Occidentali în special Americanii fură mai mult din România decât românii

Imperiul anglo-american

Puterile capitalismului financiar au avut un alt scop de anvergură, nimic mai puţin decât să creeze un sistem mondial de control financiar în proprietate privată, capabil să domine sistemul politic din fiecare ţară şi economia lumii ca întreg. Acest sistem a fost conceput pentru a fi controlat într-un mod feudalist de către băncile centrale ale lumii, acţionând în mod concertat prin acorduri secrete, la care ajung prin întâlniri şi conferinţe private frecvente.

Caroll Quigley – „Tragedy And Hope” (Tragedie şi speranţă)

După 25 de ani de când Nicolae Ceauşescu. a fost asasinat de către forţele oculte ale masoneriei şi a unor grupări mondiale malefice, România se află în starea de AGONIE. Toţi imperialiştii, mafioţii economici, trădătorii de ţară, capitaliştii lacomi şi avizi după putere, aceştia sunt ce-i care conduc. Capitalismul se simţea ameninţat , eram singura ţară din lume fără datorii externe şi iată că atunci forţe obscure, trădători ai neamului românesc, masoni şi alte grupări oculte, activişti ai Noii Ordini Mondiale, au recurs la asasinarea lui Ceauşescu,pentru a fura munca noastră şi toate bunurile ţării , dezbinându-ne între noi, înrobindu-nă, şi luând orice putere de a ne mai răscula pe viitor împotriva lor. Nu ne-au luat doar ţara, ne-au furat personalitatea, demnitatea, onestitatea, curajul, unitatea de neam.

Uniunea Europeană,SUA este asasinul real al României şi cu adâncă durere în suflet, ne-am pierdut identitatea şi umanitatea în care am trăit liberi dar nu am ştiut până ce aceşti huligani ne-au păcălit cu o libertate falsă şi perversă.

În primăvara lui 1989, Nicolae Ceauşescu a anunţat că România şi-a încheiat plata datoriei şi nu mai este nimănui datoare. Mai mult, Ceauşescu a făcut să se voteze o lege prin care i se interzicea guvernului român să mai apeleze la credite străine, să se îndatoreze, aşadar. Totul având drept scop să ferească ţara, în viitor, de riscurile pe care cu atâtea sacrificii le-a înfruntat în anii ’80, anii atât de cumpliţi pentru noi toţi, când Ceauşescu, somat de creditori, a angajat societatea românească în cursa contra-cronometru de plată a datoriilor. Mi-aduc bine aminte de tonul cu care „Europa liberă” a comentat la început, această situaţie: ni se prevedea un faliment total, falimentul unor neputincioşi, al unor prăpădiţi care au contractat, cu inconştienţă, datorii peste puterile lor de a le returna! Iar faptul că paralel cu plata datoriilor se continuau giganticele investiţii – canale de navigaţie, centrală atomică, metrou, noul centru civic, hidrocentrale, case şi apartamente, străzi , oraşe, fabrici şi uzine, terenuri agricole, ferme şi toate de care vă mai amintiţi etc.

Părea dovada certă a nebuniei megalomane a lui Ceauşescu şi a laşităţii noastre că îl suportăm! Prin anii ’87 – ’88, tonul „Europei Libere” a devenit altul: i se reproşa acum lui Ceauşescu nu incapacitatea economiei româneşti de a-şi plăti cheltuielile, ci i se reproşa însuşi faptul că ne plătim datoriile, căci aceasta ar fi fost o mare prostie, zicea alde d-l Orăscu, doar toate celelalte ţări trăiesc bine mersi fără să-şi achite creditele primite, ci numai dobânzile. Am constatat astfel, cu mare uimire, că în loc să fie apreciată ca un act de corectitudine, plata datoriilor înfuria anumite persoane sau instituţii, stârnea comentariile cele mai înveninate.

