Despre creștinofobie, „efectul turmei”. Pentru cei ce aruncă cu pietre în episcopi și preoți

Motto: „…Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra…” (Mântuitorul Iisus Hristos)

iisus Hristos ducandu-si crucea„…Petre, mă iubești tu pe Mine?”

Pe 7 aprilie 2009 în fața tinerilor care protestau în fața președinției a apărut un detașament de vre-o 50 de băeți cu fețele ascunse. Ei au aruncat primele pietre în clădirea Președinției. Cei care au regizat provocarea au contat pe „efectul turmei” care paralizează rațiunea și îi împinge pe oameni să procedeze la fel ca și ceilalți membri ai grupului. După vre-o 15 minute numărul celor care aruncau cu pietre era mult mai mare. Foarte mulți au fost cei care nu au rezistat ispitei și au ridicat piatra, unii dintre ei suportă consecințele și acum. Ei au fost maltratați, provocatorii au dispărut, regizorii își beau cafelele pe la Ambasade, servicii de securitate și în alte locuri.

Urmând aceeași strategie, pe 4 septembrie 2014 un grup de „jurnaliști, programatori și activiști din Republica Moldova și România” au început să arunce pietre mediatice în slujitorii Bisericii. Mai întâi în mitropolitul Vladimir. Apoi în alți preoți și în episcopul Marchel. Pe urmă în episcopii Anatolie și Nicodim  cărora li se incriminează prietenii „necreștinești” cu oameni de afaceri, a căror reputație nu este prea bună. Întâmplător sau nu, furnizorii de informații compromițătoare și dosare personale au trecut cu vederea pe episcopul Sava de la Tiraspol, pe episcopul Petru al Basarabiei și pe episcopul Petru de la Ungheni. Oricum, în câteva săptămâni, aproape toată presa și rețelele de socializare s-au înrolat benevol în rândul aruncătorilor cu pietre. Unii pentru dreptate, alții pentru vizualizări, senzație sau bârfă, ceilalți așa, ca să fie în rând cu lumea.

Este evident, că cei care îi plătesc pe activiștii de la RISE Moldova și pe alți jurnaliști implicați în campania împotriva slujitorilor Bisericii contează și ei pe „efectul turmei”. Și „turma” a reacționat, vocile ei răutăcioase tună și fulgeră … pe internet. Zeci de băiețași și fetițe, care pășesc pragul Bisericii doar  înainte de bacalaureat își exprimă nemulțumirea. Sigur că între ei sunt și „nemulțumiți” la comandă din stafurile partidelor care pentru 2000 de lei pe lună sunt gata să atace pe oricine de pe 5-7 profile diferite din rețelele de socializare. Și desigur că sunt și guri-sparte certate cu realitatea care, de dragul salariului, ridiculizează orice le dictează patronul sau orice face audiență și-i scoate dintr-o mediocritate greu de suportat.

Dar nu asta e important, e important ce urmăresc cei care au declanșat această campanie mediatică anticlericală.

Din punctul meu de vedere sunt mai multe cauze care i-a motivat pe autorii acestei campanii susținută de agenți de securitate din structuri particulare sau de stat.

Cauza principală este atitudinea eurosceptică a capilor Bisericii și desele ei critici la adresa liderilor noștri politici și a legilor Uniunii Europene. Să nu uităm că în sinoadele precedente s-au pronunțat asemenea cuvinte ca „ex-comunicare”, „anatema” ș.a. iar unul din membrii Sinodului l-a declarat „om de nimic” pe șeful statului. Să nu uităm că Biserica și-a ridicat vocea împotriva reprezentantului Organizației Națiunilor Unite  Heiner Bielefeld, care își exprima nemulțumirea față de „statutul privilegiat al Bisericii Ortodoxe din Moldova” într-un raport despre liberatea religiei în RM.

De asemenea nu trebuie să uităm că sîntem în plină campanie electorală, iar guvernații noștri nu au prea multe realizări. Poate gestionarea frauduloasă a milioanelor care le-au fost alocate de către Uniunea Europeană pentru realizarea „poveștii de succes”, din care milioane, totuși, s-a construit și reparat câte ceva. Partidele, cu mici excepții nu au planuri serioase de dezvoltare a Republicii Moldova, dar au un steag albastru cu steluțe pe care o să-l fluture într-o nebunie mai des decât tricolorul. Și mai au o poveste frumoasă – povestea că în Uniunea Europeană moldovenii o să trăiască ca în comunism. Povestea aceasta îi preocupă foarte mult, pentru că majoritatea moldovenilor au fost educați să creadă în povești, iar lor nu le rămâne decât să ne convingă cine este adevăratul Făt Frumos din lapte scos al integrării europene.

Regretabil este, că cine nu crede această poveste este considerat drept un om înapoiat, prost, speriat, taliban, cu mentalitate provincială și este un potențial dușman al europenizării. Vizionați spoturile de promovare a ideii europene și o să înțelegeți ce am în vedere. De exemplu, filmulețul cu chirițele https://www.youtube.com/watch?v=x4qV74pOAgQ, sau cel cu țaranul antieuropean https://www.youtube.com/watch?v=yAmrDVlU32w .

Și dacă Biserica critică o poveste, un mit și un lucru pe care partidele vor să-l prezinte drept o perspectivă de succes, e clar că Biserica pune în pericol calculele electorale ale unor politicieni și oameni de stat pentru care promovarea vectorului european este unica cale de a rămâne la Putere, la treuca bugetară.

Femeia adusa la IisusObservați că pozele mitropolitului la mare au apărut în presă la o zi după ce Sinodul Bisericii Ortodoxe din Moldova iarăși a criticat politica statului. Stat care de multe ori acționează ca un ONG: dacă Europa dă bani să creștem iepuri – creștem iepuri, dacă Europa dă bani să mângâiem homosexuali – îi mângâiem, dacă Europa dă bani să mărim numărul de femei în partide și Parlament – noi facem din secretare și șefe de cancelarii politicieni și oameni de stat. În rezultat, deciziile Sinodului au rămas practic nemediatizate, iar consumatorilor de informații li s-a servit un nou motiv de bârfă: mitropolitul și o femeie frumoasă. Imaginația nu are frâne și limite, presupunerile au curs gârlă. Totuși cu ce i-a supărat Sinodul pe propagandiștii paradisului european de această dată?

