PRO TV propaganda pentru “EDUCATIA SEXUALA”

images

Modul de redactare este militant-ideologic, puternic angajat in sustinerea cauzei educatiei sexuale. Se folosesc exprimari tari, se creioneaza, pe de o parte, dezastrul si rusinea cauzata de problema (sarcina adolescentelor) si, pe de alta parte, se da solutia care, totodata, e identificata si drept sursa problemei (pentru ca lipsesc): programele de “preventie” si cele de educatie sexuala.

Dupa cum se observa, romanii sunt luati “la sentiment”. “Topul negru”, “topul rusinii”, “subiectul tabu“ – expresii care fac apel la un anume implicit, ceva de genul “iar ne-am facut de rusine”, vizat fiind, insa, nu atat publicul PRO TV, cat romanii inchistati care refuza, nu-i asa, sa se modernizeze si sa nu mai aiba subiecte tabu. De data asta nu mai e lenea, ci sarcinile adolescentelor, insa piesa e parte dintr-o aceeasi partitura a aparatului mediatic de propaganda anti-romanesc.

Ceea ce nu inseamna ca nu ar fi o problema cu sarcinile adolescentelor! Insa asta nu justifica faptul ca jurnalistii renunta complet la orice fel de neutralitate si, in loc sa se raporteze la factualitate si la o abordare neutra si complexa a subiectului, citand, eventual, mai multe parti implicate in aceasta chestiune, fac pe agentii ideologici de educare ai poporului.

De pilda, nu se spune nimic despre pornografia din Romania, de stilul de viata impus, printre altele, si de televiziuni, de degradarea climatului din scoli etc. Si, bineinteles, televiziunea nu va trata niciodata numarul avorturilor pe acelasi ton. Acolo interzicerea avortului sau macar consilierea informata e “subiect tabu”, insa ce conteaza, de vreme ce esti de partea corecta, nu faci parte din topul rusinii si topul negru al ucigasilor de copii.

Ah, si inca ceva. Pro TV nu spune nimic despre acei “parteneri” ai ministerului si ai unor licee. Oare de ce? Ca sa nu stie publicul ca e vorba de niscaiva asociatii care merg brat la brat cu organizatiile pro-homosexualitate?

Ce atrage atenția în mod deosebit este Expunerea de motive (conform normelor de tehnică legislativă, constituie preambulul și justificarea oricărui proiect de act normativ, ce trebuie să răspundă unei necesități), un adevărat exercițiu de „discurs al urii” la adresa creștinismului al deputatului Cernea. Argumentația este redusă la dizertația subiectivă și la manipularea grosieră, în stilul bolșevic, centrată pe veșnica acuză: oamenii sunt needucați și săraci, Biserica este de vină; deci, să alungăm Biserica din spațiul public, ca să devenim educați și prosperi!

Dar ca să nu se mai spună că societatea civilă în România înseamnă doar „Martorii lui Soroș” (ASUR et co.) ori „Martorii Monicăi” (GDS et co.)

Sa ne aducem aminte ca in SUA un factor important al schimbarii perceptiei opiniei publice despre casatoriile homosexuale a fost TELEVIZORUL.

Promovarea homosexualităţii prin divertisment 

În lumea totalitară a lui Orwell, impunerea minciunii şi controlul gândirii se manifestau într-o manieră brutală, plină de silnicie. Astfel, departamentul ce se ocupa cu propaganda se numea „Ministerul Adevărului”, iar lozincile sale se caracterizau prin contradicţia flagrantă faţă de realitate: „Războiul înseamnă pace”, suna una dintre cele mai cunoscute. Modelul acesta de control al gândirii nu dă prea multe alternative omului: fie se va lăsa complet spălat pe creier, renunţând la propria gândire şi adoptând, mecanic, propaganda oficială – fie va gândi pe cont propriu, ceea ce e totuna cu a gândi subversiv…

O lume totalitară de acest gen, prin însăşi natura sa, nu poate dura mult în timp. Ea poate subzista, fără a se prăbuşi, doar în condiţii extreme: război extern, teroare internă. Când aceste condiţii încetează, societatea totalitară va cunoaşte regimul „dublu-gândirii”: pe de o parte, frazeologia oficială şi propaganda regimului, pe de altă parte gândirea oamenilor şi regimul vieţii cotidiene, obişnuite. Spre exemplu, cei care au apucat vremurile regimului comunist dinainte de 1989 îşi pot aduce aminte că nimeni nu lua de bună propaganda oficială. Toată lumea ştia că prin intermediul postului public de televiziune şi a puţinelor ziare se împrăştia sistematic minciuna, deci nimeni nu se obosea să o ia măcar în serios.

lalaDupă 1989, societatea românească a experimentat din plin un alt model de control al gândirii, mult mai eficient decât cel orwellian. Acesta, spre deosebire de cel anterior, nu se bazează pe coerciţie, frică sau teroare, ci pe plăcere. Nu acţionează prin silnicie, ci prin atracţie. Nu foloseşte metode dure de manipulare, ci metode soft, care se bazează pe consimţământul celor vizaţi. De asemenea, acest model nu este direct politic, ca în cazul anterior, ci indirect, căci principalul său obiectiv ţine de manipularea psihologiei sociale a grupului „ţintă” şi de modificarea mentalităţilor – realizate însă, cel puţin în cazul unor ţări periferice ca a noastră, cu scopul satisfacerii intereselor marilor puteri (fenomenul se numeşte colonizare culturală şi am mai discutat despre el în numerele anterioare).

Mijloacele sale de realizare sunt, însă, nepolitice: televizorul şi divertismentul.

Dacă în modelul orwellian succesul reeducării constă în obţinerea unei persoane lipsite de individualitate, depersonalizate, conformiste până la lipsa de gândire proprie, în modelul reeducării soft succesul constă în obţinerea unui individ „dezinhibat”, „nonconformist”, „emancipat”, „diferit”, care se îmbracă şi se comportă „aşa cum simte” şi nu aşa cum îi dictează normele sociale. Ghilimele sunt intenţionate, pentru că, în realitate, individul „dezinhibat” şi „nonconformist” al reeducării soft prin televizor şi divertisment este transformat într-o plastilină, modelată după bunul plac al „regizorilor” de opinie şi al stilului de viaţă vândut prin reclame. Aici este, de fapt, marea perversitate a modelului: să-i influenţezi pe oameni să gândească, să se îmbrace şi să se comporte aşa cum le dictezi, făcându-i, totodată, să creadă că sunt liberi şi că la mijloc este vorba de alegerea lor.

Vârf de lance al reeducării soft în România a fost, în deceniile de post-comunism, canalul privat de televiziune ProTV. Bineînţeles că, în ultimă instanţă, majoritatea televiziunilor practică acest model de control al gândirii, însă ca importanţă, impact şi metodă, ProTV se distinge în mod deosebit. Şi-a propus explicit modelarea tinerilor, dacă ar fi să amintim numai vestita sa campanie „Generaţia PRO”. Sloganul televiziunii este, de asemenea, extrem de sugestiv: „Gândeşte liber!”.

Dornici să-şi păstreze acest rol de avangardă în reeducarea culturală a românilor, cei de la ProTV s-au gândit să atace frontal o temă faţă de care societatea românească este încă „conformistă”: homosexualitatea. Este vorba despre o emisiune de divertisment intitulată „Patru nunţi şi-o provocare”, în cadrul căreia, după cum au răsuflat „pe surse” realizatorii, va fi prezentată şi „nunta” unui cuplu de homosexuali ce a beneficiat şi de „serviciul religios” al unei „preotese” adusă special pentru acest rol de ProTV. Nimic întâmplător în acest atentat cultural, după cum vom detalia în continuare.

Context. Mize

Lansarea acestei emisiuni care intră în flagrantă contradicţie cu mentalitatea, totuşi, încă conservatoare a societăţii româneşti cu privire la relaţiile homosexuale, are loc într-un context politic – chiar geopolitic, după cum vom vedea – în care chestiunea homosexualităţii s-a pus inclusiv la nivel constituţional.

Aşa cum am reflectat în paginile revistei, clasa politică a iniţiat un vast proces de revizuire a Constituţiei. Grupările de lobby homosexual au căutat să profite la maximum de această „oportunitate” şi au sprijinit amendamente favorabile (cum ar fi cel care interzice discriminarea pe orice tip de criteriu, ceea ce înseamnă inclusiv pe bază de „orientare sexuală”) sau au blocat (cu largul concurs al unor forţe politice interne, de la preşedinte la premier, precum şi al unora externe, precum Ambasada S.U.A.) amendamente pro-familie (care consfinţeau definirea normală a familiei, ca însoţirea dintre bărbat şi femeie).

A izbucnit un intens scandal mediatico-politic, în care O.N.G.-urile pro-homosexualitate, cu un larg sprijin instituţional occidental, au declanşat „jihadul” împotriva Bisericii şi a societăţii civile creştine, atacând la baionetă „fascismul ortodoxist” al celor care au propus protejarea familiei normale prin Constituţie. Sinodul Bisericii Ortodoxe Române, în replică, şi-a asumat obiectivul oficial al definirii familiei normale în Constituţie, iar diferiţi episcopi au criticat dur forţele politice potrivnice acestui deziderat. Aşa cum am menţionat, Ambasada S.U.A. s-a implicat direct în aceste controverse, susţinând în mod sistematic agenda homosexualilor, ca parte a politicii sale diplomatice. Mai mult decât atât, O.N.G.-urile au şantajat, practic, România, cu Raportul de Ţară al Departamentului de Stat al S.U.A. (echivalentul Ministerului de Externe), raport care face o evaluare a respectării drepturilor omului de către diferite ţări din lume şi care funcţionează, de fapt, ca un puternic instrument de presiune americană pe plan internaţional. Pe plan intern, „Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării” a susţinut, la rândul său, cu toate forţele, acest lobby.

