INDOSARIEREA DIGITALA, atentatul asupra libertatilor civile

CARDUL-fb

Includerea persoanei mele într-un sistem informatic, electronic, global, de evidenţă , supraveghere şi control, în care  vor  fi introduse din ce în ce mai multe date privind viaţa mea  privată,sistem care  mi-ar  condiţiona existenţa mea în societate, contravine convingerilor mele intime şi religioase, creştin-ortodoxeAcest card de sănătate,cu cip,  şi lipsa alternativei reprezintă  o constrângere de a adera la o opinie contrară convingerilor mele religioase și o modalitate de încălcare a  libertății conștiinței mele.

Actualul razboi al CNAS cu medicii de familie si specialisti se explica prin obiectivele generale ale sistemului sanitar romanesc, obiective care decurg, de altfel, direct de la FMI si UE.

In acest razboi CNAS a folosit toate armele murdare din dotare ale propagandei de denigrare a medicilor. Iata ca acum asistam la dezvaluiri despre modul in care Industria Pharma actioneaza, prin mita, asupra sistemului sanitar romanesc. Sa fie oare o acuta constientizare a conditiilor oneroase in care actioneaza, deseori, Industria Pharma? Se va clinti oare cu vreun fir de par puterea Big Pharma? Noi credem ca nu. E posibil sa asistam insa la o momeala pe care presa o va mesteca pe negandite. E posibil ca aceste dezvaluiri sa fie aruncate pentru a justifica ”reforma” sistemului sanitar romanesc (“fraudele”!), pentru a pune presiune pe medicii de familie.

O alta strategie la fel de clasica folosita de CNAS a fost spargerea frontului asociatiilor de medici: pusi in fata asociatiilor medicilor de familie care au refuzat sa semneze contractul-cadru, oficialii au inceput sa incurajeze ”spargatorii de greva” (cum se numeau in vechime cei care erau folositi de patroni pentru a neglija cererile muncitorilor grevisti), platindu-i in plus pentru semnatura si preluarea sarcinilor protestatarilor. Mass-media, iarasi, a raportat imediat cazurile de semnatari, mediatizarea incercand sa impuna la nivelul opiniei publice ca, de fapt, protestul medicilor de familie e condus de lideri ne-reprezentativi.

Oh, desigur, problemele sistemului sanitar romanesc sunt atat de numeroase si dureroase! Da, desigur, exista tot felul de cardasii medici-companii farmaceutice, insa sa nu se gandeasca cineva ca astfel de cardasii ar putea exista fara vamuirea si obladuirea atenta, interesata si decisiva a oficialilor de la MS si CNAS! Da, oricum erau destul de putini medici curajosi care sa refuze indobitocirile gen campanie de vaccinare gripa porcina, sau campanie vaccinare HPV! Dar macar erau. Si evident avem si medici adevarati! Insa daca CNAS va reusi – si, din pacate, nu vedem cum nu ar putea reusi – acest program de umilire si ingenunchere a medicilor, atunci nu vor mai exista nici macar acele cazuri de rezistenta de pana acum. Vor fi redusi la tacere sau pusi in situatia sa plece din tara, asa cum o fac deja, intr-un adevarat fenomen de exod al medicilor romani…

Si sa nu uitam. E doar un studiu de caz aici. In locul medicilor de familie putea fi oricine. Si va fi oricine. De pilda, profesorii, care au toate sansele sa urmeze la rand.

Strategia conteaza. Si obiectivele…

Industria Pharma actioneaza deseori prin metode descrise mai jos nu era un secret decat pentru naivii cu credinta scientista si incredere oarba in vocea oficialilor. De altfel, au fost nenumarate alte dezvaluri despre metodele corupte prin care giganti Pharma experimenteaza medicamente pe cobai, promoveaza produse insuficient testate, isi promoveaza interesele prin presiune si alianta cu celelalte industrii – cea mediatica, de pilda.

“Elita mondiala cauta sa forteze lumea sa intre intr-un “lagar de concentrare electronic” si singura piedica in calea lor este viziunea crestina a lumii, a declarat Valery Filimonov, biocibernetician, expert in managementul sistemelor si membru al Academiei de Arte si Stiinte Petrovsky.

“E un secret ştiut ca forta principala din spatele comunitatii globale de internet reuneste mai degraba membri anticrestini si cosmopolitani ai elitei mondiale decit oameni de stiinta” a declarat Filimonov filimonovagentiei Interfax-Religion.

Tot el a aratat ca acestia edifica o societate in care fiecare persoana va fi sub supravegherea unui Big Brother ce protejeaza interesele stapanitorilor actuali ai lumii, regilor profitului si camatarilor ce actioneaza la scara globala. E clar ca recesiunea curenta face parte din schema elitei mondiale de a inrobi omenirea” arata Filimonov.

El mai crede ca “nu numai ca este edificat un sistem care sa permita supravegherea permanenta dar se construieste si o structura care sa exercite putere absoluta asupra oamenilor”. El a dat ca exemplu Opinia 20 a Grupului European de Etica a Stiintei si Noilor Tehnologii care arata ca e nevoie de “o transformare a rasei umane” prin “multiplicarea unor tehnologii body-friendly” (compatibile cu organismul uman) care ar “preceda introducerea cyborgilor”. Se propune modificarea indivizilor prin “dispozitive electronice, cipuri subcutanate (adica implantate) si smart taguri”, spune Filimonov.

El crede ca toate acestea sunt introduse cu scopul “de a suprima libertatea data de Dumnezeu omului si de a schimba complet comportamentul uman”.

“Oamenii vor trai conform unor reguli stricte determinate de modele de comportament sistemice, adica vor fi atasamente controlabile ale unor sisteme operate automat. Este evident ca oamenii nu vor putea sa traiasca dupa credinta lor religioasa intr-o asemenea retea globala si nu e un secret ca cei care coordoneaza Noua Ordine Mondiala au facut din Ortodoxie inamicul lor numarul unu”, a mai spus Filimonov”.

Si daca etica seculara a problematizat aceste aspecte, cu atat mai mult din punct de vedere crestin astfel de inventii nu pot fi definite decat diabolice si parintii contemporani au aratat ca nu trebuie primite astfel microcipuri.

Ce te faci însă în momentul în care datele din viața ta reală sunt integrate cu cele online? Crezi că mai ai scăpare? Puțin probabil. Dacă vă gândiți că ceea ce am afirmat este decupat dintr-un scenariu SF vă înșelați deoarece totul este pe cale să devină realitate. Cei doi giganți ai cardurilor, Visa și Mastercard, intenționează să intre pe piața publicității online. Pentru a-și asigura succesul vor pune la bătaie datele pe care le dețin. În cazul în care nu știați, fiecare tranzacție pe care o faceți cu cardul este înregistrată pe serverele unuia dintre cei doi giganți. Comercianții care vă vând un anumit bun sunt și ei categorizați, astfel încât devine foarte simplu pentru procesatorul tranzacției să-și facă o idee destul de clară despre ce ai făcut și despre preferințele și bugetul tău. Fără doar și poate, în acest moment organizațiile de carduri sunt deținătoarele unei bucăți generoase din istoricul vieții noastre personale. Având în vedere această realitate, intrarea lor pe piața publicității online se poate transforma într-un succes pentru ei și într-un coșmar pentru noi ceilalți.

Putem spune că, prin această strategie, iluzia anonimității este spulberată. Practic nu este vorba de un simplu transfer al informațiilor din lumea reală către cea virtuală. Este mai mult decât atât: profilul tău offline împreună cu cel online te reprezintă pe tine. Și, dacă până acum îți imaginai că în online poți avea o personalitate diferită de cea din offline, iată că băieții isteți legați la cardul tău vor ști exact cine ești și care-ți sunt preferințele. Și mai îngrijorător e faptul că tandemul VISA-Mastercard este practic un duopol, ceea ce-ți lasă extrem de puțin spațiu de manevră.

În final vă spun că sunt convins că lucrurile nu se termină aici. Tehnologia NFC permite integrarea cardurilor în dispozitivele mobile. Imaginați-vă ce se va întâmpla în momentul în care o entitate va putea integra datele financiare cât cu cele deținute de companiile de telefonie. Din acel moment, Big Brother va deveni un concept învechit, poate chiar hazliu.

In spatele transumanismului se afla o intreaga politica si industrie. Neoliberalismul este, in special, strans legat de aceasta utopie a eficientei si organizarii totale a lumii sub control digital. O legatura tradusa inclusiv in fonduri care finanteaza respectivele cercetari.

Conexiunile acestor proiecte tehno-stiintifice sunt cu aripa dreapta a liberalismului american, care a subventionat Universitatea Singularitatii. E vorba de dreapta ultra-liberala dura, libertarienii. Adica legaturile cu proiectul social “de piata” si logica acestuia sunt indubitabile, evidente, chiar inspaimantatoare.

Exista mai multe moduri de a descrie aceasta tehnologie asa-zis convergenta. De pilda sunt numite nano-, bio-, info-, cogno- sau genetice, robotice, inteligenta artificiala, nano-tehnologie…

Minciunile si manipularile autoritatilor: CONFORM “FISEI EXPLICATIVE”, ACORDUL PENTRU DONAREA ORGANELOR E INCLUS IN CARD!

Proba izbitoare a minciunilor si manipularilor autoritatilor! In vara, seful CNAS spunea clar:

“Cardul naţional de sănătate va constitui punctul de referinţă în sistem. Pentru a fi implementat cu succes, a fost modificată, în luna mai, Legea sănătăţii, privind acordul de donare. Adică a fost eliminat acordul de donare de pe cardul naţional de asigurări de sănătate”, a precizat preşedintele CNAS.

Si:

“Am eliminat acordul de donare de pe cardul naţional tocmai pentru a nu se denatura scopul acestuia, care nu este altul decât acela de a dovedi calitatea de asigurat şi de a certifica serviciile medicale care se efectuează la furnizori”, a explicat Ţibichi.

Asadar, insusi seful asigurarilor de sanatate informa publicul ca:

– LEGEA a fost schimbata astfel incat acordul de donare sa NU mai fie inclus in card;

– legarea acordului de donare a cardului ii schimba SCOPUL acestuia, transformandu-l intr-un instrument pentru ALTCEVA (respectiv, pentru industria transplantului);

Acum, avand in vedere ca pe “fisa explicativa”e trecut clar acordul de donare, am avea doar doua variante de lucru care sa explice sensul instructiilor oficiale care insotesc cardul:

– fie autoritatile au mintit si au comunicat ceva fals: legea nu a fost modificata, acordul de donare a ramas;

– fie manipuleaza ordinar: au modificat legea, acordul de donare nu mai e obligatoriu prin lege, insa prin fisa explicativa (un fel de instructiuni de folosire), dau de inteles, bazandu-se pe lipsa de informare a publicului, ca acordul de donare e necesar!;

Verificarea Legii cu privina si a modificarilor ulterioare confirma spusele sefului CNAS – acordul de donare a fost inlaturat din lege si nu e obligatoriu. Copiem aici integral articolul 330 care se refera la cardul de sanatate, care include si articolele care au fost ABROGATE sau modificate:

CAP. III
Cardul naţional de asigurări sociale de sănătate

ART. 330
(1) Cardul naţional de asigurări sociale de sănătate este un card electronic, distinct de cardul european de asigurări sociale de sănătate.
(2) Cardul naţional de asigurări sociale de sănătate se emite pentru dovedirea calităţii de asigurat pentru furnizarea unor servicii medicale.
————-
Alin. (2) al art. 330 a fost introdus de pct. 22 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 133 din 28 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 893 din 30 decembrie 2010.
(2) Cardul naţional de asigurări sociale de sănătate se emite pentru dovedirea calităţii de asigurat pentru furnizarea unor servicii medicale, iar realizarea şi implementarea acestuia este un proiect de utilitate publică de interes naţional.
————
Alin. (2) al art. 330 a fost modificat de pct. 118 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 2 din 29 ianuarie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 104 din 11 februarie 2014.

ART. 331
Informaţiile minime care vor putea fi accesate de pe cardul naţional sunt următoarele:
a) datele de identitate şi codul numeric personal;
b) dovada achitării contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate;
c) înregistrarea numărului de solicitări de servicii medicale, prin codul furnizorului;
d) diagnostice medicale cu risc vital;
e) grupa sanguina şi Rh;
f) data expirării cardului;
g) numărul de identificare şi acronimul casei de asigurări de sănătate care emite cardul;
h) numărul cardului.
ART. 331
    (1) Informaţiile minime care pot fi accesate de pe cardul naţional de asigurări sociale de sănătate sunt următoarele:
    a) numele, prenumele, precum şi codul numeric personal ale asiguratului;
    b) codul unic de identificare în sistemul de asigurări sociale de sănătate;
    c) numărul de identificare al cardului naţional de asigurări sociale de sănătate.
(2) Pe cipul cardului naţional de asigurări sociale de sănătate vor fi înregistrate informaţiile minime prevăzute la alin. (1), precum şi următoarele informaţii:
a) diagnostice medicale cu risc vital şi boli cronice;
b) grupa sanguină şi Rh;
c) acceptul exprimat, în timpul vieţii, pentru prelevarea de organe, ţesuturi şi celule, după deces;
d) medic de familie: nume, prenume, date de contact.