Condamnarea paradelor gay și a consecințelor adoptării Legii despre egalitatea de șanse

„Sinodul Bisericii Ortodoxe din Moldova trebuie să constate din nou, cu dezamăgire că Statul nu a auzit nici până astăzi solicitările clerului și credincioșilor Bisericii Ortodoxe din Moldova, de a nu legifera indecența și amoralitatea sexuală, exprimate prin Legea cu privire la egalitatea de șanse.

Toate petițiile, conferințele de presă și protestele pașnice de până acum, menite să arate pericolul manifestării homosexuale publice, au rămas fără nici un răspuns din partea guvernanților noștri, toate acestea întâmplându-se într-o țară în care, majoritatea covârșitoare a cetățenilor sunt de credință creștin-ortodoxă. Această atitudine neglijentă a autorităților față de un grav flagel social ridică numeroase semne de întrebare referitor la politica pe care o are statul față de societate…”

Declarația Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova cu privire la provocările secularizante ale Uniunii Europene

„Acum când ne-am recâștigat dreptul legitim de a merge la Biserică și de a propovădui fără teamă cuvântul Evalgheliei, întărindu-ne astfel în credință și nădejde în mântuitorul Hristos, Europa ne arată deja un exemplu de existență fără de Dumnezeu. Occidentul trece cu vederea poruncile și interdicțiile Sale. Acolo în mod insistent est propagată ideea conform căreia viața trebuie trăită după voia omului și nu după Legea Domnului.

Astăzi în lume există două tendințe, una năzuiește să păstreze și să promoveze valorile morale și spirituale izvorâte din credința în Dumnezeu, iar conform celeilalte, oamenii le pot face pe toate după propria știință și voință, neglijând orice datină sacră, lăsată spre folosul sufletului.

Să luăm, de exemplu, conceptul despre căsătorie – Domnul a binecuvântat ca bărbatul să se însoțescă cu femeia, prin exemplul protopărinților Adam și Eva, dându-le poruncă să se înmulțească, astăzi însă se vrea compromiterea instituției familiei prin legalizarea căsătoriilor cuplurilor de același sex, fapt condamnat aspru de Dumnezeu și de Sfânta Sa Biserică.

Aceasta este doar una din gravele probleme de moralitate cu care se confruntă societatea din Uniunea Europeană, pe lângă propagarea eutanasiei, a avortului și a altor flagele sociale. Anume acestea sunt marile pericole ce ar putea să distrugă o întreagă civilizație ortodoxă, din a cărei plinătate facem parte și noi și pe care avem datoria să o apărăm, demascând toate atentatele la integritatea ei, în fața semenilor și a lui Dumnezeu.

Biserica Ortodoxă din Moldova nu are pretenția de a dicta direcții economice și politice, însă își rezervă dreptul și datoria consfințite de Evanghelie și de istorie de a sta de veghe asupra integrității duhovnicești a acestui popor care a ieșit biruitor din toate încercările timpului, datorită trezviei spirituale și a credinței neclintite în Mântuitorul Hristos.”

Parlamentul European_04060249O altă cauză a campaniei anticlericale este faptul că anumiți lideri ortodocși susțin actori politici sau primesc cadouri de la aceștia, lăsându-se să fie asociați cu dătătorii de daruri, mulți dintre care nu sunt chiar chei de biserică. Sigur că slujitorii Bisericii au partea lor de vină că se lasă antrenați în campaniile de imagine ale politicienilor. Poate și pentru că nu sunt obișnuiți să gândească politic. Nu e secret că și episcopii din Republica Moldova, și preoții mai influenți au prieteni lideri politici. Lovind într-un mitropolit în campanie electorală, lovești și în prietenii lui politici, cel puțin așa văd lucrurile cei care fac jocurile politice.

Orice student de la sociologie știe că în Moldova Biserica este instituția cu cel mai înalt grad de credibilitate – 85 la sută din cetățeni se încred în Biserică, iar aceasta ar putea  face din ea o forță reală în campania electorală, dar și în viața social-politică în general. Și atunci ce face un politician, dacă nu reușește să se împrietenească cu mitropolitul sau oricare alt episcop ca să-l poată controla și folosi inclusiv în campania electorală?

Corect, îl compromite ca autoritate morală, îl neutralizează, îl demoralizează ca să-i poată închide gura și astfel, îl scoate din jocul electoral al adversarilor săi politici. În consecință subminează credibilitatea instituției pe care o reprezintă și diminuează puterea acesteia de a influența asupra poporului și asupra adoptării unor decizii politice.

O altă țintă a campaniei anticlericale ar putea fi chiar pregătirea opiniei publice pentru schimbarea mitropolitului. Și asta nu pentru că s-ar vrea un mitropolit mai bun, ci pentru că s-ar vrea un mitropolit cu mână tare care să pună la punct orice episcop, dar care să fie foarte ascultător în relația cu politicienii și statul, chiar și atunci când creștinii și interesele Bisericii dictează alte atitudini. Probabil că a și fost identificat vre-un candidat mai focos, care pentru bani ar fi capabil să tae în stânga și în dreapta. Cu alte cuvinte unul din scopurile campaniei este instaurarea controlului asupra Bisericii, a  Sinodului.

Și nu în ultimul rând ținta campaniei anticlericale este demoralizarea și reducerea la tăcere a tuturor liderilor incomozi ai Bisericii.

Pe strategii din spatele campaniei îi deranjează cel mai mult că Biserica are o opinie, este un lider de opinie și că, în ultimul timp se manifestă ca atare. Iar opiniile Bisericii de multe ori nu coincid cu politica guvernaților, mai ales la capitolul ajustarea legislației naționale la normele europene. Știm că Biserica a criticat mereu mai multe legi pe care ni le-a impus Uniunea Europeană, începând cu legea despre culte și cea de legalizare a avorturilor, adoptate pe timpul guvernării comuniste și terminând cu legea egalității de șanse votată de AIE. Deciziile Sinodului BOM din 3 septembrie 2014 sunt incă o dovadă în acest sens.