Cugetând oareşicât, am înţeles un adevăr simplu despre cei care trăiesc din a-i împrumuta pe alţii, despre cei care trăiesc din câştigul astfel realizat, adică cămătarii: bancherii te împrumută nu ca să le restitui cât mai repede banii, ci ca să le rămâi la nesfârşit dator, plătindu-le cu regularitate numai dobânzile. Drept care mă întreb cu maximă ingenuitate: ce s-ar întâmpla cu finanţa mondială dacă toate ţările ar proceda cum a procedat România în primăvara anului 1989?

Să ne imaginăm că toţi datornicii şi-ar plăti datoriile şi ar hotărî, prin lege, să nu mai facă alte datorii! În ce s-ar transforma sumele imense ce s-ar aduna astfel în depozitele băncilor dacă nimeni nu va mai apela la bănci, să se împrumute! În ce altceva decât în mari grămezi de hârtie inutilă?! Cu alte cuvinte, România devenise, în primăvara anului 1989, o mare primejdie pentru finanţa mondială, pentru cei dedulciţi la traiul din camătă, trai nemuncit! Primejdia constând în puterea exemplului, a forţei de contagiune pe care ar fi putut-o avea „modelul românesc”! Mi-am dat seama de asta şi din înverşunarea deplasată cu care „Europa Liberă” a comentat momentul eliberării României de povara datoriilor externe. Nimeni, în Occident nu s-a grăbit să ne felicite. Dimpotrivă! Iar când Ceauşescu şi-a exprimat dorinţa, dar şi putinţa ca România să iasă pe piaţa de credite, acordând împrumuturi cu o dobândă mult mai mică decât cea îndeobşte practicată, pentru a dovedi astfel umanismul societăţii pe care o reprezenta, mi-am dat seama, cutremurat, că Nicolae Ceauşescu, săracu’, şi-a semnat sentinţa de condamnare la moarte!

Cred că acest gest, de sfidare şi de demascare a marii finanţe mondiale, a dus cel mai mult la acea concertare de forţe care au reuşit, profitând de generozitatea şi puterea de sacrificiu a tineretului român, nu numai să-l dea jos pe Ceauşescu de la putere, dar să-l şi pedepsească personal, fizic, pentru insolenţa sa. Cu consecinţa, „firească”, a revenirii României, cuminţită, în rândurile ţărilor îndatorate până la gât marii finanţe, dând astfel putere de contagiune altui exemplu: cine va mai încerca vreodată, în Europa de Est sau în Africa, în America Latină sau în Asia să procedeze ca Nicolae Ceauşescu, ca el s-o păţească!

Tare aş fi curios să ştiu cât a costat această debarcare a lui Ceauşescu,CIA-ul, la ale cărui servicii a apelat marea finanţa mondială, este o instituţie serioasă, care ţine la preţ! La fel şi celelalte. Mai puţin securitatea română, care, bucşită cum era cu imbecili la toate nivelurile sale, nu este exclus să-şi fi dat concursul pe gratis, din… patriotism, convinsă că se pune în slujba poporului român! De plătit, fireşte, noi vom plăti costul înlăturării lui Ceauşescu şi-l vom plăti înzecit, însutit, înmiit, poate.

Aşa nerod şi troglodit cum ne plăcea nouă să-L credem pe Ceauşescu, acesta a înţeles totuşi un lucru pe care noi, mult mai deştepţi cum ne-a făcut revoluţia, ezităm să-l recunoaştem, ca să nu ne facem de rîsul lumii. Adică ezităm să-i recunoaştem lui Ceauşescu vreun merit, cât de neînsemnat. Eu unul i-aş recunoaşte deci lui Ceauşescu şi unele merite, măcar pe acela de a fi înţeles relaţia strânsă, în lumea de azi şi de mâine, între suveranitatea naţională şi mărimea datoriei externe a unui stat.