(2) Abrogat.
———–
Alin. (2) al art. 331 a fost abrogat de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 23 din 13 mai 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 359 din 15 mai 2014.

(3) Diagnosticele medicale cu risc vital şi bolile cronice care vor fi înregistrate pe cipul cardului naţional de asigurări sociale de sănătate se stabilesc prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui CNAS.
(3) Abrogat.
———–
Alin. (3) al art. 331 a fost abrogat de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 23 din 13 mai 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 359 din 15 mai 2014.

(4) Pe cardul naţional de asigurări sociale de sănătate datele medicale se înregistrează separat de datele administrate, iar accesul la acestea se face numai de persoane autorizate în acest scop.
(4) Abrogat.
———–
Alin. (4) al art. 331 a fost abrogat de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 23 din 13 mai 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 359 din 15 mai 2014.

(5) Informaţia prevăzută la alin. (2) lit. c) se va înregistra pe cipul cardului naţional de asigurări sociale de sănătate, sub condiţia respectării dispoziţiilor prevăzute la art. 147 pct. 5.
(5) Abrogat.
———–
Alin. (5) al art. 331 a fost abrogat de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 23 din 13 mai 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 359 din 15 mai 2014.

(6) Accesul personalului medical la informaţiile înregistrate pe cardul naţional de asigurări sociale de sănătate va fi stabilit prin Norme metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la cardul naţional de asigurări sociale de sănătate prevăzut în titlul IX «Cardul european şi cardul naţional de asigurări sociale de sănătate» al Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.
(7) În mediul de stocare al cardului naţional de asigurări sociale de sănătate, în partiţii diferite de cele în care sunt înscrise datele privind funcţionalitatea de card de sănătate, pot fi înscrise certificate digitale, aşa cum sunt definite de Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, cu modificările ulterioare, în vederea utilizării în relaţia cu autorităţi publice din România, utilizarea cardului în aceste cazuri fiind reglementată prin acte normative elaborate sau iniţiate de autorităţile în cauză.
————
Alin. (7) al art. 331 a fost introdus de pct. 119 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 2 din 29 ianuarie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 104 din 11 februarie 2014.

(8) Noile cărţi de identitate, eliberate începând cu anul 2014, în mod etapizat, cu elemente de securitate adecvate, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2012 pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind evidenţa persoanelor, actele de identitate ale cetăţenilor români, precum şi actele de rezidenţă ale cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European rezidenţi în România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 235/2013, vor avea şi funcţionalitatea de card naţional de asigurări sociale de sănătate.
————
Alin. (8) al art. 331 a fost introdus de pct. 119 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 2 din 29 ianuarie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 104 din 11 februarie 2014.

(9) În momentul eliberării către un cetăţean a unei cărţi de identitate prevăzute la alin. (8), cardul naţional de asigurări sociale de sănătate îşi încetează valabilitatea.
————
Alin. (9) al art. 331 a fost introdus de pct. 119 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 2 din 29 ianuarie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 104 din 11 februarie 2014.
————-
Art. 331 a fost modificat de pct. 23 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 133 din 28 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 893 din 30 decembrie 2010.

ART. 332
(1) Cardul naţional se eliberează de casa de asigurări de sănătate unde figurează ca asigurat titularul cardului.
(2) Cheltuielile necesare pentru eliberarea cardului naţional sunt suportate de casa de asigurări de sănătate emitenta.
ART. 332
(1) Cheltuielile necesare pentru producerea cardului naţional de asigurări sociale de sănătate se suportă atât de CNAS, cât şi de asigurat.
(2) Asiguratul suportă cheltuielile reprezentând contravaloarea cardului naţional de asigurări sociale de sănătate, respectiv a documentului propriu-zis prin care se atestă calitatea de asigurat, precum şi costurile aferente distribuţiei acestuia.
————-
Art. 332 a fost modificat de pct. 24 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 133 din 28 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 893 din 30 decembrie 2010. Pct. 24 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 133 din 28 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 893 din 30 decembrie 2010 a fost abrogat de pct. 8 al art. unic din LEGEA nr. 191 din 26 iunie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 397 din 2 iulie 2013.
ART. 332
(1) Cheltuielile necesare pentru producerea cardului naţional de asigurări sociale de sănătate, respectiv a documentului propriu-zis prin care se atestă calitatea de asigurat se suportă din bugetul Ministerului Sănătăţii.
(2) Cheltuielile necesare pentru producerea soluţiilor informatice pentru administrarea cardului naţional de asigurări sociale de sănătate se suportă de CNAS din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
(2) Cheltuielile necesare pentru producerea soluţiilor informatice pentru administrarea cardului naţional de asigurări sociale de sănătate, precum şi cheltuielile pentru distribuţia acestuia prin servicii poştale se suportă de CNAS din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
—————
Alin. (2) al art. 332 a fost modificat de pct. 1 al art. 25, Cap. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 103 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 15 noiembrie 2013.

(3) Pentru plata şi distribuţia cardului naţional de asigurări sociale de sănătate se încheie un contract de către Ministerul Sănătăţii şi CNAS cu Compania Naţională “Imprimeria Naţională” – S.A. Modalitatea de plată a cardului naţional de asigurări sociale de sănătate din bugetul Ministerului Sănătăţii către Compania Naţională “Imprimeria Naţională” – S.A., precum şi mecanismul de distribuţie a cardului administrat de CNAS se stabilesc prin normele metodologice prevăzute la art. 331 alin. (6).
(4) Distribuţia cardurilor către asiguraţi se realizează de casele de asigurări sociale de sănătate prin furnizorii de servicii medicale din asistenţa medicală primară.
(4) Distribuţia cardurilor către asiguraţi se realizează prin servicii poştale, în condiţiile prevăzute în normele metodologice prevăzute la art. 331 alin. (6).
—————
Alin. (4) al art. 332 a fost modificat de pct. 1 al art. 25, Cap. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 103 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 15 noiembrie 2013.

(5) În situaţia solicitării de eliberare a unui card duplicat de către asigurat, cu excepţia faptului în care aceasta se face din motive tehnice de funcţionare, cheltuielile aferente producerii şi distribuţiei se suportă de către asigurat.
(6) Metodologia de eliberare a cardului duplicat prevăzută la alin. (5) se aprobă prin ordin al preşedintelui CNAS.
———-
Art. 332 a fost modificat de pct. 24 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 35 din 27 iunie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 434 din 30 iunie 2012.

ART. 333
Cardul naţional se eliberează numai prin sistemul informatic unic integrat al asigurărilor sociale de sănătate.
ART. 333
(1) Componenta informatică a cardului naţional de asigurări sociale de sănătate este parte integrantă a sistemului informatic unic integrat al asigurărilor sociale de sănătate.
(1) Componenta informatică a cardului naţional de asigurări sociale de sănătate este parte integrantă a sistemului informatic unic integrat al asigurărilor sociale de sănătate.
————
Alin. (1) al art. 333 a fost modificat de pct. 9 al art. unic din LEGEA nr. 191 din 26 iunie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 397 din 2 iulie 2013, care modifică pct. 25 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 133 din 28 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 893 din 30 decembrie 2010.

(2) Cardul naţional de asigurări sociale de sănătate se eliberează şi se administrează prin utilizarea serviciilor de operare şi management al unei unităţi specializate în acest scop şi numai prin intermediul sistemului informatic unic integrat al asigurărilor sociale de sănătate. CNAS eliberează şi administrează cardul naţional de asigurări sociale de sănătate şi are calitatea de operator de date cu caracter personal pentru datele menţionate.
(2) Cardul naţional de asigurări sociale de sănătate se eliberează şi se administrează prin utilizarea serviciilor de operare şi management al unei unităţi specializate în acest scop. CNAS eliberează şi administrează cardul naţional de asigurări sociale de sănătate şi are calitatea de operator de date cu caracter personal pentru datele menţionate.
———–
Alin. (2) al art. 333 a fost modificat de pct. 25 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 35 din 27 iunie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 434 din 30 iunie 2012.

(3) Prelucrarea datelor cu caracter personal cuprinse în cardul naţional de asigurări sociale de sănătate se face în condiţiile Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare, iar prin normele metodologice menţionate la art. 331 alin. (6) va fi stabilită modalitatea de exercitare a dreptului de acces la datele cu caracter personal legate de starea de sănătate de către persoana asigurată.
(3) Prelucrarea datelor cu caracter personal cuprinse în cardul naţional de asigurări sociale de sănătate se face în condiţiile Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare, iar prin normele metodologice menţionate la art. 331 alin. (6) va fi stabilită modalitatea de exercitare de către persoana asigurată a dreptului de acces la datele cu caracter personal legate de starea de sănătate.
————
Alin. (3) al art. 333 a fost modificat de pct. 9 al art. unic din LEGEA nr. 191 din 26 iunie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 397 din 2 iulie 2013, care modifică pct. 25 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 133 din 28 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 893 din 30 decembrie 2010.
————-
Art. 333 a fost modificat de pct. 25 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 133 din 28 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 893 din 30 decembrie 2010.

ART. 334
Cardul naţional poate fi utilizat numai pe teritoriul României.
ART. 335
Furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale aflaţi în relaţii contractuale cu casele de asigurări de sănătate au obligaţia de a acorda asistenţă medicală titularilor de card naţional în condiţiile prevăzute de contractul-cadru şi de normele metodologice de aplicare a acestuia.
ART. 335
(1) Furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale aflaţi în relaţii contractuale cu casele de asigurări de sănătate, precum şi titularii cardului naţional de asigurări sociale de sănătate au obligaţia de a solicita şi, respectiv, de a prezenta acest document, la data acordării asistenţei medicale, în condiţiile prevăzute de contractul-cadru şi de normele metodologice de aplicare a acestui contract.
(2) Alte obligaţii ale furnizorilor de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale privind implementarea sistemului cardului naţional de asigurări sociale de sănătate se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a dispoziţiilor din cuprinsul prezentului capitol.
————-
Art. 335 a fost modificat de pct. 26 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 133 din 28 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 893 din 30 decembrie 2010.

ART. 336
Cardul naţional se emite individual pentru fiecare asigurat.
ART. 336
(1) Cardul naţional de asigurări sociale de sănătate se emite individual pentru fiecare asigurat cu vârsta de peste 18 ani, aşa cum este reglementat la art. 211 alin. (1), art. 213 şi 215.
(2) Asiguraţii cu vârsta de până la 18 ani beneficiază de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale decontate din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate în baza documentelor care atestă că se încadrează în categoria de asiguraţi, prevăzută la art. 213 alin. (1) lit. a).
(3) Persoanele asigurate prevăzute la alin. (1) au obligaţia prezentării cardului naţional de asigurări sociale de sănătate în vederea acordării serviciilor medicale de către furnizorii aflaţi în relaţii contractuale cu casele de asigurări de sănătate. Neprezentarea cardului naţional de asigurări sociale de sănătate conduce la acordarea acestor servicii numai contra cost, cu excepţia serviciilor prevăzute la art. 220.
————-
Art. 336 a fost modificat de pct. 27 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 133 din 28 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 893 din 30 decembrie 2010.

ART. 337
Caracteristicile tehnice ale cardului naţional, precum şi modalităţile de elaborare şi implementare ale acestuia se aprobă prin ordin al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.
ART. 338
În bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate vor fi alocate sume pentru cardul naţional, astfel încât acesta să poată fi implementat până la sfârşitul anului 2007.
ART. 338
În bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate vor fi alocate sume pentru cardul naţional, astfel încât acesta să poată fi implementat la 1 ianuarie 2008.
—————
Art. 338 a fost modificat de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 264 din 19 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 503 din 27 iulie 2007.
ART. 338
În bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate vor fi prevăzute sume pentru cardul naţional de asigurări sociale de sănătate, în conformitate cu dispoziţiile art. 332.
————-
Art. 338 a fost modificat de pct. 28 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 133 din 28 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 893 din 30 decembrie 2010.