Și acum ce să facem, când toată lumea aruncă cu pietre în mitropolit, în episcopi și în preoți? Luăm și noi o piatră ca să aruncăm în cel mai mare preot din raion? Îi fotografiem casa, îi pândim soția cum se dă cu ruj și poartă bluji? Nu cumva odrasla lui are mașină? Eu zic să ieșim din turmă, din această campanie de discreditare a oamenilor Bisericii. Pentru că, chiar dacă din punct de vedere jurnalistic lucrurile par a fi corecte, atunci din punctul de vedere creștin și duhovnicesc răspândirea unor informații defăimătoare este un lucru rău. Așa învață sfântul ierarh Ioan Gură de Aur.

Ioan Gură de Aur: „Cel ce vorbește de rău manâncă suflet de om”.

sfantul-ioan-gura-de-aur„Ca să se înspăimânte, sfântul apostol Pavel a zis: „Daca va mâncati între voi și vă sfâșiați unii pe alții, băgați seama să nu va distrugeți laolaltă”. N-ati înfipt dinții în carnea altuia, ci i-ați înfipt bârfirea în suflet, ați sfâșiat prin relele voastre judecăți, ați pricinuit mii de rele – și vouă înșivă și celui bârfit și multor altora.

Căci, defaimând pe aproapele, ați înrăit pe cel ce vă ascultă; dacă-i păcătos, numaidecât îsi va afla tovarăș întru pacat; dacă-i un drept, trufia îl va încălzi, greșeala altuia îi va sta prilej, gata, să se amăgeasca de mândrie. Mai mult, veți strica prin aceasta însăși obștei Bisericii, căci cei care vă ascultă, nu vor judeca numai pe cel care a păcătuit, ci își vor extinde dojanele asupra întregii obști creștinești.

Nu auzim pe cei necredincioși zicând ca acela sau celălalt este nerușinat și stricat?

În loc de a învinui pe cel ce a furat, ei au banuieli asupra tuturor creștinilor,   între   altele,   pricină   sunteți că slava lui Dumnezeu este batjocorită. Pe cât buna noastra purtare slăvește numele Domnului, pe atât greselile noastre Il batjocoresc și-L jignesc. Apoi, ați necinstit pe cel despre care vorbiți de rău, și făcându-vi-l dușman. Pe urma, v-ați învrednicit de pedeapsă și amestecându-vă în treburi care nu vă privesc de loc.

Să nu veniți să-mi spuneți: „Sunt bârfitor doar când spun lucruri neadevărate”. Chiar de veți spune adevărul, vorbind de rău de altul, tot greșeala este. Fariseul din Evanghelie spunea adevărul, vorbind rău de vameș, dar aceasta nu-i aducea nici o acoperire…

Și nu mă adresez numai bârfitorilor.

Pe cei care aud pe altii bârfind, îi rog să-și astupe urechile și să meargă pe urma vorbelor profetului, care zice: „Pe cel ce în taina vorbea rău de aproapele lui, l-am alungat”. Ziceți aproapelui nostru: „Vreți să dați cuvânt de încuviințare cuiva sau să-i aduceți laudă? Iată deschid urechile mele ca sa vă primesc cuvintele, ca pe o bună mireasmă. Ci, de vreți să spuneti de rau, nu mai las cuvintele să intre, căci nu pot primi gunoiul și tina”.

Ce am învăța dacă aflu că acela sau altul e rău? Pentru că aceasta nu poate decât să-mi strice și să-mi aducă o grea pagubă.

Așadar, să ne îndeletnicim cu treburile noastre, căci vom avea de dat socoteală de greșelile noastre – vieții noastre înșine să-i dăm băgarea noastră de seamă, iscoditoare și cercetătoare. Care va fi acoperirea noastră, și la ce bunavoință vom fi îndreptățiti, dacă în faptele noastre ne pripim îndeletnicindu-ne cu cercetarea faptelor celorlalți?

Să te apleci trecând, ca să privești în casa străină, ispitind ce se petrece în ea, e lucru de rușine și nedemn, e tot ce poate fi mai josnic.

Ceea ce e încă și mai ciudat, e că acel ce se poartă astfel și nu-și văd de loc de ale lor, când zic o vorbă pe care n-ar fi trebuit s-o spună, poftesc pe cei ce ascultă, să nu cumva să spună acestea altora și-l pun chiar să jure. Prin aceasta ei lasă bine să se vada că a savârșit o faptă vrednică de ocară. Căci dacă dorești ca cineva să nu spună altuia ceea ce a auzit de la tine, cu mai mult temei trebuie să deprinzi discreția.

Țineai taina bine dosită – și numai când ai trădat-o, cugeți că trebuie să fie bine păstrată. Dacă vreți să nu fie dată în vileag, nu o spuneți voi mai întâi. Când ai spus secretul altcuiva, te trudești zădarnic cerându-i, sub juramânt, să vegheze bine asupra celor spuse de tine (…)

E cu neputință ca un bârfitor, ispitind faptele altuia, să ia seama vreodata asupra propriei lui purtări. Tot zelul îl pune să afle lucruri despre alții, iar treburile proprii sunt lepădate nepăsării și izbeliștei.

Dacă, fără încetare, cugetăm la păcatele altuia, când mai avem vreme să ne îndeletnicim cu ale noastre?”

În general învățătura Bisericii ne oprește de a judeca și mai ales a osândi aproape nostru:

Despre osândirea aproapelui

„Este un păcat foarte obișnuit acela al bârfei, al osândirii aproapelui, al osândirii celuilalt, pe care de obicei o facem în comparație cu noi: „Eu sunt grozav, celălalt este un ticălos !” Și bârfa începe și toți contribuie ca să omoare pe acel care a căzut sub această rază a osândirii. Acesta este un păcat foarte mare, deoarece judecata este a lui Dumnezeu. El judecă pe fiecare dintre noi, El știe când ne vom mântui, cum ne vom mântui. Chiar daca am gresit, ne trimite mijloace de îndreptare, încât a Lui este judecata, a Atotțiitorului.

