Hillary Clinton vrea ca doctrinele religioase să fie schimbate pentru a nu mai condamna avortul

11203709_1613358592212525_8019361729350399694_n

Vorbind, joia trecută, la o reuniune din New York City, Hillary Clinton a declarat că „credințele religioase” care condamnă „drepturile reproductive”, „trebuie să fie schimbate”.

Dacă vi se pare greu de imaginat un președinte al SUA mai anti-american decât Obama, așteptați puțin: Hillary Clinton, soția fostului președinte William Jefferson (Bill) și-a anunțat candidatura pentru alegerile de anul viitor.

În ce privește valorile familiei, subiectul care ne interesează pe noi cu precădere,are șansa să-l depășească în „progresism” până și pe Obama, ceea ce este, nu-i așa, o performanță.

Obama este cel mai pro-avort președinte din istorie; a pompat sute de milioane de dolari în clinicile de avorturi, în activitatea de promovare a avortului în afara SUA; a demolat legea federală care apăra căsătoria și a contribuit nemijlocit ca în doar 6 ani numărul statelor care recunosc „căsătoria” între persoane de același sex să crească de la doar unul la aproape 30. Iar acum se pregătește actul final al distrugerii creștine: în iunie, Curtea Supremă va decide dacă legile și referendumurile care limitează căsătoria la ceea ce este de fapt, „uniunea bărbat-femeie” sunt Constituționale. Cu alte cuvinte, ca și în cazul avortului, există o mare șansă să fie impusă, definitiv, și „familia gay”.

Un lucru i-a „scăpat” însă lui Obama: n-a avut curajul să ceară modificarea învățăturilor de credință ale religiilor pentru a se potrivi cu pretențiile ucigașilor de copii. H. Clinton o reușește și pe aceasta.

Vorbind, joia trecută, la o reuniune din New York City, Hillary Clinton a declarat că „credințele religioase” care condamnă „drepturile reproductive”, „trebuie să fie schimbate”.

Termenul „drepturi reproductive” este utilizat de politicienii și lobby-iștii „liberali” ca incluzând avortul.

„Da, am redus mortalitatea maternă la jumătate, dar sunt mult prea multe femei cărora le este refuzat accesul la sănătatea reproductivă în cheestiuni critice”, a spus d-na Clinton la evenimentul „Women in the World Summit”.

Candidatul cel mai proeminent al Partidului Democrat a adăugat că speră ca guvernul să își folosească atribuțiile în efortul de a redefini dogmele religioase tradiționale.

„Drepturile trebuie să existe în practică, nu doar pe hârtie. Legile trebuie să fie suplinite de resurse și voință politică”, a spus ea, în aplauzele asistenței. „Codurile culturale și credințele religioase adânc înrădăcinate trebuie să fie schimbate.”

Ea a menționat și obiecțiile religioase la programul public de sănătate a reproducerii, la finanțarea publică a rețelei de clinici de avorturi „Planned Parenthood”, precum și la agenda homosexualistă ca obstacole pe care guvernul trebuie să le depășească.

În timp ce opiniile asupra homosexualității „încă evoluează” în timp, „am ajuns să înțelegem că nicio practică religioasă sau tradiție nu poate fi deasupra drepturilor omului, care ne aparțin tuturor.”

Recent, două influente persoane din SUA, un ziarist și un om de afaceri, au afirmat că Bisericile creștine trebuie OBLIGATE să-și schimbe învățătura despre (homo)sexualitate.

Acum un an, Comitetul ONU pentru Drepturile Copiilor i-a cerut Vaticanului să-și amendeze legea canonică „referitor la avort în vederea identificării circumstanțelor în care accesul la avort poate fi permis.”

https://youtu.be/pVTiAJ1e9SM

Zeci de milioane de dolari acordați pentru propaganda avortului la nivel internațional. Fundațiile magnaților Ford, Gates, Buffet sau Packard – „campioane”

Deși avortul nu face parte dintre drepturile omului recunoscute la nivel internațional,anual, fundațiile globaliste internaționale pompează sume colosale pentru promovarea atât a avortului cât și a controlului populației.
Advancing Human Rights: The State of Global Foundation Grantmaking (Promovarea drepturilor omului: stadiul programelor de finanțare ale fundațiilor la nivel mondial) realizat de International Human Rights Funders Group (Grupul internațional al finanțatorilor pentru drepturile omului) organizațiile de lobby pro-avort ca primind 23 de milioane USD din totalul de 1,2 miliarde USD oferiți ca granturi pentru protecția drepturilor omului în anul 2010.