Este impresionantă această desfăşurare de forţe recapitulată aici pe scurt, care are ca obiectiv impunerea căsătoriilor homosexuale sau, „măcar”, a parteneriatelor civile între homosexuali. Această presiune are, însă, un „defect”: se manifestă doar la nivel instituţional-politic şi există un oarecare risc de creare a unei rupturi faţă de societate – care s-ar putea simţi, încă odată, total înstrăinată de „reformele” politice şi constituţionale. O înstrăinare care poate crea sau adăuga tensiunilor deja existente în societate şi care poate duce, în anumite condiţii, la crearea unui curent de opoziţie socială faţă de transformările programatice la care este supusă România.

pro-tv-emisiune-cuplu-gay

Totuşi, după cum arată şi sondajele, majoritatea românilor văd ca legitimă implicarea Bisericii pe tema homosexualităţii şi consideră îndreptăţită menţionarea acesteia sau a lui Dumnezeu în Constituţia ţării. Implicarea Bisericii Ortodoxe Române în problema revizuirii Constituţiei şi a protejării familiei poate crea, pentru structurile de putere care guvernează ţara, un neplăcut precedent în care „reformele” şi „modernizarea” de tip euro-atlantic ar fi respinse pe considerente de mentalitate tradiţională. Ar fi, de asemenea, un precedent în care societatea autohtonă, poate pentru prima oară, şi-ar cere propriile sale drepturi şi şi-ar afirma propria sa identitate, respingând agendele străine dizolvante.

Lucrurile sunt complicate şi din cauza rivalităţii celor doi poli de putere mondială: S.U.A. şi U.E. versus Rusia lui Putin. Rusia a adoptat câteva legi împotriva propagandei homosexuale (fără să incrimineze homosexualitatea ca atare), într-o acţiune de diferenţiere ideologică explicită faţă de lumea euro-atlantică. Noi, aflaţi la periferia imperiului european şi anexă a S.U.A., suntem cu atât mai mult expuşi acestui conflict ideologic – afirmarea drepturilor homosexualilor fiind, aşadar, un semn de apartenenţă la complexul de putere euro-atlantic, pe când o legislaţie pro-familie ar fi un semn ambiguu, dacă nu de apropiere de „lagărul” eurasiatic al Rusiei, atunci măcar de veleităţi de independenţă pe anumite domenii.

Este important de precizat totuşi că alţi membri ai complexului euro-atlantic din aceeaşi zonă ca noi şi-au păstrat identitatea spirituală – vezi exemplele Poloniei, Greciei şi Bulgariei, care nu sunt supuse unor presiuni similare. Ţine, deci, şi de abilitatea şi voinţa elitei politice locale ca identitatea naţională să nu devină obiect de negociere…

Acesta fiind contextul, miza unei emisiuni care popularizează homosexualitatea devine evidentă. Presiunea instituţională este dublată de propaganda perfidă şi insidioasă prin intermediul divertismentului, prin care o „valoare” respinsă iniţial de societate începe să devină acceptată, „tolerată”, pentru ca în final să devină asumată ca normalitate.

Reeducarea prin divertismentul TV, factor de acceptare socială a homosexualităţii

  În S.U.A. se desfăşoară, în prezent, una din cele mai puternice şi sistematice ofensive în favoarea adoptării legislaţiilor pro-homosexualitate. Lucrul cel mai important este însă faptul că la nivelul opiniei publice s-a constatat o puternică schimbare de mentalitate în doar zece ani, homosexualitatea devenind acceptată social de o majoritate a americanilor.

Care a fost factorul determinant al acestei schimbări? Într-un studiu recent al Pew Research Center, ce căuta motivele pentru care o proporţie a americanilor anterior defavorabili căsătoriei homosexuale s-a „răzgândit” între timp, printre răspunsurile relevante la această întrebare, s-au reţinut următoarele: „Am devenit mai deschis / M-am gândit mai mult” (25%), „E ceva inevitabil” (18%) şi „Oricine e liber să aleagă” (18%).

Aparent, schimbarea de mentalitate ar fi spontană şi ar fi rezultatul unei „emancipări” a indivizilor, a eliberării de normele sociale conservatoare. Doc Sweitzer, un consultant politic al Democraţilor (partidul care susţine agenda gay) „citeşte” diferit sondajul: „Iată răspunsul: televiziunea! E cel mai mare instrument de socializare din toate timpurile. (…) Homosexualii sunt prezentaţi în tot felul de emisiuni într-o lumină pozitivă, de la «Lege şi ordine» la «Crime şi investigaţii» (seriale populare americane – n.n.). Sunt arătaţi ca fiind nişte oameni care vor doar să-şi trăiască viaţa liniştiţi” (cf.WashingtonPost.com). Având această constatare în minte, devine limpede ce e cu răspunsurile date de americanii care s-au răzgândit în privinţa susţinerii căsătoriilor homosexuale: practic, sunt lozincile cu care au fost hrăniţi de industria TV, de serialele preferate, de show-urile favorite – sunt acele lozinci care le-au modelat insidios gândirea, făcându-i să creadă că e vorba de propriile lor gânduri, credinţe, convingeri…

Să ne amintim, de pildă, de filmul „Philadelphia” (1993), premiat cu Oscar şi beneficiind de o distribuţie cu actori mari şi carismatici ca Tom Hanks şi Denzel Washington. A fost primul blockbuster (film de mare succes) în care homosexualitatea a fost promovată ca un lucru normal, ba chiar eroic, având în vedere „homofobia” societăţii şi viaţa ascunsă pe care aceştia o duceau. Reţeta unor astfel de filme este, de fapt, aceeaşi: o practică (sexuală în acest caz) anterior respinsă social este prezentată într-o lumină favorabilă,

chiar cool (ca şi ceva demn, de care poţi fi mândru, cu care dacă te afişezi devii mai popular), folosindu-se actori îndrăgiţi de public, care prin interpretarea lor provoacă empatie faţă de personajele homosexuale din „poveste”.

Avem în faţă o reeducare-tip care, ca şi la românescul ProTV, constă în principiul „gândeşte liber – adică gândeşte cum îţi spunem noi”. O strategie subtilă, prin care gusturile şi opiniile sunt induse tocmai sub aparenţa emancipării şi a libertăţii de opţiune. Conformismul într-o societate guvernată de controlul social spontan este înlocuit cu un conformism indus programatic prin socializarea via televizor (şi, în anii din urmă, via internet). În primul caz avem de-a face cu reguli de comportament care au fost probate secole de-a rândul şi care sunt asumate de individ în urma unui proces lent de formare a personalităţii şi caracterului. În al doilea caz, avem de-a face cu o programare a gusturilor, opiniilor şi noilor reguli de comportament prin sugestii hipnotice, transmise televizual, care fac apel la patimi.

O spune chiar celebrul Aldous Huxley, care a analizat mai îndeaproape propaganda prin divertisment în cartea „Reîntoarcere în minunata lume nouă”, ulterioară celebrei sale distopii. Huxley remarcă „pofta aproape nelimitată a oamenilor de a avea parte de divertisment” – lucru speculat prin TV într-o manieră fără precedent în istoria umanităţii. Huxley considera că acest lucru se făcea în mod intenţionat de către „Marea Finanţă” pentru „a-i împiedica pe oameni să dea prea mare atenţie realităţilor situaţiei sociale şi politice”.

În acest sens, reeducarea prin televizor, din păcate, a făcut deja ravagii în ţara noastră. Ajunge să ne uităm la tinerii noştri – dar nu numai! –, la cât de comune au devenit stereotipiile de genul „să fim deschişi la minte”, „e treaba lor / e alegerea lor” (evident că e alegerea fiecăruia ce face cu viaţa lui, dar valorile sociale sunt o „treabă” şi o „alegere” comună!), „aşa merg lucrurile acum” (adică e inevitabilă noua „moralitate” a desfrânărilor nefireşti) etc. În plus, conform unui sondaj recent, românii sunt pe primul loc la consumul de TV pe plan european!

Ce se poate face împotriva unei astfel de reeducări? Punctual, prin proteste publice şi demersuri instituţional-juridice faţă de intenţia ProTV de realizare a unei emisiuni de largă audienţă prin care se popularizează „căsătoria homosexuală”. Există deja câteva iniţiative în acest sens, demarate de câteva organizaţii creştine.

La un nivel mai general, însă, trebuie să ne răspundem singuri la câteva întrebări: Ce schimbare în bine ne-a adus televizorul în ultimii douăzeci şi trei de ani de viaţă? Este astăzi familia noastră mai unită, mai puternică? Sunt copiii noştri mai bine realizaţi, cu o capacitate de muncă, cu o motivaţie şi o mai mare putere de a răzbate în viaţă? Ne-a adus televizorul mai multă linişte şi pace în viaţă? Ne-a dezvoltat cumva atenţia şi concentrarea, memoria şi iniţiativa sau celelalte abilităţi mentale? Ne simţim oare mai împliniţi în viaţă, mai mulţumiţi de cele pe care le avem sau le-am trăit în ultimii ani? Şi întrebările pot continua…

Iar dacă vom răspunde sincer la aceste întrebări am făcut primul pas în demitizarea propagandei lui „gândeşte liber”, nu altfel decât reînvăţând noi înşine să gândim pe cont propriu. Poate că noul demers al ProTV-ului este o provocare pe care Dumnezeu a îngăduit-o tocmai pentru a conştientiza că cei care adesea ne-au distrat, şocat sau excitat nu fac altceva decât să ne modeleze gândirea, să ne condiţioneze pavlovian răspunsurile pe care le doresc de la noi. Sau, chiar mai mult, pentru a ne trezi sau a se despărţi apele, prin poziţionarea noastră: pro TV sau pro Dumnezeu…

Nu există cale de mijloc decât pentru cei care nu L-au cunoscut cu adevărat pe Hristos, deşi încă îşi mai zic creştini, dar care în ultimele două decenii s-au părăsit pe sine pentru a fi împreună cu lumea. Să ne luptăm „lupta cea bună”, aşadar, pentru copiii noştri, pentru familia noastră, lepădându-ne de cel care ne-a subjugat în ultimii ani, dar care acum îşi arată mai cu neobrăzare şi neruşinare adevărata faţă – televizorul.

