Povestea de ”marketing” din jurul Universului

corporatii-americane

Una din învăţăturile principale ale Credinţei Ortodoxe este faptul că universul a fost creat de Dumnezeu special pentru om. Sfinţii Părinți spun că omul a fost creat în a şasea zi a Facerii, după ce totul era deja bine întocmit. Pământul, apele, flora, fauna, animalele, peştii şi păsările, toate erau deja create aşteptându-l pe om așa cum un regat își așteaptă regele. Dumnezeu l-a aşezat pe om în creaţie ca pe acel ce urma să se bucure de tot ceea ce era creat, beneficiarul întregii frumuseţi, cel ce era chemat să ajungă asemenea lui Dumnezeu, iar Universul era terenul de a demonstra acest lucru în deplină libertate.

Concluzia Sfinţilor Părinți e următoarea: omul a primit creaţia în dar de la Dumnezeu. Ce dar frumos! Ce splendoare…! Ce Dumnezeu darnic!

Totuși teoria evoluționistă sprijinită într-o majoritate covârşitoare de învățământul universitar din întreaga lume spune că universul s-a creat de la sine, singur-singurel, şi toată frumuseţea creaţiei este o pură întâmplare.

Omul, ca fiinţă gânditoare şi conştientă de sine e același azi, ca şi acum 7000 şi ceva de ani, la începutul lumii. Contextul în care trăiește este diferit, dar năzuinţele lui sunt aceleași şi vor rămâne mereu aceleași: setea de a iubi și a fi iubit.

Având acest lucru în minte vreau să observăm puţin cum gândim noi oamenii azi, în societatea aceasta ultra-tehnologizată, pentru ca apoi să tragem o concluzie despre fiinţa omului în general şi felul în care el a fost creat.

V-aţi gândit vreodată de ce este nevoie de reclamă pentru a vinde un produs? Păi în primul rând ca să afle lumea că acel produs există. În al doilea rând ca să se diferenţieze de produsele concurente printr-o prezentare mai atractivă.

Totuși mai exista un motiv pe care nu-l conştientizăm. Într-un film românesc se spunea odată: „mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește pomană.” Același lucru este valabil şi în marketing: produsele de pe rafturile hipermarketurilor care nu spun o poveste nu vor fi cumpărate, pentru că nu inspira încredere şi pentru că frica de necunoscut este parte din fiinţa omului, acel sentiment care-l impulsionează tot timpul să descopere tot ce-l înconjoară.

M-am trezit odată în fata galantarelor cu pateu de porc şi am observat că există o varietate de firme care-l produc. Având în minte teama de a nu cumpăra un produs plin de E-uri am încercat să aleg un pate după brand şi după ingrediente. Normal că în puţin timp am ajuns să cumpăr acel pate pe care aseară îl văzusem întins frumos pe o pâine de vatră la un picnic în familie, într-un frumos peisaj de munte, din reclama de la televizor. De ce am făcut asta? Pentru că reclamele îți dau impresia că produsul e de încredere, îl știe toată lumea, îl cumpăra toată lumea. Reclama îți dă impresia că de fapt cineva îți recomandă produsul, ca şi cum un prieten ți-ar spune: „ce pateu bun am mâncat aseară… ți-l recomand cu mare drag.”

Produsele recomandate se vând mult mai bine decât cele care se prezintă fără nicio poveste, pentru că achiziția oricărui produs o facem în primul rând pe baza încrederii pe care o avem în cel care ni l-a recomandat. Recomândând e ca și cum ai face un dar… asigurându-l pe cel pe care-l primește de toată buna ta voință și de dorința de a se bucura și el de ceea ce și tu te-ai bucurat.

De aceea oricât de bun ar fi un produs, oricâte caracteristici ar avea, și indiferent cât de inovator ar fi, totuși nu se poate vinde singur, așezându-l în raft, ci trebuie învăluit într-o poveste. Noi oamenii suntem persoane care tânjim după comuniune, după dorința de a sta mereu împreună cu alți oameni. Această dorință de comuniune se manifestă în toate aspectele economice de la cel mai simplu aspect până la cel mai complex.

Gândiți-vă! De ce oare Vodafone, una dintre cele mai mari companii din țară și din lume își asociază în România imaginea cu Cerebel? De ce Cosmote își asociază imaginea cu Smiley? Cum se face că ditamai corporațiile, cu ani de experiență în spate, cu miliarde de euro investiți în acest business riscă să-și asocieze imaginea cu o singură persoană?

Pentru că noi oamenii percepem altfel un telefon cu un abonament dacă e oferit de o persoană. Pentru că Smiley învăluie cu carisma lui produsele și serviciile pe care le vinde Cosmote. Te lași convins mai ușor să cumperi când o persoană publică vine și îți recomandă ceva, pentru că în prealabil ți-a câștigat încrederea iar acum știe că-i vei urma sfaturile.

