Avem militanti “de profesie” platiti de George Soroș

uniti-salvam

V-aţi pus următoarele întrebări?!

– De ce a izbucnit brusc isteria asta cu defrişările acum, deşi se taie în draci păduri de mai bine de 15 ani şi nimeni nu a luat până acum în serios subiectul?

– De ce s-au băgat americanii să facă anchetă despre exploatatorii de lemn austrieci?

– Cine organizează protestul de pe 9 mai şi cine îi face atâta reclamă pe Internet?

– De ce a apărut Blaga şi a spus, „trebuie să îi oprim cât mai repede”, referindu-se la PSD şi guvernul Ponta?

– De ce ecologiştii lu ‘Peşte care dădeau cu peturi în asfalt revoltaţi de Proiectul Roşia Montană şi de Antena 3, nu par să se implice prea mult acum?

Văd că iar aţi căzut în plasa manipulărilor băsisto-pedeliste, precum musca în plasa păianjenului!

De câteva zile tot văd postate pe aici clipuri cu jandarmi care ridică protestatari, unele dintre ele vechi de 2-3 ani, dar care sunt prezentate toate ca fiind de actualitate. În paralel se trimit mesaje care alarmează naivii, că ni se pregăteşte ceva, că vor urma proteste masive de stradă şi că Jandarmeria şi SRI fac pregătiri.

NU SE PREGĂTEŞTE NIMIC! Sunt băsiştii din noul PNL care vor să dea jos guvernul Ponta! Vă garantez însă că, atât timp cât Ambasada SUA nu va da aprobarea, nu va pica niciun guvern Ponta! Blaga, Predoiu şi Alinuţa îşi fac iluzii. Băsăul mai are nişte acoperiţi şi pensionari cu care face manevrve dar nu e de ajuns.

Oamenii spun mereu că nu vor să fie trataţi ca nişte oi, dar se comportă tot timpul şi se lasă manipulaţi exact ca nişte oi! Nu e vorba aici de corupţi şi de ameliorarea vreunei situaţii. E vorba de manipulare de tip securist, la care guguştiucii pun imediat ciocul. Ţara este la mâna şacalilor străini. Şacalii politici autohtoni sunt oamenii lor de paie şi slugile lor prea obediente.

Ceea ce mă deranjează pe mine nu este că ar putea fi schimbat Ponta, ci faptul că Blaga şi Predoiu au tupeul să încerce să vină din nou la guvernare.

(Dan Tănăsescu)

Avem exemple de militanti “de profesie”.

george-soros-ocupati-romania-e1429859673969

Adica, pe de o parte, avem oameni care sunt activisti, militanti ai schimbarilor sociale prin protest sau prin crearea de miscari sociale care se manifesta si stradal, si care, facand acest lucru si tocmai pentru acest lucru, sunt stipendiati, finantati, obtin granturi etc. Si care au totodata seninatatea sa zica, asa cum o face Bumbes, ca e ridicol sa se afirme despre ei ca “sunt platiti de Soros.” Ah, ca nu sunt platiti cu bacsis, “la negru”, ca nu vine Soros in persoana sa le spuna faceti x, y, z si luati aci niste cash si niste diurne, e una. Dar ca sunt activisti de profesie si ca obtin granturi considerabil de consistente fix de la Soros, pentru ANUME teme de “cercetare” si “interventie” sociala, este alta si e cat se poate de DUBIOS.

De ce? Pai pentru ca, de pilda, se face foarte mare caz de conflictul de interese. Pe scurt, conflictul de interese spune ca n-ai voie sa si centrezi si sa si dai cu capul. Esti actionar la o firma? Nu ai voie sa te afli in comitetul public care incheie un acord cu acea firma. Esti intr-o pozitie de putere, avand capacitatea de a influenta? Nu e etic sa te folosesti de ea pentru a-ti promova interesele tale, agenda ta, intr-un mod structurat si incompatibil cu postura in care te afli. 