Chiar nu au înţeles guvernanţi trădători că este un procedeu tot mai primitiv pentru sensibilitatea omului modern, tot mai desuet şi mai ineficient? Mult mai curată se dovedeşte a fi agresiunea financiară, arma cea mai subtilă şi mai productivă la acest sfârşit şi început de mileniu! Drept care, în locul acestora şi în acelaşi scop, pământul este bântuit în lung şi în lat de experţii financiari ai Fondului Monetar Internaţional, ai Băncii Mondiale pentru, sanchi… Dezvoltare, şi alte „agenturi”! Asta, fireşte, după ce prin diverse mijloace, inclusiv propulsarea de agenţi ai marii Finanţe în fotolii ministeriale ori prezidenţiale, ţara vizată este adusă în situaţia de a cere ea însăşi, cu căciula în mână, împrumuturi şi investitori străini (hoți).

În caz contrar se aplica scenariul ţărilor arabe, atunci când paraziţii pământului rămân fără resurse de orice fel. (La drept vorbind, ce este investiţia străină altceva decât un împrumut pe care te obligi să nu-l mai returnezi, ci doar să-i plăteşti creditorului dobânzile?) Astfel că suveranitatea noastră naţională, de care se umflă-n piept Constituţia română încă de la primele rânduri, în curând va fi, numai vorbe în vânt! Declaraţiile trădătorului Băsescu, care sugerează predarea suveranităţii în mâinle asa -zise a Statelelor Unite ale Europei . Apoi cedarea munţilor de aur (sute de mii de tone), după ce s-a sabotat deja ţara de resursele de petrol, gaze naturale, apele minerale, păduri şi altele.

Va fi cel mai trist neadevăr din câte neadevăruri cuprinde Constituţia României, săraca!… Căci s-a ajuns la o situaţie paradoxală şi extrem de primejdioasă pentru un viitor românesc al copiilor noştri: deşi noi, în România, ne îndreptăm spre o “economie” de piaţă, deşi ne privatizăm care mai de care, grăbindu-ne să lichidăm proprietatea şi economia de stat, datoria externă care se acumulează în această perioadă de privatizare nu are şi ea un caracter privat, ci este o datorie de stat, a ţării, a poporului român! Cum şi când se va achita de aceste datorii statul român, de vreme ce rolul şi puterea sa în economia noastră urmează să se diminueze în mod sistematic şi programat’?

Cine a programat această cacealma a privatizării în folosul oricui, numai în folosul ţării nu?! Sigur, vor sări câţiva deştepţi să ne aducă aminte că şi guvernul S.U.A., statul american, deci poporul american, are câteva sute de miliarde de dolari datorii faţă de aceeaşi finanţă mondială, care de fapt sunt 1500 de miliarde de $ faţă de aceleaşi bănci la care suntem şi noi, din nou, datori! Si uite unde s-a ajuns. Dar, vor uita acei deştepţi să ne precizeze, neştiutori cum suntem, că acele bănci sunt bănci americane, occidentale, interesele lor – ale băncilor şi ale statului american fiind foarte coincidente!

Nu am nimic împotrivă să se îndatoreze statul român la Banca Naţională a României, însa ma întreb acum : Oare mai este a României?! Au dus tot aurul în afara ţării, cică ca să aibă credibilitate, 100 de tone de aur s-au evaporat din Banca Natională a României, unde este aurul nostru? Să se îndatoreze la noi în ţară şi să-i punem noi condiţiile în care acceptăm creditarea!

Fireşte, Ceauşescu trebuia dat jos! Şi încă cu mult înainte de decembrie 1989! Şi cel mai bine era dacă s-ar fi dat singur la o parte! Din păcate, aşa cum s-au petrecut lucrurile, de dispariţia lui Ceauşescu nu a ajuns să profite poporul român, aşa cum era firesc, adică să profite cei ce au suferit de pe urma lui Ceauşescu, ci au ajuns să profite duşmanii neamului românesc, aceiaşi care profitaseră şi în anii grei când, prin corvoadă naţională, le-am plătit îndoit şi întreit creditele cu care ne-au momit şi ne-au pricopsit în anii ’70! Acum, când scăpaţi de datorii, se cuvenea să trăim şi noi ca oamenii, ne-am trezit iar cu ei pe cap, cu aceiaşi binevoitori capitaliști, neoliberali, veniţi din occident să ne dicteze cum să se facă reforma!

