de multă putere deţine de fapt instituţia bancară, motiv pentru care, la alegerile prezidenţiale din 1828, voturile s-au îndreptat cu precădere spre candidatul Andrew Jackson, a cărui deviză era: „Lăsaţi oamenii să conducă”. Jackson a afirmat că „întrucât Congresul are dreptul prin Constituţie să emită bancnote, atunci Congresul este cel care trebuie să facă acest lucru şi nu alte persoane sau întreprinderi cărora le este transmis acest drept.” Jackson spunea despre controlul exercitat de sistemul bancar centralizat că „acesta va fi deţinut de doar câţiva oameni, în detrimentul celor mulţi, în primul rând prin controlul asupra muncii şi asupra câştigului poporului.”

În timpul campaniei prezidenţiale din 1828, Jackson a afirmat într-un discurs susţinut în faţa unui grup de bancheri: „Sunteţi o cloacă de vipere. Intenţionez să vă înving şi cu ajutorul lui Dumnezeu cel atotputernic, voi reuşi.” El a mai spus că „dacă oamenii ar înţelege marea nedreptate pe care o realizează sistemele bancare centralizate, ar porni imediat o revoluţie.” Jackson susţinea că dacă Banca va continua să controleze „circulaţia monetară, să încaseze banii publici şi să ţină sub puterea ei mii de oameni, atunci situaţia va deveni foarte gravă.”

Clanul Rotshcild a finanţat ambele tabere ale războiului de secesiune

În anul 1837, clanul Rothschild a trimis un alt agent în America, August Belmont. Vorbea cursiv engleza, franceza şi italiana. Misiunea lui era aceea de a stârni încurcături financiare în cadrul băncilor din zona de sud a Americii. El a preluat conducerea unei bănci din New York şi a ajuns să fie un personaj important în cercurile financiare bancare. August Belmont a devenit mai târziu consilierul financiar al preşedintelui.

În 1857, „iluminaţii” (francmasoni) s-au adunat la Londra pentru a hotărî soarta Americii. Era nevoie ca ei să creeze un incident, care să le permită instaurarea unui sistem bancar centralizat, şi cel mai eficient părea a fi un război, deoarece războaiele sunt scumpe şi Guvernele trebuie să facă împrumuturi mari pentru a le putea plăti. Nu putea fi vorba de un război cu alte state: Canada şi Mexicul nu erau suficient de puternice; Anglia şi Franţa erau mult prea departe, iar Rusia nu se afla sub controlul lor. Astfel, „iluminaţii” au decis „să dezbine şi să cucerească”, creând conflicte între zona de nord şi zona de sud a Americii. Zona de nord a devenit o colonie britanică, anexată Canadei şi controlată de Lionel Rothschild, în timp ce zona de sud i-a fost dată lui Napoleon al III-lea al Franţei, fiind controlată de James Rothschild.

Pentru a produce o slăbire a forţelor unioniste americane, iluminaţii s-au folosit de grupul extremist sudist al „Cavalerilor Cercului de Aur”, format în 1854 de George W. L. Bickley cu scopul de a crea tensiuni rasiale în toate statele, prin introducerea sclaviei. Printre membrii activi ai acestui grup masonic erau Jefferson Davis, John Wilkes Booth şi Jesse James (un mason care, după ce a furat aur din bănci şi companii miniere, a investit aproape 7 miliarde de dolari în statele din vest, cu scopul de a isca un al doilea război civil).

Abraham Lincoln a anunţat: „Coaliţia, fiind prea puternică pentru a fi suprimată de acţiunile paşnice ale Guvernului, a preluat conducerea unor state din sud.” Lincoln a blocat porturile de pe coasta Americii pentru a proteja furnizorii, pentru ca aceştia să ajungă cu bine în Europa. Clanul Rothschild a finanţat zona de nord prin reprezentanţii săi August Belmont, Jay Cooke, J., W. Seligman & Co. şi Speyer & Co.

Judah P. Benjamin a fost de asemenea un agent al clanului Rothschild, şi a devenit Secretar de Stat al Confederaţiei sudiste în anul 1862. Asociatul său, John Slidell (unchiul soţiei acestuia era August Belmont) a fost reprezentantul Confederaţiei în Franţa. Fiica lui Slidell a fost căsătorită cu baronul Frederick D´Erlanger din Frankfurt, care era rudă cu familia Rothschild. Slidell a fost reprezentantul zonei de sud şi a împrumutat bani de la familia D´Erlanger pentru a finanţa Confederaţia.