Ioan Bucur

După ce a promovat prima “nuntă” homosexuală din România, generând un număr record de plângeri la CNA,  PRO TV continuă să promoveze homosexualitatea, de data aceasta prin emisiunea Masterchef.

Realizatorii l-au adus pe Nicolae Paul, de 44 de ani din Cluj, dar care insistă să i se spună Cora, pentru a participa la emisiune.

Bărbatul de 44 de ani s-a îmbrăcat în haine femeieşti, a purtat peruci şi pantofi de femeie, dar rezultatul nu l-a impresionat pe unul din concurenţi.

Florin Valea, militar de profesie şi ofiţer în cadrul Ministerului Apărării Naţionale a părăsit concursul, motivând că nu doreşte să-şi asocieze imaginea cu “bărbaţi îmbrăcaţi în femeie, cu perucă”. Acesta a mai afirmat că principiile personale l-ar împiedica să facă o echipă, în viitor, cu această persoană.

Reacţia PRO TV a fost vehementă, reprezentanţii postului descriind motivul lui Florin drept “absurd”, numindu-l un om cu “prejudecăţi”.

Pentru mine, onoarea este cea mai mare bogăţie şi nu vreau să renunţ la această onoare”, a spus Florin Velea.

Recent, artistul Ion Paladi a afirmat că unele emisiuni din România “promovează persoane care nu se pot numi oameni”, după ce Cătălin Măruţă a invitat la PRO TV o “femeie-vampir”.

Din ce in ce mai mult vedem instaurandu-se si in Romania una dintre fanteziile profetice ale lui Orwell, si anume crimaganditul. Zilele acestea el a beneficiat de o noua incarnare, grotesca, in gestul “principial” al unui soldat roman care a refuzat, in cadrul emisiunii de morala noua “Masterchef”, sa ia parte in continuare la mascarada prin care era promovat agresiv un homosexual.

Numele celui care a comis ultimul exemplu de crimagandit este Florin Valea. Episodul iesirii sale din concurs este relevant pentru modul in care se gandeste – sau se doreste a se inocula acest mod de gandire – in lumea televizata a zilei de azi.

Scena iesirii

“Scena iesirii” este atent pregatita regizoral si se desfasoara dupa cum urmeaza (sublinierile ne apartin): prezentatorul emisiunii incepe prin urmatoarea fraza care pune in scena intregul episod: “Dar din pacate in timp ce unii dintre concurenti ar face orice sa ramana in concurs, unul dintre ei este alungat de propriile prejudecati”. Dupa cateva cadre menite sa scoata in evidenta “problema” (adica Florin Valea), soldatul declara, raspicat: “Motivul, dupa cum am spus, tine de principiile mele personale. Nu mi se pare normal sa… nu stiu, nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar ma deranjeaza, nu stiu, barbati imbracati in femeie, cu peruca, cu care – eu stiu – peste un timp, daca m-as califica mai departe ar trebui sa fac o echipa – nu-mi doresc, din acest motiv [plec]”.

Daca s-ar fi oprit aici si imediat ar fi fost prezentata iesirea concurentului fara alte artificii, episodul n-ar fi fost de fapt atat de scandalos. Dar realizatorii emisiunii vor sa puna in scena o veritabila executie propagandistica a crimei de a avea principii opuse celor oficiale. Astfel, sunt prezentate cateva mini-interviuri cu alti concurenti, stimulati sa se disocieze de soldatul dizident si sa arate astfel ca ei “gandesc liber”, asa cum se cuvine. Astfel, unul dintre ei conchide: “Bai Florine, tata, nu ai venit unde trebuie, in timp ce altul exprima cu precizie, cu argumente, doctrina oficiala a partiduluiteleviziunii: “Din partea mea, atata timp cat se afla si transsexuali in Romania si continua sa apara si pe la televizor si peste tot, eu n-am nicio problema” (am subliniat argumentul decisiv).

Desigur, din mitralierea necesara nu lipsesc “chefii”, care lovesc fara mila: “Tu esti militar, lupti pentru drepturile oamenilor, ale tuturor oamenilor” se arata indignat unul, in vreme ce altul este pietrificat de principiile respectivului concurent: “Eu n-am cuvinte… E rusine mare, e rusine”.

Totul culmineaza cu scena iesirii, similara intr-un fel unei degradari militare (cea mai mare dezonoare pentru un militar). Pe un podium sunt plasati concurentii “salvati”. Soldatul iese prin fata lor, in timp ce acestia il apostrofeaza. In cele din urma, Florin Valea iese din emisiune, iar prezentatorul trece mai departe, nu inainte de a se referi la soldatul “dezertor”, in deradere, ca la un “concurent cu principii“. Ulterior, homosexualul primeste aplauzele tuturor concurentilor.

Principiile interzise

Analiza acestui episod grotesc, care aduce parca cu episoadele din Vietile Sfintilor, cand martirii erau supusi oprob[r]iului confratilor si conationalilor lor pentru crima de a crede in Altcineva si in altceva decat ei, ne scoate la lumina o realitate tulburatoare: crimaganditul este aici, printre noi, este un delict nu doar penal, dar mai ales social si moral.

Cat de deranjant, cat de alarmant este faptul ca un om este condamnat pentru principiile sale, care nu sunt altele decat acelea ale unui crestin, care refuza sa aiba “partasie” cu cei alienati? Si ce poate fi mai revoltator decat faptul ca, pentru a ilustra crima de gandire a celui in cauza, este pus in scena acest teatru penibil, care aminteste de demascarile si reeducarile comuniste, in care cei “reeducati” trebuiau sa injure si sa-si scuipe confratii de suferinta. Nu mai avem mult pana cand unui asemenea dizident i se va cere, ca in vremurile nu de mult uitate, sa-si faca “autocritica” si sa-si infiereze in public propria gandire.

Dar lucrurile nu se opresc, din pacate, aici. Problema cea mare nu este doar aceea ca nu mai avem voie sa avem principii, sau ca nu mai avem voie sa le exprimam. Efectul devastator al acestei adevarate cenzuri a gandirii este acela ca, in societate, nu vor mai exista mijloace prin care sa poata fi exprimate adevaratele principii morale si acestea, disparand din discutia publica, vor disparea si din realitate. Astfel, ostracizarea publica a celor care isi sustin principiile, coroborata cu eliminarea din limbajul public al cuvintelor transante (acum se impun: “gen” in loc de “sex”, “LGBT” in loc de “lesbiene si homosexuali”, “diversitate” in loc de “perversiune”, “libertate de alegere” in loc de “avort”, “relatie non-monogama” in loc de “adulter” etc.), va face ca cuvintele lui Orwell, pe care le citam mai jos, sa devina realitate:

“Nu-ntelegi ca singurul scop al Nouvorbei este de-a limita aria de gandire?! Pana la sfarsit, o sa facem crimaganditul literalmente imposibil, pentru ca n-or sa mai existe cuvinte in care sa-l exprimi. Fiecare concept care ar putea fi necesar vreodata orisicui va fi exprimat printr-un singur cuvant, cu un sens strict definit si cu toate celelalte sensuri secundare sterse si uitate”.

Florin Valea nu este un martir crestin. Nu stim daca este crestin si nici n-a fost ucis pentru credinta si principiile lui. Dar a fost asasinat public pentru delictul de a tine mai mult la ceea ce este inauntrul sau decat la ceea ce i se impune din afara in numele castigului material. Daca insa delictul sau de opinie s-ar fi petrecut peste 10 ani, probabil ar fi intrat la inchisoare. Si nu e greu de imaginat ca ura fata de principiile morale va fi in viitor atat de mare, incat promotorii fanatizati ai “imoralitatii devenite normalitate” nu vor mai suferi nici macar existenta fizica a oamenilor cu principii firesti.  […]/ integral pe crestinortodox.ro .

PRO TV CONTINUA CAMPANIA ANTI-SITEURI ORTODOXE. Dupa ce a atacat Sfaturi Ortodoxe pentru “PERVERTIREA” adolescentilor, PRO TV ataca Ortodoxia Tinerilor pentru “EXTREMISM” si “MORALA INVECHITA”

Mai rar asa material facut pentru, scuzati vorba frusta, prosti, sau pentru cine nu gandeste.

De la bun inceput, PRO TV n-are absolut nicio problema cu contradictia flagranta. Dupa ce a sters pe jos cu “sfaturi ortodoxe” pentru ca ar fi pervertit intimitatea adolescentilor (rastalmacind intr-un mod flagrant si rauvoitor cateva citate), acum da de pamant cu “ortodoxia tinerilor” pentru morala invechita. Macar pe ultimii ii citeaza corect, daca asta poate consola pe cineva.