Human Rights Watch – unul din promotorii la nivel internațional ai avortului, care consideră că „Negarea dreptului unei femei însărcinate de a lua o decizie independentă privind avortul violează sau amenință o largă paletă de drepturi ale omului” – a fost cel mai important beneficiar, cu 2,8 milioane de dolari primiți în 2010 de la donatorii analizați în studiu. National Abortion Federation (Federația națională a practicienilor de avort) din SUA este al doilea beneficiar după mărimea fondurilor primite, iar organizația secular-ateistă American Civil Liberties Union a fost a treia pe listă, primind „doar” 21,7 milioane de dolari.

Fundația Ford s-a dovedit a fi cel mai mare contribuabil, oferind 159,9 milioane USD în granturi, urmată de Open Society Foundation (Fundația pentru o Societate Deschisă) a lui George Soros, cu 140 de milioane USD. Aceasta din urmă a oferit cel mai mare număr de granturi, 1218. Atlantic Philanthropies, creată de omul de afaceri Chuck Feeney, a fost al treilea donator cu „doar” 48,2 milioane.

Cea mai mare parte dintre fonduri – 69%, adică 830 de milioane USD – a fost oferită organizațiilor cu sediul în SUA pentru a susține și promova „drepturile reproductive ale femeii de a asigura acces la servicii de sănătate și pentru a proteja drepturile diferitelor populații identificate pe criteriu de identitate”. O cincime din finanțări au fost acordate pentru activitate „în alte țări, regiuni, sau la nivel global”.

Pentru promovarea acestora au fost acordate 103,4 milioane USD, însă și alte categorii de finanțare includ ținte similare.

Iată lista donatorilor de vârf:

Fundația Susan Thompson Buffett – 37,9 milioane
Fundația Ford – 14,7 milioane
Fundația Huber – 13,1 milioane
Fundația ONU – 5,3 milioane
Fundația David și Lucile Packard – 4,4 milioane
Fundația William și Flora Hewlett – 3,7 milioane
Programul „Vanguard Charitable Endowment” – 2,4 milioane
Fundația John și Catherine MacArthur – 2,2 milioane

O notă distinctă: pentru cel mai important business de avort din lume, organizația americană International Planned Parenthood Federation (Federația Internațională de Planificare Familială, fondată de rasista și eugenista Margaret Sanger; filiala românească fiind Societatea de Educație Contraceptivă și Sexuală) studiul menționează doar câteva granturi, din care două au fost date pentru „activități de advocacy în susținerea drepturilor sexuale și reproductive în America Latină și Caraibe” (citește „exportul revoluției sexuale în America Latină și Caraibe”).

Controlul abuziv asupra populației

Abuzurile controlului asupra populaţiei au fost susţinute de instituţie: Guvernul Statelor Unite a acordat ajutor contingent ţărilor Lumii a Treia care au adoptat planurile de control asupra populaţiei, iar când au primit rapoarte privitoare la abuz, n-au luat nici o măsură. Grupuri şi indivizi secreţi, începând cu Fundaţia Ford şi sfârşind cu cei de la Rockefellers, au oferit sume mari de bani pentru a reduce populaţia ţărilor în curs de dezvoltare. Cele mai importante organizaţii de control asupra populaţiei din lume din trecut şi din prezent, Federaţia Internaţională a Planificării Familiei (International Planned Parenthood Federation, IPPF) şi Fondul Naţiunilor Unite al Populaţiei (United Nations Population Fund, UNFPA), au susţinut aceste programe, şi, ca urmare au fost ajutate de către instituţii internaţionale la cel mai înalt nivel, cu câţiva ani după ce abuzurile lor au fost deja cunoscute în mod public.

Curentele ideologice care s-au coagulat si manifestat de atunci incoace si care astazi fac front comun in promovarea si globalizarea controlului populatiei au ca obiectiv comun reducerea drastica a populatiei planetei. Aceste ideologii promoveaza notiuni, idei, si practici sociale si sexuale care inhiba procreerea umana, printre ele: (1) eliminarea casatoriei si a familiei; (2) eliminarea aspectului procreativ al relatiilor intime; (3) eutanasia; (4) homosexualitatea si promiscuitatea sexuala; (5) sinuciderea asistata; (6) contraceptivele; (7) planificarea familiala; (8) avortul; (9) notiunile eugeniste; (10) transhumanismul; (11) secularismul; (12) ecologismul radical; (13) sterilizarea in masa; (14) justificarea genocidului impotriva fetitelor nenascute; etc.