Când intervenim noi, oamenii, este ca și cum am spune: „Doamne, Tu nu știi nimic! Să-ți spun eu, Doamne, ce este cu acesta sau cu aceasta!” Așa ne prezentăm noi, plini de obrăznicie și de nesimțire și dobitocie. Îl dăm afară din scaunul judecății și judecam noi. Spunem mai departe ce stim noi sau ce ne imaginăm noi! Și Mântuitorul, ca Cel ce ne-a acordat libertate personală, Se retrage. Însă își retrage și harul, puterea aceasta dumnezeiască care ne ține cu viață. Și atunci noi începem să bâjbâim în întuneric ca niște ologi, ca niște dezorientați, ca niște orbi. Nu știm cum să facem, ce sa facem și cum să ne echilibrăm. Spunem toate ticaloșiile care ne vin atunci în minte împotriva aceluia sau aceleia care a intrat, sub această rază a osândirii noastre. Iar Dumnezeu, ridicând harul de la noi ca pedeapsă, intrăm în această situație de dezechilibru intelectual, duhovnicesc, și greșim. Și, ca urmare, vine pedeapsa. Pedeapsa constă, în primul rând, în gânduri de răutate în tot chipul: gânduri spurcate, gânduri de păcate și imagini păcătoase, gânduri de hulă chiar împotriva lui Dumnezeu și împotriva sfintelor icoane. După aceea, pedepse cu pagube, tulburări în familie, tulburări sufletești, încât e un intreg haos și iad în sufletul nostru, pentru că în noi nu mai este Dumnezeu deoarece am vrut să ocupăm locul Lui. Când ne scuturăm de Dumnezeu, ne apropiem de cel rău! De răutate și de trufia diavolească! Așa încât, iertați-mă, suntem un fel de diavoli, atunci ! Această bârfă, această osândire a aproapelui este una dintre cauzele sau păcatele care ne opresc de la Sfânta Împărtășanie”.

Igor Pînzaru

ioanatan.wordpress.com

icoana_inaltarii_sfintei_cruciP.S Astăzi Biserica Ortodoxă sărbătorește Înălțarea Sfintei Cruci și pomenirea Sfântului ierarh Ion Gură de Aur, a cărui cuvântare despre bârfire am publicat-o mai sus. E drept că Hristostom mai are un cuvânt, unde spune că „preotul trebuie să fie mai sărac decât păstoriții, iar episcopul mai sărac decât preoții”. Dar nu e ușor de îndeplinit cuvântul acesta. Pentru că preoții, ca și episcopii nu sînt parașutați din Cosmos, ei se nasc, cresc și sunt educați printre noi. Noi le dăm bani ca să  ne acopere anumite păcate. Noi le dăruim daruri scumpe pentru  a ne făli și a ne fuduli sau pentru a profita din asta. În definitiv, noi suntem cei care le strigăm la hirotonie „Vrednic este!” Și tot noi trebuie să-i susținem când greșesc și se poticnesc. Iar înainte de a-i acuza ca nu-și duc cum trebuie crucea de preoți sau episcopi, să ne întrebăm: „Cum ne ducem noi crucea de creștini?”

Motto: „…Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia. Aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi drepţi oamenilor, înăuntru însă sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege…”( Sfânta Evanghelie după Matei, 23, 27-28)

La sfârșitul lunii Iunie câțiva politicieni bosumflați și-au ridicat vocile turbulente împotriva Bisericii Ortodoxe și a slujitorilor ei. Ei s-au arătat nemulțumiți de decizia Sinodului BOM care constata că autoritățile moldovenești fac jocul unor grupuri de presiune ale minorităților netradiționale ignorând glasul Bisericii și votând legi și hotărâri care permit propaganda homosexualității și imoralității în spațiul public.

Sinodul își asuma dreptul de a apela la excomunicarea temporară a guvernaților din Biserică – „…Această rațiune a lucrurilor ne face să ne declarăm oponenți și să ne depărtăm deschis de cei care prigonesc fățiș Biserica lui Hristos și să apelăm la scopuri strict terapeutice – la tradiția canonică a excomunicării lor din Biserică până la îndreptare. Acest fapt îi va lipsi dintru început pe guvernanți de accesul la Sfânta Taină a Împărtășaniei, ca mai apoi, în dependență de pocăință, să fie primiți, sau respinși definitiv, de la oricare slujire bisericească…”.

Sinodul BOM: „Să interzicem orice acțiune prin care se promovează idei, simboluri sau stiluri de viață neconforme moralității publice – homosexualitate, lesbianism, pedofilie, și alte perversiuni sexuale!”

Totodată, mai marii Bisericii solicitau conducerii statului Republica Moldova interzicerea prin lege a propagandei imoralității în spațiul public, în special în sistemul educațional, mass-media, publicitate și alte domenii. Pentru a le ușura munca legiuitorilor moldoveni Sinodul a definit drept „propagandă a imoralității” „orice acțiune publică prin care se promovează și/sau se afișează sub orice formă prin orice mijloace cu orice motiv idei, simboluri și/sau stiluri de viață neconforme moralității publice tradiționale – homosexualitate, lesbianism, transsexualism, bisexualism, pedofilie, zoofilie, incest, precum și alte perversiuni sexuale”.

Drept răspuns, în loc să analizeze cumsecade propunerile Sinodului, câțiva politicieni obișnuiți să vorbească mai mult decât să gândească s-au lăsat antrenați în jocul de-a comentariile și au spus anumite lucruri care vin să scoată la lumină întunericul din mințile lor liberale.

„Am sa vin să mă impartăşiţi voi, ce nu o să-mi daţi să beau nişte aghiasmă?!”

