Sistemele economice capitaliste sint artificiale si intretinute de tipariri de bani

6792

Alegerile prezidentiale din SUA si nu numai, au devenit, prin intermediul „democratiei” americane, afaceri de familie. Clintonii si Bushii au fost si sint in acest “business politic”, in sapte din ultimele noua alegeri prezidentiale, acum americani avind parte de o lupta intre Hillary Clinton si Jeb Bush si se pare ca vor intregii statisticile.
Ne intrebam, pe buna dreptate, atunci cind vorbim de purtatorul de steag al democratiei mondiale si tara care ne reda noua romanilor, democratia in miscare: Cum poate acest lucru sa se intimple si cu o asemenea nerusinare, intr-o tara care, ea insasi, a luptat pentru a nu se supune regulilor ereditare regale si autoritatii generate de ele? Dar, daca privim la lumea capitalista actuala, incepem sa ne gindim ca este o intrebare gresita.
Pe intreg globul, atit in politica cit si in afacerile capitaliste, puterea este concentrata pe familii, ceea ce inseamna ca sintem total in afara democratiei promovate cu perversitate de acest crony capitalism.
Cum putem fi noi convinsi si siguri ca aceste familii ne vor binele si pot conduce politica si economia unei tari si a unui glob, cind vedem in ce situatie sintem si ce se intimpla pe mapamond?

Chiar asa, in ultimii zeci de ani, aceste familii sa nasca numai capacitati, chiar daca atit in economie cit si in politica dezastrul este total ? Pai si atunci, la ce sint buni acesti lideri in cirdasie de familie?
Liderii capitalisti din Japonia, Coreea de Sud, Filipine, Bangladesh si alte tari capitaliste, sint in legaturi de familie apropiate cu fostii lideri ai acestor tari. Familia Gandi lupta pentru putere in India, Familia Butho, lupta pentru putere in Pakistan, Kenyattas ofera regi pe banda in Kenya, familia Fujimori este din nou „in carti” in politica statului Peru, familia Trudeau doreste sa preia din nou puterea in Canada, prin Justin Trudeau si asa mai departe.

Dar uite ca, in acelasi timp, asistam la arestari si ani de puscarie grei, pentru cei ce prezentau tendinta de a subordona politica Chinei unor familii, dar in acest caz, capitalisti vorbesc de lipsa unei democratii si regim autoritar….
Nu mai intelegem nimic si definitiile incep sa fie din ce in ce mai confuze si create sub alte auspicii. Iar democratia a devenit o gluma, vehiculata de liderii citalisti, dupa necesitatile lor.
In Europa, familiile se succed si ele la putere, grupurile de lideri aparind ca niste gasti inchise.
In acest moment, 57 de membri ai Parlamentului Britanic, din cei 650 de membri ai recent dizolvatului Parlament, sint rude actuale sau ale fostelor „glorii” politce britanice. Generatiile Le Pen, lupta pentru putere din cadrul unui partid la conducerea caruia sa schimba intre ei(Frontul National). Prim Ministru belgian este fiul unui fost Ministru de Externe Belgian, fost europarlamentar si comisar european.
Daca trecem la partea de afaceri, pentru ca acest capitalism mai ne anunta ca „economicul genereaza politicul”, trebuie sa spunem ca dezastru asa zisei „democratii” este si mai aparent.
Peste 90% din afacerile capitaliste mondiale sint controlate de familii, chiar la marile corporatii cu influenta enorma in rindul populatiilor din aceste tari, cum ar fi News Corp sau Volkswagen.
Boston Consulting, ne anunta in ultimul raport, ca „familiile”, detin 33% din companiile americane, 40% din cele germane si tot 40% din cele franceze….

Asa da democratie, fratilor capitalisti, in felul asta, in opinia voastra, are si omul de rind ceva de „spus”… Iar aceste corporatii sint in top, atunci cind vine vorba de profit…
Circul continua si acesti capitalisti ne arunca cu praf in ochi, lasindu-ne sa intelegem ca influenta in plan mondial a acestor mari corporatii de familie, incepe sa scada, concomitent cu banii investiti in companiile publice de catre un numar din ce in ce mai mare de mici investitori. Dar acest lucru nu s-a intimplat, nu se intimpla si nu se va intimpla vreodata.
Dinastiile politice, reprezinta un amestec puternic de nume din elita si conexiuni la scara larga in sistem. Companiile de familîe sint cu mult mai flexibile decit companiile pubilce, acest aspect fiind catalizat si de lipsa interventiei statului capitalist sau a unor interventii chiar in favoarea corporatiilor de familie.

Liderii corporatiilor de familie, capitaliste, vor ca aceste entitati economice sa dureze pentru generatii si in acest fel, ei fac investitii pe termen lung, promovind si  legislatii prin care statul capitalist sugruma orice initiativa privata.. Companiile capitaliste de familie, de proportii, nu pot si nu au de ce sa se teama de actionarii din cadrul companiei, pentru ca ei nu exista si nu pot impune profituri rapide.
Intr-un interesant articol din The New York Times, se arata ca fiul unui guvernator are de 6000 de ori mai multe sanse sa devina guvernator, fata de un american mediu, iar un fiu de senator, are de 8500 de ori mai multe sanse sa devina senator, decit acelasi american „mediu”.
Deocamdata, concentrarea puterii in capitalism si mersul extrem de defectos al economiilor acestor tari, nu a ridicat problema legitimitatii si legalitatii sub nici o forma. De ce? Pai, pentru ca este un sistem…. „democratic”.
Daca ne uitam la cataclismul politic american, nu ar mai fi cazul sa asociem democratia cu succesiunea la conducere a familiilor politice. Clintonii sint cel mai bun exemplu.