In doar citeva decenii mari corporatii, fundatii si societati filantropice americane au devenit virful de lance al controlul polulatiei in tarile “necivilizate.” Unele dintre ele exista si astazi, printre ele Fundatia Ford si Fundatia Rockefeller. In plus, acestea au promovat inca de la inceput controlul populatiei si in rindul populatiei de culoare din SUA. Modul principal prin care controlul populatiei s-a manifestat de atunci pina astazi a fost avortul, o practica inumana care astazi isi cere un loc de frunte printre „drepturile fundamentale ale omului”.

Controlul Populatiei

Controlul populaţiei a fost una din politicile SUA începând cu anii 60, impusă atât de ţări mici, ca România, cât şi de guvernele marilor puteri occidentale, cu precădere SUA. Astăzi, se vede că, după atâtea experimente, sprijinirea forţată a creşterii populaţiei, ca şi a micşorării ei, nu poate aduce decât mari suferinţe oamenilor. Când producătorul steriletului, numit „Dalkon Shield” (AH Robbins Corporation), a fost dat în judecată de nenumărate ori pentru infecţiile pe care le cauza femeilor, acesta le-a vândut pe toate, în vrac, către USAID, la jumătate de preţ. Peste 440.000 de femei din 42 de ţări, cu precădere sărace, le-au folosit, înainte de retragerea sa de pe piaţă, în 1975. Steriletul „Dalkon Shield” presupunea o inserţie dureroasă şi un risc ridicat de zgârieturi sau perforări uterine, un risc ridicat al bolii inflamatorii pelvine, al sarcinii ectopice şi risc major pentru diferite infecţii.

În saga tristă despre planificarea familială din lumea a treia, femeile, în special cele vulnerabile, aflate în recuperare după naşteri dureroase, erau, de multe ori, forţate să accepte ligatura tubară, adică sterilizare. Acestor situaţii li se alătură alta la fel de gravă: personalul nemedical avea permisiunea de a oferi contraceptive fără nici un fel de prescripţie. Moaşele analfabete au fost învăţate să insereze sterilete, iar medicii au învăţat să simplifice în continuare şi să accelereze procedurile de sterilizare. S-a ajuns până acolo încât să se susţină că, având în vedere rata ridicată a mortalităţii materne în majoritatea ţărilor în curs de dezvoltare, metodele contraceptive riscante chiar, imperfect administrate, ar putea salva vieţi.

Astăzi, se ştie că în spatele acestei mişcări internaţionale de control al populaţiei s-au aflat cei mai cunoscuţi industriaşi de la mijlocul secolului al XX-lea din SUA, ca Rockefeller, Ford, Gamble, Packard şi McCormick, „oameni de bine”. Aceştia, cu zeci de ani înainte ca guvernul ţării lor să acorde ajutoare pentru dezvoltarea ţărilor străine, în paralel cu susţinerea controlului populaţiei, au oferit sume imense de bani pentru „menţinerea calităţii vieţii”, calitate ce putea fi pusă în pericol, cum susţineau ei, prin suprapopulare. Magnaţii marilor industrii erau îngrijoraţi de „valul creşterii oamenilor de culoare”, în restul lumii. Astfel, controlul populaţiei a fost considerat de americani drept o armă în „războiul rece”. Rezultatul imediat a fost o creştere uriaşă a cheltuielilor SUA şi a aliaţilor lor pentru controlul populaţiei. Erau vizate zeci de ţări din lume, în special cele vulnerabile (cum ar fi Thailanda) sau cele care erau depozitare de metale preţioase (cu precădere partea de sud a Africii). În acest fel, milioane şi milioane de dolari ai SUA au alimentat – şi continuă să alimenteze – prin ajutoarele pentru dezvoltare programele de control al naşterii.

Politicile de după anii ’90

În spatele renaşterii mişcării pentru controlul populaţiei, renaştere care a fost pregătită la Conferinţa pentru populaţia lumii la Cairo, în 1994. Astfel, mişcarea pentru controlul populaţiei din timpul Războiului Rece a devenit noua mişcare „pentru sănătatea reproducerii”. Cu alte cuvinte, acolo unde agresiunea nu mai poate fi admisă, persuasiunea, sub forma „educaţiei” şi a „grijii faţă de femei”, ar putea reuşi.