„Şeful meu este Dumnezeu. Nimeni nu-mi poate interzice să spun Tatăl nostru. Dumnezeu este cel care ne iartă păcatele”- a sărit primul, după care a ținut să le deschidă ochii jurnaliștilor: „În mănăstiri cine păcătuieşte?! Răsfoiţi, citiţi! Am să vin să mă împărtăşiţi voi, ce nu o să-mi daţi să beau nişte aghiasmă?!”

„Biserica ar trebui să fie preocupată doar de religie, de treburile unei feţe bisericeşti, să-i lase pe politicieni să se ocupe de politică. Cînd biserica face astfel de declaraţii devine ridicolă”- i-a ținut isonul al doilea.

„Preoții ar putea fi trași la răspundere pentru că speculează și manipulează!”

„Menirea lor este alta decît să interfereze în treburile statului, și prin felul cum o fac, mai ales cum manipulează și cum speculează, s-ar putea ajunge ca, într-un final, ei să fie trași la răspundere pentru aceasta (…) Să nu uităm că, în foarte multe state s-a pus accent pe proprietățile Bisericii, pe veniturile pe care le au, care nu sunt declarate, pe modalitatea prin care se colectează bani de le cetățeni și unde merg ca destinație… acești bani. La un moment dat, am putea ajunge la etapa în care să discutăm despre impozitarea veniturilor Bisericii. Dacă ei consideră că, cu adevărat contribuie la dezvoltarea societății, atunci să contribuie”- s-a îndârjit al treilea.

„Comportamentul preoților e departe de canoanele religioase…”

„Biserica se consideră intangibilă? Noi nu ne poziționăm împotriva Bisericii sau, în general, împotriva religiei. Fiecare își are nivelul său de evlavie și de credință, dar acei preoți care prin conduita lor compromit principiile religiei creștine ar trebui să fie luați în vizorul societății, urmează să fie demascați. Comportamentul lor este departe de canoanele religioase. Dintr-o chestiune care nu reprezintă o problemă pentru societatea noastră, dânșii încearcă să facă o mare temă de dezbateri” – a rotunjit-o al patrulea.

Bohemian Grove, 1926

„Câțiva agenți cu barbă și sutană pun bețe în roate integrării noastre europene…”

„Se știe că KGB (FSB) rusesc, prin câțiva agenți devotați cu barbă și în sutană, încearcă în permanență să pună bețe în roate integrării noastre europene, menținând în atenția publică unele teme artificiale, cum ar fi „riscurile” legii cu privire la asigurarea egalității ș.a. Guvernarea, însă, în loc să dejoace acest plan drăcesc al rușilor, a intrat în horă cu ei, atacând întreaga biserică, ori biserica nu înseamnă doar preotul sau edificiul bisericii, ci întreaga comunitate de creștini ortodocși dintr-o localitate” – ne dumirește al cincilea a cărui luciditate e demnă de a fi luată în seamă de Comitelul Înțelepților din Clubul Bilderberg. Sau măcar de Comisia Trilaterală.

Ca să se facă auzită și pentru a explica sensul declarației Sinodului din 20 iunie Comisia sinodală pentru probleme sociale și morale a susținut o conferință de presă. http://mitropolia.md/conferinta-de-presa-sustinuta-de-membrii-comisia-sinodale-pe-probleme-sociale-si-morale/ . Deocamdată autoritățile nu au dat semne că ar fi înțeles corect poziția Bisericii care încearcă să-și apere copiii și tinerii de propaganda imoralității.

Putem presupune că politicienii din partidele liberale și democrate nu prea cunosc că Biserica Ortodoxă Rusă, din care face parte structural și Mitropolia Moldovei încă în anul 2000 și-a făcut publică atitudinea față de homosexualitate și transsexualitate, într-un document întitulat Fundamentele concepţiei sociale a Bisericii Ortodoxe Ruse.

Iată ce prevede acest document:

„Sfânta Scriptură şi învăţătura Bisericii condamnă fără echivoc relaţiile homosexuale, văzându-le ca o distorsiune vicioasă a naturii omului create de Dumnezeu”

Discuţia despre statutul aşa-numitelor minorităţi sexuale în societatea contemporană tinde spre recunoaşterea homosexualităţii nu ca pe o perversiune sexuală, ci doar ca pe una din „orientările sexuale” care are drepturi egale la manifestare publică şi respect. Se mai afirmă că pornirea homosexuală e predeterminată de predispoziţii individuale înnăscute. Biserica Ortodoxă pleacă de la convingerea neschimbată că unirea instituită de Dumnezeu a căsătoriei dintre bărbat şi femeie nu poate fi comparată cu manifestările pervertite ale sexualităţii. Ea consideră homosexualitatea ca fiind o distorsiune păcătoasă a naturii umane, care însă poate fi depăşită printr-un efort spiritual care să ducă la vindecarea şi maturizarea spirituală a omului. Dorinţele homosexuale ca şi celelalte patimi care-l chinuie pe omul căzut se vindecă prin Sfintele Taine, rugăciune, post, pocăinţă, citirea Sfintei Scripturi şi a scrierilor Sfinţilor Părinţi, ca şi prin comuniunea creştină cu oameni credincioşi gata să-i dea un sprijin duhovnicesc.

„Biserica condamnă orice propagandă a homosexualităţii și consideră că cei care propagă modul de viață homosexual nu trebuie admiși în funcții educaționale”

Tratându-i cu responsabilitate pastorală pe oamenii care au înclinaţii homosexuale, Biserica se opune în acelaşi timp hotărât încercărilor de a prezenta această tendinţă păcătoasă ca „normă”, ba chiar ca un obiect de mândrie şi un exemplu de imitat. Tocmai de aceea, Biserica condamnă orice propagandă a homosexualităţii. Fără a nega nimănui drepturile fundamentale la viaţă, respectul pentru demnitatea personală şi participarea la treburile publice, Biserica e totuşi de părere că aceia care propagă modul de viaţă homosexual nu trebuie admişi în funcţii educaţionale şi în alte activităţi cu copii şi cu tineri, şi nici să deţină posturi superioare în armată şi în instituţiile de reeducare.