Un numar impresionant de personalitati politice si din alte medii, guverne straine, regi si emiri, oligarhi si bancheri, au oferit sub forma de donatii, sute de milioane de dolari Fundatiei Clinton, care se bucura de un fond total de peste 2 miliarde de dolari, chiar daca obraznicia familiei Clinton nu are limite si Hillary declara ca familia ei face cu greu fata cheltuielilor ocazionate de cumpararea casei, asta in timp ce pe linga „sustinerea” externa a acestor infractori, Hillary ofera conferinte despre nimic, cu preturi intre 200 si 300.000 de dolari pentru o ora si jumatate, Bill fiind chiar mai „scump”, el solicitind sume intre 250 si 300.000 de dolari pentru aceasi perioada de conferinta sustinuta, mintind continuu si aberind  multe ori, iar Chelsea Clinton, fica cuplului odios, ofera si ea conferinte, dar pe sume mai … mici, de 80.000 de dolari pentru doua ore….

Toti acesti fanfaroni internationali, ofera donatii Fundatiei Clinton, pentru a fi in favorurile viitorilor lideri politici, pentru ca America este „democrata” si nu se compara cu China, unde Președintele  Xi si Primul Ministru Li, au bagat in puscarie pe ani grei pe fostul sef al Servciilor de Securitate chineze, cit si guvernatorul celei mai industrializate provincii  si pretendentul la presedentia Chinei, Bo Xilai, cu intreaga familie, care conduceau destinele politice si economice ale marii provincii chineze prin coruptie si favoritisme de familie, dar acolo nu este o democratie care sa placa americanilor…..
Un alt studiu recent, arata ca in 2003, firmele care reprezentau 8% din intreg capitalul mondial, erau conduse de rudele liderilor politici ai tarilor in care isi aveau cartierele generale aceste firme.
Aceste firme de familie, reduc semnificativ mobilitatea sociala a populatiei si au o influenta nociva asupra economiilor acestor tari dar si asupra economiei mondiale.
Un studiu extrem de interesant, a gasit ca primele,  cele mai bogate zece familii, controleaza peste 34% din piata de capital din Portugalia si 29% din piata  capital din Elvetia si la fel in Franta.
Oare asta este capitalismul care dorim sa ne duca copii la pozitia de sclavi supusi ai unor familii de potentati, sa anuleze copiilor nostri orice mobilitate sociala, chiar dupa ani de zile de studiu prin universitati, doar pentru ca rudele noastre nu sint in masura sa ii promoveze in pozitii politice si economice?
Daca romanii il doresc, nu va fi o problema sa li se predea aceasta regula capitalista, mai ales pentru ca familiile care vor domina, nu vor fi sub nici o forma din Romania, ci numai vatafii acestora, angajati ai acestor familii.
Democratie capitalista, doua cuvinte fara legatura care incurajeaza minciuna, inselatoria si ne pune la dispozitia unor infractori internationali, crezind in mai bine…


Adrian Cosereanu

Cu mai bine de un an in urma, asistam la un soc in economia mondiala si pe scenele politice capitalste, declansat de Thomas Piketty, prin cartea lui, „Capitalul in Secolul XXI”.
Ceea ce punea pe ginduri pe liderii infractori ai economiilor capitaliste, era concentrarea lui Piketty pe analiza inegalitatii, el dind o atentie deosebita cresterii inegalitatii in distributia  bogatiei la nivelul economiilor capitaliste. El a dat extrem de putina atentie, insa, unui alt aspect si anume, al inegalitatii in crestere la nielul salariilor, in utlimii 30 de ani.

Acest aspect este unul dintre cele mai importante, chiar daca consider cartea lui Piketty ca fiind una de referinta, insa neluata in seama de liderii politici sau economici capitalisti si stiu ei de ce nu o iau in seama. Dar sa revenim la acest aspect extrem de important si anume inegalitatea veniturilor, salariilor in special.
Acest tip de inegalitate creste vertiginos, zi de zi si vom vedea evolutia si geneza lui. In America, cei mai bine platiti 1% dintre muncitori cistigau in 2012, 191% mai mult in termeni reali, fata de 1980. O crestere impresionanta, in timp ce salariile a 20% dintre muncitori din zona de mijloc salariala au scazut cu 5% in termeni reali in aceasi perioada.
O evolutie similara poate fi vazuta peste tot in lume, in ciuda unor fluctuatii majore in ceea ce privesc  taxele, salariul minim pe economie si platile de la corporatii.
De cele mai multe ori, auzim in lumea capitalista despre faptul ca aceste variatii salariale, provin de la factorul tehnologic: economiile moderne cer mai multi oameni bine pregatiti, care la rindul lor cer salarii mai mari.
Dar de fapt o alta analiza ar trebui facuta si chiar gindita de cei ce sufera muncind din rasputeri si neacumulind mai nimic ,in lumea capitalista, o analiza legata de PROCESUL DE CRESTERE A MARIMII COMPANIILOR MEDII SI CELOR DEJA EXTREM DE EXTINSE IN ECONOMIILE DIN CARE FAC PARTE SAU MULTINATIONALE.

