George Soros agresează psihic, prin instrumente pseudo-culturale, poporul român de 25 de ani!

10354150_254184901432288_7558677457195894238_n

Grupul pentru Dialog Social (GDS) și revista „22”…

Acestea două sunt instrumentele de indobitocire prin care slugile și mercenarii lui  George Soros agresează psihic, prin instrumente pseudo-culturale, poporul român de 25 de ani! Ei sunt cei cei care au impus termenul de romi pentru țigani, special pentru a crea confuzii! Aceasta pe langa alte acțiuni antiromânești care au vizat distrugerea acestei țări, ruinarea economiei și îndobitocirea românilor prin spălarea creierilor!

Silviu-Brucan și George Soros la sediul GDS în ianuarie 1990. (Foto Emanuel Parvu)

George Soros a creat acest grup neokominternist, în ianuarie 1990, alaturi de răposatul  Silviu Brucan.

În ianuarie 2015 s-au sărbătorit 25 de ani de la înființare și a participat și președintele Klaus Werner Iohannis la aniversare, ca să nu mai fie dubii cât este de patriot” și de cine a fost susținut în alegeri!

Gabriel Liiceanu la prima conferinţă de presă a GDS (Hotel Intercontinental, decembrie 1989) – foto revista 22.

Pe lângă infatuatul Gabriel Liiceanu, iată cine mai face parte din GDS, de la începuturi: Andrei Pleșu, Horia Roman Patapievici, Vladimir Tismăneanu sau Monica Macovei. După cum se știe, primul președinte al GDS, sociologul Alin Teodorescu, informator al DSS și agent AVO, a fost simultan și președinte al Fundației Soros, organizație cu activități speciale care și-a început activitatea antiromânească în România cu un buget de 1 milion de dolari.”

Răspuns la ticăloșia revistei „22”

Sunt stupefiat nu de faptul că un individ îşi descrie coşmarurile, este dreptul său, ci că o revistă din România i le face publice. Că omul delirează e limpede. Iată: „un grup de intelectuali români, întruniţi la Alba Iulia, au decis unirea[…]  Ceilalţi români, care trăiau la ţară, nici nu se gândeau la unire.”
La 1 Decembrie 1918, pe Platoul Romanilor din Alba Iulia au fost prezenţi peste 100.000 de delegaţi ai tuturor localităţilor din Transilvania. Aici nu a fost o adunare spontană, un „miting”, aşa cum fusese cea de pe Câmpia Libertăţii de la Blaj în 3/15 Mai 1848, ci un For, o Mare Adunare Naţională constituită din reprezentanţii aleşi ai tuturor românilor din Transilvania, delegaţi abilitaţi să ia hotărâri în numele acestora. Era în realitate un Parlament ad hoc. Fiecare delegat avea asupra sa un „credenţional”, o listă cu numele şi prenumele locuitorilor din localitatea pe care el o reprezenta, în numele cărora era autorizat să decidă.

Iar acum nu mă refer la omul de rând care nu este foarte la curent cu ce s-a întâmplat acolo, ci îi am în vedere pe istoricii profesionişti. Toţi pomenesc cu un prilej sau cu altul de 1 Decembrie, dar nu ştiu câţi dintre ei au avut în mână un „credenţional” în original.

Ei bine, eu am avut nu unul, sute. Am studiat nume cu nume înşirate acolo. Rubrica ultimă din dreapta se intitula „Semnătura”. Aceasta era cea care mă emoţiona până la lacrimă (pentru cinicii cărora asemenea formulări le provoacă o grimasă încărcată de tot dispreţul fac precizarea că unii oameni, printre care mă prenumăr, au şi lacrimi ale sufletului). Rar apărea şi câte o semnătură, a preotului, a dascălului, a vreunui ţăran mai răsărit. De regulă, se înşirau de sus până jos cruci apăsate cu degetul, amprentă după amprentă. Dovada elocventă a nivelului cultural ce le era hărăzit românilor din luminatul Imperiu. Degetele acelor români „care trăiau la ţar㔺i care „nici nu se gândeau la unire” erau mânjite cu pământ şi cu gunoi de grajd, erau tocite de mânerul toporului, de coada sapei şi de dârjala coasei, dar ei ţineau din toată fiinţa să-şi pecetluiască pe coala de hârte care-i intimida voinţa vieţii lor.

Pe acele cruci s-a răstignit întreg Ardealul pentru ca să poată învia La Alba Iulia.

Poetul pătimirii noastre a spus:
Avem un vis neîmplinit,
Copil al suferinţii,
De jalea lui ne-au răposat
Şi moşii, şi părinţii…

Cei a căror febră s-a cronicizat nu au decât să-şi debiteze aiurelile în cadru privat sau în casele de sănătate. Nu le vom îngădui să-şi bată joc de moşii şi părinţii noştri care nu numai au răposat de jalea unui vis, ci au făcut şi ca acel vis, providenţialul vis al Unirii, să fie înfăptuit.

          justitiarul.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s