Mai departe, sa vedem cateva manipulari:

1. Tinerele si tinerii

Dupa ce citeaza unele indemnuri legate de imbracaminte, autorii reportajului comit prima manipulare-scoala: “Tinerele nu sunt de acord cu aceste indemnuri.” Toate tinerele, cum ar veni. Este genul de afirmatie generalista, totalizatoare, care descalifica instant pe emitatorul ei, dupa cum stie si invata oricine are abc-ul jurnalismului (e una din regulile de baza ale comunicarii sa nu folosesti astfel de exprimari). Nu poti sa spui, pur si simplu, ca “tinerele” nu sunt de acord, pentru ca nu e adevarat (uite ca unele tinere sunt de acord cu indemnurile) si pentru ca astfel de afirmatii nu arata decat fie analfabetism, fie strategie (proasta) de persuasiune. Rezulta de aici fie ca PRO TV nu lucreaza cu jurnalisti (ci, poate, cu gurnalisti, vorba unui angajat de lux al trustului?), fie, mai probabil, ca avem o dovada limpede a relei vointe cu care a fost facut materialul.

Epocala e si “marturia” tanarului a carui parere, ascultata aprobator de reporterita, ca nu-i normal sa nu te holbezi la trupul femeilor. Ei, asa, da! Probabil ca, in viziunea PRO TV, tuturor femeilor le place sa fie “mangaiate” de privirile libidinoase ale tuturor barbatilor! Altfel, observam in treacat si pericolul extremist reprezentat de morala mult prea invechita a sfatului de a-ti intoarce privirea! Groaznic! Asa ceva! Patriarhia sa ia masuri! Urgent!

2. Specialistii

Desigur, specialistii sunt mereu invocati, la fel de generalist, si, deci, la fel de manipulator si falsificator ca si “tinerele”, pentru a da impresia atat a unei inexistente unanimitati, cat si a vocii infailibile a stiintei. “Sociologii” si “psihiatrii” sunt citati cu opinii mult prea generale si simpliste ca sa faca cinste oricui se apleaca realmente asupra subiectului. Si, desigur, protevistii se feresc ca… cineva de tamaie de acei specialisti care sunt neutri si analizeaza fenomenul fara partis-pris-uri. Oare chiar asa toti psihiatrii si sociologii sunt permisivi cu comportamentul sexual al adolescentilor?  Sau, cumva, se mai iau in discutie si RISCURILE si efectele “secundare” comportamentelor prea “dezinhibate”?

3. Ortodox doar cu “aprobare”?

In fine, cireasa de pe tort e pusa de parintele Constantin Stoica. In viziunea parintelui, se pare ca membrii BOR nu se pot declara membrii Bisericii decat cu aprobare. De la Patrarhie, desigur. Ah, una e sa pretinzi ca reprezenti institutia Patriarhiei Romane (sau alta organizatie formala a BOR, cum ar fi o mitropolie sau o episcopie), iar aici ar fi intr-adevar o problema daca nu ar exista o legitimare oficiala in acest sens, insa cu totul si cu totul altceva este sa spui… ADEVARUL, anume sa iti declini identitatea de credincios ortodox, madular al BOR! Asta e identitatea ta si pentru ea nu ai nevoie de aprobare de la parintele Stoica. Cum e posibil, totusi, ca oamenii Patriarhiei sa dea apa la moara acestor facaturi? Asta inseamna, cumva, ca Patriarhia Romana isi asuma parerile PRO TV-ului, anume ca sfatul de a-ti feri privirea este extremist si invechit si ca tinerele au “dezlegare” in a se imbraca sumar si provocator? Spuneam mai sus ca materialul PRO TV-ului a fost fabricat anume pentru prosti – si se pare ca primii clienti ai facaturii au fost gasiti la Patriarhie.

Oare cum isi va continua campania anti-ortodoxa PRO TV-ul?

PS: nu am discutat deloc pe “fond”, deoarece tema (comportamentul tinerilor, castitatea, sezonul cald etc.), nu-i intereseaza deloc pe protevisti; cauta doar pretexte cat mai adecvate pentru scop: atacarea siteurilor ortodoxe.

PRO TV si B1TV manipuleaza grosolan si instiga Patriarhia pentru INCHIDEREA SITEURILOR ORTODOXE care nu au aprobarea oficiala a Bisericii

ProTV-ul a realizat un reportaj prin care manipula grosolan opinia publică, inducând falsa idee că Patriarhia este în conflict juridic cu anumite site-uri printre care și ”Ortodoxia Tinerilor”, ba mai mult decât atât, că pe acest site și altele asemenea se învață lucruri potrivnice învățăturii de credință, anul acesta trustul media reia seria manipulărilor la adresa credincioșilor Bisericii.

O știre ProTV, din data de 27 mai 2014, ora 19.00, ne anunță că ”unele siteuri” care conțin învățături creștine promovează practici neortodoxe care contravin canoanelor bisericești.

Încă de la începutul reportajului, se poate observa doza de sarcasm cu care este ridiculizată Patriarhia. Sunt folosite sintagme precum siteuri „afurisite” iar, prezentatoarea exprimă în batjocură un „Dumnezeu cu mila”. Tonul de bășcălie constituie un prim indiciu concludent asupra intenției reportajului dar și a modului cum se raportează unii lucrători ai trustului Pro față de Biserică.

Apoi, se vorbește la plural despre site-uri, dar întreg reportajul se centrează pe un singur exemplu, respectiv site-ul sfaturiortodoxe.ro. Aici vom face o scurtă digresiune pentru a înțelege subiectul reportajului: deși site-ul în cauză are un aspect grafic arhaic este unul dintre cele mai populare site-uri de învățături creștine, situându-se constant în top 15 la rubrica spiritualitatea, așa cum arată statisticile trafic.ro. Important de reținut este și faptul că site-ul sfaturiortodoxe.ro este unul din pionerii site-urilor ortodoxe, având o vechime de peste 13 ani. Pe acest site este organizată o colecție amplă cu scrieri ale sfinților părinți, ale părinților contemporani dar și ale unor teologi contemporani, cum este cunoscutul teolog Danion Vasile. […] De reținut că materialul în cauză este un extras din „Tinerii și sexualitatea”, carte care a fost citită în prealabil de alți teologi și care a primit binecuvântarea Înalt Preasfințitului Serafim Joantă.

Deși, cartea poate sminti pe cei care nu s-au gândit la păcatele respective, în esență ea nu are acest scop ci demontarea înșelărilor moderne, pornind de la afirmațiile lor cheie. Abordarea autorului pornește de la afirmații lăsate în forma lor brută pentru a reproduce fidel frământările și crezul de viață, regăsite tot mai des [din păcate] printre creștinii zilelor noastre, însă concluziile pe care le-am reprodus arată cât se poate de clar sensul învățăturii date de autor.

Însă ce au ”înțeles” realizatorii reportajului de la ProTV?: ”Incognito sau nu, administratorii acestui site [sfaturiortodoxe.ro n.n.], care se declara crestin ortodox, vorbesc in amanunt despre avantajele si dezavantajee sexului oral. Cum NU implica el pierderea fecioriei, cum bolile sexuale se transmit mai greu si cum NU duce la sarcini nedorite.” Drept pentru care, realizatorii ProTV se simt ”îngrijorați” și în subtitlul reportajului trag un semnal de alarmă că ”Intimitatea adolescentilor este pervertita de site-uri fals crestine, care ii invata ca unele practici trupesti, imorale, ar fi acceptate de canoanele Bisericii Ortodoxe Romane”.

În realitate, așa cum am văzut mai sus, tocmai acest site este unul din principalele site-uri creștin-ortodoxe care a luptat și luptă împotriva păcatului preacurviei iar materialul teologului Danion Vasile nu este singurul care combate acestă practică. Spre exemplu, într-o sinteză de canoane de pe același site înfierat aflăm că ”Preacurvarii (Cei căsătoriti, desfrânând cu persoane străine căsătorite se numesc preacurvari.) , homosexualii (Homosexuali se numesc aceia care desfrânează anal bărbat cu bărbat sau bărbatul cu sotia lui desfrânând in chipul arătat mai sus.), cei care se împreună cu dobitoacele, cei ce se împreună cu femeile lor peste fire (împreunarea peste fire este atunci când bărbatul sau o femeie îsi fac demonica plăcere sarutându-se unde nu trebuie.), 15 ani să nu se împărtăsească.”

Prin urmare, cum se face că realizatorii reportajului au înțeles tocmai inversul învățăturii de credință prezentată pe site-ul în cauză? Prostie? Noi zicem că nu, pentru că acești oameni nu sunt proști deloc, ci ținând cont de antecedentul de manipulare dovedit anul trecut opinăm că este vorba de răutate orchestrată.

Ce au făcut defapt cei de la ProTV în reportaj? Au scos din context o abordare teologică dedicată tinerilor, dându-i alt sens și făcând abstracție de concluziile clare ca lumina zilei. Apoi au prezentat falsa problemă cu multă ”îngrijorare”, poziționându-se în (im)postura celor care respectă învățătura de credință ortodoxă și sprijină Biserica în ”lupta” cu siteurile ”afurisite”. Dar să continuăm analiza.

După introducerea în subiect, reportajul e deschis de un băiat prezentat ca fiind un creștin practicant! Ceea ce face în continuare nu este altceva decât să citească cu neutralitate câteva dintre titlurile subiectelor abordate pe site-ul sfaturiortodoxe.ro: „Tinerii si sexualitatea, intrebari si raspunsuri. Pacatul curviei. Gravitatea pacatelor care se pot face prin relatiile trupesti.”