Daca vrei sa studiezi miscarile civice si obtii granturi, e una. Dar sa pretinzi ca esti independent, sa obtii granturi pentru analizarea fenomenelor de “redesteptare a tinerilor” si sa fii, in acelasi timp, unul dintre liderii principali ai miscarilor de protest este cu totul si cu totul altceva. Sa avem pardon, asta e complet ne-etic. Ori esti independent si esti lider de capul tau, ori esti platit sa faci asta si atunci o vei face in functie de conditionalitatile (oricat de soft, subtile sunt ele) granturilor. Adica esti acolo cu agenda. Iar obtinerea granturilor la modul – “m-au chemat si mi-au zis sa cercetez” e o vrajeala. Granturile se obtin extrem de greu si niciodata nu esti solicitat. Daca esti, atunci esti “pe linie de partid” – indiferent despre ce partid e la mijloc. 

Cum se explica faptul ca Soros et comp. au devenit interesati de miscarile de protest din zona periferica rasariteana?

Pai pentru ca nu trebuie sa fii nici profet, nici mare social scientist ca sa-ti dai seama ca se acumuleaza un rezervor social de nemultumire, de frustrare, de atitudini politice – si nu numai – contestatare fata de establishment, fata de mainstreamul/centrul puterii. Si atunci, cea mai buna metoda de preintampinare, dar si de exercitare a unei presiuni din interior fata de decidenti (care devin astfel si mai vulnerabili in fata ta) este nu sa cenzurezi aceste “zacaminte”, ci sa le exploatezi. Cu stiinta. Spre folosul tau, agenda ta. Mai precis: sa captezi aceste energii contestatare pe “conducta”, astfel incat nu care cumva se formeze o miscare sociala cat de cat independenta, care sa fie de capul ei, incontrolabila, imposibil de remorcat politic sau altfel. Finantarea societatii civile din diverse tari inseamna capacitatea de a exercita control social si politic in acea tara.

De altfel, Soros a fost implicat oricum in miscarile Occupy de acum cativa ani.

Se pare insa ca simtul mirarii si al dubiului dispare la cei care sunt finantati de fundatiile lui Soros. Astfel, ei ajung sa nu-si mai puna intrebari elementare, cum ar fi urmatoarea: care e explicatia pentru care unul dintre rechinii financiari mondiali, unul dintre pilonii capitalismului neoliberal provocator de crize, unul dintre cei mai mari investitori in mine si gaze de sist, finanteaza organizatii care sa se implice in miscarile sociale revolutionare de tip Occupy? Pentru activisti, totul pare a fi perfect coerent si mana “revolutionara” si datatoare de granturi a lui Soros o spala pe cea oligarhica.

O alta intrebare ar putea fi: cum ar putea unul din consilierii apropiati ai presedintelui Obama sa fie implicat in finantarea organizatiilor de protest/revolutie/contestare din Estul Europei si din Orientul Mijlociu si, totodata, sa fie imaculat de orice interese si agende (geo)politice? 

Fie ca scopul tau este sa organizezi protestele astfel incat obiectivele asumate sa nu poata fi atinse; fie ca speri sa le re-directionezi catre obiective false, lipsite de substanta (cum a patit Bulgaria, unde miscarea contestatara a ajuns de la anti-corporatii si anti-privatizari la anti-coruptie, la sloganuri europene de lemn); fie ca le canalizezi inspre agenda ta cu cateva puncte clare, principiul de baza este acelasi: sa plantezi in locurile strategice liderii tai, pregatiti din timp, care sa-i pregateasca pe altii, la randul lor, in “laboratoare sociale”.

Si uite-asa te poti trezi dupa multi ani de zile, cum a fost cazul cu liderul “revolutiei” anti-Milosevici din Serbia (si trainer al revolutionarilor egipteni), Srja Popovici, ca acesti mari vajnici luptatori erau niste meschini datatori cu pixul la agentii ale serviciilor secreteAsta nu spune insa nimic despre justetea unor cauze sau despre justetea unor actiuni de protestare sau rezistenta locala. A fi prudent nu inseamna a nu lua atitudine, a nu protesta. 