Lincoln şi rezolvarea crizei financiare, fără ajutorul bancherilor internaţionali

La sfârşitul anului 1861, Anglia a trimis 8000 de soldaţi în Canada, iar în 1862, în Veracruz, Mexic, au debarcat trupe engleze, franceze şi spaniole, pentru a colecta banii pe care îi datora Mexicul. În aprilie 1861, ambasadorul Rusiei în America a informat Guvernul: „Anglia va profita de prima ocazie pentru a recunoaşte separarea statelor americane, iar Franţa îi va urma exemplul.” În ziua de 10 iunie 1863, generalul francez Elie-Frederic Forey, cu ajutorul a 30.000 de soldaţi francezi, a preluat conducerea oraşului Mexic, ajungând să controleze aproape întreaga ţară.

tumblr_inline_mui3igW6oI1riiuei

Acest Imperiu GLOBAL isi are centrii sai de putere in trei locatii de pe planeta: centrul financiar (CITY OF LONDON locul de unde va scriu cu drag aceste ganduri ale mele) , centrul militar (Washington DC) si centrul propagandistic-religios (VATICAN).

In secolele XVI – XVII khazarii, prin intermediul familiei ROTHSCHILD, dau cea mai inteligenta si cruda lovitura economiei mondiale de atunci preluand-o in urma unui conflict creat de ei. LA acel moment IMPERIUL BRITANIC era cea mai puternica structura militara si economica de pe planeta. Controla CHINA si INDIA (tarile cu cea mai mare populatie si de atunci si de acum), precum si teritoriul actual al USA. Pe teritoriul Imperiului Britanic Soarele nu apunea niciodata.

Evident era un sistem piramidal, centralizat cu punctul sau de maxim la LONDRA de unde deciziile economice si militare schimbau soarta popoarelor. Preluand controlul economic al IMPERIULUI BRITANIC a fost o problema de timp pana cand au preluat si controlul politic al acestuia. Avand controlul politic evident ca au detinut si puterea militara. Apoi procesul accelerat de GLOBALIZARE insemnand transformarea tuturor tarilor in colonii pentru a fi exploatate a fost demarat. Modul simplu dar malefic prin care s-a executat aceasta cucerire s-a datorat PRELUARII MONOPOLULUI TIPARIRII DE MONEDA.In tot acest interval, incepand cu secolul XVII pe teritoriul actualei FEDERATII RUSE se petrece o evolutie care la un moment dat nu va fi ignorata de catre IMPERIUL GLOBAL.

imagesbh

Motivul pentru care s-a executat la inceputul secolului XX lovitura de stat bolsevica si asasinarea intregii familii ROMANOV a fost ca tarul NICOLAE al II lea nu a vrut ca BANCA CENTRALA A RUSIEI sa fie sub controlul si in stapanirea familiei ROTHSCHILD. La acel moment probabil ca era singura tara din EUROPA care avea independenta monetara. Familia ROMANOV este asasinata si bolsevicii (khazarii vorbitori de limba rusa) preiau controlul RUSIEI aruncand tara in haos. STALIN este cel care opreste pentru o perioada acest declin si face curatenie in toate structurile statului redand partial RUSIA poporului sau. O noua lovitura de stat se petrece in 1991 si RUSIA, de data aceasta FARA CONTROLUL TIPARNITEI DE BANI, ajunge pe mana unei papusi schizofrenice si betive care pana in 1999 aduce iar RUSIA aproape de secolul XV. PUTIN este reactia sistemului imunitar rusesc la agresiunea khazara.

La fel si CEAUSESCU. Zone diferite de pe planeta, istorii si specific national diferit, momente si contexte diferite, aceeasi cauza: CONTROLUL TIPARNITEI CU BANI (SI MONOPOLUL) TREBUIA PASTRAT CU ORICE PRET DE CATRE IMPERIUL KHAZAR.

Puterea acestui IMPERIU se bazeaza pe faptul ca oamenii sunt dependenti de o marfa pe care doar ei o AU: BANII. In acesta consta PUTEREA APROAPE DIVINA, ABSOLUTA a Imperiului KHAZAR. Pe dependenta aproape absoluta a oamenilor de folosirea banilor. Ultimii pasi pentru controlul total sunt FOLOSIREA CIPURILOR PENTRU IDENTIFICARE si ELIMINAREA MONEDEI CU SUPORT FIZIC. Ambele masuri sunt necesare iar daca UMANITATEA va permite acest fapt NU VOM MAI AVEA SANSA LIBERTATII NICIODATA.