Acest lucru arată că la nivelul întregii economii globale există o strategie de marketing care nu dă niciodată greș: asocierea unui serviciu sau produs cu o persoană. Baza psihologică a acestei strategii este simplă: omul percepe tot ce-l înconjoară ca fiind creat de cineva pentru altcineva. Omul percepe totul la nivel personal și știe că telefonul Nokia din buzunarul lui este creat de muncitorii din Finlanda, apoi trimis în România și vândut de angajații de la Vodafone. La fel știe că pâinea pe care o cumpără de la magazinul din colțul blocului e făcută în fabrica de la ieșirea din oraș, unde lucrează vecinul lui. La fel, știe că benzina pe care o pune în rezervor este cumpărată de la Rompetrol, care provine din rafinăria de la Petrobrazi de la Ploiești. Și exemplele pot continua.

Concluzionând, comportamentul consumatorilor în economia de piață arată ceea ce Dumnezeu a sădit în ființa noastră, a tuturor: sentimentul că totul e creat, și totul vine din partea unei persoane către alta. Nimic nu e întâmplător, nimic creat de la sine, totul e bine gândit și orientat către om.

Strategiile de marketing care ne invadează viața constant arată că nu putem înghite gălușca unui univers creat de la sine singur-singurel, așa cum nu putem accepta cu ușurință un produs fără nicio poveste, fără nicio recomandare, fără a ști din partea cui vine și ce face.

Frumusețea înspăimântătoare a creației, care adesea te reduce la tăcere, este o dovadă că universul nu e un produs aruncat pe un raft ci e un dar al lui Dumnezeu pentru om, cu o adresare clară, cu o strategie de prezentare excepțională, care câștigă inima oricui.

Părintele Cleopa spunea că popoarele lumii care se închină la idoli vor fi judecate la sfârșitul lumii după legea zidirii: „Cine a făcut cerul, pământul și toate câte sunt? Luna, ierburile, florile, peștii, mările, râurile, pietrele, copacii, munți, toate viețuitoarele de pe uscat, din apă și din aer. Cine le-a facut, fraților? Cine a făcut ceasul universului care merge cu atâta precizie și uimire, încât nimeni nu-l poate imita? Nimeni altul decât Bunul Dumnezeu! Centrul de îndrumare al acestei lumi este Ziditorul ei, Dumnezeu, Care a pus rânduiala în toate.”

Reclamele se folosesc de suflet pentru a vinde

Oare de ce în lumea această modernă în care trăim, dacă îi spui unui om că are suflet, că a primit harul lui Dumnezeu când s-a născut, el se uită la tine lung ca şi cum ai vorbi prostii? De ce oare când noi îi explicăm cuiva că Dumnezeu este persoanal, că a făcut tot universul, că este prezent pretutindeni, că ştie tot ce gândim şi este mereu lângă noi să ne ajute, atunci suntem catalogaţi ca nişte ciudaţi care încă mai cred în poveşti?

Lumea ultra-tehnologizată în care trăim, are pretenţia că poate explica totul şi nimic nu-i stă în picioare daca se situeaza în afara ipotezelor ştiiţifice. Astfel expresii ca suflet, har, sau păcat sunt considerate teorii învechite ale creştinismului, care „nu se mai adaptează odată la lumea în care trăim.”

copil reclama

Totuşi aceeşi lume care ne arată cu degetul pe noi creştinii se dă de gol singură şi arată că pune accent pe suflet mai mult decât noi, dar nu în contextul relaţiei cu Dumnezeu, ci pentru a face cât mai mulţi bani.

Mă tot uit la reclame şi rămân uimit de ce mesaje ne sunt expuse. S-a dus vremea reclamelor simple, asemenea celor de la detergenţi sau alte chimicale in care mesajul era ceva de genul: „Maşina de spălat trăieşte mai mult cu Calgon”. Astăzi clipurile publicitare sunt din ce în ce mai mult adevărate scurt-metraje, cu regizori, actori, scenariu, şi cu un scop precis: să ne convingă cu orice preţ să cumpăram, indiferent ce mijloace vor folosi. Haideţi să analizăm pe unele din ele să vedem ce concluzii putem trage:

Compania Wolkswagen a pornit o campanie publicitară în ultima vreme a cărui mesaj este: ”Wie lieben autos”. În traducere ar însemna: „noi iubim automobilele”. Mesajul s-ar treduce cam aşa: „Sunt atâtea mărci de automobile astăzi, care mai de care mai atrăgătoare, fiecare cu oferta sa, dar îţi recomandăm să cumperi Wolkswagen, pentru că noi punem dragoste în creearea automobilelor. Noi facem totul din iubire pentru tine, fiecare particică a automobilului poartea amprenta afecţiunii noastre pentru fiecare client.” E ca şi cum ţi-ar sugera că Wolkswagen nu este o maşină oarecare ci are valoare sentimentală pentru tine, e ca şi un cadou primit de la o persoană dragă, de care-ţi vei aminti mereu când vei conduce.

Dacă noi creştinii am spune că întreaga creaţie poartă amprenta lui Dumnezeu, şi că totul este creat din dragoste pentru noi, şi fiecare lucru există doar prin energiile necreate ale Sfintei Treimi, am fi luaţi peste picior şi batjocoriţi, deşi mesajul este exact acelaşi, doar că scopul e diferit. Ei vor să facă bani, principiu de bază al societăţii în care trăim, dar noi vrem să arătăm cu lumea în care trăim nu este doar materială ci şi spirituală.