ART. 338^1
(1) Producerea cardului naţional de asigurări sociale de sănătate se realizează de către Compania Naţională «Imprimeria Naţională» – S.A.
(1) Producerea cardului naţional de asigurări sociale de sănătate se realizează de către Compania Naţională “Imprimeria Naţională” – S.A., care poate primi în acest scop sume în avans din bugetul Ministerului Sănătăţii de 30% din fondurile alocate anual pentru producerea cardului naţional de asigurări sociale de sănătate.
———–
Alin. (1) al art. 338^1 a fost modificat de pct. 26 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 35 din 27 iunie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 434 din 30 iunie 2012.
(2) Personalizarea cardului naţional de asigurări sociale de sănătate se realizează de către Centrul Naţional Unic de Personalizare a Paşapoartelor Electronice din cadrul Direcţiei Generale de Paşapoarte, structură componentă a Ministerului Afacerilor Interne.
(3) Echipamentele şi aplicaţiile de personalizare necesare potrivit alin. (2), precum şi serviciile pentru funcţionarea neîntreruptă a acestora se asigură de către Compania Naţională «Imprimeria Naţională» – S.A.
(3) Echipamentele şi aplicaţiile de personalizare necesare potrivit alin. (2), precum şi serviciile pentru funcţionarea neîntreruptă a acestora se asigură de către Compania Naţională “Imprimeria Naţională” – S.A. şi de către CNAS.
————-
Alin. (3) al art. 338^1 a fost modificat de pct. 26 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 35 din 27 iunie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 434 din 30 iunie 2012.
————-
Art. 338^1 a fost introdus de pct. 29 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 133 din 28 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 893 din 30 decembrie 2010.
ART. 338^1
(1) Producerea cardului naţional de asigurări sociale de sănătate se realizează de către Compania Naţională «Imprimeria Naţională» – S.A., care poate primi în acest scop sume în avans din bugetul Ministerului Sănătăţii de 30% din fondurile alocate anual pentru producerea acestui card.
(2) Personalizarea cardului naţional de asigurări sociale de sănătate se realizează de către Centrul Naţional Unic de Personalizare a Paşapoartelor Electronice din cadrul Direcţiei Generale de Paşapoarte, structură componentă a Ministerului Afacerilor Interne.
(3) Echipamentele şi aplicaţiile de personalizare necesare potrivit prevederilor alin. (2), precum şi serviciile pentru funcţionarea neîntreruptă a acestora se asigură de către Compania Naţională «Imprimeria Naţională» – S.A. şi de către CNAS.
————-
Art. 338^1 a fost modificat de pct. 10 al art. unic din LEGEA nr. 191 din 26 iunie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 397 din 2 iulie 2013, care modifică pct. 29 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 133 din 28 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 893 din 30 decembrie 2010.
ART. 338^1
(1) Producerea cardului naţional de asigurări sociale de sănătate se realizează de către Compania Naţională «Imprimeria Naţională» – S.A., care poate primi în acest scop sume în avans din bugetul Ministerului Sănătăţii de 30%, precum şi plăţi parţiale, cu reţinerea avansului aferent, din fondurile alocate anual pentru producerea cardului naţional de asigurări sociale de sănătate, pentru cardurile naţionale de asigurări sociale de sănătate produse, înainte de a fi personalizate cu datele asiguraţilor.
(1^1) Prin excepţie de la prevederile art. 52 alin. (10) din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, Ministerul Sănătăţii nu va percepe dobânzi şi penalităţi de întârziere sau majorări de întârziere la sumele reprezentând plăţi în avans acordate conform alin. (1).
————
Alin. (1^1) al art. 338 a fost introdus de pct. 120 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 2 din 29 ianuarie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 104 din 11 februarie 2014.

(2) Diferenţa de plată, până la valoarea integrală a cardurilor naţionale de asigurări sociale de sănătate, se realizează după recepţia cardurilor naţionale de asigurări sociale de sănătate personalizate cu datele asiguraţilor.
(3) Personalizarea cardului naţional de asigurări sociale de sănătate se realizează de către Centrul Naţional Unic de Personalizare a Paşapoartelor Electronice din cadrul Direcţiei Generale de Paşapoarte, structură componentă a Ministerului Afacerilor Interne.
(4) Echipamentele şi aplicaţiile de personalizare necesare potrivit alin. (2), precum şi serviciile pentru funcţionarea neîntreruptă a acestora se asigură de către Compania Naţională «Imprimeria Naţională» – S.A. şi de către CNAS.
—————
Art. 338^1 a fost modificat de pct. 2 al art. 25, Cap. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 103 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 15 noiembrie 2013

Asadar, SINGURELE informatii care sunt cerute, prin LEGE, pentru card, sunt: a) numele, prenumele, precum şi codul numeric personal ale asiguratului; b) codul unic de identificare în sistemul de asigurări sociale de sănătate; c) numărul de identificare al cardului naţional de asigurări sociale de sănătate.

Dupa cum se poate vedea, litera c) a art. 331 (2) a fost ABROGATA, adica ACORDUL DE DONARE, NU este cerut prin lege ca informatie de trecut pe card.

Cum se explica, atunci, faptul ca “fisa explicativa” contine si acordul de donare? Daca prin lege au renuntat, atunci ei incearca prin MANIPULARE. Chiar daca nu e obligatoriu, autoritatile vor sa convinga lumea sa-si treaca acordul sau dezacordul, mai ales ca nu este deloc improbabila o re-modificare ulterioara a legii care sa re-includa acordul de donare! Poate chiar in ianuarie 2015, cand e programata urmatoarea modificare a legii…

Dar, cum s-ar explica acest comportament al autoritatilor? Din informatiile noastre, abrogarea unor articole din Lege a fost cauzata de existenta unor procese pe rol prin care se contestau tocmai punctele eliminate, in virtutea protectiei datelor personale. Acest lucru arata ca orice demers juridic, daca e bine fundamentat, poate avea efecte pozitive. Este limpede, insa, ca autoritatile mizeaza, pe de o parte, pe lipsa de informare a publicului (cati oameni stiu ce este in lege cu adevarat? cati stiu ca in unele cazuri se incalca flagrant alte legi?) si, pe de alta parte, pe incheierea proceselor deschise in prezent. Pentru ca, odata procesele incheiate, autoritatile pot reintroduce respectivele articole de lege abrogate momentan. Ceea ce inseamna ca e necesara o presiune continua pe autoritati si o informare corecta a publicului. E important de retinut ca, atunci cand au abrogat respectivele articole, autoritatile nu ne-au facut niciun serviciu, ele pur si simplu au fost OBLIGATE sa respecte LEGILE!

In fine, mai trebuie adaugat ca, poate chiar mai important decat cardul este DOSARUL DE SANATATE. Aceasta este “piatra din capul unghiului” a digitalizarii sanatatii: anume, colectarea tuturor informatiilor si datelor personale posibile a tuturor asigurarilor de sanatate din tara aceasta. De aici si aceste manipulari si actiuni in forta, ilegitime, ale autoritatilor. Ele vor informatii complete despre noi, care sa fie usor gestionabile, controlabile, folosite…

In orice caz, nu e prima oara cand autoritatile isi bat joc in ultimul hal de public cand este vorba despre subiectul extrem de grav si de primejdios al actelor electronice.

Se știe că nu poți preleva organe de la defuncți, adică cadavre, ci doar de la cei aflați în așa zisa „moarte cerebrală”. Toţi aceşti oameni trăiesc încă, după toate legile biologice, atunci când li se extrag organele, deci sunt vii. Medicul îi ucide în realitate. Medicii au jurat să acționeze „numai spre folosul și buna stare a bolnavilor, să-i ferească de orice daună sau violență” – jurământul lui Hippocrate. Este clar că prelevarea organelor, presupune nu numai încălcarea acestui jurământ ci și a curma o viață. Sunt nenumărate cazuri de oameni care au „revenit la viață” din așa zisa moarte. În momentul în care chirurgul înfige bisturiul, bolnavului îi apar lacrimi spontane în ochi. Sunt relatări în presa alternativă, de oameni care au fost la un pas de a fi tranșați pentru organe și salvați providențial de o rudă, un prieten, etc. și care se bucură în continuare de viață.
.
Un mort cerebral nu este mort. Moartea este un proces. Pe vremuri moartea era considerată un fenomen complex: medical, teologic, filozofic, juridic. Acum a rămas doar un fenomen medical, aflat exclusiv la cheremul medicilor. Prof. Cicero Coimbra afirmă: ”Prin testele de diagnosticare a morţii cerebrale ucidem pacienţii pentru a verifica dacă sunt morţi.”
.
Cardul de sănătate cu cip, pe care guvernul României ni l-a trimis acasă împotriva voinței noastre, dar pe banii noștri, încearcă să smulgă acceptul românilor de a fi transformați în „piese de schimb”. Din fericire sunt mulți medici care se opun introducerii cardului, alături de asociații și oameni de bună credință, pe care îi veți cunoaște urmărind cu atenție filmul document de mai sus.

Putem cu siguranță spune cui nu folosește, medicilor și pacienților, lucru reliefat și de mărturiile celor prezenți la dezbatere. Din filmul pe care-l urmăriți se desprind 3 mize, cum s-ar spune, sistemul vrea să prindă 3 iepuri deodată:

1 – transplantul de organe

2 – controlul intimității și a vieții private prin dosarul electronic

3 – pecetluirea identității

Pentru că fiecare punct constituie în sine un subiect vast, o să prezentăm succint ce reprezintă fiecare, deoarece în afara internetului nu există surse de informare pe acest subiect.

1. Transplantul de organe

Acordul pentru transplantul de organe ridică o gravă problemă de etică a corpului medical. Se știe că nu poți preleva organe de la defuncți, adică cadavre, ci doar de la cei aflați în așa zisa „moarte cerebrală”. Toţi aceşti oameni trăiesc încă, după toate legile biologice, atunci când li se extrag organele, deci sunt vii. Medicul îi ucide în realitate. Medicii au jurat să acționeze, cităm: „numai spre folosul și buna stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violență” – jurământul lui Hippocrate. Este clar că prelevarea organelor, presupune nu numai încălcarea acestui jurământ ci și a curma o viață. Sunt nenumărate cazuri de oameni care au „revenit la viață” din așa zisa moarte. Este bine cunoscut chiar cazul unui neurochirurg dr. Eben Alexander, care în 2008 după 7 zile de „moarte cerebrală” a revenit, făcând mărturii uimitoare cu argumente pertinente, uzând de cunoștințe în domeniul neurologiei, fizicii și a altor științe exacte. Având o pregătire academică, fiind cadru universitar, a explicat experiența sa, atât din timpul celor 7 zile de comă cât și după „revenire”, din punct de vedere științific. În filmul pe care-l puteți viziona aici veți descoperi, în dialogul celor doi medici cu reputație internațională, Raymond Moody și Eben Alexander, capacitatea lor de a-și recunoaște limitele, din momentul când au înțeles supremația CONȘTIINȚEI – acel „ceva” foarte profund și ascuns care nu poate fi localizat, sau limitat în spațiu și nici limitat în timp. După cum declară, dr. Eben Alexander a cunoscut timp de 7 zile, modelul perfect de moarte și totuși „s-a întors” să ne relateze, nu doar ce a trăit dincolo de limitele materiei, ci faptul că a trăit până la momentul comei în ignoranță, în pofida recunoașterii sale științifice internaționale.

Sunt medici care mărturisesc că, în momentul în care se recoltează organele unui bolnav declarat în moarte cebrală, în momentul în care chirurgul înfige bisturiul, bolnavului îi apar lacrimi spontane în ochi. Sunt relatări în presa alternativă, de oameni care au fost la un pas de a fi tranșați pentru organe și salvați providențial de o rudă, un prieten, etc. care se bucură în continuare de viață. În aceste condiți, cine le dă dreptul acestor satrapi să impună Poporului Român această știință fără conștiință, care duce la ruina sufletului.

Sunt unii care spun că nu le mai pasă de ce se va petrece cu ei „după”, dar este posibil ca și ei ajungând într-o situație critică la spital să plece „dincolo” înainte de a le veni vremea. Altul ar putea spune că el ia cardul, dar este împotriva donării. Acceptând cardul accepți ideea, deci ești de acord cu crima.

Este cunoscut faptul că pe piața neagră un om sănătos valorează, ca posibil donator de organe, 500 de mii de dolari. Apare astfel tentația de a transforma un pacient aflat în stare critică, în „piese de schimb”, ceea ce în alte țări este un fapt petrecut. La fel cum în unele țări europene s-a legiferat dreptul omului de a fi eutanasiat, acum se încearcă și la noi legiferarea crimei compromițând și cea mai rămas bun din actul medical.