Întrebat de reporteriță „Cine crezi că dă aceste sfaturi?”, tânărul răspunde simplu: „ Preoții” [secvențele 0:50-0:53]

De remarcat că nu știm în ce context a fost abordat tânărul respectiv, ce întrebări i-au fost adresate înainte ca el să deschidă site-ul, dar prin montajul tv a fost așezat în context negativ, ca și cum ar avea ceva de reproșat realizatorilor site-ului sfaturiortodoxe.ro

Urmează în reportaj un alt tânăr, care evită să desemneze autorii articolelor, dar care este determinat de reporteriță să reproducă titlurile prin citire.

Sunt citite subiecte ”cheie” precum ”yoga”, ”magie”, ”vrăjitorie”, ”diavol”, ”ozn-uri”, ”întreruperi de sarcină”, etc. Însă la fel ca în cazul primului tânăr, nu știm în ce context a fost abordat cel de-al doilea tânăr, iar poziția sa nu arată că ar avea ceva de contestat.

Desigur, nu aceeași impresie o are și telespectatorul nefamiliarizat cu site-ul pus la zid de reporterii ProTV, pentru că din start reportajul pleacă cu concluzia că site-ul este ”afurisit” iar Patriahia ar vrea să-l închidă și ”a făcut” chiar demersuri în justiție.

Urmează apoi interviul cu purtătorul de cuvânt al Patriarhiei [secvența 1,31], care nu declară că ar vrea ”aceste” site-uri închise cum sugerează crainicul, ci sugerează că există site-uri care promovează confuzia și care nu funcționează sub egida Patriarhiei. Deși, există astfel de siteuri construite pentru a deturna interesul credincioșilor sau pentru profit, părintele Stoica nu nominalizează vreun site în acest sens. Deci iarăși nu știm contextul în care a fost abordat părintele Stoica dar montajul reportajului este de așa natură realizat încât să dea impresia că Patriarhia Română ar duce o luptă în instanță cu unii administratori de siteuri și în special cu administratorii site-ului sfaturiortodoxe.ro: ”Plangerile n-au avut inca efect, deoarece este nevoie de o decizie a instantei.”

Apoi, pentru ca reportajul să aibe credibilitate, sunt exemplificate anumite rătăciri, de data aceasta reale, precum spovedania prin internet, acatiste online contra-cost sau calendarul cu ”preoți ortodocși”, exemple care însă nu au legătură cu site-ul înfierat, pe care a fost construit întreg reportajul.

Opinăm că cel mai probabil părintele Stoica nu a știut de scopul reportajului la ora la care i s-a luat interviul iar întrebările reporterilor nu se aud pentru a înțelege în ce context răspunde părintele.

[…]

Așadar, hoțul strigă hoțul, vorba românului. Tocmai oamenii care răspândesc cele mai mari mizerii în societate mor de ”grija” adolescenților și de educația lor morală. Tocmai ProTV s-a găsit să fie ”avocatul” creștinismului și al Bisericii, când această platformă media promovează de ani buni toate mizeriile posibile, inclusiv homosexualitatea (a se vedea show-ul ”Patru nunți și-o provocare”).

Lupul se vrea paznic și învățător peste oi, lovind în cei care fac misiune creștină pentru tinerii de azi și de mâine.

Concluzii :

Se pare că există o tendință a trusturilor media de a prezenta Patriarhia într-un război cu anumite siteuri de învățături.

[…]

Prin acestă manipulare a ProTV, instituția patriarhiei este prezentată indirect ca un cenzor inchizitor. Dar nu există la momentul de față dovezi că Patriarhia Română ar fi intentat proces vreunui site de învățături creștine. Totuși, principial vorbind, indiferent dacă Instituția Bisericii este deranjată de anumite site-uri sau nu, ea nu poate cenzura nimic, în cel mai bun caz poate cere site-urilor care promovează mesaje false să precizeze că nu reprezintă poziția B.O.R. printr-un anunț suficient de vizibil. Pentru că altfel s-ar putea cenzura și site-urile sectelor și a altor deviații care nu sunt în conformitate cu Biserica Ortodoxă ori, legea, nu conferă o poziție superioară B.O.R. în raport cu alte culte sau școli filosofice.

Dacă instituția Bisericii, în speță Patriarhia, ar avea o problemă reală cu anumite site-uri ”afurisite” atunci ar publica o ”listă neagră” pentru că are la dispoziție multiple platforme media proprii, prin care poate informa credincioșii asupra eventualelor derapaje de credință, fără ”a apela” la terți precum ProTV.

Numai că așa cum am arătat, avem de-a face cu o manipulare grosolană și ne întrebăm cu toată seriozitatea dacă nu cumva ipocrizia a ajuns și patologică.

Prin manipulare de ProTV, asistam la un flagrant caz de rea credinta si la o recidiva in cazul acestei televiziuni. 

Numai de grija “pervertirii intimitatii adolescentilor” nu moare PROTV-ul! Televiziunea care a promovat homosexualitatea si care a tampit generatii de adolescenti (“generatia Pro”), care in mod DELIBERAT a inventat stirile Horror de la ora 5, cultivand morbiditatea si grotescul, se da de ceasul mortii ca siteurile cu “sfaturi ortodoxe” vorbesc, chipurile, despre “sexul oral” (pentru a-l combate, fireste)? Despre “ezoterism” si OZN-uri, ce sa mai vorbim!

Lucratura este cusuta cu ata alba pentru ca, altfel, PROTV-ul, B1 TV si mass-media, in general, nu stie cum sa acuze mai abitir mentalitatea “retrograda” a Bisericii, “inapoierea” si “inchistarea”, “rigiditatea”care limiteaza “emanciparea” tinerilor de “prejudecati”, astfel incat ei sa se poata manifesta “liber”, inclusiv, se intelege, in ceea ce priveste relatiile sexuale. 

Daca realmente ar fi descoperit o autoritate (pretins) ortodoxa care sa promoveze libertinismul, PROTV nu doar ca nu ar fi facut caz de “pervertirea inimitatii”, ci ar fi facut o mare reclama acelei surse/autoritati, reclamand, pe un ton tipic (“pana cand mentalitatea asta medievala?!”), schimbarea abordarii Bisericii.  

Daca reprezentantii Bisericii nu inteleg intentia PROTV-ului si ii dau apa la moara, ar da dovada de o stralucita… lipsa de inteligenta si ar merita apoi din plin campaniile pe care aceasta televiziune (si celelalte care o urmeaza gregar) le va pregati pentru a combate influenta sociala a reprezentantilor sai.

  • CulturaVietii:

Educația sexuală – armă de distrugere a inocenței copiilor noștri

Începuturile ”educației sexuale”, așa cum o percepem astăzi, se leagă de numele lui Gyorgy Lukacs, recunoscut ca fiind cel mai important teoretician marxist, după Marx. Gyorgy Lukacs a fost numit vicecomisar pentru cultură în Ungaria aflată sub conducerea regimului bolșevic al lui Bela Kun (1919). Primul său obiectiv a fost acela de a introduce în școlile din Ungaria un program radical de educație sexuală, prin care își propunea să distrugă sexualitatea tradițională și să slăbească instituția familiei. În cadrul acestui program copiii unguri au fost inițiați în teme ca „iubirea liberă” și contactul sexual, fiindu-le inoculate idei precum: natura arhaică a valorilor familiei „burgheze”, caracterul demodat al monogamiei, irelevanța religiei. În concepția promotorului acestui tip de educație temele menționate privau omul de orice fel de plăcere. Prin urmare copiii erau stimulați să batjocorească și să ignore autoritatea părinților precum și preceptele morale tradiționale. Acest tip de educație avea rolul de a-i feri pe cei vizați, de pericolele civilizației occidentale.

Teoriile lui Gyorgy Lukacs și ale colaboratorilor săi neo-marxiști aveau să capete amploare prin intermediul Institutului de Studii Sociale de la Universitatea din Frankfurt, cunoscut sub numele de ”Școala de la Frankfurt”. Practic aceștia au translatat marxismul din zona economică în zona culturală, îmbinând ideologia marxistă cu psihanaliza freudiană și condiționarea psihologică, cu scopul de a contesta stâlpii culturii occidentale: creștinismul, capitalismul, autoritatea, familia, patriarhatul, ierarhia, moralitatea, tradiția, înfrânarea sexuală, fidelitatea, patriotismul, naționalismul, ereditatea, etnocentrismul și conservatorismul.

În anii ’30, membrii Școlii de la Frankfurt au luat calea exilului, părăsind Germania și refugiindu-se în SUA. Unul dintre cei mai importanți membri ai grupului a fost Herbert Marcuse, considerat responsabil pentru exportul marxismului cultural în Statele Unite ale Americii. Într-una dintre cărțile sale ”An Essay on Liberation” acesta definește mijloacele necesare transformării societății americane. Marcuse considera că toate tabuurile, în special cele legate de sexualitate, trebuie înlăturate.

Printre primele țări din lume care și-au pus problema introducerii generalizate în școlile publice a ”educației sexuale” ca materie de studiu se numără Statele Unite ale Americii (1912) și Marea Britanie (1943). Pentru că la ora actuală SUA oferă cele mai multe tipuri de programe de ”educație sexuală” și probabil are cea mai bogată experiență în acest domeniu, vom realiza în continuare un scurt istoric al introducerii ”educației sexuale” în școlile publice din America.