Astfel, limbajul mişcării controlului populaţiei s-a schimbat, dar scopul ei a rămas acelaşi: fără a spune în mod direct, aceste programe conving naţiuni întregi să se sinucidă demografic. Toţi aceşti termeni şi expresii – fie că e vorba de „eugenie”, de „controlul naşterii”, de „planificare familială”, de „îngrijirea mamei şi copilului”, de „sănătatea maternă şi a copilului” sau, şi mai nou, „populaţia, sănătatea şi mediul” – nu ascund decât acţiuni înşelătoare.

Mişcarea pentru controlul populaţiei sau pentru drepturile reproducerii nu a adus, până în prezent, nici o singură dovadă care să demonstreze că ar exista o legătura directă între planificarea familială şi o dezvoltare economică extraordinară. În România de astăzi, din păcate, nu se ştie mai nimic despre cea de-a doua parte a controlului populaţiei, adică despre politicile de reducere a populaţiei. Când Ceauşescu impunea legea împotriva avorturilor în România, în 1966, în aceeaşi perioadă, în Occident, în SUA cu precădere, se vorbea pe larg despre „iresponsabilitatea” celor care aduc pe lume prea mulţi copii. Şi de la guvernele marilor puteri politice până la marile trusturi ale industriilor medicale, alimentate de organizaţii internaţionale filantropice, căutau frenetic posibilităţi şi mijloace de a reduce numărul copiilor. Aşa a apărut şi s-a răspândit rapid mitul suprapopulării Globului sau al epuizării resurselor. Tot atunci, în Occident, se citea, cu respiraţia întretăiată, la nivel de masă, best-sellerul „Bomba demografică” (1968), de Paul Ehrlich. Puţin mai târziu, în 1974, SUA au început să utilizeze, în mod oficial, prin USAID, pârghia ajutoarelor externe pentru ţările din lumea a treia, în funcţie de felul cum adoptau ele programele de planificare familială.

În ambele cazuri – şi-n România, şi-n ţările occidentale – se vede limpede imixtiunea politicului în viaţa privată a oamenilor, care au fost consideraţi simple cifre ce trebuiau crescute sau scăzute, după cum cereau politicile. Ambele politici demografice nu au adus decât suferinţă oamenilor.

India, prima ţară supusă „planificării familiale”

Puţini oameni cunosc, probabil, că, în 1952, India a fost prima dintre ţările mai puţin dezvoltate care au adoptat o politică de control al populaţiei, fiind mult încurajată de către Statele Unite şi alte puteri mondiale. În anii 1960, preşedintele SUA Lyndon Johnson a creditat cu ajutoare alimentare India, ajutoare ce vizau cauza planificării familiei în perioada când această ţară a avut recolte foarte proaste, creând astfel stimulente pentru programul de sterilizare. Stimulentele pot exercita, în mod subtil, presiune asupra populaţiei, chiar şi în cele mai bune perioade din punct de vedere economic. Dar atunci când indienii subzistau cu mai puţin de 900 de calorii pe zi, iar acceptarea steriletelor sau a sterilizării însemna să mori sau nu de foame, evident că stimulentele oferite au fost cel puţin cinice şi sfidătoare. Ministrul sănătăţii şi planificării familiale din India recunoştea: „Numărul mare de sterilizări şi inserţii a steriletelor, în perioada 1967-1968, s-a datorat condiţiilor de secetă”. În cele din urmă, stimulente mai multe şi mai sofisticate, ca biciclete, aparate de radio cu tranzistor ş.a., au fost folosite pentru a mitui populaţia rurală indiană să accepte sterilizarea.

Sub Indira Gandhi, la mijlocul anilor ’70, sterilizarea a devenit o condiţie nu numai pentru alocarea de loturi de pământ, dar pentru apa necesară irigaţiei, electricitate, cartele pentru raţii alimentare, licenţe pentru ricşă, îngrijirea medicală sau pentru creşterea salariului şi promovarea la locul de muncă. Toată lumea, de la oficialii guvernamentali la conductorii de tren şi poliţişti, primea câte o „cotă” pentru acceptarea programului de sterilizare.

