Cui si la ce foloseste Uniunea Europeana ? Cum Anglia s-a ocupat oficial de traficul de opium

10421584_642162942582181_7980837945734106669_n

Cel mai puternic Imperiul Britanic avea colonii,bogate în resurse. Existenţa monopolului a dus la concentrarea de averi uriaşe în mâinile unui grup relativ mic de persoane. Bogăţia a dus la acumulare de putere. Acumularea de bogăţie si putere creată de o succesiune de tranzacţii cu droguri s-a numărat printre primele temelii ale capitalismului global. De-a lungul timpului, drogurile au ajuns să fie un element esenţial în finanţele tuturor structurilor criminale, începând de la imperiile europene din secolul al XVI-lea, până în prezent.

Totul depindea şi, de fapt, întreaga ascensiune a Occidentului de o serie de tranzacţii cu droguri. În decursul procesului, euro­penii au devenit cei mai importanţi producători şi furnizori de narcotice. Cele mai importante au fost Companiile Indiilor de Est brita­nică şi olandeză, succesorul lor – guvernul colonial britanic al Indiei – şi comunitatea de negustori olandezi şi, ulterior, britanici, care au pus teme­liile economiei imperiului. Comerţul cu opiu n-a fost pur şi simplu o aberaţie a Imperiului Britanic, ci o componentă crucială a sa. Imperiul Britanic, comerţul cu opiu şi ascensiunea capitalismului s-au desfăşurat laolaltă”, spune profesorul Carl Trocki.

Opiul a fost esenţial pentru expansiunea Imperiului Britanic de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, iar fără el, este posibil să nu fi existat niciun fel de imperiu. Afacerea cu droguri a creat de asemenea o concentrare de capitalişti şi o structură capitalistă globală, fără de care nimic din ceea ce a urmat n-ar fi fost posibil. Dezvoltările respective s-au petrecut mai întâi în Londra şi ulterior în Boston şi New York.

Toate marile case de comerţ, bănci şi companii de asigurări care şi-au avut rădăcinile în negoţul asiatic au început cu opiul. Comerţul cu opiu a creat o piaţă de masă, alături de munţi de bani care au alimentat instituţiile de acumulare în domeniul băncilor, asigurărilor şi transportului. De-a lungul timpului, drogurile au devenit o marfă care a creat nevoia pentru alte mărfuri. Din secolul al XV-lea până în secolul al XX-lea, pro­prietăţile funciare, munca, relaţiile fiscale, ba chiar şi statul în sine au fost girate de comerţul cu opiu. Totul s-a clădit pe o marfă care anterior, vreme de milenii, fusese aproape exclusiv medicinală şi despre care britanicii ştiau că era toxică şi crea dependenţă. Poate că azi, când facem referire la „narcostate” ca Afghanistan şi Columbia, ar trebui să ne reamin­tim că primul „narcostat” adevărat a fost condus de la Londra.

Banii proveniţi de pe urma drogurilor constituie o parte inerentă a economiei americane şi mondiale. Mergând pe urma fluxurilor de numerar la nivel global, vom descoperi că profitul generat anual de comerţul cu droguri se situează undeva în jurul sumei ameţitoare de 700 de miliarde de dolari. Suma aceasta include heroina, opiul, morfina, marijuana, cocaina, cocaina şi halucinogenele. Aşa cum am amintit, banii proveniţi de pe urma drogurilor constituie „o parte esenţială a lumii bancare si a sistemului financiar, deoarece oferă lichidităţile necesare pentru «plăţile lunare minime» pe uriaşele baloane de investiţii, derivative si acţiuni din SUA si Marea Britanie.

Cum este posibil ca 700 de miliarde de dolari în profituri ilegale care traversează frontierele internaţionale să treacă prin sistemul bancar mondial şi pe lângă urechile şi ochii autorităţilor care ar trebui să vegheze la aplicarea legilor? Vorbim despre maşinăria politică ierarhică cel mai bine organizată din lume, care se bucură de sprijinul logistic al unui cartel internaţional ce valorează 700 de miliarde de dolari pe an, ca şi de protecţia tuturor entităţilor politice pe care Marea Britanie şi SUA le-au creat prin inter­mediul acestor câştiguri vaste şi invizibile. Protecţia aceasta se aplică nu numai dezvoltării şi distribuţiei, ci şi oferirii de susţinere politică, ideolo­gică si de informaţii. Cele mai mari din cercurile regale şi oligarhia/plutocraţia internaţională sunt păpuşarii, chiar dacă conduc prin mijlocitori si inter­mediari, ascunzând identităţile sforarilor.

Campaniile publice agresive lansate de guvernele din Europa şi America de Nord care promit „că vor duce lupta la nivelul dealerilor de droguri” sunt pur şi simplu vorbe în vânt.

Guvernul City-ului se numeşte “Coroana”, compus din 13 bărbaţi, iar regele Coroanei este “Lordul Mayor”. Aici se află cele mai bogate şi cele mai influente instituţii economice din lume ca: Banca Angliei controlată de Rotschild, Societatea londoneză Lloyd, Bursa de acţiuni din Londra, birourile concernelor de comerţ, “Fleet Street”-ul, inima lumii ziarelor şi a editurilor etc.

Aici, în City, în fiecare dimineaţă, se fixează preţurile pentru toate bursele din lume la: cacao, cafea, aur, diamante, bumbac, cânepă, porumb şi absolut tot felul de mărfuri. În Anglia au existat două imperii separate: unul era imperiul colonial britanic sub stăpânirea casei regale, al doilea, imperiul sub stăpânirea “Coroanei” (City-ul). Toate coloniile cu popoare de rasă albă (Africa de Sud, Australia, Noua Zeelandă, Canada) erau supuse autorităţii guvernului englez. Celelalte colonii (India, Egipt, Bermude, Malta, Singapore, Hong Kong, Gibraltar, coloniile Africii Centrale) erau coloniile “Coroanei”, proprietatea City-ului.