În societatea tradițională americană ”educația sexuală” se făcea în spațiul familiei, pe bază de instrucțiuni morale izvorâte din valorile religioase, abstinența până la căsătorie fiind percepută ca fiind firească. La sfârșitul secolului XIX majoritatea americanilor considerau că ”educația sexuală” nu este un subiect ce se pretează a fi tratat în școli, această responsabilitate aparținând părinților.

Situația avea să se schimbe între anii 1880 și 1920, când America a trecut printr-o serie de transformări care au schimbat abordarea ”educației sexuale” a copiilor. Această perioadă a fost marcată de activitatea unor coaliții, având de nenumărate ori obiective divergente. Însă, amalgamul de organizații reprezentând socialiști, anarhiști, puriști, eugeniști, lucrători sociali care doreau fiecare îmbunătățirea vieții americanilor conform propriilor viziuni, și-au coordonat eforturile în așa fel încât să grăbească introducerea ”educației sexuale” în școli. Aceștia și-au justificat demersul folosindu-se de următoarele argumente: imoralitatea avea consecințe negative asupra tuturor, inclusiv asupra copiilor, societatea își schimbase atitudinea asupra scopului relațiilor sexuale, societatea ar fi fost organizată mai bine dacă nașterile ar fi fost controlate, autoritățile și alți ”experți” ar trebui să preia inițiativa în ceea ce privește temele sociale și părerea că școala ar putea să furnizeze un remediu la problemele societății.

În anii 1912 și 1914 National Education Association (NEA) a lansat rezoluții solicitând introducerea educației sexuale în școli. Orașul Chicago a fost ales drept ”oraș pilot”, aceasta deoarece aici prostituția atinsese cote alarmante și în același timp „mișcarea igienistă” era puternic reprezentată. A existat o opoziție puternică față de introducerea ”educației sexuale” în școli, motivată de convingerea că școala își asumă un rol care aparține părinților și de faptul că acest tip de educație, prin informațiile pe care le va furniza nu va duce la însușirea unui comportament moral, din contră, copiii vor intra în contact cu imoralitatea sexuală, fiindu-le distrusă astfel inocența. Printre cei care s-au opus s-au numărat grupurile religioase, în special catolicii, și majoritatea părinților. În timp ce profesioniștii și oamenii de știință doreau introducerea ”educației sexuale” în școli, „populația neinformată” avea nevoie de propagandă pentru a fi convinsă de utilitatea acestei noi abordări.

Datorită protestelor, după numai un semestru, „experimentului Chicago” i s-a pus punct. Cu toate acestea, susținătorii ”educației sexuale” au folosit experiența din Chicago, învățând din greșelile pe care le-au comis, pentru a găsi abordări mai eficiente pentru alte orașe. Departe de ochii publicului și fără acceptul conducerii, în multe școli au fost implementate „principii de igienă socială”, în cadrul orelor de biologie sau economie. Deși în această perioadă ”educația sexuală” nu a cunoscut o largă răspândire, acum s-au pus bazele introducerii ei în școli.

Între 1920-1960, grupurile care promovau controlul nașterii au cunoscut o puternică dezvoltare, continuând să forțeze facilitarea accesului la controlul nașterilor. În 1921 a fost înființată organizația American Birth Control League, care în 1942 și-a schimbat numele în Planned Parenthood. În 1936, Margaret Sanger, fondatoarea mișcării de control al nașterilor, a câștigat un proces în urma căruia dispozitivele și materialele de control al nașterii nu mai erau considerate „obscene”. În această perioadă, promotorii controlului nașterilor și-au unit eforturile cu eugeniștii, fapt care a dus la introducerea contracepției ca mesaj prioritar al ”educației sexuale”.

Astfel ”educația sexuală” a devenit parte integrantă mișcării pentru educarea caracterului, fiind înglobată în materii care se refereau la „educația pentru viața de familie”. De fapt, aceste materii furnizau o perspectivă deformată asupra căsătoriei, făcând din ea mai degrabă o modalitate de alungare a singurătății, decât o instituție de bază a oricărei societăți.

Schimbarea mentalității în ceea ce privește căsătoria a durat câteva decenii. Camuflarea ”educației sexuale” în teme introduse în orele de economie sau de educație civică a făcut ca aceasta să devină mai acceptabilă pentru public. Cu toate acestea părinții au continuat să fie îngrijorați de faptul că predarea ”educației sexuale” în școlile publice i-ar putea face pe tineri să experimenteze sexualitatea. În continuare exista părerea că nu școala trebuie să facă ”educație sexuală”, astfel că multe școli au continuat să nu declare fățiș că fac ”educație sexuală”, introducând teme ce țin de aceasta în alte materii de studiu.

Anii 1960-1980 au reprezentat anii „revoluției sexuale”, considerată a fi una dintre modificările sociale zdrobitoare din istoria Americii. Perioada a fost marcată de exhibiționism, satisfacție sexuală imediată, relații sexuale fără implicații emoționale sau angajamente, libertatea generală ca fiecare să-și folosească trupul după cum dorește, cu scopul de a obține plăcere. De asemenea, la începutul anilor ’60 a fost introdusă „pilula contraceptivă” care a inaugurat „era sexului fără complicații”. În aceeași perioadă au apărut diferite grupări care promovau pornografia, homosexualitatea și nuditatea publică. Deși acestea nu participau oficial la dezbaterea privind ”educația sexuală”, au influențat percepția tinerilor asupra normalității și a comportamentelor morale. Deși revista Playboy fusese lansată încă din anul 1953, după 1960, prin promovarea publică a pornografiei aceasta a înregistrat o dezvoltare rapidă. Profiturile uriașe obținute de Fundația Playboy i-au oferit mijloacele necesare pentru înființarea organizației Sex Information and Education Council of the United States (SIECUS), care susținea „valorile neutre” ale ”educației sexuale”. Tot în această perioadă au apărut organizațiile ”pro-sex”, care militau pentru „drepturile femeii” și care au reușit să legalizeze „pilula contraceptivă”, devenită simbol al „revoluției sexuale”, și avortul, precum și organizații ca American Association of Sex Educators and Counselors and Therapists (AASECT), aceasta oferind standarde și pregătire pentru formarea ”educatorilor sexuali”, și Alan Guttmacher Institute (AGI), divizie a Planned Parenthood până în 1977, care promova „drepturile și sănătatea reproducerii”. Toate aceste organizații s-au implicat în lupta pentru introducerea ”educației sexuale” în școli.

Revoluția sexuală a schimbat mentalitatea publică despre relațiile sexuale, inclusiv cea a tinerilor. Dacă în 1965 nașterile în afara căsătoriei erau de 3% pentru albi și 24% pentru negri, în 1978 nașterile în afara căsătoriei pentru albi au ajuns la 20%, iar pentru negri la 75%. Pentru a rezolva aceasta problemă U.S. Office of Education a înființat peste 600 de agenții care să dezvolte programe de ”educație sexuală”, iar SIECUS a beneficiat de finanțări pentru realizarea unor manuale pentru profesorii de ”educație sexuală”.

Deși curriculumul ”educației sexuale” varia de la școală la școală, în general se punea accentul pe controlul nașterilor, misiunea ”educației sexuale” fiind aceea de a preveni ”sarcinile nedorite” ca urmare a experimentării relațiilor sexuale, nu de a îi face conștienți pe tineri de urmările relațiilor sexuale. Astfel ”educația sexuală” a invadat sălile de clasă. În aceeași perioadă au apărut grupuri organizate care se opuneau ”educației sexuale” din școlile publice. Majoritatea americanilor care îmbrățișau valorile familiei tradiționale și abstinența până la căsătorie nu erau de acord cu ”educația sexuală” făcută în școlile publice.

Perioada „revoluției sexuale” a fost binevenită pentru implementarea teoriei lui Herbert Marcuse, conform căreia „reprimarea dorințelor sexuale este principala cauză a nefericirii omului”.

La începutul anilor ’80 grupurile conservatoare care se opuneau „revoluției sexuale” și-au schimbat tactica: în loc să facă demersuri împotriva ”educației sexuale”, au cerut ca educația de tip ”safe-sex” să fie înlocuită cu ”educația sexuală” bazată pe abstinență. Promotorii educației de tip ”safe-sex” (sau ”comprehensive” sex education) încurajau libertinajul sexual, prin folosirea contracepției, iar cei care doreau o educație bazată pe abstinență își propuneau să formeze caracterul tinerilor astfel încât aceștia să evite potențialele riscuri ale relațiilor sexuale, atât cele psihice, cât și cele emoționale. În timp ce programele ”safe-sex” erau puternic finanțate și larg răspândite, cele bazate pe abstinență au fost sabotate constant. Aceeași situație persistă și astăzi. După venirea la putere a președintelui Obama, în 2010 acesta a dispus eliminarea tuturor finanțărilor dedicate programelor bazate pe abstinență și înlocuirea lor cu ”programe de prevenire a sarcinii”. Cel din urmă tip de program de ”educație sexuală” este sprijinit de organizațiile ”pro-sex”, care influențează puternic factorii de decizie pentru adoptarea acestui tip de programe. De exemplu, SIECUS e singura organizație națională care promovează ”educația sexuală” de tipul ”safe-sex” care are un buget de 2 milioane de dolari anual, cu mult mai mult decât bugetul oricărei organizații care promovează ”educația sexuală” bazată pe abstinență. Influența SIECUS a căpătat proporții în anul 1991, când a elaborat prima ediție a „Ghidului pentru Educație Inteligentă”, care cuprinde direcții de implementare a ”educației sexuale” de tipul ”safe-sex”, încă de la grădiniță. Ghidul cuprind teme ce țin de viața umană, însă recomandă profesorilor să le vorbească elevilor despre masturbare, orientare sexuală, avort, contracepție și despre rolul fanteziilor sexuale în sănătatea sexuală.