Cel care vrea sa capitalizeze nemultumirea sociala si sa o transforme in voturi. Este cel care vrea partid politic. S-ar prespune ca un astfel de lider ar avea un simt pragmatic crescut si ar fi foarte priceput in actiunea de teren. Cine vrea partid trebuie sa stea foarte bine la capitolul strategie si organizatie. Nu ajunge sa fluturi niste sloganuri, sa-ti tragi niste poze cu tarani suparati si sa apari la TV. Or, daca luam la bani marunti pe cei care, pe baza implicarii lor in protestele anti-fracking, vor sa-si faca partid, vom descoperi ca stau dezastruos tocmai la capitolul organizare si strategie. Vom descoperi ca nu au obtinut si nici nu par ca vor sa obtina rezultate concrete si tangibile in confruntarea cu alianta stat-corporatie, ca, dimpotriva, s-au implicat in actiuni de tip petarda care nu folosesc “cauzei” pe termen scurt, ci sunt profitabile pentru adversar pe termen lung. Veleitarii par a fi, astfel, mai degraba, pusi acolo sa compromita orice fel de rezistenta inteligenta. Nici macar sa o redirectioneze, ci sa o tina la un nivel al penibilului si al lipsei de rezultate concrete.

In fine, ultimul tip de lider este “rebelul fara cauza”.

Este “anarhicul” care se remarca, insa, nu atat prin dispozitia sa de a rezista/combate “sistemul” in mod radical, ci prin faptul ca taie frunza cainilor jandarmilor. Se distinge tocmai prin faptul ca, in afara galagiei, nu are nimic – nici program, nici ideologie, nici strategie, nici tactica. El doar se agita si vorbeste, vorbeste, vorbeste, pana iti vuie capul si te ameteste definitiv. Si vorbeste, din punctul de vedere al eficientei actiunii de protest, exact ce NU trebuie, exact cum NU trebuie, transmitand exact ce NU trebuie si ca stare de spirit. Ai nevoie de luciditate si de sange rece? “Rebelul fara cauza” iti tine un discurs epocal si apoteotic despre Marele Moment Istoric la care esti martor. “Acum, Incepe, Istoria!” Ai nevoie de proteste lipsite de provocari? “Rebelul fara cauza” este la post, razboindu-se necrutator cu jandarmii sau cu lunetele masinilor politicienilor.

Nu am lipit cele trei tipuri de protestatar  – militantul profesionist, veleitarul, rebelul fara cauza – de cineva anume deoarece ele nu apartin doar unei singure persoane. Unul este mai accentuat militant, de pilda, insa il uneste cu veleitarul dorinta de a ajunge in politica la un anumit moment dat.  Fara cauza sunt, de fapt, toti. Nimeni din cei prezentati nu are o framantare anume, un ideal, niste valori clare si concrete pentru care sa lupte. A vrea “schimbarea sistemului” este intr-atat de general incat e echivalent cu a vrea totul – adica… nimic. Toti sunt, de fapt, niste oportunisti care asteapta momentul “infierbantarilor” si acele lucruri care tensioneaza societatea pentru a specula in propriul lor interes. Daca gazele de sist sunt cele care provoaca tensiuni, foarte bine, se specializeaza in gaze de sist si preiau “fruncea” miscarii protestatare. Daca gazele de sist ar fi fost intampinate pasiv de populatie, nici ca i-ar fi interesat vreodata. 

In fine, ultimul tip de lider este “rebelul fara cauza”.

Este “anarhicul” care se remarca, insa, nu atat prin dispozitia sa de a rezista/combate “sistemul” in mod radical, ci prin faptul ca taie frunza cainilor jandarmilor. Se distinge tocmai prin faptul ca, in afara galagiei, nu are nimic – nici program, nici ideologie, nici strategie, nici tactica. El doar se agita si vorbeste, vorbeste, vorbeste, pana iti vuie capul si te ameteste definitiv. Si vorbeste, din punctul de vedere al eficientei actiunii de protest, exact ce NU trebuie, exact cum NU trebuie, transmitand exact ce NU trebuie si ca stare de spirit. Ai nevoie de luciditate si de sange rece? “Rebelul fara cauza” iti tine un discurs epocal si apoteotic despre Marele Moment Istoric la care esti martor. “Acum, Incepe, Istoria!” Ai nevoie de proteste lipsite de provocari? “Rebelul fara cauza” este la post, razboindu-se necrutator cu jandarmii sau cu lunetele masinilor politicienilor.