2. Controlul intimității și a vieții private

După acceptarea cardului intră în rol dosarul electronic, după cum reiese și din filmul document, care intenționează să cuprindă toate datele personale pe care sistemul le are despre noi. Deși documentul care a însoțit cardul specifică clar ce date urmează a fi înserate pe cip: bolile cu risc viral, bolile cronice, grupa sanguină și rh-ul. Președintele CNAS, Ciuchea Vasile, afirma cu nerușinare că nu sunt date medicale sau personale pe card. Au trecut pentru început doar acestea, pentru că au mai fost proteste împotriva cardurilor, dar dacă reacțiile nu se vor intensifica, imixtiunea în viața noastră personală va merge pana la controlul total. După cum au încercat și cu legea „Big Brother”, care prevedea obligativitatea furnizorilor de telefonie fixă şi mobilă şi de internet să reţină timp de şase luni anumite date ale abonaţilor, si a fost respinsă de Curtea Constituțională, tot așa trebuie procedat și cu legea sănătății – a se vedea la minutul 43:33 din film, d-na dr. Andronache anunță că sunt două dosare pe rolul Curții Constituționale, care trebuie susținute.

3 – Pecetluirea identității

Încă din anii comunismului, scriitorul Marin Preda spunea că nu poate fi numit intelectual cel care n-a citit Biblia. Capitolul Apocalipsa a fost revelat ca să ne avertizeze, că dacă nu ne trezim (apropo de Deșteptă-te române!) oamenii pot fi pecetluiți, adică cip-uți (haragma). Deci rolul profeției este să avertizeze, după cum spunea un înțelept, răul care nu s-a produs încă, poate și trebuie să fie evitat. Un exemplu fericit de acest fel îl avem tot în Biblie, cu cetatea Ninive.

Introducerea forţată şi in mare grabă a cipurilor în actele de identitate ale românilor ca și în acest card de „sănătate” deschide larg poarta COMPROMISULUI fără de care pecetluirea nu poate avea loc. Dumnezeu nu le permite să ne încalce libertatea de conştiinţă. Deci, ei nu pot sa ne implanteze direct în corp aceste cipuri si atunci recurg la această stratagemă (capcană a vrăjmaşului – spune primul vorbitor Liviu Constantinescu) prin care românii sunt determinaţi intr-un mod persuasiv, diabolic, să-şi doneze identitatea (date personale, elemente biometrice – amprente si imagine facială și chiar organele). Acceptând, nu numai că sântem reduși la statutul de numere (spune d-na Grațiela Botezatu la min.25:10) în fata unei maşini, prin digitalizarea informatiei, ci toate caracteristicile nostre fizice, unice si irepetabile sunt transformate în numere unice, adâncind și mai mult prăpastia dintre omul zidit de Dumnezeu ca slavă a Sa și identitatea numerică implementată de o mentalitate masonică. Prin acest COMPROMIS omul îsi dă acordul psihologic-aperceptiv si mental (dupa cum s-a esprimat într-un studiu Pr. Prof. Dr. Mihai Valică) pentru acțiunea finală, pecetluirea. Acest “acord” inconştient reprezinta PECETLUIREA IDENTITĂŢII, după care va veni mai uşor pecetluirea trupească, la care cel ce a acceptat pasiv, mai greu se va putea opune, pentru că este deja pecetluit psihologic și mental. Ca sa fie si mai clar vom lua ca exemplu “sindromul broaştei într-un pahar cu apă” şi anume, dacă încălzeşti un vas cu apă şi pui broasa în el, aceasta va sări “ca arsă”. Dar dacă pui broasca în acelaşi pahar şi dai focul “la mic”, temperatura creşte, creşte şi broasca “începe să se acomodeze” la mediu până crapă friptă. Aşa este şi cu noi. Dacă se spune “ de mîine implantăm cipul”, s-ar crea o tensiune mare care ar duce la o revoltă în masă. Dar dacă încet, încet, creează mediul pentru acceptarea cipurilor, atunci lumea va fi “mulţumită să fie friptă”.

dreptate.org.ro

Cărţile de identitate – o perspectivă mondială

În întreaga lume sunt introduse simultan sisteme de identificare
de înaltă tehnologie, care includ carduri inteligente, elemente biometrice
şi frecvenţe radio, conectate la baze de date uriaşe pentru a urmări
toate mişcările noastre. Să fie oare o coincidenţă ?

Astăzi, cardurile de identitate electronice tind să devină universale. Au fost emise deja carduri ‘inteligente’ pentru mai mult de 2,2 miliarde de persoane, adică 33% din populaţia lumii. Dintre acestea, peste 900 milioane deţin sisteme de identificare prin elemente de biometrie facială sau amprentă digitală. Potrivit planurilor actuale, până în 2012, peste 85% din populaţia lumii va avea astfel de carduri de identitate.

Campaniile împotriva introducerii cardurilor de identitate electronice au căutat să atragă atenţia asupra problemelor pe care le ridică aceste sisteme de identificare, de la invadarea intimităţii, fraudă, accesul neautorizat la bazele de date până la abuzurile care pot apărea şi crima organizată. Ca urmare, mulţi oameni se aşteaptă ca aceste carduri să nu fie obligatorii sau să fie retrase din circulaţie într-un viitor apropiat. Însă, realitatea ne sileşte să recunoaştem că, pe zi ce trece, cardurile câştigă teren pretutindeni în lume şi nu există obstacole serioase în calea introducerii lor pe scară mondială.

Chiar dacă aceste sisteme de identificare ridică o serie de probleme, ele sunt insuficiente pentru a opri introducerea cardurilor ‘inteligente’ în întreaga lume, pentru simplul motiv că ele se răsfrâng doar asupra noastră ca indivizi, şi nu asupra guvernelor, ceea ce înseamnă că problema este exclusiv una personală. Aceasta explică lipsa oricărui interes public pentru o dezbatere semnificativă pe marginea celei mai grave chestiuni a vremurilor în care trăim.

În realitate, nu importă care este justificarea publică a unor asemenea acte de identitate, cât ce rol au de fapt aceste sisteme de identificare. Probabil, guvernele lumii au ştiut întotdeauna că aceste acte de identitate nu vor opri terorismul, crima organizată, frauda etc, ci a existat dintotdeauna o altă raţiune pentru introducerea lor – un motiv pe care nimeni nu vrea să-l recunoască în mod deschis.

Există oare un plan coordonat la nivel internaţional pentru introducerea cărţilor de identitate electronice ?

Este posibil să aflăm mai multe dacă analizăm ce se întâmplă în lume. Este notabil faptul că nimeni nu pare să fi realizat un studiu cuprinzător sau demn de încredere asupra cărţilor de identitate electronice la nivel mondial. Încercarea de a dobândi o imagine sumară, chiar dacă incompletă, a ceea ce se petrece pe glob ne conduce la constatarea că sisteme performante de carduri ‘inteligente’ ajung la unele dintre cele mai sărace naţiuni din lume, unele în haos, război civil şi foamete, atât ţări mici, cât şi mari. Ajung la naţiuni cu culturi extrem de diferite, naţiuni care sunt aproape în întregime preindustrializate şi subdezvoltate, şi ajung întâi la aproape toate naţiunile islamice.

Toate acestea sunt prevăzute să aibă loc până la sfârşitul anului 2012. De pildă, pe 25 iunie 2009, India a anunţat că va continua introducerea cardurilor de identitate biometrice şi va încheia acest proces în 2011, ceea ce înseamnă înregistrarea a 1,2 miliarde de persoane în doar 18 luni.

În lume, există şi regiuni în care situaţia cardurilor este neclară. De exemplu, în unele state, precum Mozambic şi Zambia, există carduri biometrice pentru electorat, care nu sunt în mod oficial carduri de identitate naţionale. Însă, cardul de alegător tinde să devină card de identitate imediat după un an electoral, precum s-a întâmplat în Haiti. În aceste cazuri, sistemele de identificare performante au fost introduse odată cu democraţia …

Situaţii neclare există şi în Statele Unite ale Americii, Canada, Australia, din pricina unor nelămuriri în ce priveşte noile acte de identitate propuse populaţiei. Cu toate acestea, orice nelămurire, neclaritate sau nesiguranţă dispare în perspectiva globală: cardurile de identitate electronice sunt aproape pretutindeni în lume !

Introducerea simultană a unor modalităţi de identificare foarte asemănătoare în atât de multe ţări pare mai mult decât o coincidenţă. Dacă ar fi fost o problemă a statelor care ar fi dorit să-şi îmbunătăţească sistemele din iniţiativă proprie, acest lucru s-ar fi petrecut într-un interval de timp mult mai mare. În plus, este puţin probabil ca ele să adopte într-un număr atât de mare sisteme de identificare similare sau chiar identice. De aici se naşte întrebarea: stă acest fapt drept mărturie pentru o presiune internaţională nemaivăzută asupra statelor lumii pentru a adopta carduri de identitate electronice ?

Un alt lucru care reiese din imaginea sumară conturată asupra a ceea ce se petrece în lume pe glob este următorul: planurile de a introduce un sistem naţional de carduri de identitate în Uganda au fost anunţate într-un memorandum de înţelegere, datat 20 iunie 2008, trimis Fondului Monetar Internaţional (FMI). A cerut FMI unor naţiuni să adopte carduri biometrice, susţinând că acestea vor facilita accesul la sistemul bancar şi vor preveni frauda ?

Într-un exemplu diferit de promovare apuseană, Uniunea Europeană a sprijinit financiar introducerea de carduri de identitate biometrice în Republica Democrată Congo, chipurile pentru a ajuta la promovarea păcii prin urmărirea foştilor soldaţi şi foştilor luptători. Planul de a introduce carduri ‘inteligente’ în Somalia a făcut uz de o logică similară.

În Rwanda, cardurile biometrice au constituit o unealtă importantă în genocidul ruandez. Experienţa Rwandei este o ilustrare teribilă a cât de letale pot fi cardurile într-o naţiune aflată în război civil şi ridică întrebări stânjenitoare în ce priveşte implicarea occidentală.

Aceeaşi politică în Uniunea Europeană, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii

Introducerea universală a cardurilor de identitate electronice este doar mărturia vizibilă a unui proces invizibil. Politicile care afectează profund vieţile noastre şi ne răpesc libertăţile sunt stabilite în acorduri internaţionale secrete.

De exemplu, în iulie 2005, în cursul perioadei de 6 luni de conducere a Uniunii Europene, Marea Britanie a înaintat o propunere pentru carduri biometrice în Europa, în ciuda faptului că nu avea nici o autoritate de a face acest lucru, potrivit tratatelor Uniunii Europene de la acea vreme. Această propunere a evoluat ulterior într-o politică obligatorie a Uniunii Europene în Programul Haga pentru justiţie şi securitate.

Cu toate acestea, politicile de introducere a cardurilor de identitate, dezvoltate în secret, merg mult dincolo de identificare şi securitate. Într-un articol apărut în mai 2009 în cotidianul britanic The Guardian, Tony Bunyan afirmă că aceste acte de identitate sunt doar o unealtă care permite un plan mult mai vast de urmărire şi înregistrare a vieţii fiecărui individ:

,,‘Fiecare obiect pe care îl foloseşte o persoană, fiecare tranzacţie pe care o face şi aproape fiecare loc în care merge va crea o înregistrare digitală detaliată. Acest lucru va genera o abundenţă de informaţie pentru organizaţiile de securitate publică’, comportamentul fiind prezis şi evaluat de ‘maşini’ (termenul lor), care vor emite ordine către poliţişti fără întârziere. Propunerea prevede colectarea masivă de date personale cu privire la călătorii, detalii bancare, locaţii ale telefonului mobil, date medicale, utilizarea internetului, dosare penale oricât de mici, amprente şi poze digitale care pot fi extrase şi utilizate în diferite scenarii”.

Însă aceste lucruri nu se vor petrece doar în Europa, pentru că Statele Unite ale Americii şi Uniunea Europeană vor avea politici şi practici similare:

,,Este propus ca până în 2014 Uniunea Europeană să creeze o ‘zonă euro-atlantică de colaborare cu SUA în domeniul libertăţii, securităţii şi justiţiei’. Aceasta va depăşi cu mult colaborarea actuală şi înseamnă că politicile care afectează libertăţile şi drepturile oricărui individ din Europa nu vor fi stabilite la Londra sau Bruxelles, ci în întruniri secrete între conducătorii Uniunii Europene şi cei ai SUA”.

A fost acesta un răspuns la evenimentele de la 11 septembrie ? Nu, categoric nu, deoarece unele dintre aceste planuri au o istorie şi cronologie cunoscute ca datând dinainte de această dată, de pildă Taiwan 1997 şi India 1999. Putem detecta o preocupare continuă pentru bazele de date legate de acte de identitate încă de la cardul Australiei, care a fost învins în 1987. De asemenea, colaborarea dintre Uniunea Europeană şi SUA în domeniul securităţii datează – putem spune cu certitudine – de dinainte de 11 septembrie 2001, ca şi dezvoltarea de către Uniunea Europeană a bazelor de date de securitate care au fost aplicate protestatarilor politici.