De asemenea, în timpul administrației Bush, SIECUS a lansat campania „No More Money Campaign” menită să descurajeze finanțarea programelor bazate pe abstinență. Alături de asociații promotoare ale avortului, feminismului, planificării familiale și homosexualității SIECUS a format o coaliție din care fac parte: American Civil Liberties Union (ACLU), organizație care promovează drepturile omului, Advocates for YOUTH (AFY), organizație care promovează „drepturile sexuale și reproductive” și homosexualitatea, American Social Health Association și Planned Parenthood.

În Statele Unite ale Americii printre susținătorii programelor de ”educație sexuală” bazată pe abstinență se numără Concerned Women for America, organizație ce promovează valorile creștine și cele ale familiei tradiționale, Eagle Forum, organizație ce promovează familia tradițională formată din bărbat și femeie, Family Research Council, promovează valorile familiei și libertatea religioasă, Heritage Foundation, organizație ce promovează valorile tradiționale americane și libertatea individuală, Medical Institute for Sexual Health, încurajează rolul părinților în realizarea ”educației sexuale”, National Coalition for Abstinence Education, promovează ”educația sexuală” bazată pe abstinență, STOP Planned Parenthood International, militează împotriva implementării standardelor Planned Parenthood.

”Educația sexuală” bazată pe programe de ”safe-sex” (comprehensive sex education) e promovată, printre alții de următoarele organizații: SIECUS, Advocates for Youth, American Academy of Pediatrics, American College of Obstetricians and Gynecologists, American Medical Association, American Public Health Association, National Education Association, National Medical Association, National School Boards Association, Society for Adolescent Medicine.

Remarcăm faptul că printre promotorii ”educației sexuale” de tipul ”safe-sex”, bazată pe promovarea mijloacelor contraceptive, nu se găsește nicio organizație care să promoveze valorile familiei sau dreptul părinților de a decide asupra educației copilului.

Deși atât Statele Unite ale Americii, cât și Marea Britanie au demult o tradiție în ceea ce privește ”educația sexuală”, ambele state se plasează în topul țărilor dezvoltate în care rata adolescentelor care rămân însărcinate este mare.

Marea Britanie se află în topul statelor occidentale în ceea ce privește sarcinile în rândul adolescentelor.

Promotorii ”educației sexuale” afirmă necesitatea acesteia prin prevenirea bolilor cu transmitere sexuală, a sarcinilor nedorite în rândul adolescentelor și combaterea violenței sexuale. Însă, există studii realizate de organizații independente, care relevă faptul că ”educația sexuală” nu este altceva decât un instrument de propagandă ideologică. Un astfel de studiu îi aparține lui Valerie Riches, din Marea Britanie. În cartea sa, intitulată ”Sex Education or Indoctrination?” Valerie Riches prezintă rădăcinile istorice și filosofice ale lobby-ului pentru ”educația sexuală”, arătând cum inițial activitatea sexuală a fost separată de conceperea de copii, iar mai apoi de căsătorie, ca în cele din urmă rolul părinților în ceea ce privește subiecte vitale pentru viața copiilor, ca ”educația sexuală”, să fie pur și simplu eliminat. Cartea trage un semnal de alarmă asupra faptului că ”educația sexuală” este folosită ca instrument de manipulare cu scopul de a înlocui rolul părintelui cu cel al autorității statului. Cartea a fost tradusă și publicată și în limba română de către Asociația Provita Media.

Organizația Mondială a Sănătății și ”educația sexuală” în Europa

În anul 2010, Organizația Mondială a Sănătății, constatând faptul ca la nivelul statelor din Europa ”educația sexuală” era abordată în diferite moduri, și-a propus să standardizeze modul în care ”educația sexuală” trebuie realizată în Europa. Astfel, experții Biroului Regional pentru Europa ai OMS, alături de cei ai Centrului Federal pentru Educație Sănătoasă din Germania și ai International Planned Parenthood Federation – IPFF, au elaborat un set de standarde pentru realizarea ”educației sexuale” în toate statele europene. Așa au apărut ”Standardele pentru educația sexuală în Europa”.

Aceste standarde recomandă ca materia de studiu să fie obligatorie, iar părinților să nu li se permită să își retragă copiii de la aceste ore. Documentul vorbește despre modul în care trebuie abordate subiecte ca ”sexul”, ”sănătatea sexuală”, ”drepturile sexuale”. Conform acestor standarde ”educația sexuală” trebuie realizată din fragedă copilărie, prezentând și o serie de subiecte care să fie prezentate, în funcție de grupele de vârstă ale copiilor.

Astfel, printre alte subiecte, copiilor cu vârste între 0 și 4 ani trebuie să li se vorbească despre masturbare și diferite tipuri de relații, celor între 4 și 6 ani despre reproducere, masturbare, identitatea de gen, acceptarea diversității, celor între 6 și 9 ani despre ejaculare, sex, contracepție, avort, relații între persoane de același sex, rolul genurilor, boli legate de sexualitate, celor cu vârste cuprinse între 9 și 12 ani despre ejaculare, planing familial, diferite modalități de contracepție, riscurile și consecințele ”sexului neprotejat”, plăcere, masturbare, orgasm, identitatea de gen, drepturile sexuale, pornografie etc, celor între 12 și 15 ani despre planificarea familială, contracepție, sarcini nedorite, servicii contraceptive, sarcină și infertilitate, boli cu transmitere sexuală, drepturi sexuale, celor peste 15 ani să le fie prezentate informații despre mamele surogat, reproducerea asistată medical, contracepție, inginerie genetică, prostituție, pornografie, dependență sexuală, avort, dreptul al avort, organizații promotoare ale drepturilor omului, etc.

Deși momentan aceste standarde sunt doar niște recomandări făcute de Organizația Mondială a Sănătății, multe dintre statele Europei s-au grăbit să le implementeze, în cele mai multe cazuri părinții manifestându-și opoziția față de această abordare.

Parlamentul UE și ”educația sexuală”

În anul 2013, în Parlamentul European s-a încercat de 3 ori adoptarea unei rezoluții ce ar fi asigurat liberalizarea totală a avortului, asigurarea avortului și contracepției din bani publici, legalizarea reproducerii asistate pentru lesbiene, obligativitatea ”educației sexuale” începând cu ciclul primar, gratuitatea avortului și contracepției pentru adolescenți fără știrea și acordul părinților și educarea „într-o manieră pozitivă” asupra homosexualității. Acest raport a fost susținut de către eurodeputata Edite Estrela din Portugalia, însă autoarea de facto a textului rezoluției a fost Vicky Clayes, președintă pentru Europa a Planned Parenthood (aceeași organizație care militează în SUA pentru ”educația sexuală” de tipul ”safe-sex”, organizație care deține de fapt cel mai mare business de avorturi și contracepție din lume).

Cu ajutorul lui Dumnezeu această rezoluție nu a fost adoptată, deși a fost votată și de o parte dintre europarlamentarii români.

La începutul acestui an, 2014, Parlamentul European a adoptat un alt raport controversat, raportul Lunacek, în ciuda opoziției masive a cetățenilor europeni. Practic acest raport deschide drumul unei „dictaturi homosexuale” în Europa, făcând din homosexualitate un deziderat. Printre altele, raportul menționează că „educația sexuală trebuie să includă informații nediscriminatorii și să transmită o viziune pozitivă a persoanelor LGBTI, în vederea susținerii și protejării eficace a drepturilor tinerilor LGBTI”. Deși momentan nu are caracter legislativ poate servi drept bază pentru o Directivă ce va avea caracter obligatoriu.

Cum reacționează cetățenii europeni?

Părinții din toată Europa sunt îngrijorați de modul în care organismele și organizațiile naționale și internaționale înțeleg să implementeze ”educația sexuală” în școlile în care copiii lor învață. Și reacționează, încercând să își apere proprii copii.

În Croația, țară membră a Uniunii Europene, Curtea Constituțională a suspendat în anul 2013 un program agresiv de ”educație sexuală” desfășurat în școlile din această țară deoarece guvernul nu consultase organizațiile de părinți. Criticii acestui program au acuzat că de fapt era unul de „îndoctrinare” și „promovare a pornografiei, a promiscuității și a homosexualității”.

Ce se întâmplă în România?

În România ideea introducerii în școlile publice a unor ore de ”educație sexuală” a fost lansată în anii 2000 într-o manieră similară celei în care a fost introdusă ”educația sexuală” inițial în SUA – sub forma unei materii opționale intitulată ”Educație pentru Sănătate”, care ar fi trebuit să cuprindă anumite capitole dedicate „sănătății reproducerii”, mai exact – metode de contracepție, infecții transmise pe cale sexuală. De mai bine de 10 ani se încearcă, pe diverse căi, introducerea orelor de ”educație sexuală” în programa școlară. În prezent este cuprinsă ca materie opțională, numită„Educația pentru sănătate”. Capitolul „Sănătatea reproducerii și a familiei”, prevede ca începând cu clasa a 7-a și a 8-a, copiilor să le fie prezentate informații despre contracepție și sarcină, sarcina nedorită și avortul – servicii sociale: planificare familială, consiliere, violență în sexualitate, abuzul sexual. Planurile autorităților sunt de a face din ”educația sanitară” o disciplină obligatorie.