Nu am lipit cele trei tipuri de protestatar  – militantul profesionist, veleitarul, rebelul fara cauza – de cineva anume deoarece ele nu apartin doar unei singure persoane. Unul este mai accentuat militant, de pilda, insa il uneste cu veleitarul dorinta de a ajunge in politica la un anumit moment dat.  Fara cauza sunt, de fapt, toti. Nimeni din cei prezentati nu are o framantare anume, un ideal, niste valori clare si concrete pentru care sa lupte. A vrea “schimbarea sistemului” este intr-atat de general incat e echivalent cu a vrea totul – adica… nimic. Toti sunt, de fapt, niste oportunisti care asteapta momentul “infierbantarilor” si acele lucruri care tensioneaza societatea pentru a specula in propriul lor interes. Daca gazele de sist sunt cele care provoaca tensiuni, foarte bine, se specializeaza in gaze de sist si preiau “fruncea” miscarii protestatare. Daca gazele de sist ar fi fost intampinate pasiv de populatie, nici ca i-ar fi interesat vreodata. 

In ceea ce priveste tipologia de la “Gandul”, aceasta e mai degraba structurata pe tipuri de categorii sociale si, asa cum am aratat deja, se remarca prin obstinata, incapatanata vointa de a ignora taranul, actorul social cel mai lovit de agenda corporatista. 

E bine de stiut sau reamintit faptul ca Soros finanteaza atat o parte a ONG-urilor care organizeaza protestele, cat si compania RMGC.

Fireste ca protestele pentru stoparea macelului padurilor din Romania sunt intru totul justificate civic si moral. Doar ca problema e ceva mai vasta si are legatura cu dependenta sistemului politic de marile companii occidentale si de lobbyul foarte agresiv si santajist al acestora. Va putea fi, cumva, modificat acest raport de putere care, astazi, este total asimetric? Greu de crezut. 

O alta problema este legata de generarea, organizarea si conducerea acestor miscari sociale. Vedem cam aceleasi figuri implicate in miscarile de protest din trecut cum reapar astazi, capitalizand noua indignare populara. Mai mult decat atat, multi dintre ecologistii revoltati de astazi, cum e cazul celor de pe siteul Romania Curata, s-au implicat pana peste poate in campania electorala prezidentiala din noiembrie 2014. Adica ne-au pus la Cotroceni presedintele impotriva caruia protesteaza astazi. Lucrul acesta este cel putin straniu, caci activistii ecologisti ar trebui sa aiba minima prudenta sa nu sustina pana in panzele albe un anumit lider politic, avand in vedere situatia de ansamblu si dependenta grava a acestora de puterea economica. Impresia pe care o fac acesti activisti este ca sunt instrumente de lucru pentru gestionarea diverselor proteste si miscari sociale, in functie de obiectivul de moment.

Prin urmare, nu incape indoiala ca si aceasta miscare de protest va fi atent manufacturata astfel incat, pe langa tema legitima a defrisarilor, sa fie acelasi tip de miscare acceptabila pentru sistemul de putere reala din Romania (mai jos sunt referinte despre miscarile de protest pentru Rosia Montana). Adica acesta sa faca minime concesii, marginale sau punctuale, dar care sa nu atinga esafodajul, structura acestei puteri, circuitele sale nevralgice.

Si, desi miscarea va fi modalitatea prin care sistemul isi va regla circuitele interne, totusi va fi vanduta, din nou, sub clasicul slogan al unei miscari anti-sistem, doar pentru ca este impotriva tuturor partidelor.

Sunt, insa, oare, partidele, reprezentantele puterii reale din Romania? De pilda, va fi realmente chestionat rolul pe care institutiile de forta l-au avut in dezvoltarea acestor mega-praduiri? 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s