Sinod 20 iunie 2013Sexualitatea umană pervertită se poate manifesta în forma sentimentului maladiv al aparteneței la sexul opus”

Uneori expresia unei sexualităţi umane pervertite se manifestă în forma sentimentului maladiv al apartenenţei la sexul opus, fapt care are drept rezultat încercări de schimbare a sexului (transsexualitatea). Refuzul sexului dat de Creator poate avea consecinţe primejdioase pentru dezvoltarea ulterioară a individului. „Schimbarea sexului” prin stimularea acţiunii hormonale şi operaţie chirurgicală a dus în multe cazuri nu la soluţionarea problemelor psihologice, ci la agravarea lor şi la o profundă criză interioară. Biserica nu poate aproba astfel de „răzvrătiri împotriva Creatorului” şi nu recunoaşte schimbarea apartenenţei sexuale printr-o intervenţie artificială. Dacă „schimbarea de sex” a avut loc înainte de Botez, persoana respectivă poate fi admisă la această Taină ca oricare alt păcătos, dar Biserica o va boteza ca aparţinând sexului pe care-l are din naştere. Hirotonirea unui astfel de om ca preot şi cununia sa în biserică sunt inadmisibile.

Transsexualitatea trebuie deosebită de identificarea incorectă a sexului în copilărie ca rezultat al unor erori medicale legate de dezvoltarea patologică a caracteristicilor sexuale. În acest caz, corecţia chirurgicală nu are caracterul unei schimbări de sex…”. (Sinodul Episcopal Jubiliar al Bisericii Ortodoxe Ruse, Moscova, 13-16 august 2000, traducere de diac. Ioan I. Ică jr.).

Văzută din acest punct de vedere declarația Sinodului BOM nu este un gest ieșit din comun, Biserica este liberă să mustre și să-și curățe rândurile de creștinii, care se încăpățânează să nu asculte de glasul ei. Obsesia tipic moldovenească de a privi lucrurile exclusiv din punct de vedere politic nu-și are locul aici. Iar cetățenii care au stat prea mult aplecați asupra cărților și decretelor homosexualului V.I. Lenin ar trebui să se întrebe de unde până unde sînt liberali sau democrați și de unde până unde sînt leniniști atunci când cer marginalizarea Bisericii.

Sinodul BO Române: „Biserica va continua să se implice în politica generală a țării contribuind – prin mijloace specifice – la apărarea democrației, a libertății, a credinței în Dumnezeu…”

Aș vrea să mai aduc aici un document care poate fi relevant pentru discuția noastră. E vorba de Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române nr. 1676 din 5-7 martie 2008 / Reexaminarea hotărârii Sfântului Sinod nr. 410/2004 privind problema implicării preoţilor în politică http://www.patriarhia.ro/_layouts/images/File/Hotararea%20nr_%201676%20(2008).pdf

  1. În calitatea sa de cetățean al Patriei și de părinte duhovnicesc al tuturor enoriașilor săi, indiferent de orientarea lor politică, preotul are libertatea, binecuvântarea și îndatorirea ca, de pe poziția și prin mijloacele care-i sunt specifice, să participe la viața cetății, sprijinind activitățile menite să promoveze binele obștesc și împotrivindu-se oricăror măsuri sau activități care se dovedesc a fi în contradicție cu învățătura și morala creștină ortodoxă. Opțiunea sa politică se exprimă prin vot…
  2. În acelasi timp, Sfântul Sinod face un călduros apel către liderii partidelor politice din România să nu permită recrutarea de membri din rândurile clerului și nici folosirea în scopuri politice a persoanelor, spațiilor, slujbelor și însemnelor bisericesti. Sfântul Sinod îi asigură că Biserica – păstrându-si echidistanța față de partide – va continua să se implice în politica generală a țării, contribuind – prin mijloace specifice – la apărarea democrației, a libertății, a credinței în Dumnezeu, a independenței și integrității Patriei, respingând orice formă de totalitarism comunist ateu, precum și orice formă de extremism.”

Se pare că Sinodul Bisericii Române a fost suficient de explicit și, chiar dacă decizia lui se extinde și se aplică doar în cazul Mitropoliei Basarabiei din RM, poziția lui merită luată în considerare.

Iar acelora care își închipuie că oprirea de la Sfânta Împărtășanie este o practică ieșită din comun le propunem să facă cunoștință cu Molitfelnicul Mare. Asta așa ca să-i plimbăm puțin prin canoanele la care fac trimitere fără a le cunoaște.

Păcatele care opresc de la Sfânta Împărtășanie și canonisirea lor după Sfîntele Canoane

(Molitfelnicul Mare de Chisinău, ed.1820.)

„Preacurvarii (Cei căsătoriti, desfrânând cu persoane străine căsătorite se numesc preacurvari) , homosexualii (Homosexuali se numesc aceia care desfrânează anal bărbat cu bărbat sau bărbatul cu sotia lui desfrânând in chipul arătat mai sus.), cei care se împreună cu dobitoacele, cei ce se împreună cu femeile lor peste fire (împreunarea peste fire este atunci când bărbatul sau o femeie îsi fac demonica plăcere sarutându-se unde nu trebuie.), 15 ani să nu se împărtăsească”.

„Curvarii (Curvie se cheamă atunci când doi necăsătoriti sau văduvi desfrânează), șapte ani să nu se împărtăsească”.

„Acela care ar ocărî, ar bârfi, ar necinsti sau ar bate pe vreun preot, chiar dacă ar fi preotul vinovat, unul ca acela va fi dat anatemei și lepădat de la Biserică ca unul ce s-a îndepărtat de Sfânta Treime și la un loc cu Iuda va fi partea lui și 2 ani să nu se împărtăsească, chiar de l-ar lerta preotul, căci zice Scriptura: „Pe mai marele poporului tău să nu-l vorbesti de rău”.