Pentru ca mecansimul CRIZEI este parte INTRINSECA a SISTEMULUI DE SCLAVIZARE FINANCIARA al PLANETEI. Se creeaza de un grup restrans o marfa monopol de care toata planeta are nevoie si fara de care nu poate functiona. Nu, nu este petrolul si nici sexul! Este moneda fie ea dolar, leu, rubla, lira, franc, yuan. Ca o ironie in LONDRA chiar linga cladirea Bancii Nationale a Angliei este cladirea Bancii Nationale a CHINEI.Asta probabil ca nu cumva sa credem vreodata ca CHINA poate lua decizii impotriva STAPANILOR SAI.

Se arunca pe piata aceasta marfa, care sunt banii, si brusc niste bucati de hartie colorata CAPATA VALOARE: poti schimba aceste hartii moarte pe apa, petrol, mincare, casa, transport, educatie, sanatate. Tot ceea ce are omul nevoie. Daca aceasta economie planetara nu era in asa de hal de dependenta de drogul numit BAN atunci nici aglomerarile urbane nu ar fi fost posibile.Ramaneau niste simple targuri fara sa se transforme in puscarii de lux cu milioane de prizonieri. Dupa un timp se retrage aceasta marfa de pe piata si brusc oamenii schimba pe un raport total defavorabil lor TOT CEEA CE AU: case, masini, terenuri, organe interne, libertate.

interalfainfowarsbrazil4

Cand se atinge un prag de disperare si saracie OLIGARHIA FINANCIARA A PLANETEI din nou trimite pe piata marfa pe care doar EI AU DREPTUL SA O PRODUCA si brusc oamenii redevin aparent la conditii decente de viata pentru ca o noua criza , ingineriata matematic, sa apara. Criza de data aceasta nu mai are scopul SPOLIERII cetatenilor planetei intrucat IMEPRIUL GLOBALIST si-a adjudecat majoritatea teritoriilor planetare. Foarte putine tari se zbat sa ramana semi-independente captive fiind acestui SISTEM de dominare si control absolut.

Singura tara care are toate atuurile sa reziste si sa evolueze in fata acestei NOI ORDINI MONDIALE este FEDERATIA RUSA. Fiindca specificul acestui popor este LIBERTATEA chiar libertatea de a nu progresa conform standardelor noastre “moderne”. Tristetea mea este ca si romanii au aceasta sansa, insa ca efect al colonizarii fortate din ultimii 25 de ani in mentalul colectiv a intervenit o stare de semicoma care nu permite IESIREA DE SUB JUG. 2000 de ani lupta romanilor a fost pentru LIBERTATE insa inamicii nu aveau arma numita PROPAGANDA pentru a tine sub control pasalicul romanesc.

De aceea romanii au asteptat iar la niste momente providentiale au lovit mereu invadatorul. Astazi poporul roman asteapta cuminte sacrificarea la abator semn ca ASOMAREA (lovitura scurta in creierul mic pentru ca animalul sacrificat sa nu fie constient cand i se taie gatul) s-a produs deja.

Totusi eu imi mentin optimismul idiot ca aceasta natie nu va ajunge la cutitul macelarului sau in ultimul moment macelarul se va impiedica si va cadea in propriul sau intrument al muncii. Toate crizele politice si militare (razboaie) au in subsidiar aceeasi cauza: DECIZIA CELOR CARE CONTROLEAZA MONOPOLUL TIPARIRII DE BANI. Pentru ca popoarele, indiferent ca sunt americani, rusi, iranieni, palestinieni, sirieni, chinezi sau romani, sa aiba sansa la LIBERTATE ele trebuie sa recastige DREPTUL DE A-SI TIPARII PROPRIA MONEDA.

Orice guvern sau conducere care nu are controlul MARFII numita MONEDA nu poate avea pretentia controlului. Face doar figuratie.

thinkagain.ro

Atunci cand veti face turul Londrei, uitandu-va la blazoanele familiilor aristocrate. Illuminati sunt de fapt aceste 13 linii genealogice care sunt toate familiile regale din Europa si Anglia.

PS.

Atunci cand veti face turul Londrei, uitandu-va la blazoanele familiilor aristocrate. Illuminati sunt de fapt aceste 13 linii genealogice care sunt toate familiile regale din Europa si Anglia.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s