Într-o mare măsură, filozofia controlului populaţiei îşi are rădăcinile într-un text scris acum 200 de ani de către economistul T.R. Malthus (1766-1834), întitulat Eseu despre populaţie (1798). În lucrarea sa, Malthus susţinea că rasa umană tinde să se reproducă în progresie geometrică (2, 4, 8 …), în timp ce resursele alimentare cresc în ordine aritmetică (1, 2, 3 …). Astfel, pe măsură ce populaţia creşte, se va produce o scădere al produsului mediu pe cap de locuitor, ceea ce va face să crească mizeria, care, eventual, ar putea genera foamete şi războaie.

În ciuda faptului că modelele matematice ale lui Malthus, pe care le folosea pentru a reprezenta creşterea populaţiei şi a producţiei alimentare, s-au dovedit a fi false, şi deşi, în reeditarea de mai târziu a acestui eseu, Malthus a repudiat teoria sa iniţială simplistă, susţinătorii controlului populaţiei au continuat să promoveze punctele de vedere de început ale lui Malthus şi alte preziceri la fel de nefondate.

Malthusianiştii moderni promovează o serie de pretenţii fără nici un temei despre consecinţele creşterii populaţiei, care ar duce, dacă nu este ţinută sub control, la foamete, catastrofe naturale şi epuizarea resurselor naturale.

Cu toate acestea, în toată lumea, producţia de hrană depăşeşte creşterea populaţiei. Argumentul că o creştere a populaţiei globului va duce la nivele mai mari ale emanaţiilor cu efect de seră şi la o încălzire globală nu a fost dovedit, şi există mulţi alţi factori care trebuie luaţi în calcul.

Unii susţinători ai controlului populaţiei afirmă că sporirea populaţiei va duce la epuizarea resurselor naturale deficitare. Totuşi, ei susţin acest lucru în baza unei teorii economice convenţionale şi a unei experienţe comune, care adoptă o poziţie contrară. Oamenii sunt foarte ingenioşi în găsirea înlocuitorilor materiei de care duc lipsă (deci mai scumpe) pentru a face bunurile mai uşor disponibile. Pe lângă aceasta, tot mai multe resurse naturale valoroase sunt descoperite mereu.

Motivul real al celor care susţin controlul populaţiei este să menţină acelaşi echilibru de putere. Aceasta a fost demonstrat clar de către Henry Kissinger în National Security Study Memorandum 200, în 1974,şi apoi, subliniat de către Dr. Charles Ravenholt, director al oficiului pentru populaţie al USAID, în 1979: „Controlul populaţiei este necesar pentru a menţine o funcţionare normală a intereselor comerciale ale Statelor Unite în toată lumea. Fără a încerca să ajutăm acele ţări în dezvoltarea lor economică şi socială, lumea s-ar revolta împotriva prezenţei comerciale a SUA. Elementul obligatoriu este interesul propriu. Dacă explozia populaţiei continuă fără nici un control, aceasta poate duce la asemenea condiţii economice dezastruoase care vor genera revoluţii. Iar revoluţiile reprezintă ultimul lucru benefic pentru interesele Statelor Unite.”

Avortul este principalul instrument al susţinătorilor controlului populaţiei. După deciziile Curţii Supreme de Justiţie a SUA din 1973, care au declarat dreptul constituţional la avort, unul din judecătorii care au fost de acord cu aceasta a descris avortul ca fiind „o soluţie rezonabilă de control al populaţiei.” UNFPA este unul dintre cei mai importanţi promotori ai avortului chimic şi chirurgical din ţările în curs de dezvoltare.

Un alt instrument vital al programelor de control al populaţiei este elementul de impunere. Mulţi dintre părinţii fondatori ai controlului modern al populaţiei şi-au exprimat foarte clar susţinerea faţă de controlul guvernului al procesului de reproducere. Paul Ehrlich,de exemplu, susţinea metode obligatorii de control al populaţiei, dacă eşuau metodele voluntare, iar Garret Hardin susţinea că „ libertatea de a reproduce este intolerabilă”. Kingsley Davis scria: „Se pot aduce argumente că supra-reproducerea – creşterea a peste 4 copii – este o crimă gravă şi trebuie scoasă în afara legii.” Politica de control al populaţiei privind un singur copil pe familie implică avortul impus, folosirea pe larg şi obligatorie a dispozitivelor intrauterine şi a diverse mecanisme abortive, precum şi un sistem de penalizări financiare grave pentru cei care încalcă legea.

Surse:

1, http://www.lifenews.com/2015/04/27/hillary-clinton-force-christians-to-change-their-religious-views-to-support-abortion/

2, culturavietii.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s