Absolut toti economisti de valoare, au sesizat in analizele lor, faptul ca la nivel economic national, muncitorii  de la marile corporatii sau mari companii, devin mai productivi decit cei de aceasi calificare, dar lucrind la companiile mici. In mod normal, cel putin teoretic, aceste aspect nu ar trebui sa conduca la cresterea inegalitatii. In realitate, atit directorul cit si femeia de serviciu de la o corporatie multinationala sau cu un numar mare de angajati, sint platit cu peste 10% mai mult decit cei de aceasi calificare si responsabilitate, care activeaza in companii mai mici sau mult mai mici, ceea ce face ca nivelul inegalitatii sa ramina la fel, chiar daca unii raspindaci din presa economica vad reducerea inegalitatii prin angajari… dar vedem ce inseamna o privire simplista a angajarilor si ce diferente enorme se fac in cadrul aceluias set de cunostiinte, experienta si ani de munca in domeniu.
Economistii britanici au separat lucratorii in noua categorii la firmele unde activeaza, functie de pregatirea lor profesionala. Dupa o perioada, economistii britanici au gasit o diferenta proportionala in crestere in salarii intre grupuri, odata cu cresterea in marime a companiei analizate. Aceasta evolutie este data de cresterea parpastiei salariale intre angajati.
Aceasta „evolutie”  este similara si este inregistrata chiar in datele oficiale, incepind din anii 90, in America si Marea Britanie, cind platile pentru cei ce cistigau salarii mici sau medii au inceput sa stagneze.
Explicatiile par sa fie urmatoarele. 1. Companiile si corporatiile mari au gasit mult mai simplu sa automatizeze procesele decit micile firme si companii, astfel, gasind ca pot rezista cu mult mai usor unor cereri de mariri salariale. 2. Lucratorii incepatori care beneficiau de salarii medii pentru locurile de munca detinute, au acceptat plati salarile mult mai mici, doar pentru a lucra la mari corporatii, ei beneficind si mai rapid de promovari, decit cei de la companiile mici…
In Canada si SUA, fenomenul este in derulare si arata fata perversa a acestui capitalism, legat de angajari si dorinta oamenilor de a activa la mari companii.

Am realizat un studiu extins, prin care am intrebat studentii in ultimul an al unor facultati cotate foarte bine, cit si tinerii absolventi de colegii si scoli de meserii, daca sint adeptii inregistrarii propriei firme, a lucra la o companie privata de marime medie, a lucra la o companie privata de marime considerabila sau multinationala sau la o companie de stat, care in general sint companii destul de mari, chiar corporatii de stat cu zeci de mii de angajati pe teritoriul intregii tari.