Ce fac cardurile de identitate electronice ?

Noile carduri sunt precum un ‘lipici’ de tehnologie performantă, o interfaţă care uneşte toate bazele de date diferite ale statului şi conectează informaţia lor. Aceasta este semnificaţia funcţiei de identitate ,,multifuncţionale” a noilor carduri: un număr de identitate este cheia pentru accesul la toate serviciile şi la toate bazele de date. Un card, un număr urmăreşte o persoană de-a lungul activităţilor diverse, de-a lungul întregii sale vieţi şi a tot ceea ce face: angajare, taxe, sănătate, totul. Când numeroase baze de date sunt conectate între ele prin intermediul unei interfeţe comune, în acest caz numerele de identitate, ele funcţionează efectiv ca o singură ,,bază de date extrem de vastă”.

În The Guardian din 30 septembrie 2003, Alan Travis scria că ,,registrul de informaţii al cetăţenilor” din Marea Britanie va ,,uni toate informaţiile existente deţinute de guvern” despre cele 58 milioane de locuitori:

,,Va include numele, adresa, data naşterii, sexul şi un număr personal unic pentru a alcătui o bază de date ‘mai precisă şi mai transparentă’ decât înregistrările naţionale existente cu privire la asigurare, taxe, sănătate, paşaport, vot şi permis de conducere. (…) Decizia de a da cale liberă pentru registrul naţional al populaţiei fără nici o nevoie aparentă pentru o legislaţie nouă sau pentru vreo dezbatere publică este într-un contrast izbitor cu dezbaterea intensă a cabinetului care are loc acum cu privire la planul de carduri de identitate”.

Planul indian de identitate este un alt exemplu major. Potrivit unui articol apărut în Hindu pe 26 iunie 2009, ,,numerele de identificare unice şi baza de date vor fi conectate la agenţii precum Comisia Electorală a Indiei şi Departamentul de impozite pe venit. (…) În plus, vor fi folosite pentru a asigura servicii potrivit planurilor guvernului, precum sistemul de distribuţie publică şi Planul Naţional Rural de garantare a angajării pentru familiile care trăiesc sub limita sărăciei … şi pentru oferirea de asistenţă financiară şi de altă natură pentru nevoiaşi”.

Acesta este noul model de e-guvernare în întreaga lume. Din punct de vedere istoric, nu este prima oară când vedem sisteme de acest fel. El este foarte asemănător cu sistemul de identificare nazist, aşa cum s-a dezvoltat în cele din urmă, cu un Număr Personal Reich care lega toate celelalte baze de date. Sistemul de întocmire a registrului iniţial al populaţiei din date existente, baze de date anterioare este, de asemenea, extrem de asemănător cu practica nazistă.

De ce ar trebui să se acorde importanţă faptului că guvernul reuneşte date pe care le deţine deja ? Într-un raport pentru Institutul de Cercetare a Politicii Publice, Sir David Omand afirmă: ,,De îndată ce unei persoane i s-a atribuit un număr index unic, este posibilă obţinerea cu precizie de date din numeroase baze de date şi construirea unei imagini a vieţii acelei persoane – lucru care nu a fost autorizat în consimţământul iniţial pentru colectarea de date”. În 2006, Sir David Varney, conducătorul Guvernului Transformaţional, a prevestit că statul va cunoaşte ,,un adevăr profund despre cetăţeni pe baza comportamentului, experienţei, convingerilor, necesităţilor sau dorinţelor lor”.

Carduri de fidelitate şi culegerea de date

Să nu vorbim despre un stat poliţienesc, să vorbim despre cardurile de fidelitate din supermarketuri. Nu este mare diferenţa dintre un card de fidelitate şi un card de identitate electronic din punct de vedere al tehnologiei, de fapt cele din urmă par a fi urmaşele apropiate ale celor dintâi, concepute pentru un scop similar: culegerea de informaţii despre oameni. Pentru a putea urmări pe cineva, mai întâi trebuie să îl identifici.

Pentru a-şi eficientiza vânzările, corporaţiile vor să ştie cât mai multe despre clienţii lor şi au făcut o investiţie incredibilă în infrastructură pentru a culege şi analiza date despre ei. Până în anul 2004, Wal-Mart strânsese 460 terabiţi de informaţie despre clienţi, sau mai mult de dublul cantităţii de informaţie de pe internet. Majoritatea acestor date au fost culese de pe cardurile de fidelitate.

Guvernele au adoptat cardurile de identitate electronice pentru că magazinele au arătat ce tehnologie puternică şi eficientă reprezintă acestea – nu doar eficientă, ci profitabilă. Magazinele au demonstrat că ele pot urmări şi stabili profilul clienţilor lor pentru a descoperi obiceiurile lor de a cheltui, slăbiciunile şi sugestibilitatea lor, ce reclame au efect asupra lor. În plus, tehnologia utilizată nu numai că a funcţionat, ci a şi meritat investiţia făcută.

Pentru analizarea datelor de pe cardurile de fidelitate au fost elaborate programe puternice şi eficiente, precum ChoicePoint şi LexisNexis. Astăzi aflăm că o parte din aceste sisteme aflate în uz au fost folosite de FBI la alcătuirea listelor de suspecţi. Mai-marii zilei au realizat că aceeaşi tehnologie de stabilire a profilului unei persoane poate fi aplicată pentru găsirea teroriştilor, extremiştilor, disidenţilor politici sau oricărei alte categorii considerate de interes de către stat. Unele corporaţii pun la dispoziţia statului bazele de date pe care le deţin.

Când guvernul american a obţinut date personale despre votanţii din 11 ţări diferite din America Latină, pentru scopuri neprecizate, informaţiile au fost obţinute prin intermediul unor corporaţii particulare. De asemenea, majoritatea agenţiilor de securitate americane care colectează date oferă subcontracte şi circa 70% din bugetul lor merge către corporaţii particulare. Cu toate că cea mai mare parte a acestor cheltuieli ajunge la companii militare, corporaţiile de consum îşi au partea lor. Se întrezăreşte oare dezvoltarea unei simbioze între guvern şi corporaţiile particulare, în cadrul căreia cele două tabere participă cu tehnologie şi instrumentar şi colaborează în ce priveşte colectarea de date ?

Editorial 61

,,Supermarketul viitorului”, un articol din Evenimentul Zilei, din 26 septembrie 2004, afirma că încă din 2005 tehnologia RFID putea fi utilizată de marile companii de vânzare cu amănuntul. Occidentul cunoştea deja la acea oră ‘beneficiile’ acestei tehnologii

RFID: o tehnologie puternică de urmărire

Unul din instrumentele care a migrat de la cardurile de fidelitate la cardurile de identitate este cipul RFID (identitate prin radio-frecvenţă). El există în noul card de identitate din China şi va intra în componenţa tuturor cardurilor de identitate ‘inteligente’ noi.

RFID este un sistem de urmărire, conceput iniţial pentru a urmări marfa în lanţul de aprovizionare şi în depozitele de mărfuri. Cipuri mici permit citirea unui număr de serie şi a altor date potenţiale de la o distanţă de câţiva metri. Când un obiect etichetat cu RFID trece prin dreptul unui cititor, numărul său este înregistrat. Când cititoarele RFID sunt conectate la o reţea, este posibilă alcătuirea unei înregistrări a mişcărilor unui obiect (sau persoane) prin specificarea intervalelor de timp şi locurilor unde a fost înregistrat numărul RFID.

Cipul RFID din cardurile de fidelitate permite ca numele deţinătorului şi toate informaţiile personale aflate pe card să fie citite de la o distanţă de câţiva metri, fără cunoştinţa lui. Folosind tehnologia RFID, magazinele pot afla identitatea clienţilor lor de pe cardul de fidelitate de îndată ce aceştia intră în magazin, fără ca ei să ştie. Supermarketurile au plasat cititoare RFID în diferite locuri în magazin pentru a urmări mişcările clienţilor, pentru a vedea de pildă produsele la care s-au uitat dar nu le-au cumpărat, spre deosebire de produsele pe care le au în coş. De asemenea, unii au realizat foarte repede că cipurile RFID din unele produse, precum articolele de îmbrăcăminte, ar putea fi utilizate pentru a urmări persoanele care le-au cumpărat. Acest lucru este posibil deoarece, spre deosebire de codurile de bare, cipul RFID identifică fiecare articol cu un număr de serie unic, făcând diferenţa între articole identice.

Bazele de date uriaşe ale lanţurilor de magazine le-au permis să ţină o evidenţă a obiectelor cumpărate de fiecare din clienţii lor, adăugând numele acestora lângă numerele de serie RFID. Această extra-informaţie a fost extrem de utilă în ‘stabilirea profilului’ clienţilor. După introducerea cardurilor de identitate ‘inteligente’, magazinele îşi vor putea identifica clienţii într-un mod similar, citind identitatea lor direct din card …

Când angajatorii utilizează profilul stabilit

Unele corporaţii aplică deja profilul psihometric personalului lor şi potenţialilor angajaţi pentru a avea mână de lucru cu profil ,,corect” şi atitudini ,,corecte”. Să ne imaginăm cum ar fi ca tehnologia RFID să ne urmărească şi să ne stabilească un profil psihometric, afectându-ne prin aceasta întreaga viaţă … Este posibil oare ca această tehnologie – prin urmărirea noastră pretutindeni şi stabilirea unui profil – să dea naştere unei culturi corporatiste a conformităţii, fiind evident că cei care nu se înscriu în profilul corect vor fi concediaţi ?

Au existat numeroase exemple de angajatori care discriminează persoane pe temeiul afilierilor politice sau de sindicat. Biroul Comisarului pentru Informaţii din Marea Britanie a descoperit că multe companii foarte mari şi respectabile s-au pretat la aşa ceva, încălcând legea. Ce s-ar întâmpla dacă angajatorii ar folosi datele culese din sistemele de identificare şi analiza reţelelor sociale pentru a stabili profilul personalului, a le descoperi prietenii şi asociaţii şi orice afilieri ? Ce ar însemna pentru societate şi cultura politică dacă angajatorii corporatişti i-ar putea identifica şi discrimina pe activiştii politici şi sindicalişti, îngreunându-le posibilităţile de a obţine un loc de muncă ? Ar fi acest lucru compatibil cu democraţia ?

Profesorul emerit Sheldon S. Wolin, filozof politic la Universitatea Princeton, SUA, a avertizat cu privire la pericolul ,,totalitarismului inversat”, care ,,constă în exercitarea puterii totale fără a părea că o face, fără a înfiinţa lagăre de concentrare sau a impune uniformitate ideologică, sau a suprima forţat elementele disidente atâta vreme cât rămân ineficiente”. O asemenea putere, precum în SUA, arată ,,cum poate fi controlată democraţia fără a părea că este suprimată”.

Acest mecanism poate fi folosit cu uşurinţă pentru a controla disidenţa politică. Este suficient ca cei consideraţi indezirabili să nu-şi găsească un loc de muncă, să fie marginalizaţi, sau doar să li se refuze orice promovare. Sau, în cazul în care profilul lor psihometric scoate în evidenţă unele slăbiciuni şi vulnerabilităţi psihice sau oarecare indiscreţii din trecut, acestea ar putea fi utilizate împotriva opozanţilor faţă de politica guvernului.

Supravegherea populaţiei şi controlul social

China a devenit un laborator atât pentru capitalism, cât şi pentru dezvoltarea noilor tehnologii de supraveghere şi ,,securitate internă”. Naomi Klein a scris pe larg despre acest subiect în cartea sa Doctrina Şoc şi în articole precum ,,Ochiul atotvăzător al Chinei” şi ,,Jocurile Olimpice: dezvăluirea statului poliţienesc 2.0”.

Unii oameni influenţi par să fi hotărât că, în condiţii de inegalitate şi nedreptate socială, capitalismul funcţionează cel mai bine. Un produs secundar al acestei stări de lucruri este instabilitatea provocată de amărăciunea şi resentimentul cauzate de confiscarea pământului şi resurselor şi de silirea ţăranilor să părăsească pământul pentru a deveni muncitori în fabrici în condiţii grele şi prost plătiţi, trăind în mahalale sărace insuportabile. Aşa cei bogaţi devin mai bogaţi jefuind oamenii obişnuiţi, cooptând puterea statului pentru aceasta.