Politicieni 2„Acela care nu merge la Sfânta Liturghie trei duminici la rând, să se afurisească”

„Acela care nu merge la Sfânta Liturghie trei duminici la rând, să se afurisească, fară numai dacă este greu bolnav, încât să nu poată ieși din casă”.

„Călcătorii de jurământ, ca și cei care au jurat strâmb, 10 ani să nu se împărtăsească”.

„Cei ce joacă în horă, cad sub afurisenie (Afurisenie înseamnă despărtire și lepădare de la Biserica Ortodoxă)”.

Am adus aceste fragmente doar ca să arăt că canoanele afurisesc pe orice creștin care nu merge la Liturghie trei duminici consecutiv, cea ce înseamnă că marea majoritate a politicienilor din RM ca și nepoliticienii, de altfel, pot fi afurisiți doar pentru că nu trăiesc bisericește, nu merg la Biserică, nu se roagă în fiecare Duminică pentru sufletul lor și pentru copii împreună cu ceilalți credincioși. Au spus-o chiar ei acum cateva zile când au declarat pentru un anume post de televiziune că merg la biserică doar de 2-3 ori pe an, atunci când simt „îndemnul inimii”.

Iar dacă le mai punem în cârcă și canonul despre afurisirea celor care joacă în horă, atunci ce ar trebui să facă Biserica cu fratele Mihail? Acel creștin Mihail care nici nu face diferență între Împărtășanie și aghiazmă. Da hora-i place. http://www.youtube.com/watch?v=TiGME2ruJUw

De celelalte canoane prefer nici să nu amintesc. Și dacă am ajuns să le invoc pe cele de mai sus e doar pentru a le da o replică celor care se căinează că politicienii sînt prea toleranți cu mai marii Bisericii. Oare Biserica nu este tolerantă cu conducătorii care de două ori pe an fac paradă din credința lor, iar în restul zilelor votează fără discernământ sau pentru bani fel de fel de legi dictate de un grup de nelegiuiți care și-au propus să controleze totul pe această planetă: banii, resurse naturale, populația și conștiințele? Oare Biserica nu este prea tolerantă atunci când primește în locașurile sfinte și împărtășește membrii Lojelor masonice din Moldova, în pofida faptului că masoneria a fost dată anatemei prin decizie de Sinod? Oare Biserica nu este prea tolerantă atunci când acceptă la împărtășanie pe acei care au votat pentru legalizarea avorturilor, pe acei care l-au declarat pe Iisus Hristos comunist și pe acei care în numele revoluției au vărsat sînge de credincioși, sânge de preoți și sânge de ierarhi și pe care vrednicul de pomenire Patriarh Tihon i-a dat anatemei? Oare cineva din cei care au votat legalizarea avorturilor a mărturisit aceasta la spovedanie? Și atunci ce ar trebui să facă Biserica, să-i mângâe pe cap și să le cânte „Mulți ani trăiască!” pe la hramuri și mese de sărbătoare?!

Rockefeller, Rothschild, Abramovich, Papa Benedict al XVI-lea, Elisabeta a II-a, regele Mihai

Comitetul 300Despre planurile acestor conspiraționiști „nelegiuiți” cum îi numește Sfânta Scriptură a scris John Coleman, fost ofițer de informații MI-6 în cartea sa „Conspirators Hierarchy : Comitetul celor 300” unde nominalizează 290 de organizații și 125 de bănci, și chiar 341 de nume de foști și actuali membri ai comitetului, dintre care menționăm pe George Bush, Lord Carrington, Sir Harry Oppenheimer, familia Delano (Frederic Delano a fost membru în Consiliul Rezervelor Federale), Mary Rockefeller, David Jr. Rockefeller, David Sr. Rockefeller, Baron Edmond de Rothschild, David de Rothschild, Benjamin de Rothschild, David René de Rothschild, Evelyn de Rothschild, Abramovich Roman,  Joseph Alois Ratzinger (Papa Benedict al XVI-lea), Casa Hohenzollern, Casa de Orania, J.P. Morgan, George Schultz, Frederik IX, regele Danemarcei, Henry Kissinger, regina Marii Britanii Elisabeta a II-a care deține rolul oficial de guvernator suprem al Bisericii Angliei și alții între care găsești și lorzi englezi, și prinți arabi, și președinți americani.

Nume de cetățeni moldoveni și români nu se regăsesc în această listă, în care figurează totuși regele Mihai al României, (cel puțin în listele făcute publice pe Iternet) care a anunțat ruperea tuturor legăturilor istorice şi dinastice dintre Casa Regală a României şi Casa Princiară de Hohenzollern din 10 mai 2011. Întâmplător sau nu dar prințul Paul de Hohenzollern, pretendent la tronul României și un fel de adversar al regelui Mihai a fost prezent la Chișinău în 1997 cu ocazia inaugurării „Marii Loje a Moldovei” fondată de Marea Lojă Regulară a Italiei cu sprijinul preşedintelui de atunci, Petru Lucinschi. Iar în 2013 prințul Paul al României se reîntoarce la Chișinău ca să încreștineze 10 copii.

Comitetul celor 300 urmărește distrugerea națiunilor, a religiei creștine, a familiei, a moralei, a învățământului

John Coleman susține că Comitetul celor 300 își propune o monitorizare a creșterii demografice, o distrugere a marilor națiuni industrializate, și mai ales a clasei de mijloc care este coloana vertebrală a acestor națiuni, o distrugere a religiei creștine, a familiei, a moralei, distrugerea învățământului, menținerea unor focare de război, tocmai pentru a încetini această creștere demografică. În opinia lui, Comitetul deține controlul traficului de droguri la scara întregii planete, și-l folosesc tocmai ca o armă pentru distrugerea fizică și morală a unor societati. Cei care li se opun sunt eliminați, aici autorul exemplificând cu eliminarea lui Aldo Moro, a lui Kennedy, încercările de asasinare a lui De Gaulle, înlăturate cu dibăcie de SDCE (serviciul secret francez), înlăturarea de la putere a lui Noriega, a lui Nixon, sau a Shahului Iranului.