Raspunsul, in ordinea intrebarii mele a fost: Peste 80% doresc sa lucreze la corporatii de stat, datorita salariilor mult mai bune, a unei vietii profesionale mult mai linistite, a unui program de lucru mult mai lejer si adaptarea programului de familie la un program fix de lucru in aceste corporatii, a beneficiilor medicale cu mult mai bune decit la orice firma sau corporatie privata, a bonusurilor obtinute pe parcursul anului, a concediilor mult mai mari si asa mai departe. In jur de 15% doresc sa lucreze la corporatii mari, multinationale, datorita unui salariu favorabil, a deplasarilor si contactelor cu alti lucratori din alte tari, a posibilitatii de a intra in contact cu un nivel tehnologic mai avansat si a unei mobilitati sociale mai ridicate. Numai 5% si chiar mai putin, dintre ei, doresc sa isi deschida propria companie sau sa lucreze la companii cu un numar mic de angajati, chiar daca unele dintre ele sint „pe val”, cum s-ar spune…
Pai, ce fel de capitalism au creat acesti lideri economici si politici, care promoveaza intitiativa privata si doresc privatizari masive in Romania, din moment ce la ei in tara, la mama capitalismului, tinerii doresc sa munceasca la corporatii de stat si sa aiba siguranta zilei de miine, chiar la un salariu mai mic?
Ce fel de evolutie poate avea sectorul privat in aceste conditii in capitalism? Cine va mai investii in sectorul privat incipient, in micile firme, sub aceste auspicii? Cum isi permit liderii capitalisti sa discute de comunism, cind chiar ei sint adeptii unor formule economice socialiste si comaseaza, de teama, forta de munca tinara in corporatii de stat? Cum pot acesti perversi de la marile institutii financiare internationale ca FMI, BM, BCE si multe altele sa dea indicatii romanilor in sensul privatizarii marilor companii de stat, inca existente, din moment ce evolutia este catre centralizare la ei acasa?…. Multe intrebari care, cu siguranta ar trebui sa va puna in situatia de a vedea acest circ capitalist ca unul care va poate afecta existential.
Dar sa mergem mai departe cu studiul la nivel global al inegalitatii, create in sistemul capitalist, proportional cu dimensiunile corporatiilor.
Un om care face curat intr-un atelier sau o companie mica privata, se supune aceluias volum de munca ca si un lucrator pe aceasi pozitie intr-o corporatie de proportii, dar salariile difera foarte mult, creind o inegalitate de proportii, ca sa dau numai un exemplu. Pe de alta parte, daca citim presa la pagina locuri de munca, unui manager la o corporatie ca Walmart, i se cere acelasi nivel de pregatire profesionala ca si unui manager angajat la o companie mica sau un magazin de proportii mai mici, privat. Dar in timp, incepe diferentierea salariala, pe aceasi treapta de pregatire profesionala, care duce la o crestere a inegalitatii.
Dupa cum vedeti, relatia dintre marimea corporatiei si inegalitate este una foarte puternica, chiar daca Piketty vedea distrubutia bogatiei pe societate ca fiind un factor major de inegalitate, totusi dispersarea bogatiei in departamente economice ale societatii este in opinia mea, un aspect mult mai elocvent.
Cel mai evident exemplu il putem vedea in Marea Britanie si America, umde marile corporatii au angajat masiv, de multe ori si cu alte pregatiri profesionale (asa cum se intimpla sa vedem foarte des pe Wall Street, unde un numar impresionant de brokeri au doctorate in fizica atomica, in matematica, bilologie, electronica si asa mai departe..). In America, spre exemplu, numarul de lucratori agajati de primele 100 de corporatii ca marime, a crescut cu 53% intre 1986 si 2010, fiind mai mult decit evidenta centralizarea economica de care vorbeam mai sus, acest procent trebuie vazut prin prisma unui numar mare de angajati deja existent in 1986…
In Marea Britanie, cresterea procentuala a lucratorilor in astfel de corporatii imense, a fost de 43,5%, deci enorma, raportat la micile sau mediile companii, multe din ele in faliment…. Iar concomitent cu aceasta crestere uriasa a numarului de lucratori in aceste corporatii mamut, a scazut semnificativ numarul inregistrarilor de noi companii in ambele tari.
Pe  alta parte, pentru a vedea intreg tabloul, trebuie sa spunem ca, in tari in care marimea acestor corporatii nu s-a modificat prea mult, cum ar fi Suedia, sau in economii unde aceste mari corporatii s-au restrins, exemplul Danemarcei, nu s-a inregistrat o crestere a inegalitatii sau ea este prezenta extrem de izolat in economie.
Oricum, evolutia catre cresterea marimii corporatiilor in plan mondial este din ce in ce mai evidenta si accelerate si odata cu ea, inegalitatea pe care o simtim din ce in ce mai mult, ducind chiar la disensiuni sociale.
Se spune ca productivitatea mai ridicata a corporatiilor mari, este o bariera pentru intrarea pe piata a micilor companii, care nu se pot erija in competitori reali cu acesti mastodonti. La fel, se spune ca marile fabrici sint mai productive decit cele mici, ceea ce ar trebui sa duca la o mai mare sau totala pondere a acestor corporatii in economiile capitaliste, in timp ce liderii lor politici anunta dorinte de privatizare structurala din China si pina in Romania, altfel punind presiune pe institutiile financiare internationale in sensul restrictiei creditului potential oferit tarilor ce nu isi distrug economiile prin farimitarea privatizarii prostesti. Ceea ce fac vesticii acum, largind exponential influenta marilor corporatii in economiile capitaliste, duce inevitabil la un mai mare grad de inegalitate. Caderea masiva a numarului de noi firme inregistrate, duce inevitabil la o mai mare influenta a marilor corporatii in economiile capitaliste.
Incepind cu criza financiara actuala, din 2008 si pina acum, se inregistreaza bariere finaciare din ce in ce mai inalte, ridicate in fata micilor companii si celor ce doresc sa isi deschida propriile firme. Valabilitatea creditului pentru aceste mici companii este din ce in ce mai redusa, iar multe din aceste mici afaceri, colapseaza zilnic.
Guvernele capitaliste nu numai ca nu vor sa inverseze procesul acesta distructiv si inegalitatea generata, dar nu doresc sa se implice direct in sistemele de finantare in vederea crearii unui cadru competitional in care sa aiba acces micile companii, prin acces din ce in ce mai mare la credit. Aceste bariere pot fi dictate numai de decizii ale guvernelor capitaliste, care se pare ca nu sint sub nici o forma interesate in crearea de mecanisme stimulative reale ci sint cu mult mai interesate de centralizarea economiei in miinile citorva corporatii.
Este foarte clar ca nu poate exista o economie sincronizata si unitara, in conditiile in care tari cum ar fi Grecia, Italia, Portugalia sau Spania, au un numar destul mare de mici companii, de care BCE nu vrea sa auda si nici sa foloseasca pirghii prin intermediul carora sa ajunga la ei sumele necesare, „guvernul central” de la Berlin intelegind ca poate crea avantaje economiei Germaniei, numai daca nemtii distrug economiile periferice in totalitate. Este evident ca marile corporatii au o rata a investitiilor mult mai mare, ceea ce inseamna posibilitatea de a dezovolta ramuri in complexul economic national si a crea locuri de munca in industria verticala si orizontala, propulsind cresterea economica pe ansamblu.
De remarcat faptul va votantii potentiali din alegerile politice, nu agreaza cu inegalitea salariala si a veniturilor, in general, si de cele mai multe ori militeaza pentru o politica de resitributie a venitului la nivelul statului. Singura sansa, pe care eu nu o vad realizabila in actualul context al sistemului capitalist, ar fi ca statul prin intermediul politicienilor, sa isi doreasca cesterea competitiei, care ar favoriza grupurile micilor afaceri dar si cele ce militeaza pentru eliminarea unui grad inalt de inechitate. Daca lucrurile vor continua, aceasta inegalitate salariala va crea tensiuni majore in economie si aceast tip de economie va fi un hibrid nereusit al capitalismului in dorinta liderilor sistemul de a implica pentru iesirea din criza un model socialist de economie, care cu siguranta nu va functiona.
Un alt aspect ar fi, ca acele mari companii care platesc angajatii lor mult mai bine, pentru aceasi sarcina de munca, decit micile companii, vor devenii dereglatoare economic pentru orasele in care vor activa si asta se vede foarte bine acum, in Nord America. Aceste companii regleaza preturile de pe piata produselor alimentare si de larg consum in orasele americane, dar marea majoritate a oamenilor nu pot lucra la aceste companii si mari corporatii, insa trebuie sa suporte cresterile de pret dictate de salariile oferite de corporatiile de stat si marile companii, ceea ceduce inevitabil la un grad al inegalitatii si mai mare si la colapsul social in zona…..

Adrian Cosereanu

In Congresul american, exista un raspindac al minciunilor si dusman al adevarului, pe nume Ed Royce, Republican, care este foarte ocupat toata ziua in vederea distrugerii adevarului si fabricarii minciunilor,  care trebuie sa afle poporul american. Acest Royce, este presedintele House Committee on Foreign Affairs si a avut niste interventii incredibile in Congres, pe 15 Aprilie 2015, prin care incerca sa redefineasca minciunile Washingtonului numindu-i pe cei ce nu le accepta, „amenintari”, care sint generate  de …. cultul „propagandei rusesti”.

Problema Washingtonului este ca, are sub control absolut tot ce tine de vasalii americanilor, Media, Imprimantele si Telecomunicatiile, in tarile europene, Canada, Australia, Ucraina si multe alte tari total vasale Americii, dar nu poate controla site-urile pe internet, o parte a Media din tari nevasale cum ar fi Rusia(RT) sau chiar canalele  televiziune maghiare din Ungaria si multe alte cai de comunicare.