Acesta este motivul pentru incidenţa extrem de mare a revoltelor, ,,tulburărilor” şi tensiunii sociale din China de astăzi. Occidentul a încercat să ofere Chinei stabilitate şi să ţină capacul deasupra oricărei tulburări dându-i acces la cea mai nouă tehnologie de supraveghere şi securitate, pentru a o transforma într-o dictatură mai eficientă. Noile tehnologii care sunt testate în laboratorul social al Chinei pot fi adoptate şi aplicate ulterior în alte părţi ale lumii.

Un exemplu bun ar fi tehnologia de recunoaştere facială, furnizată Chinei de SUA, în mod ilegal, ca autorităţile chineze să-i poată identifica mai uşor pe agitatori într-o mulţime, sau doar să urmărească mişcările persoanelor de interes şi să afle identitatea oricărei persoane cu care se întâlnesc şi vorbesc. Sistemele de recunoaştere pot identifica astăzi un chip dintr-un milion, îndeajuns de precis pentru a găsi un chip într-un oraş. Cât de bine se potriveşte această tehnologie cu baza de date de imagini digitale furnizate de sistemul de identificare al Chinei …

Şi RFID are aplicaţii în aparatul de securitate al statului. China pune în circulaţie cititoare RFID portabile pentru poliţiştii săi, ca ei să poată afla identităţile oamenilor de pe cardurile lor de identitate. Statul chinez a adoptat mai degrabă practica înăbuşirii revoltelor decât aceea de a interveni pentru a le pune capăt: în loc să-i aresteze pe loc pe participanţi, poliţia îi identifică doar, pentru a-i aresta unul câte unul când li se pare potrivit. Pentru această identificare sunt utilizate tehnologiile de supraveghere şi CCTV (adică, televiziune cu circuit închis). RFID are o aplicaţie evidentă: identităţile tuturor persoanelor prezente într-o mulţime ar putea fi culese de un poliţist în civil, amestecat în mulţime, cu un cititor RFID.

Tehnologia RFID poate fi utilă şi statelor cu populaţii mobile. De exemplu, India anticipează migrarea unui număr mare de persoane din populaţia rurală către oraşe. Ea intenţionează să folosească o combinaţie de RFID şi sisteme de informare geografică bazate pe GPS pentru a înregistra în mod automat migrarea votanţilor sau schimbarea reşedinţei şi a aduce la zi baze de date precum registrul electoral. Această combinaţie ar fi utilă şi autorităţilor chineze, care se confruntă cu migrarea unui număr mare de ţărani către oraşe, în mod ilegal, pentru a munci, formând o subclasă socială instabilă şi imposibil de urmărit.

Prin urmare, acesta este tiparul care trebuie aplicat în alte părţi: inegalitate crescândă, mahalale în creştere şi tulburări controlate prin securitate ?

O asemenea deplasare a populaţiei este un fenomen global, iar Banca Mondială are un rol explicit în promovarea lui, afirmând că urbanizarea şi migrarea sunt lucruri bune şi necesare. Aşa cum este descris în cartea profesorului Mike Davis, Planeta mahalalelor, o parte uriaşă a populaţiei lumii trăieşte în mahalale – un simptom al inegalităţii şi exploatării crescânde. Şi aceasta este o tendinţă în creştere, nu numai în ţări îndepărtate, ci şi în occident.

În SUA, oraşele mor, cartiere întregi şi în unele cazuri districte întregi sunt dărâmate de buldozere, iar locuitorii sunt deposedaţi. Starea populaţiei din Detroit aminteşte de situaţia din New Orleans după trecerea uraganului Katrina, unde antreprenorii militari particulari îşi asumă puteri guvernamentale în zone de administrare urbană marcate pentru curăţare în masă. Aceasta este manifestarea occidentală a unui tipar mondial.

Ţinând cont de cele de mai sus, asamblate ca într-un joc de puzzle – carduri de identitate ‘inteligente’ introduse printr-un program coordonat la nivel mondial, un vast aparat de supraveghere, monitorizare şi control a oricărei mişcări de pe glob, şi într-un plan mai înalt un nou tip de guvernare, o formă de autocraţie mascată, întemeiată pe controlul vieţii tuturor oamenilor de pe planetă – realizăm că lumea în care trăim nu va deveni un loc mai plăcut, mai frumos …

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 61/ianuarie-februarie 2011

Noi metode de urmărire şi supraveghere ale cetăţenilor

O altă tendinţă a guvernării actuale este sporirea într-un grad fără precedent a măsurilor de urmărire şi supraveghere ale cetăţenilor, care seamănă izbitor cu metodele utilizate de statul totalitar. Ideile expuse de George Orwell în romanul său 1984 sunt puse în practică în mod strălucit şi chiar depăşite cu brio, lucru facilitat printre altele de progresele deosebite ale ştiinţei şi tehnologiei actuale, dar şi de descreştinarea accelerată a societăţii şi pierderea reperelor morale.

Deşi guvernarea susţine că ia astfel de măsuri pentru a lupta împotriva infracţionalităţii şi terorismului, acesta este un pretext extrem de şubred care se spulberă în faţa metodelor utilizate şi a anvergurii acţiunilor întreprinse de autorităţi, care dezvăluie un scop mult mai cumplit. Printre aceste măsuri, unele şocante, am putea enumera: interceptarea convorbirilor telefonice şi corespondenţei electronice, îndemnarea cetăţenilor să se spioneze între ei, eludarea legilor şi a regulilor intimităţii cetăţenilor, urmărirea şi introducerea în bazele de date ale instituţiilor de securitate a unor persoane care nu au săvârşit nici o infracţiune, utilizarea de către poliţie, pentru cetăţenii propriei ţări, a echipamentelor specifice zonelor de război etc.

Pentru ca oamenii să accepte mai uşor toate aceste fărădelegi oficiale, a fost agitat spectrul terorismului şi au fost înscenate atentate. Televiziunea şi presa au lucrat agresiv pentru schimbarea mentalităţii societăţii în vederea minimalizării până la anulare a intimităţii personale şi acceptării ideii de a trăi extrem de expus. Dar să ridicăm un pic vălul şi să vedem despre ce este vorba …

» După atentatul de la 11 septembrie 2001, conducerea Statelor Unite ale Americii a construit o reţea uriaşă de spionaj şi urmărire. Cotidianul american The Washington Post a realizat o anchetă extinsă, pe o perioadă de 2 ani, referitoare la serviciile secrete americane, la care au lucrat 20 jurnalişti.

Această anchetă jurnalistică a constat în analizarea a mii de documente şi realizarea a sute de interviuri cu persoane implicate în programele de informare americane. În urma ei, jurnaliştii au reuşit să schiţeze o imagine a edificiului ridicat de guvernul federal american; toate acestea în pofida oficialităţilor care se străduiesc să păstreze cu tărie secretul în ce priveşte serviciile secrete şi programele pe care le derulează. Atitudinea lor este firească până la un punct (după cum le spune şi numele, serviciile sunt ‘secrete’), însă luând aminte la informaţiile oferite de cotidianul american, se naşte întrebarea: care sunt scopurile reale ale acestei reţele extrem de vaste ?

Câteva cifre

La câteva zile după atacurile din 11 septembrie 2011 asupra turnurilor gemene ale World Trade Center din New York, Congresul american a aprobat suplimentarea bugetului apărării interne cu 40 miliarde de dolari. În 2002 a mai alocat 36,5 miliarde de dolari, iar în 2003 alte 44 miliarde de dolari. Şi acesta a fost doar începutul. În 2009, bugetul comunităţii americane de informaţii a fost evaluat la 75 miliarde de dolari; cifra este de 2 ori şi jumătate mai mare decât cea din 2001. În plus, cifrele sunt estimative deoarece nu cuprind bugetul Departamentului Apărării şi al altor agenţii guvernamentale strict secrete.

În Statele Unite ale Americii există 45 agenţii guvernamentale angajate în activităţi strict secrete, care au 1.271 subunităţi şi 1.931 companii particulare, care conlucrează în programe complexe legate de terorism, securitate internă şi spionaj. Ele deţin 10.000 locaţii pe tot teritoriul Americii în care sunt amplasate instituţii secrete. Numai în Washington şi împrejurimile lui există 33 complexuri de clădiri destinate activităţilor de securitate naţională. Acestea ocupă un spaţiu echivalent cu 3 clădiri ale Pentagonului sau 22 clădiri ale Capitoliului, sediul Congresului SUA. Clădirile deţin un echipament impresionant atât cantitativ, cât şi calitativ, operat de armate de analişti şi specialişti, şi sunt bine păzite de alte armate de agenţi federali, dotaţi cu batalioane de maşini blindate şi dispozitive electronice.

Aceste agenţii elaborează anual 50.000 rapoarte secrete – volumul este atât de mare, încât multe sfârşesc ca maculatură. Numărul angajaţilor tuturor acestor instituţii a crescut foarte mult – circa 854.000 persoane au acces la informaţii clasificate ca ‘top secret’. În prezent, doar Agenţia de contrainformaţii militare a Pentagonului dispune de 16.500 de angajaţi, faţă de 7.500 câţi avea în 2002.

Zilnic, Agenţia Naţională de Securitate a SUA interceptează 1,7 miliarde de email-uri, apeluri telefonice, înregistrări video şi audio, pe care le sortează în 70 baze de date diferite. Se estimează că la fiecare 6 ore, agenţia culege tot atâtea date câte sunt stocate în întreaga Bibliotecă a Congresului.

Multe instituţii şi programe sunt strict secrete. De pildă, există un grup de programe ultra-secrete al Departamentului Apărării, numit Programe cu Acces Special, codurile date de Pentagon pentru acestea întinzându-se pe 300 pagini. Comunitatea de informaţii are sute de alte programe şi fiecare dintre aceste sute de programe are sute de sub-programe, fiecare sub-program fiind cunoscut de un număr limitat de oameni, astfel că asamblarea datelor a devenit aproape imposibilă.

În urma investigaţiei, jurnaliştii au recunoscut că volumul de informaţii referitor la sistem este pur şi simplu prea mare, caracterizând fenomenul prin 3 atribute: vast, incontrolabil şi secret. Un secretar de stat din domeniul apărării a afirmat: ,,Numai o singură fiinţă din univers ştie exact câte programe ultra-secrete desfăşoară agenţiile de informaţii americane şi aceea este Dumnezeu”.

Implicarea agenţiilor statale şi locale

Pentru a da o amplitudine mai mare urmăririi, agenţiile guvernamentale au alipit la tentaculele caracatiţei informative toate forţele de aplicare a legii de la nivel statal şi local. Scopul este ca fiecare agenţie statală şi locală de aplicare a legii să ofere forţelor federale informaţii pentru a susţine lucrarea Biroului Federal de Informaţii (FBI). Această parte a reţelei cuprinde 3.984 organizaţii locale, statale şi federale, fiecare cu propriile responsabilităţi şi jurisdicţii în domeniul luptei contra terorismului. Printre acestea se numără poliţia locală, birourile Departamentului Securităţii Interne de la nivel local şi, nu în ultimul rând, investigatorii militari.

În acest scop, agenţiile statale şi locale au primit dispozitive bazate pe tehnologii performante, utilizate de armata americană pe câmpurile de luptă din Irak şi Afghanistan. Poliţiştii folosesc astăzi camere video cu infraroşii care iau imagini digitale ale numerelor maşinilor şi le analizează aproape instantaneu, oferind multiple informaţii despre proprietari, ca nume, adresă, eventual cazier sau înscrierea într-o listă de terorişti; scanere portabile fără fir pentru amprente pentru a verifica identitatea motocicliştilor, care au fost folosite în Irak pentru colectarea de date biometrice etc.

La graniţele cu Mexic şi Canada, Agenţia de Protecţie a Graniţelor şi Vămilor întrebuinţează drone echipate cu camere video cu 30 cadre pe secundă, care au fost utilizate în războaiele din Kosovo, Irak şi Afghanistan pentru a urmări duşmanii. În Arizona, Unitatea de recunoaştere facială a şerifului din districtul Maricopa foloseşte un echipament răspândit în zonele de război, care înregistrează lunar 9.000 imagini faciale biometrice. Dispozitivele de identificare şi înregistrare biometrică a cetăţenilor sunt foarte des întâlnite şi uzitate.

Directorul Departamentului de Poliţie din Memphis, Tennessee, Larry Godwin, care a făcut un număr record de arestări folosind aceste tehnologii noi, afirmă: ,,Acum avem dispozitive pe care nu le aveam înainte. Pe unele le putem menţiona. Pe altele nu”.

Toate acestea au fost posibile prin acordarea de fonduri uriaşe. Din 2003 încoace, Departamentul Securităţii Interne a alocat autorităţilor statale şi locale 31 miliarde dolari pentru ca acestea să-şi îmbunătăţească capacitatea de a descoperi şi neutraliza terorişti. În plus, sume mari de bani vin de la bugetele statale şi locale, care sunt însă prea răspândite pentru a putea fi estimate.