Aceasta nu înseamnă că nu a existat o cooperare. East India Merchant Company (BEIMC) a adunat o avere fabuloasă din comerţul cu opium. BEIMC a înfiinţat “Misiunea Inland”, a cărei funcţiune a fost să angajeze mâna de lucru ieftină din China.

City of London, un adevărat stat în stat

Anglia este de fapt o oligarhie financiară condusă de “Coroană”, care se referă la “City of London” este administrat de Banca Angliei, o societate privată. Având o suprafaţă foarte mare, “City”-ul este un adevărat stat suveran, situat chiar în inima Londrei. Statutul său se aseamănă foarte mult cu cel al Vaticanului, care este un stat în inima Romei. Ca un adevărat “Vatican al lumii financiare”, “City”-ul nu se supune legilor britanice.

Bancherii care conduc această Bancă a Angliei (ce conduce “City”-ul) îşi pot permite să dicteze Parlamentului britanic. În 1886, Andrew Carnegie scria că “6 sau 7 bărbaţi pot arunca naţiunea britanică în război fără consultarea deloc a Parlamentului.” Pentru cei necunoscători, Carnegie (1833-1919) a fost un mare om de afaceri american, de origine britanică, ce cunoştea extrem de bine toate dedesubturile lumii afacerii şi politice. Vincent Vickers, director al Băncii Angliei între 1910-1919, învinovăţea City-ul pentru războaiele din lume, o afirmaţie care se găseşte în cartea lui Knuth “Imperiul City-ului”, apărută în anul 1943.

SUA, cumpărată de Banca Angliei

Imperiul Britanic a fost o extensie a intereselor financiare ale bancherilor. Într-adevăr, colonii ca India, Hong Kong sau Gibraltar erau “Coloniile Coroanei”, ele aparţinând lui “City of London”, nefiind supuse dreptului britanic. Banca Angliei a preluat controlul SUA în timpul administraţiei Roosevelt (1901-1909), atunci când agentul JP Morgan a preluat 25% din marile afaceri americane.

Bancherii fac parte dintr-o organizaţie denumită “Club of the Isles”, adică “Clubul Insulelor”, o asociaţie informală ce deţine o avere totală în valoare de 10 trilioane de dolari. Din acest club fac parte corporaţii-gigant (ca Royal Dutch Shell, Imperial Chemical Industries, Lloyds, Unilever, Lonrho, Rio Tinto, DeBeers etc.), ce deţin poziţii dominante în industria petrolului, aurului, diamantelor şi a altor materii prime vitale.

Scopul “Clubului Insulelor” este acela de a reduce populatia umană de la nivelul actual de 7 miliarde de oameni la mai puţin de 1 miliard de oameni în următoarele 2-3 generaţii. Aceste familii constituie o oligarhie financiară; ei reprezintă puterea din spatele tronului Marii Britanii. Ei se văd pe sine ca moştenitori ai oligarhiei veneţiene, care au infiltrat Anglia în perioada 1509-1715, şi au stabilit un nou dar mai virulent sistem oligarhic anglo-olandezo-elveţian, ce aduce aminte de imperii ca Babilon, Persia, Roma şi Bizanţ (…) City of London domină pieţele mondiale speculative. Un grup restrâns de corporaţii interconectate, implicate în procesul de extracţie de materii prime, în finanţe, asigurări, transport şi producţia de alimente, controlează cea mai mare parte din piaţa mondială şi îşi exercită controlul virtual asupra industriei lumii.”

lovendal.ro

(Fragment preluat, editat şi prelucrat din cartea “Stăpânii din umbră” a lui Daniel Estulin)

Cititi va rog si:

1, In Marea Britaniei dupa criza financiara veniturile celor bogati au crescut in timp de veniturile saracilor au scazut

http://dantanasescu.ro/2015/03/11/dupa-criza-bogatii-mai-bogati-saracii-si-mai-saraci.html

2, Austeritatea britanică: Transferarea banilor de la săraci la bogaţi sub pretextul crizei economice

http://dantanasescu.ro/2013/06/29/austeritatea-britanica-transferarea-banilor-de-la-saraci-la-bogati-sub-pretextul-crizei-economice.html

3, Atrocităţile Imperiului Britanic – Foametea din Bengal

http://dantanasescu.ro/2015/02/16/atrocitatile-imperiului-britanic-foametea-din-bengal.html

4, Atrocităţile Imperiului Britanic – Reprimarea revoluţiei irakiene

http://dantanasescu.ro/2015/04/26/atrocitatile-imperiului-britanic-reprimarea-revolutiei-irakiene.html

Profunda inechitate a distribuţiei averii în America

Ceea ce este şi mai trist este faptul că la nivelul percepţiei publice, americanii nici măcar nu îşi dau seama de această profundă inegalitate socială, aşa de bine funcţionează sistemul de propagandă! Cu alte cuvinte, mulţi oameni sunt săraci, dar habar nu au cât de săraci sunt în realitate (dimensiunea sărăciei) şi nici cât de mulţi alţi oameni sunt în aceeaşi situaţie ca şi ei (proporţia sărăciei în societate).

Material preluat de aici: http://dantanasescu.ro/2013/04/26/profunda-inechitate-a-distributiei-averii-in-america.html

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s