Washingtonul minte permanent si cu nerusinare pe toate canalele unde are acces total, dar chiar si in aceste tari, americanii au pierdut increderea oamenilor, incredere care este in final ratata total in ceea ce priveste vestul si modul de abordare al relatiilor cu alte state, relativ la economie, politica si respect.

In acest moment, adevarul este inlaturat in totalitate de propaganda americana, datorita fricii liderilor americani de a nu pierde controlul asupra unor explicatii pe care doresc sa le ofere poporului, satul si el de minciuna si infundat in coruptie si inselatorii. Liderii americani se imbulzesc pe canalele Media, pentru a arata poporului ca Washingtonul a pierdut „razboiul informatiilor”, fara ca nimeni sa se intrebe, cine a generat acest razboi, de ce era necesar si cine il finanteaza. Sume enorme din banii amaritilor de americani, care nu mai sint siguri ca miine vor mai avea un loc de munca si traiesc intr-o mizerie de nedescris, sint folosite acum pentru a combate adevarul prin minciuni bine ticluite, in opinia acestor circari americani.

Ce este de facut? Cum putem intelege adevarul si sa il separam de minciuna, in scopul de a ramine in control cu propria noastra viata?

Americanii definesc in general pe cei ce spun adevarul, ca fiind teroristi, cuvint simplu si la inndemina oricui sa il inteleaga, asa cum il definesc pe Presedintele Putin, ca despot, autocrat si dictator, cuvinte destul de usor de inteles  poporul american.

Royce, a cerut Congresului extinderea definitiei de terorist in spectrul virtual si sa fie aplicata oricarui blogger dizident, cum sint acum o pleiada in SUA, printre care Chris Hedges, John Pilger, Glenn Greebwald si multi altii, printre care cu siguranta ma situez si eu, pentru ca locuiesc in Canada, controlata in totalitate de americani in ceea ce priveste Internetul si Media. Toti cei care obiecteaza la minciunile liderilor americani si Media infectata de o falsa realitate creata de Washington, sint dusmanii politicienilor americani in acest moment.

De exemplu, daca Washingtonul doreste sa reverse un profit incredibil in complexul militar si de securitate al tarii, la schimb pentru o sustinere politica a celor ce au primit bani cu sacii si care conduc aceasta ramura a economiei americane, politicienii americani nu pot si nu vor sa declare si sa scoata in evidenta acest aspect real, trait si vazut sub o anumita forma de noi toti. In loc sa arate adevarul, liderii americani ne aduc in fata, protejarea Americii impotriva unui dusman or impotriva unei tari care are arme de distrugere in masa si care poate incepe un razboi nimicitor, dar in realitate aceste informatii oferite sint minciuni, insa banii au fost luati de catre complexul industrial militar condus in totalitate de evrei.

Daca politicienii americani vor sa mearga mai departe, cu explicatii legate de finantele americane si imperialismul energetic generat de ei, fac toate acestea in numele libertatii si democratiei..

Daca aceasi mincinosi doresc sa previna ridicarea unor economii ce nu se supun tzunamiului distructiv al lor, cum ar fi Rusia, atunci ei il scot in fata pe marioneta Obama, care la rindul lui, il ponegreste pe Presedintele Putin ca fiind o amenintare comparabila cu Ebola sau cu Statul Islamic.

Washingtonul nu suporta si nu va suporta nici o informatie care nu este o repetare a ceea ce spun politicienii americani in propagamda lor, de care ne-am saturat cu totii.

Atacul virulent al Washingtonului asupra adevarului poate fi considerat o amenintare globala si este instrumentat prin NSA ( National Security Agency), a carei activitate a fost expusa in mai multe rinduri de Edward Snowden, care spunea ca avaratul rol al acestor retele este sa detecteze dizidentii care pun probleme „Fratelui mai Mare”.

Prin aceasta, agentia nu controleaza numai pe Merkel si sefii de stat europeni si cei din tarile vasale, ci propriii cetateni, e-mail-urile lor, cautarile lor pe Internet, website-urile care le viziteaza, telefoanele date si primite, achizitiile prin Internet sau platite prin banca si excursiile facute.

Dupa cum vedem, sistemul capitalist american, prin acesti infractori care conduc America, a ajuns sa invinga… Constitutia statului american si abuzeaza orice individ, tortureaza, impusca in strada, functie de intersele unui grup, care prin minciuna isi mascheaza activitatile si se umplu de bani.

Cu numai doi ani in urma, citeam cuvintarea lui Janet Napolitano, sefa Homeland Security, care anunta americani, fara ca ei sa isi dea seama in cea mai mare parte, despre schimbarea pe care o va face prin trecerea de la terorism la extremism domestic(national). In rindul acestor extremisti domestici sint si ecologistii, cei care apara natura impotriva ravagiilor produse de cursa pentru imbogatire a sacalilor din economia americana. Activistii pentru drepturile animalelor, sint si ei extremisti, pentru ca cer drepturi pentru ceea ce acest grup de mincinosi distrug. Protestatarii anti razboi sint si ei categorisiti ca extremisti si chiar veteranii de razboi sint extremisti pentru ca isi cer drepturile, pe care nu au cum sa le mai primeasca iar Departamentul VA,(Veteran Affairs), a devenit o gluma, lasint mii de tineri fara ingrijire medicala, fara picioare, fara o compensatie materiala si fara familii in ultima instanta…

Cei mai multi dintre acesti dizidenti sint cetateni americani de foarte buna calitate, care cer drepturile unei societati al carei design initial a avut in centrul ei respectul, insa a devenit un circ.

Cui credeti ca i s-a inminat,de catre guvernul american, contractul pentru distrugerea acestor dizidenti si cit au platit contribuabilii pentru acest contract?