Dar cazurile de terorism sunt extrem de rare, astfel că echipamentele militare performante sunt folosite cel mai adesea pentru prevenirea infracţionalităţii.

Pe cine urmăreşte sistemul ?

Se naşte întrebarea firească: pe cine urmăreşte acest aparat vast de securitate internă, atât de bine echipat ? Pentru ce şi pentru cine a fost astfel dotat ? Sistemul culege, stochează şi analizează informaţii despre mii de cetăţeni americani şi rezidenţi, dintre care mulţi nu au comis nici o infracţiune. Însă administraţia Obama socoteşte că această urmărire a cetăţenilor este necesară în modul în care ţara luptă cu terorismul.

Ultimele reglementări de securitate internă prevăd ca orice infracţiune, oricât de mică ar fi, să fie înregistrată la centrele criminalistice locale. Amprentele astfel obţinute sunt strânse în baza de date a FBI-ului din Clarksburg, Virginia de Vest, care deţine actualmente 96 milioane de seturi de amprente. Aici sunt stocate atât amprentele colectate pe teritoriul SUA, cât şi cele adunate de autorităţile americane de la prizonieri din Arabia Saudită, Yemen, Irak, Afghanistan.

Începând din 2010, Departamentul Securităţii Interne, Departamentul Apărării şi FBI îşi pot cerceta reciproc bazele de date de amprente. Myra Gray, conducătorul Agenţiei de Administrare a Identităţii Biometrice din cadrul Departamentului Apărării, a declarat recent: ,,Din fericire, într-un viitor nu foarte îndepărtat, relaţia noastră cu aceste agenţii federale – alături de agenţiile statale şi locale – va fi una complet simbiotică”.

În acelaşi timp în care FBI îşi extinde baza de date de amprente din Clarksburg, agenţia construieşte o altă bază de date vastă, controlată de oamenii care lucrează într-o criptă strict secretă de la etajul IV al clădirii FBI-ului din Washington. Această bază de date, denumită Gardianul, stochează profilele a zeci de mii de americani şi rezidenţi legali care nu au comis nici o infracţiune. Cum au ajuns aceştia în baza de date a FBI-ului ? Ei bine, un şerif, un poliţist de trafic sau chiar un vecin a considerat că ei par a acţiona suspect.

Rapoarte de activitate suspectă

Gardianul face parte dintr-un program nou de urmărire, intitulat Iniţiativa Naţională de Raportare a Activităţii Suspecte. Guvernul defineşte o activitate suspectă ca fiind un ,,comportament remarcat care oferă în mod rezonabil indicii cu privire la planuri pre-operaţionale legate de terorism sau alte activităţi criminale” legate de terorism. Investigatorii FBI şi cei din cadrul diverselor servicii secrete de informaţii ale statului folosesc rapoartele de activitate suspectă pentru a determina, de exemplu, dacă o persoană cumpără îngrăşământ pentru a face o bombă sau pentru a planta roşii; dacă o alta plănuieşte să otrăvească apa de băut a unui oraş sau face studii pentru un test de metalurgie; dacă persoanei care fotografiază un feribot îi place cum arată sau urmăreşte să-l arunce în aer etc.

Dacă Iniţiativa Naţională de Raportare a Activităţii Suspecte va funcţiona conform aşteptărilor, într-o bună zi, baza de date Gardianul ar putea conţine nu numai informaţiile deţinute de FBI, ci şi dosarele trimise de la toate agenţiile federale, statale şi locale. Dar cum sunt colectate datele ? Un raport de activitate suspectă emis de o persoană este înaintat unui Centru de fuziune local pentru investigaţii suplimentare; la centru, un ofiţer decide dacă să-l respingă ca inofensiv sau să-l înainteze către cea mai apropiată unitate de terorism a FBI; aici, raportul este introdus în baza de date Gardianul, ulterior FBI culegând mai multe informaţii despre persoanele implicate şi, în funcţie de rezultatul tuturor acestor cercetări, dosarul va fi închis sau persoanele vor fi urmărite.

Centre de fuziune

Potrivit site-ului Departamentului Securităţii Interne, centrele de fuziune ,,servesc ca focare la nivel statal şi local pentru primirea, analizarea, strângerea şi răspândirea de informaţii legate de ameninţări teroriste între guvernul federal şi partenerii statali, locali şi din sectorul particular. Amplasate în state şi zone urbane majore din întreaga Americă, centrele de fuziune sunt situate unic pentru a împuternici linia frontului de apărare a legii, siguranţa publică, serviciul de pompieri, răspunsul de urgenţă, sănătatea publică şi personalul de securitate din sectorul particular pentru a înţelege implicaţiile locale ale informaţiilor secrete naţionale, permiţând astfel oficialităţilor locale să protejeze mai bine comunităţile lor”.

În SUA, există actualmente o reţea de 72 centre de fuziune înfiinţată în 2003, care permite guvernului centralizarea informaţiilor oferite de diferite agenţii statale şi locale cu privire la diverse persoane de naţionalitate americană sau rezidente, de genul: date personale şi de afaceri, carnete de conducere, taxe locale, infracţiuni locale, cazier etc. Departamentul Securităţii Interne afirmă că nu ştie câţi bani cheltuieşte an de an pentru întreţinerea şi dezvoltarea centrelor de fuziune.

În prezent, agenţiile federale încearcă să unifice bazele de date, pentru ca într-un viitor apropiat orice instituţie guvernamentală să poată avea acces la ele. Departamentul Apărării este de asemenea interesat de baza de date Gardianul, oferind informaţii privind personalul militar, ca şi dosare ale persoanelor suspectate că urmăresc bazele americane sau ţintesc personalul american. În plus, Departamentul Securităţii Interne a creat o cale separată prin care autorităţile statale şi locale, cetăţenii particulari şi firmele să trimită rapoarte de activitate suspectă către FBI şi departament spre analizare. De asemenea, în 2008, FBI a înfiinţat o secţiune nesecretă a bazei de date Gardianul, în cadrul căreia agenţiile locale şi statale să poată stoca rapoarte de activitate suspectă şi să le poată revizui pe cele trimise de colegii lor din alte state.

În comunitatea americană de informaţii şi contrainformaţii există dezbateri aprinse privind eficienţa rapoartelor de activitate suspectă, ca şi preocupări privind încălcarea intimităţii cetăţenilor care nu sunt de fapt acuzaţi de nimic. Philip Mudd, expert în contraterorism în cadrul CIA vreme de 20 ani şi funcţionar naţional de securitate de vârf al FBI până la retragerea sa în urmă cu un an, a declarat: ,,Este ineficient la nivel de resurse. (…) Orice persoană care nu este cel puţin suspectată că face ceva criminal nu ar trebui să fie înregistrată într-o bază de date”. Charles Allen, funcţionar senior al CIA vreme îndelungată, care a condus ulterior Biroul de informaţii al Departamentului Securităţii Interne până în 2009, afirmă deschis că unii specialişti sunt sceptici că rapoartele de activitate suspectă sunt eficiente în descoperirea de terorişti. Aceasta deoarece – precum spune Richard Lambert Jr., agent special al FBI din Knoxville – ,,99% din rapoarte nu au succes sau nu conduc nicăieri”.

Urmărind ancheta cotidianului Washington Post, ca şi alte ştiri din mass-media, se poate observa că lumea ultrasecretă a serviciilor de informaţii americane – şi nu numai, fiindcă şi alte democraţii precum Marea Britanie şi Israel, pentru a numi două dintre ele, cunosc asemenea măsuri de securitate internă – a devenit asemenea unui monstru mitic cu mai multe capete. La o întrunire cu forţele poliţieneşti, secretarul de stat pentru securitate internă, Janet Napolitano afirma că securitatea internă are nevoie de o nouă arhitectură care să includă ,,guvernul, agenţiile de aplicare a legii, sectorul particular şi cetăţenii deopotrivă” …

» Cetăţenii sunt invitaţi şi chiar îndemnaţi să facă parte din reţeaua de urmărire şi supraveghere. Departamentul Securităţii Interne a lansat o nouă campanie de urmărire a cetăţenilor, numită ,,Dacă vezi ceva, spune ceva”. Prin aceasta, oficialităţile americane îi îndeamnă pe oameni să identifice şi să raporteze orice atitudine, gest sau acţiune suspectă legată de terorism, infracţiuni şi alte ameninţări pe care le remarcă la cei din jurul lor pe stradă, în magazine, în mijloacele de transport în comun etc.

Stiri 61 6

Afiş postat de Autoritatea Metropolitană de Transport a oraşului New York, pe care scrie: ,,Anul trecut, 1.944 new-yorkezi au văzut ceva şi au spus ceva. Vă mulţumim că ţineţi ochii şi urechile larg deschise şi nu păstraţi suspiciunile pentru voi înşivă. Dacă vezi ceva, spune ceva. Spune unui poliţist sau unui angajat al Autorităţii Metropolitane de Transport, sau sună la 1-888-NYC-SAFE

Ea a fost introdusă iniţial de Autoritatea Metropolitană de Transport a oraşului New York şi finanţată parţial cu 13 milioane dolari din Programul de fonduri pentru securitatea tranzitului, înfiinţat de Departamentul Securităţii Interne. Pe şoselele americane au început să apară de asemenea semne de trafic cu mesajul ,,Dacă vezi ceva, spune ceva” sau ,,Raportează activitatea suspectă” (foto).

Stiri 61 7

Pe 6 decembrie 2010, secretarul de stat pentru securitate internă, Janet Napolitano anunţa crearea unui parteneriat între departamentul său şi compania Walmart, pentru a-i încuraja pe americani să joace un rol mai activ în asigurarea siguranţei publice. Walmart este cea mai mare companie din domeniul comerţului cu amănuntul la nivel mondial şi cea mai mare companie din lume după cifra de afaceri.

Parteneriatul presupune rularea unui scurt mesaj video pe un ecran la ieşirile din sutele de magazine ale companiei Walmart, care cere cumpărătorilor să contacteze autorităţile locale de aplicare a legii pentru a raporta activităţi suspecte observate în magazin şi în vecinătatea acestuia. Campania a fost lansată în decembrie 2010 în peste 230 magazine Walmart, în următoarele săptămâni alte 588 magazine ale companiei din 27 state americane alăturându-se ei.

În ultimele 5 luni, Departamentul Securităţii Interne a lucrat cu partenerii săi federali, statali, locali şi din sectorul particular, precum şi cu Departamentul de Justiţie pentru a extinde acţiunea ,,Dacă vezi ceva, spune ceva” şi Iniţiativa Naţională de Raportare a Activităţii Suspecte în toată ţara. Printre cei implicaţi în campanie se numără: Mall of America, Asociaţia Americană a Hotelurilor şi Pensiunilor, Amtrak, Autoritatea de Transport din Zona Metropolitană Washington, industria aviatică, ligi sportive însemnate.

La un forum internaţional găzduit de Fundaţia germană pentru politici publice Marshall, care a avut loc în luna noiembrie 2010 în Halifax, Noua Scoţie, Janet Napolitano declara: ,,Cetăţenii înşişi din ţările noastre trebuie să înţeleagă … faptul că ei au un rol important în dejucarea atacurilor teroriste, în aceeaşi măsură ca autorităţile”.

Este notabil faptul că, de câţiva ani, în Marea Britanie se desfăşoară o campanie similară. În oraşele britanice, la fiecare câteva sute de metri au fost instalate panouri cu diferite imagini şi cu mesajul ,,Dacă bănuieşti ceva, raportează”. Urmărirea şi bănuirea vecinului, colegului sau chiar prietenului a devenit datorie civică.

Stiri 61 8

Un astfel de afiş din Marea Britanie, pe care scrie: ,,Aceste substanţe chimice nu vor fi utilizate pentru o bombă, deoarece un vecin a raportat recipientele aruncate la gunoi. Să nu ai încredere în alţii. Dacă bănuieşti ceva, raportează. Linie telefonică anti-teroristă confidenţială – sună la 0800 789 321”.

Cetăţenii sunt îndemnaţi să-i urmărească pe cei care fotografiază şi/sau studiază anumite locuri şi camerele video de supraveghere, circulă cu dube, folosesc calculatoare sau telefoane mobile, au gunoiul prea plin sau încărcat cu obiecte dubioase. În plus, mesajele înscrise pe panouri sunt relevante: ,,Să nu ai încredere în alţii. Dacă bănuieşti ceva, raportează”, ,,Încrede-te în simţurile tale” (foto) etc. Simpla bănuire a unei persoane poate conduce la înregistrarea sa într-o bază de date şi trecerea pe o listă de potenţiali terorişti.