În linii generale planurile Comitetului 300 dezvăluite de Coleman în cartea sa sînt următoarele:

Crearea unui Guvern Mondial, care să dețină controlul asupra sistemului monetar și al bisericilor  unificate;

Distrugerea identității tuturor națiunilor;

Controlul fiecărei persoane prin mijloace de control ale mintii;

Legalizarea drogurilor și a pornografiei;

Ascunderea tuturor progreselor știintifice cu excepția celor considerate de comitet benefice. Este bine protejat progresul în domeniul energetic;

Reducerea populației lumii, prin moartea a 3 miliarde de oameni, numiți „mâncători fără valoare”;

Distrugerea unității familiei;

Controlul culturii tinerilor de astăzi realizat prin proiecte elaborate în cadrul institutului Tavistock sau al institutului Standford;

Răspândirea unor noi culturi religioase;

Cauzarea unui colaps al economiilor lumii pentru a genera un haos politic total;

Preluarea controlul asupra sistemului educativ în America;

Penetrarea și subminarea tuturor guvernelor lumii…

Vorbitorii de rusă ar putea să-și facă o părere despre Comitetul 300 vizionând acest film. http://www.youtube.com/watch?v=VLgROo_UDeg (atenție la min. 23.30 care prezinta ritualul inițierii în masonerie filmat în ascuns de jurnalistul Alex Jones la Bohemian Grove, or. Monte-Rio, California).

Alt lucru interesant, în cartea lui Coleman „Comitetul celor 300” plănuiește că femeile „vor fi degradate printr-un continuu proces de „eliberare a femeilor” și vor fi învățate să faca „self-abortion” după nașterea a doi copii. Euthanasia va fi obligatorie, la fel cum obligatorii vor fi și drogurile „recreaționale”.

Domnul a prefăcut în cenușă cetățile Sodomei și Gomorei dându-le ca o pildă nelegiuiţilor din viitor…

Putem să credem sau să nu credem ceea ce scrie Coleman. Putem să credem sau nu în teoria unui sistem ocult de guvernare a lumii prinderea-Domnului-si-sarutul-lui-Iudaformat din mai multe organizații secrete care pregătește societățile pentru o nouă dictatură mondială și un nou împărat numit în Biblie Antihrist. Putem să credem sau nu în cuvintele apostolilor care ne avertizau despre „nelegiuiții din viitor” spunând: „… din poftă de avere şi cu cuvinte amăgitoare, ei vă vor momi pe voi. Dar osânda lor, de mult pregătită, nu zăboveşte şi pierzarea lor nu dormitează. Căci dacă Dumnezeu n-a cruţat pe îngerii care au păcătuit, ci, legându-i cu legăturile întunericului în iad, i-a dat să fie păziţi spre judecată,Şi n-a cruţat lumea veche, ci a păstrat numai pe Noe, ca al optulea propovăduitor al dreptăţii, când a adus potopul peste cei fără de credinţă, Și cetăţile Sodomei şi Gomorei, osândindu-le la nimicire, le-a prefăcut în cenuşă, dându-le ca o pildă nelegiuiţilor din viitor…”

Reeșind din aceste considerente cred că poziția Sinodului BOM trebuie examinată ținându-se cont că, Biserica este, deocamdată, unica instituție care se opune serios procesului de degradare programată a societății. Iar speculațiile despre Biserică ca instrument de luptă împotriva „integrării europene”nu-și au rostul. Pentru că și în Uniunea Europeană majoritatea Bisericilor continuă să lupte împotriva unor false valori, iar rostul Bisericii este anume de a spune adevăruri incomode. Așa cum spunea recent protoiereul Vsevolod Ceaplin „Creștinii sunt chemați să schimbe întreaga lume, dar nu să se acomodeze după ea urmând tendinţele seculare impuse…”

PS. Astăzi un site proguvernamental titrează că președintele Nicolae Timofti va purta discuții cu membrii Sinodului. Să vedem cu ce mesaje va încerca să-i măgulească pe ierarhi înainte de vizita Patriarhului Chiril și cum va dialoga cu episcopul Markel de Bălți și Fălești, care, fiind rugat de jurnaliștii din presa de limbă rusă să comenteze informațiile potrivit cărora șeful statului nu agrează vizita Preafericitului Chiril a avut o atitudine mai dură.

Expresia care a scandalizat opinia publică și a dat apă la moara comentatorilor din toate taberele este „om de nimic”.  Ea a fost folosită inclusiv de împăratul David în Psalmul 11, în care prorocește: „…atunci când se ridică sus oamenii de nimic, nelegiuiţii mişună pretutindeni”. Poate că expresia e prea aspră pentru urechile analiștilor obișnuiți cu un limbaj politic corect. Dar nu putem cere slujitorilor Bisericii să vorbească limba comisarilor europeni. Chiar Dumnezeu-Fiul a folosit cuvinte tari precum „nebuni și orbi”, „călăuze oarbe”, „pui de vipere”, „șerpi”, „morminte văruite”. Iar Biserica le poate folosi, ca mijloace specifice în apărarea democrației, a libertății, a credinței în Dumnezeu.

Igor PÎNZARU

https://ioanatan.wordpress.com

Surse

1, https://ioanatan.wordpress.com/2014/09/27/despre-crestinofobie-efectul-turmei-si-crucea-mitropolitului-pentru-cei-ce-arunca-cu-pietre-in-episcopi-si-preoti-v/

Un gând despre &8222;Despre creștinofobie, „efectul turmei”. Pentru cei ce aruncă cu pietre în episcopi și preoți&8221;

  1. Frate, astăzi 29 aprilie este și ziua mea de naștere. Am împlinit 46 de ani. Sfinte Mucenice Radu Brâncoveanu, roagă-te lui Dumnezeu și pentru mine păcătosul și nevrednicul. Roagă-te bunului Dumnezeu să-mi dăruiască toate cele de folos mântuirii sufletului, putere, smerenie și răbdare pentru a mărturisi numai adevărul și să fac voia Lui! SLAVĂ LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE CÂTE MI-A DĂRUIT!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s