Evident, unui criminal si fost politician si adept al razboiului, un susuntinator al lui Netanyahu, un distrugator al mediului prin tot ce face. Numele lui este Dick Cheney si compania care a primit contractul, este compania lui, Halliburton, iar suma primita de la guvern, pentru prima faza, este de 385 de milioane de dolari, in care intra si constructia unor lagare de detentie pentru acesti dizidenti… Dick Cheney. Cita nerusinare, dupa ce a instigat pe Bush Jr, prin minciuni, la generarea unui razboi devastator in Irak… Nu a existat nici o stire in cotidienele de mare tiraj americane legate de acest aspect si nici o investigare a Congresului referitoare la acest contract diabolic. Lagarele construite de Cheney si compania lui au fost inregistrate ca fiind adaposturi pentru cazuri de urgane si evacuati din padurile in flacari…

Dar in realitate ele sint lagare de concentrare pentru cei care nu sint „de incredere” si nu sustin minciunile Washingtonlui.

Desfasurarile militare in orasele americane, care sint in acest moment in desfasurare, sint parte a  terorii pe care Washingtonul o instituie pentru a se evita sub orice forma adevarul…

Realitatea este ca, nu foarte multi americani inteleg ca Media a definit adevarul ca fiind dusmanul  Washingtonului. Adevarul, pentru politicienii americani, este cu mult mai periculos decit Ebola, Rusia, China terorismul sau Statul Islamic, combinate.

Un guvern care nu poate supravietuii prin a scoate in evidenta adevarul si investeste pentru a-l elimina, este un guvern si un sistem pe care nici o tara nu are cum sa si-l doreasca si el se numeste sistemul capitalist…

Sinteti sarisfacuti de ceea ce se intimpla si de raul care se transforma in mai rau, pe zi ce trece, dar sume enorme din munca voastra sint varsate pentru a crea minciuni si a va discredita in fata altora?

Aceste minciuni  sint atit de periculoase si sint crezute de atitia americani, chiar cei mai amariti si in general fara pregatire, iar ele pot genera conflagratii si distrugeri masive, in momentul cind liderii americani vor supune o decizie a minciunii in cadrul unui referendum, dupa care isi va permite sa ia decizia finala, datorita intrunirii sufragiilor… Asa cum se intimpla in acest moment, in care se acrediteaza ideea ca Rusia este deja in razboi cu America, iar China este un dusman al statului american….

Care dintre noi isi doreste asa ceva?

 Adrian Cosereanu

Cind o natiune, cum este cazul Americii, nu poate sa isi plateasca datoria si nici macar dobinda la datorie, este evident ca moneda ei este in cadere si este intretinuta la “Reanimare”, dar nu pentru mult timp. Guvernele capitaliste exacerbeaza situatia prin tiparirea iresponsabila de moneda in efortul acestor trisori ai finantelor, de a  elimina criza, care de fapt se amplifica.

Cu cit datoria este mai mare, iar guvernul american tipareste dolari, cu atit este mai greu de tinut acel sistem financiar mai departe de inflatia galopanta. Nici un guvern mondial nu a fost in stare sa stopeze si sa controleze hiperinflatia, care bate la usa si este inevitabila, problema fiind doar de timp.

Hiperinflatia se termina inevitabil in „crash”, deci in distrugerea intregului sistem financiar si repornirea lui dupa ani, cu mare greutate si cu pierderi enorme pentru cei ce muncesc si doresc sa traisca o viata decenta.

Faptul ca acest lucru se va intimpla, a inceput sa inteleaga toata lumea, dupa evolutia exponential dezastruoasa de zi cu zi, dar nu se discuta de impactul pe care il va avea asupra populatiei la nivelul strazi, nu se creaza nici un cadru de dezbatere pe aceasta tema. De ce?

Cind moneda unui stat cedeaza si este in colaps inveitabil, in ultima faza, guvernul respectiv creaza o alta moneda. Uneori este posibil, uneori nu este.

Guvernul din Zimbawe, a inregistrat  acest crash pe fondul legaturii monedei interne de dolarul american, iar in final a luptat impotriva dolarului, pentru a recistiga controlul asupra economiei, penalizind poporul pentru utilizarea dolarului american sau altor monede stabilite ca prohibite.

In multe cazuri, caderea monedei duce la aparitia masiva a pietei negre de schimb, multe tranzactii, desi ilegale sint efectuate in moneda activa pe piata neagra. In prima faza, nimeni nu doreste noua moneda, iar politicienii si comerciantii folosesc moneda de pe piata neagra, ceea ce duce la o legalizare practica a pietei negre si dintr-o moneda ilegala, devine una legala.

Ceea ce pare interesant este ca, nici UE si nici SUA, nu vad ca necesara o discutie in acest sens, cu toate ca, colpasul monedelor lor, atit al euro cit si al dolarului, este inevitabil.

Eu consider ca, atita timp cit eurotimpiti de la Bruxelles nu au avut si nu au in vedere o schimbare a euro cu o alta moneda, este pe placul americanilor, pentru ca in acest caz, chiar daca este intretinut artificial, europeni vor accepta in loc de euro, dolarul american, ca solutie la problema, lasind economiile sa fluctueze dupa dolar si aratind cu degetul la americani cind lucrurile nu sint OK, dar avind in vedere si un efect speculativ in baza acestui dolar. Deci, in opinia mea, dolarul american va inlocuii euro, in prima faza pe piata neagra, dupa care legal si va da politicienilor europeni un grad mai mare de confort si posibilitatea de a sta pe pozitii pe durate mai lungi.

Pe  alta parte, acest acord trimbitat, Parteneriatul Transatlantic, nu va putea exista in conditiile a doua momede intretinute atificial si doua economii datoare la un nivel incredibil. Deci eu cred ca europeni si americanii vor incerca un transfer la dolarul american, care pare sa fie cea mai usoara solutie in conditiile dezastrului actual.

Oricum, caderea dolarului este si ea de luat in calcul, chiar si in aceste conditii, el fiind expus chiar prin simplul colaps al euro.