Pe lângă numeroasele tentative legislative de până acum de a introduce ”educația sexuală” ca materie obligatorie de studiu în școli (și chiar universități), există inițiative ale unor organizații nonguvernamentale care militează pentru promovarea homosexualității și a libertinajului sexual și care fac demersuri pentru introducerea acestui ”obiect de studiu” în programa școlară. Cel mai cunoscut dintre programele de ”educație sexuală” inițiat de ONG-uri, care a pătruns în instituțiile de învățământ și în biblioteci, este „Sexul vs Barza”, „prima platformă video de educație-sexuală din România”. Acest program este similar programelor din America bazate pe „safe-sex” (promovarea relațiilor sexuale ”sigure”). Pe pagina de internet a proiectului sunt prezentate videoclipurile care le sunt proiectate elevilor în școli și biblioteci în cadrul orelor de ”educație sexuală”. Printre acestea: „Clitorisul – cel mai cool organ”, „V de la vulvă!”, „Gay – povestea lui Luca”, „Persoane intersexuale cunoscute”, „Sex sex sex!”, „Feminin, masculin și intersex!”, „Planeta Pornografie vs Planeta Pământ”, „Orientările sexuale”. Așadar programul ”Sexul vs barza” nu e pur și simplu un program de ”educație sexuală”: promovează pornografia, libertinajul sexual și homosexualitatea.

Pe site-ul proiectului sunt enumerați partenerii:

  • Profamilia Karlsruhe – organizație nonguvernamentală din Germania, care se numără printre fondatorii International Planned Parenthood Federation (IPPF) și care promovează contracepția, planificarea familială și „drepturile sexuale și de reproducere”. Deci această organizație nu are absolut nicio legătură cu valorile familiei.
  • Asociația Front (Feminism în România) – organizație care promovează feminismul în forma sa radicală, militând pentru „egalitatea de șanse și de gen”;
  • Asociația Accept – ONG care militează pentru „apărarea și promovarea drepturilor persoanelor LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, transgender)”, adică pentru promovarea homosexualității;
  • SECS – Societatea de Educație Contraceptivă și Sexuală – militează pentru accesul tinerilor la ”educația sexuală” și pentru ca „indivizii să aibă numărul dorit de copii apelând la planificare familială”;
  • Fundația Marie Stops International România – unul dintre cei mai mari furnizori de servicii avortive la nivel mondial;
  • ECPI – Euroregional Center for Public Initiatives – organizație nonguvernamentală de lobby, promovând avortul, homosexualitatea și separația dintre stat și Biserică;
  • Biblionet – cea mai mare rețea de biblioteci cu calculatoare cu acces public.

Așadar este evident faptul că toate aceste organizații care promovează introducerea ”educației sexuale” în școlile și instituțiile publice din România nu au nicio legătură cu familia tradițională și cu valorile ei, demersul lor fiind mai degrabă unul de natură ideologică, similar acțiunilor întreprinse acum aproape 100 de ani în SUA pentru ”educarea sexuală” a americanilor.

Deși numeroase organizații care promovează valorile familiei tradiționale și viața au făcut constant memorii și demersuri împotriva sexualizării și pervertirii copiilor în instituțiile de învățământ autoritățile nu au luat nicio măsură. Ba mai mult, din luna septembrie a anului 2013 se fac demersuri, coordonate la nivelul Ministerului Sănătății, al Ministerului Educației Naționale și al Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, pentru crearea unui cadru legislativ care să permită introducerea obligatorie a ”educației sexuale” în instituțiile de învățământ (școli și universități), precum și pentru asigurarea de „servicii de sănătate a reproducerii și planificare familială în rândul copiilor și adolescenților”.

Astfel, la nivelul Ministerului Sănătății s-a constituit în luna noiembrie a anului 2013 un grup de lucru, din care fac parte reprezentanți ai Ministerului Educației Naționale, ai Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și ai unor asociații de medici școlari, care are printre atribuții elaborarea unui proiect de act normativ – „Educația sanitară în instituțiile de învățământ (școli, universități etc.)”.

Faptul că din acest grup de lucru nu fac parte reprezentanți ai copiilor, adică părinții, ei fiind direct vizați de măsurile pe care autoritățile urmează să le ia, ridică semne de întrebare asupra intențiilor factorilor de decizie.

Deși alături de alte asociații ne-am adresat atât Ministerului Sănătății, cât și Ministerului Educației Naționale, pentru a fi primiți la lucrările acestui grup de lucru, în calitate de observatori, până la momentul redactării acestui text nu ne-a fost trimis niciun răspuns, în afară de acela conform căruia ne vom putea prezenta poziția în cadrul dezbaterii publice care va avea loc după ce grupul de lucru își va încheia activitatea. Astfel, autoritățile decid „ce e mai bine pentru copiii noștri”, contrar prevederilor legislației naționale și internaționale în vigoare.

Totodată, la nivelul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice au fost lansate în dezbatere publică „Proiectul de Hotărâre privind aprobarea Strategiei naționale pentru protecția și promovarea drepturilor copilului pentru perioada 2014-2020” și ”Planul operațional pentru implementarea Strategiei naționale pentru protecția și promovarea drepturilor copilului pentru perioada 2014-2016”.

Astfel, „Strategia națională pentru protecția și promovarea drepturilor copilului” ar urma să conțină următoarele prevederi: ”Prevenirea sarcinilor nedorite în rândul adolescentelor”, prin ”Asigurarea de servicii de sănătate a reproducerii și planificare familială în rândul copiilor și adolescenților”. În același timp, „Planul operațional pentru implementarea Strategiei naționale pentru protecția și promovarea drepturilor copilului 2014-2016 prevede ca măsuri „Asigurarea de servicii de sănătate a reproducerii și planificare familială în rândul copiilor și adolescenților   ”, „Diversificarea și extinderea intervențiilor de educație sexuală în rândul copiilor și adolescenților, inclusiv educație pentru prevenirea HIV și ITS”, „Asigurarea unei acoperiri adecvate cu servicii de planificare familială pentru adolescenți”, cu scopul reducerii „Ponderii nașterilor survenite în cazul unor tinere sub 20 de ani” și „Stimularea instituțiilor școlare de a oferi elevilor cursuri de educație sexuală în cadrul programului opțional educație pentru sănătate sau a altor programe sau proiecte”.

Ce putem face?

”Educația sexuală” pare a fi o nouă ideologie pe care emisarii ei sunt trimiși să o propovăduiască în statele lumii, distrugând inocența copiilor de pretutindeni. Procesul a început în SUA, acaparând încet-încet Occidentul, iar acum insinuându-se și în România.

Pentru a reuși să ne protejăm copiii trebuie să învățăm din experiența celor care s-au confruntat și se confruntă de zeci de ani cu ”educația sexuală”, propovăduită pe băncile școlii, și să acționăm. Dacă noi, părinții, nu ne vom apăra copiii, statul cu siguranță nu o va face.

În primul rând, e necesar să ne luăm în serios rolul de părinți și să conștientizăm drepturile și obligațiile pe care le avem în ceea ce privește educația copiilor noștri. La fel de important este să ne coordonăm eforturile și pe cât posibil să formăm comunități care să se zbată pentru educația copiilor și pentru ca statul să ia măsuri pentru ocrotirea, și nu pentru pervertirea lor.

Pentru că autoritățile sunt obligate ca atunci când fac demersuri privind educația și viitorul copiilor să organizeze dezbateri publice în care părinții, ca reprezentanți ai copiilor, să își spună punctul de vedere, să amendeze posibilele erori și să propună soluții, este foarte important să existe organizații puternice care să își dorească într-adevăr o educație sănătoasă pentru copii și o viață normală pentru aceștia.

Din acest motiv vă rugăm să transmiteți mai departe mesajul nostru, astfel încât un număr cât mai mare de părinți să afle ce li se pregătește copiilor noștri și să acționeze în consecință.

Alăturându-vă eforturilor noastre ne veți ajuta să fim o organizație reprezentativă pentru părinții care își doresc o educație sănătoasă pentru copiii lor. Astfel autoritățile vor fi obligate să țină cont de punctul nostru de vedere atunci când vor elabora planuri sau proiecte care îi afectează pe copiii noștri.

Să lucrăm cât mai este ziuă! Numai împreună ne putem salva copiii!

[…] integral pe culturavietii.ro

  • Vremuri Vechi si Noi:

Olanda: Funcţionarii care refuză oficierea „căsătoriilor” homosexuale vor fi mutaţi pe alte funcţii

Dutch News, 3 iunie 2014

Senatul inlatura posibilitatea de a refuza oficierea casatoriilor intre persoane de acelasi sex, toti functionarii trebuie sa se conformeze

La 3 iunie 2014, Senatul Olandei a votat în favoarea adoptării unei legi care să interzică angajarea funcţionarilor care refuza oficierea “căsătoriilor” homosexuale, precum şi posibilitatea mutării în altă funcţie a celor care sunt deja angajaţi.

În Olanda, căsătoriile între persoane de acelaşi sex au fost legalizate în Aprilie 2001.

În prezent, clauza “refuzului” oferă funcţionarilor publici libertatea de a nu oficia căsătorii între persoane de acelaşi sex.

Anul trecut, aproximativ 100 de funcţionari, majoritatea ortodocşi, au refuzat oficierea căsătoriilor gay.

Împotriva adoptării acestei legi au votat numai un senator creştin democrat şi cele două partide minore ortodoxe CU şi SGP.

COC, grupul susţinător al drepturile persoanelor gay, a aclamat această modificare care, în opinia lor, vine să “înlăture discriminarea din cea mai fericită zi a unei persoane, cea a căsătoriei”.

Prelucrare şi traducere: Ioana Pleşca
Preluare de pe Ştiri pentru viaţă

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s