O altă reclamă la un şampon de păr începea câm aşa: „Dacă părul tău ar fi o persoană ce crezi că ar zice”. Traducerea mesajului ar fi cam aşa: „Dacă părul tău ar fi o persoană ce crezi că ar spune când ar vedea că nu-l îngrijeşti, nu-l speli la timp, nu-l dai cu balsam, îl vopseşti prea des, îl expui prea mult în vânt şi în soare?”. Astfel după ce ai conştientizat cât de mult suferă părul tău şi că mai ales suferinţa lui este una personală, ar trebui să-ţi fie milă şi să-i cumperi un şampon adevărat. Deşi reclama doar sugerează că părul ar fi o persoană totuşi ea se foloseşte de acest tertip pentru a te convinge să cumperi şamponul.

Dacă noi spunem că Dumnezeu este personal, ba mai mult că este o Treime de Persoane: Tatăl, Fiul şi Sfântui Duh, iar tot ce există în univers este o consecinţa a iubirii dintre ele, nu vom fi crezuţi. Deci e mai uşor să crezi că părul tău e o persoană decât să crezi că Cel care te-a făcut pe tine personă este personal.

O altă companie, VelPitar, care face pâine de toate genurile, are următorul mesaj sub logo: „Magie cu har”. Traducerea mesajului ar fi cam aşa: „ceea ce facem noi nu este doar o pâine ci este pâine învăluită în magie cu har, este ceva cu totul deosebit. Pe lângă ingrediente, pâine noastră are şi ceva nematerial, din afara lumii acesteia…”. Pe lângă alăturarea celor doi termeni magie şi har care este total neinspirată şi contrar tradiţiei şi învăţăturii Bisericii Ortodoxe, cei de la VelPitar se folosesc de simbolismul special al pâinii în tradiţia poporului român pentru a vinde.

Dacă noi creştinii vom spune lumii că pâinea în timpul Sfintei Liturghii este învăluită de harul lui Dumnezeu şi printr-o mare minune devine Trupul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, vor crede că spunem poveşti de adormit copiii. În schimb ei ne pot sugera că vând o pâine plină de har.

O altă campanie interesantă ar fi la prăjiturica Măgura, care are mesajul: “numai lapte şi miere” iar clipul video arată o femeie care vrea să-şi întâlnească alesul în cel mai dulce mod, vrea să se căsătorească cu el şi să aibă o „lună numai de lapte şi mere”, vrea să aibă copiii mulţi (5 copii prezenţi în reclamă) şi o viaţă alături de el numai lapte şi miere. Scopul clipului este de a face legătura inconştient între o viaţă de familie frumoasă, o viaţă de familie „numai lapte şi miere” şi ingredientele prăjiturii. Deci reclama se foloseşte de valorile familiei pentru a vinde o prăjitură.

Când Biserica încurajează familia, acuză adulterul, dragostea înainte de căsătorie şi recomandă tinerilor să nu se protejeze şi să crească toţi copiii care vin la rand, atunci e acuzată şi clasificată drept „învechită şi neadaptată”. În schimb reclama la Măgura poate arăta oamenilor că pot fi fericiti cu 5 copii.

V-am dat doar câteva exemple de reclame care se folosesc de suflet şi de partea nematerială din om (sentimente, trăiri, dorinţe, aspiraţii, veşnicie, etc.) pentru a vinde. Mare parte din ele fac asta, mai ales acum în preajma sărbătorilor, încercând să deturneze această bucurie a Naşterii Domnului în favoarea lor.

Este uşor de observat făţărnicia societăţii în care trăim, care nu mai vrea să ne audă pe noi creştinii vorbind de suflet şi de Dumnezeu, în schimb reclamele ating chiar acea parte sensibilă din om dar pentru un scop josnic. Ştiţi care e diferenţa între lume şi Biserică când vorbesc despre suflet?

Biserica arată ceea ce e rău în om şi în lume, şi ceea ce trebuie vindecat în sufletul fiecărei persoane, iar societatea face apel la suflet pentru a-i oferi şi mai mult plăceri egoiste, care-l vor îmbolnăvi şi mai mult.

Hristos Domnul ne-a spus că pe El nu-L iubeşte lumea pentru că arată ceea ce este rău în lume.

Noi nu vrem să auzim de Dumnezeu pentru că nu vrem să ne schimbăm, nu vrem să renunţăm la plăcerile noastre egoiste.

Oricum tot ceea ce facem ne dă în vileag că suntem trup şi suflet, că vrem să fim veşnici, că vrem să fim iubiţi, vrem să fim fericiţi, că de fapt suntem chip al lui Dumnezeu.

Să nu credeţi ceea ce vă zice lumea despre viaţă! Credeţi-L pe Hristos care a spus:

„Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa.”

(Claudiu Balan)

Surse articol

1, https://analogii.wordpress.com/2013/01/14/povestea-de-marketing-din-jurul-universului/

2, https://analogii.wordpress.com/2013/01/14/reclamele-se-folosesc-de-suflet-pentru-a-vinde/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s