Faptul ca dolarul este o moneda artificiala, tiparita nebuneste, duce la un efect de domino, pe care americanii ar dori sa il vada cit mai repede functional, atita timp cit razboiul este oprit sistematic de Presedintele Putin si nu sint lasati sa isi faca cit mai rapid jocul.

Tarile care au rezerve in dolarul american, vor trebui sa suporte socul monetar si Romania va fi in aceasta situatie, odata cu renuntarea la euro a europenilor. Moneda americna va invada piata neagra in prima faza si aceasta piata neagra va da valoarea legala iar socul va fi fara precedent petru europeni.

Dar ce moneda va fi folosita imediat dupa crash, cind oameni vor trebui sa isi cumpere cele necesare existentei? Cu siguranta nevoia de moneda va fi imediata si va fi la nivel national sau regional, in mai multe tari simultan, afectind intreaga zona UE si mai ales euro.

SUA este pregatita pentru o perioada nu prea departata, pentru a adopta o noua moneda, de pereferat electronica pentru ca finetele americane sa aiba controlul si vedeti cum incepe sa dispara cash-ul de pe piata, care este primul pas in cadrul teoriei pe care v-o prezint. Acest lucru va avea efect in trei directii principale.

1. Va permite guvernului SUA sa reclame mereu ca de vina este moneda cash, in scopul de a distrage atentia publicului de la recunoasterea faptului ca insasi guvernul este vinovatul principal pentru ceea ce se intimpla.

2.  Va permite guvernului SUA sa creeze un sistem monetar care sa nu permita schimburi monetare pentru populatie, anumite carduri vor fi create pentru a fi inregistrate numai pe ele toate cheltuielile, toate aceste trecind obligatoriu prin banci.

3. Va permite guvernului american sa poata avea sub control orice cent la nivel individual sau institutional, putind sa taxeze sub alta forma intreaga economie, ceea ce va face ca cetatenii americani sa fie sub un control extrem de strict, intr-o perioada extrem de scurta.

Este cel mai probabil ca piata neagra va fi automat creata de catre cetatenii SUA in scopul de a depasii rigorile impuse de guvernul american.

Deabia acum, vor vedea americanii lectia estului Europei si a altor tari pe care le criticau pentru existenta pietei negre, pentru lupta anti sistem a multor populatii, pentru degringolada economica si lipsa unei sincronizari in plan economic de natura sa creeze un avans, pentru atitudinea cetatenilor fata de sistem si fata de semeniinlor.

Acum vine timpul, prin aceste masuri, ca americanii sa vada natura umana la lucru, datorita unui sistem monetary impus si dorintei ca guvernul sa controleze tot ce misca economic si politic, dar fara a avea o baza solida si un plan de dezvoltare pbine sincronizat in toate ramurile economice si in plan social.

Vom vedea in SUA, o mare parte a comertului desfasurat pe teritoriul american, ca fiind la negru, ilegal si vom vedea ca va devenii din ce in ce mai dominant in relatia economica.

Guvernul va incerca sa limiteze si chiar sa isi doreasca sa elimine acest flux financiar la negru, asa cum o face si acum fara succes, dar in proportie mai mica. Daca acum pedepsele sint in cea mai mare parte administrative, atunci cind vine vorba de comert la negru sau activitati economice la negru, se va ajunge la pedepse grele dictate de guvernul disperat american pentru activitati productive si comerciale ilegale.

America vorbeste acum de libertate, intr-un mod extrem de pervers si simtit de fiecare dintre noi, dar ce libertate va mai fi cind moneda va circula in economie pe doua cai, una artificiala mentinuta de guvern si una reala si necesara populatiei, intretinuta de lipsurile acestei populatii si impotriva deciziilor guvernului acaparator capitalist si in slujba unui grup?

Sint in prezent destule tari, care folosesc dolarul american ca moneda oficiala in economia lor, ca una din monedele oficiale vehiculate in economia lor. Dupa crash-ul economic inevitabil, cu cit aceste tari vor fi mai legate de dolar, cu atit pierderile libertatilor economice vor fi mai evidente.

Aceste tari vor avea optiunea de se schimba de la dominatia dolarului in economiile lor, la o alta momeda sau un cos de monede, care cel mai sigur va fi yuanul chinezesc sau va cuprinde majoritar yanul.

Dificultatea si perioada de inertie care se va manifesta diferit de la o tara la alta, vor aparea datorita faptului ca yuanul nu este in schimburile de pe”strada”, nu este folosit in strada si pentru a fi, el va trebui acceptat cit mai repede de aceste tari in sistemul lor monetar si guvernele acestor tari vor trebui sa accepte o noua poliitca monetara.

Este evident ca foarte multe guverne si guvernatori ai bancilor centrale sint extrem de corupti, cum este cazul lui Isarescu si nu numai si vor pune piedici, care vor face ca unele economii ca cea a Romaniei sa devina una de lumea a treia, daca sistemul cu acesti ciocli ai economiei nationale va exista.

Adoptarea unei noi monede ca baza de referinta, nu va fi un proces simplu si fara sincope, dar va fi un proces monetar si economic strict necesar, iar cine il va face mai rapid, va putea sa iasa din aceasta situatie critca generata de americani si dolarul lor.

Dupa cum vedem in plan financiar international, tari ca Rusia, China, India, Brazilia, Africa de Sud si multe altele, doresc inca de pe acum sa iasa de sub dominatia si influenta dolarului si sa se indrepte catre yuan, datorita stabilitatii lui si a unei economii ce nu isi poate permite fluctuatii majore ale monedei in sens speculativ.

Multi cititori si chiar oameni de pe strada si din alte medii cu, care intru in contact, intreaba daca exista posibilitatea reala de se trece la metalele pretioase ca moneda general valabila.