Stiri 61 9

» Dacă subscriu la aceste acţiuni, cetăţenilor li se acordă recompense materiale. Britanicii nu se limitează doar la a-i îndemna pe oameni să-şi urmărească vecinii sau cunoscuţii, ci au ajuns să ofere recompense băneşti celor care-i spionează pe ceilalţi şi raportează diferite infracţiuni, precum persoane ai căror câini fac mizerie, persoane care aruncă sau depozitează gunoi în locuri inadecvate, pictează graffiti etc.

De pildă, Consiliul Waltham Forest din nordul Londrei a lansat o campanie prin care se acordă 150 lire sterline celui care oferă informaţii şi în urma sesizării sale are loc o condamnare, şi 500 lire sterline dacă sentinţa este maximă. Acesta este cel mai recent exemplu dintr-o serie de acţiuni ale consiliilor orăşeneşti sau municipale care plătesc cetăţenii pentru informaţii despre diverse infracţiuni.

Unele consilii locale britanice plătesc copiii pentru ca aceştia să ofere informaţii. Consiliul Ealing din vestul Londrei angajează sute de supraveghetori ai străzilor juniori, care au vârste cuprinse între 8-10 ani. Consiliul Harlow, Essex, foloseşte 25 de ‘campioni ai scenelor străzii’ cu vârste între 11-14 ani care sunt încurajaţi să raporteze vandalismul pe autobuze, vehiculele abandonate, gunoiul aruncat în locuri inadecvate etc.

Alte autorităţi locale recrutează voluntari adulţi şi se estimează că cel puţin 4.841 persoane patrulează pe străzi în timpul liber. Un purtător de cuvânt al Alianţei contribuabililor declara: ,,Oamenii sunt sătui să fie urmăriţi de consiliile lor locale. Există căi mult mai constructive şi eficiente de a încuraja oamenii să se supună legii. Această iniţiativă ne va costa scump în termeni financiari şi de vătămare a spiritului comunităţii”.

Pe 9 februarie 2010, Departamentul pentru Comunităţi şi Guvernare locală a lansat Planul copilului spion, în cadrul căruia copiii-spion vor fi încurajaţi să-şi raporteze vecinii cu locuinţe neîngrijite, înconjurate de gunoaie etc. Planul a fost lansat de ministrul responsabil cu comunităţile, John Denham şi ministrul afacerilor interne, Alan Johnson. Acesta din urmă a făcut apel la ,,o armată de campioni ai comunităţii pentru înfruntarea comportamentului anti-social”. Însă criminologul dr. David Green de la Institutul pentru Studierea Societăţii Civile Civitas declara: ,,Un plan ca acesta poate fi speculat cu uşurinţă de tineri. Mi-e teamă că va deveni un permis pentru copii să hărţuiască oamenii”.

O iniţiativă britanică similară este intitulată Ochii internetului şi oferă compensaţii băneşti celor care controlează camerele de supraveghere CCTV (televiziune cu circuit închis) instalate pe străzi şi în locurile publice. În Marea Britanie, există ,,peste 4 milioane de camere de supraveghere, însă sub control permanent se află doar una din 10.000. Planul propune o monitorizare non-stop a înregistrărilor prin internet”, afirmă Tony Morgan, unul dintre coordonatorii proiectului. Voluntarii se pot angaja să urmărească până la 4 camere video, iar proiectul este gândit ca un joc în care participanţii obţin punctaj care se premiază dacă reuşesc să identifice activităţi suspecte. La sfârşitul lunii, supraveghetorul cel mai atent şi cu cel mai mare punctaj va primi o recompensă de 1.000 lire sterline.

Charles Farrier, director al grupului Fără CCTV, declara: ,,Este o idee înspăimântătoare pentru un joc şi va crea un paradis al urmăritorilor. Este un lucru care ar trebui oprit. Nu numai că va încuraja o mentalitate de spionare primejdioasă, ci va conduce şi la încălcări periculoase ale drepturilor civile”.

» Agenţii federali nu vor să piardă nici o sursă din care s-ar putea afla informaţii. Foşti agenţi FBI ajută autorităţile locale să instruiască mii de gunoieri din toată ţara pentru a deveni o forţă naţională de spionaj intern. Programul numit Urmărirea Gunoiului este deja în derulare în 100 comunităţi din SUA şi, deşi susţine că se ocupă cu anunţarea accidentelor, incendiilor sau urgenţelor, include raportarea ,,oricărui lucru neobişnuit” şi a ,,situaţiilor suspecte”.

Programul se aseamănă cu un altul, denumit Urmărirea Autostrăzii, care înainte de a pierde finanţarea guvernului folosea foşti agenţi CIA şi FBI pentru a instrui şoferii de autobuze, camioane şi furgonete să devină ,,vânători de terorişti”. El aminteşte de asemenea de Operaţiunea TIPS, o acţiune care încuraja oamenii care aveau acces în casele americanilor, precum instalatorii de cabluri sau reparatorii de telefoane, să raporteze autorităţilor dacă văd ceva socotit suspect. Operaţiunea TIPS a fost interzisă explicit în 2003, prin votarea Actului de Securitate a Ţării, la cererea liderului de atunci al majorităţii, Dick Armey.

» Dacă un cetăţean american doreşte să cumpere astăzi o casă sau o maşină, trebuie să dovedească că nu este terorist. În septembrie 2008, guvernul federal a introdus o nouă reglementare care este aplicată deja de o parte a companiilor americane. Comisia Federală pentru Comerţ a amânat de mai multe ori introducerea acestei reglementări, dar la 1 ianuarie 2011 ea a intrat în vigoare.

Această reglementare cere comercianţilor de maşini, băncilor, uniunilor de credit şi altor creditori şi instituţii financiare să adopte măsuri suplimentare pentru a preveni furtul de identitate şi frauda. Pe lista aşa-numiţilor creditori se află şi medicul de familie. Aceştia au obligaţia de a verifica dacă o persoană care cere finanţare sau cumpără cu bani lichizi un bun scump se află pe o listă de terorişti sau organizaţii teroriste cunoscute sau suspecte. Ca urmare, clienţilor li se cer informaţii personale – numărul de securitate socială, data naşterii, să răspundă la 5 întrebări gândite pentru a confirma că este cine spune că este.

Este posibil deja ca o firmă să primească pedepse civile sau să fie nevoită să restituie banii băncii care a oferit împrumutul, dacă nu îşi face ‘datoria’ de a se asigura că un client nu comite furt de identitate. De la 1 ianuarie 2011, consecinţa săvârşirii acestei infracţiuni federale este amendă şi închisoare. Pe de altă parte, unii funcţionari din domeniul vânzărilor de maşini au afirmat că nu s-au confruntat niciodată cu un caz de furt de identitate, adăugând că astăzi majoritatea furturilor de identitate are loc prin intermediul internetului. Încă o măsură care se dovedeşte a nu fi necesară, nici eficientă, şi care nu face decât să hărţuiască oamenii şi să creeze un climat de neîncredere şi suspiciune în societatea contemporană.

» Dorinţa autorităţilor de a controla vieţile oamenilor este tot mai manifestă. Recent, o unitate de salubritate din Pennsylvania a anunţat proprietarii că delegaţii săi vor inspecta toate clădirile deservite de reţeaua sa de ţevi de scurgere, pentru că aşa cere Agenţia de Protecţia Mediului. Scrisoarea îi informează pe proprietari că inspecţiile vor dura probabil numai 15 minute, însă toate proprietăţile ,,vor fi considerate o sursă de risipă de apă curată, până când se poate realiza o inspecţie”.

Potrivit unităţii de salubritate, măsura doreşte să împiedice ca apa curată din surse precum pompe de epuizment sau burlane de scurgere să intre în sistemul de canalizare şi, prin urmare, într-un proces de tratare a apei. Ordinul administrativ prevede pedepse şi amenzi mari dacă nu este respectat, iar unitatea de salubritate i-a avertizat pe proprietari că amenzile vor fi trecute în contul lor, prin preţuri mai mari la serviciile de canalizare.

Oamenii au protestat faţă de invadarea proprietăţilor lor. ,,Consider că acest lucru este echivalent cu o percheziţie şi invadare ilegală a casei mele fără o motivaţie serioasă şi stabileşte o situaţie în care sunt vinovat şi trebuie să-mi dovedesc nevinovăţia. (…) Scrisoarea nu precizează cine va realiza inspecţia, la ce se vor uita, ce alte lucruri vor fi evaluate în timp ce proprietatea mea este cercetată şi ce se află pe ‘lista de verificare’. (…) Devin tot mai mânios pe măsură ce analizez toate ramificaţiile acestei situaţii. Poate fi doar o verificare a ‘scurgerilor de apă curată’, însă acest lucru reprezintă – alături de asalturile sexuale ale Administraţiei pentru Securitatea Transportului (n.r.: a se vedea serialul nostru Noile măsuri anti-terorism, care tratează problema măsurilor de securitate pe aeroporturi) – începutul acceptării percheziţiilor ilegale şi fără mandat”, a declarat un cetăţean.

De altfel, există mandate de percheziţie speciale cu informare întârziată, numite ,,pe furiş şi rapid”, care permit autorităţilor să percheziţioneze o casă fără a-l informa pe proprietar vreme de luni de zile. Acest gen de mandate există dintotdeauna, însă folosirea lor a crescut vertiginos după atentatul de la 11 septembrie 2001. De cele mai multe ori, ele nu sunt emise pentru cazuri legate de terorism, ci pentru căutare de droguri. Astfel, în timp ce sunt prezentate populaţiei ca un instrument anti-terorist, ele sunt utilizate în realitate în situaţii unde pot fi folosite metodele standard de investigare.

Într-un mod asemănător, în Marea Britanie, inspectorii de taxe au primit puteri similare cu cele ale forţelor poliţieneşti pentru a accesa declaraţiile de bancă ale cetăţenilor, hârtia de salariu etc. Acum inspectorii pot sosi neanunţaţi în casele şi firmele oamenilor şi pot investiga datele lor, dacă socotesc că aceştia nu au plătit suficiente taxe. Măsura a fost introdusă în 2009 şi până în prezent se estimează că sute de persoane au fost supuse unor verificări neanunţate neplăcute.

» Din aceeaşi serie de îngrădire a drepturilor şi libertăţilor civile fac parte măsurile de intimidare şi înfricoşare a celor care îndrăznesc să adopte o atitudine demnă şi verticală. Un caz relevant este cel al cetăţeanului american Roger Barnett, de 64 ani, proprietar al unei ferme în statul Arizona.

Din nefericire pentru el, proprietatea sa se află în apropierea graniţei cu Mexic şi a fost asaltată mereu de mexicanii care vroiau să pătrundă ilegal în SUA. De-a lungul timpului, ei au început să vină în număr tot mai mare, să distrugă garduri şi porţi, să smulgă pompele de apă, să intre în casă, să fure autovehicule şi alte obiecte, să ucidă vitele, să lase în urmă grămezi de gunoaie. Barnett a cerut sprijinul autorităţilor, care nu au reacţionat în nici un fel. Pentru a se apăra, fermierul a fost nevoit să-i ameninţe cu arma pe cei care-i invadau proprietatea, afirmând că din 1998 încoace a predat autorităţilor – poliţiei şi patrulelor de frontieră – peste 12.000 imigranţi ilegali prinşi pe pământurile sale.

În 2004, după mai mulţi ani de ‘vânătoare’ neîncetată, Roger Barnett a ameninţat cu arma 16 mexicani, care l-au dat ulterior în judecată. Justiţia americană a dat dreptate mexicanilor, silindu-l pe Barnett să plătească 87.000 dolari daune pentru că i-a ameninţat cu arma. Iar pentru a ajunge la apogeul absurdului, cei 16 imigranţi ilegali au deschis un proces civil împotriva fermierului, cerându-i să le plătească 32 milioane dolari pentru ,,încălcarea drepturilor civile, producerea de stres emoţional, daune actuale şi punitive”.

Recent, Larry Dever, şeriful districtului Cochise în care se află proprietatea lui Roger Barnett, a declarat că diferite persoane din Patrula de Graniţă a SUA i-au spus în particular în mod repetat că li s-a ordonat să reducă, chiar să sisteze arestarea mexicanilor prinşi în timp ce încearcă să treacă graniţa în mod ilegal către SUA. Afirmaţiile lui Dever au fost negate categoric de un comandant de la Protecţia Graniţelor şi Vămilor SUA. Cu toate acestea, faptele spun altceva …

Surse

http://www.catacombeleortodoxiei.ro/index.php/component/content/article/136-newsflashes/teme-principale/1206-supraveghere-cipuri-biometrie

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s