Această turnură tragică a lucrurilor de după decembrie 1989,a fost posibilă prin acţiunea criminală, repet: acţiunea criminală a unor persoane ce pot fi nominal identificate! Scopul principal al acestora a fost, în modul cel mai clar, să aducă din nou România în rândurile ţărilor îndatorate la finanţa mondială. Adică scopul urmărit şi, în parte, deja atins, a fost pierderea suveranităţii naţionale româneşti. Au azmuţit asupra noastră o mână de exaltaţi maghiari sau secui şi noi am crezut că aceştia sunt cei ce atentează la suveranitatea naţională a românilor.

Din nefericire ” savanţii ” care au gândit Constituţia României nu au fost nici ei mai deştepţi, astfel că nu şi-au pus problema suveranităţii naţionale decât în termenii constituţiilor din secolul al XIX-lea, făcând din Constituţia noastră un corect compendiu al acestor texte. Nici un semn din partea acestor autori că ar fi înţeles adevăratele primejdii, de azi şi de mâine cu care se confruntă ŢARA.

Acesta fiind unul din motivele pentru care am votat împotriva acestei constituţii.
Conchid: merită sprijinite numai acele forţe (partide) politice care îşi propun să ferească ţara şi poporul nostru de povara şi primejdiile ascunse în teancul de dolari al îndatorării la alţii. Există aceste forţe?

Cuvintele care au distrus România

Pe parcursul celor două decenii de „democraţie” s-au vehiculat în mass-media şi pe buzele politicienilor şi cohortelor de analişti, specialişti şi comentatori habarnişti, o serie de cuvinte şi sintagme, care treptat au intrat în conştiinţa publicului şi au devenit un soi de lozinci şi limbaj de lemn al dezinformării.

Am avut parte, în toţi aceşti ani, de: tranziţie, economie de piaţă, privatizare, reformă, liberalizare, mecanisme de piaţă, globalizare, aderare, integrare europeană, drepturile minorităţilor, descentralizare, acord stand-by, stabilizare macroeconomică, ajustări fiscale, măsuri de austeritate, aliniere, obligaţii asumate, directive europene, condiţionalităţi, investitori străini şi din nou reformă, reformă şi iar reformă.

Toate aceste cuvinte şi expresii golite de orice fel de conţinut, au servit drept paravan şi justificare pentru o serie de acţiuni criminale, împotriva poporului român, care au dus la distrugerea economiei, a coeziunii sociale, a statului de drept, a instituţiilor fundamentale ale societăţii, a sănătăţii, învăţământului, a culturii şi tradiţiilor noastre, ducând naţiunea română aproape de pieire.

Procesul continuă şi au apărut în actualitate noi termeni: zona euro, spaţiul Schengen, scutul anti-rachetă, cedarea de suveranitate şi Statele Unite ale Europei.

Sursa articol : dantanasescu.ro

Lagărul sovietic a fost creat de evrei emigraţi din SUA, pentru a detrona ţarismul şi a putea exploata bogăţiile Rusiei în folosul Occidentului. Emigrările au urmat mai târziu, după ce ruşii au preluat puterea în sistem şi au început să epureze partidul.

Nobilimea neagră se află în spatele Noii Ordini Mondiale şi are 3 centre de putere globală: City of London – puterea financiară, Vatican – puterea spirituală şi Washington DC – puterea militară.


Imperiul anglo-american își urmărește doar propriile interese și se folosește de Europa pe post de vasal pentru a-și atinge scopurile expansioniste.

Nazismul, capitalismul, fascismul, comunismul, marxismul, socialismul, liberalismul, libertarianismul, eugenia, darwinismul social, toate aceste ideologii au apărul în Marea Britanie, dar majoritatea au fost aplicate în alte ţări. De ce oare?

Ideile astea sunt apărute prin secolele 18 şi 19. Au fost aplicate pe alte popoare pentru că reprezintă un instrument de dominaţie al Imperiului Britanic asupra lumii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s