Unul din exemplele actuale, este Mexicul, care trecut la monetizarea argintului. O anumita cantitate de moneda de argint va functiona in paralel cu pesosul mexican, fara nici un dubiu. Mexicanii sint cu mult inaintea gindirii economice a altor state vasale americanilor.

Bancile mexicane vor incepe sa evalueze moneda de argint in fiecare zi functie de cursul international al metalului. Asta va insemna ca Mexicum va crea o protectie finaciara majora pentru cetatenii tarii impotriva deprecierilor monetare dictate din afara tarii de catre speculantii internationali si ceea ce este cel mai important, Mexicul va crea o protectie a economiei mexicane si mexicanilor, impotriva caderi monedelor din alte tari…

Daca guvernul mexican nu va fi fortat militar de catre SUA sau conjuncturi create de acest stat mafiot si Mexicul isi va urma planul, tara va stabiliza in mod favorabil economia nationala si va servii ca un exemplu pentru alte tari si eu cred ca asa va fi. Romania nu se va trezi sub povara minciunilor inghitite de popor, din pacate, aruncate de tradatorii de tara ca Isarescu, Basescu si alti maimutoi ai politici romanesti din trecut si prezent.

Cind euro si dolarul vor cadea si asta este o problema de timp, modelul financiar mexican va fi unul de referinta si eficient pentru cine pregateste iesirea din aceasta mireasma falsa a dolarului american si euro.. Va fi singura alternativa, in afara aderarii la yuan, deocamdata.

Unii intreaba ce se va intimpla in conditiile in care din ce in ce mai multe tari urmeaza exemplul mexican? Pai, simplu, mai mult argint si aur ar devenii moneda de schimb si asta este ratiunea pentru care Rusia si China au acumulat enorme cantitati de aur si argint, iar pretul acestor metale pe piata internationala este inca tinut sub control datorita dependentei multor tari de dolarl american, inca…

Va incepe un proces extrem de interesant, astfel ca va conta din ce in ce mai putin pentru vinzarorul de la magazinul alimentar din colt sau benzinarul de la pompa de pe sosea, daca achizitiile vor fi platite in moneda canadiana, australiana, ecuadoriana, somaleza sau chiliana, indiferent ce va fi incrustat pe ea, comerciantii o vor primii datorita valorii ei reale si posibilitatii unei stabilitati a ratei de schimb, aceasi cantitate de argint sau aur fiind de natura sa duca la stabilitatea mai multor economii. Nu cred ca finantisti romani glumeti, vor da importanta la moneda Libertad din Mexic, dar este extrem de interesant de urmarit evolutia ei si de urmarit tarile care vor merge pe principiile financiare ale Mexicului.

Daca evolutia va continua si eu nu vad de ce nu se va intimpla acest lucru, chiar daca prin politici monetare, in multe tari, populatiile vor fi fortate sa nu renunte la banii de hirtie, multi oameni vor stoca metale pretioase si le vor depune in zone ale lumii in vederea cresterii mobilitatii lor de deplasare spre zone unde se poate traii decent si unde datorita unei politici monetare indreptata catre utilizarea monedelor din metale pretioase nu vor exista crize financiare si nu vor putea sa aiba loc in perspectiva, dar mai ales unde sistemul de taxe aplicat de guverne nu va fi draconic si lipsit de sens cum se intimpla acum in multe tari dezvoltate si in curs de dezvoltare.

Acest sistem financiar va duce la un mai mare grad de liberatate a economiilor si individual, eliminind interventia de zi cu zi a unui stat capitalist in interesul unui grup si putind taxa cetatenii dupa cerintele lor si politicile eficiente practicate de statul respectiv. Daca guvernanti nu vor crea politici economice de natura sa favorizeze popoarele pe care le conduc, ei vor pierde de sub control totul si chiar pozitiile celor din executiv si a presdintelui.

Daca vor efectua politici economice favorabile, se vor inregistra cu fluxuri majore de capital in monezi produse din metale pretioase si vor putea cistiga si crea un volum de taxe din tranzactii, ce va duce la o politica sociala si reforme dintre cele mai eficiente.

S-a terminat si se va termina cu conduceri create din prosti fara responsabilitate ale unor state cum este si Romania si vor trebui sa vina oameni inteligenti si cu capacitatea de a se adapta schimbarilor, de a crea economii flexibile si de a se desprinde de speculatiile altora care aduc atita rau economiilor mondiale.

Ce vor face evreii din banci? Vor trebui sa se adapteze, dar cel mai sigur, vor trebui sa scoata in fata lideri valorosi, care sa poata construii politici monetare favorabile si sa creeze stabilitate in economie prin capacitatea de a atrage investitii in mod real functie de valoarea reala a monedei tarii respective si nu de derivativele si magariile bancilor cu bani care nu exista…. Va fi mai greu pentru ei sa discearna intre munca ca valoare sociala si specula, dar vor fi nevoiti sa o faca, altfel vom fi nevoiti sa ne mutam cu usurinta dintr-o tara intr-alta si sa dezechilibram noi sistemul monetar international, care nu va mai fi sub un control strict al acestor infractori internationali si la discretia omului de rind, care isi va duce valorile cu o mobilitate mult mai mare, acolo unde poate traii decent cu familia si unde nu este amenintat pentru o perioada, de o iminenta criza generata de la „centru” de comanda de pe Wall Street, in tari unde taxele nu vor fi luate pentru fiecare tranzactie, iar executivele acestor state vor trebui sa gindeasca investitiile din acumularile de moneda produse din metal pretios, practicind poltiici investitionale favorabile omului de rind si crearii locurilor de munca.

Pentru cei ce doresc sa se protejeze, eu cred ca aruncarea dolarului pe piata si investitiile in metale pretioase la dispozitie, va fi o solutie de perspectiva apropiata si mai ales de evadarea din taxele impuse prosteste de catre niste guverne crony capitaliste, compuse din infractori financiari internationali….

 Adrian Cosereanu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s