Spectacolul obscen al intelectualității platonice în lagăr

The-Thinker_optCosti Rogozanu este o „voce a stângii„ în România. Ce este, în România, o voce a stângii? Un șomer cu lecturi alese care n-a fost recrutat pe niciun post de voce a drepții. Un papagal mai chinuit care, în loc să preaslăvească puterea colonială cu acordurile majore de rigoare în pindarismul comprador, adaugă concertului slugărniciei niște minore de regret plângăcios și de rugăciune laică către zeii „statului social„ – și anume: către conducerea, desigur „pluralistă„, a lagărului.

Ce propune, de fapt, într-un articol recent, intelectualul „de stânga„Costi Rogozanu? Moralizarea efectivului de paznici. Să nu se tot lăcomească în mirador, că-i indecent. Să nu fie atât de mare diferența de leafă dintre un Obersturmfuehrer și un biet sergent paznic de crematoriu. Oare nu seamănă această curajoasă inițiativă revoluționară cu un alt mare curent din reformismul mioritic recent? Nu cumva cu „statul de drept„ portocaliu și cu politica lui Klaus „mani pulite„ Iohannis? Ba da. De fapt, este același program: „vrem ordine în coadă pentru fărâmături de pâine seacă!„

În mod destul de pervers, vocea stângii își începe rugăciunea șamanică cu o scurtă (și ultimă) clipă de luciditate:

„Cuvântul „inegalitate„ a ajuns fetișizat…„

Așa e, Costi Rogozanu. A ajuns fetișizat. Fetișizat de cine? Tocmai de tine și de gașca ta de sicofanți criticatachiști pe bani de la Rosa Luxemburg Stiftung.

În experiența mea de 10 ani în colonia NATO care ți-a fost cândva țară, dacă nu sunt învățați de faruri morale ca tine să deplângă „inegalitatea„, românii, cu simțul estetic a priori și fără concepte caracteristic foamei, nu prea comentează rezultatul lor de țară la coeficientul Gini, ci deploră, în baza unor evidențe stomacale vădit nedialectice, faptul că trăiau mai bine sub Ceaușescu.

În ceea ce mă privește, deplor faptul că nivelul tău gramatical a ajuns la acest minim istoric în care trebuie să vină un imigrant să-ți lămurească înțelesul unor cuvinte românești pe care parcă chiar și Băsescu le stăpânea cât de cât bine. Fiindcă, iată, „a trăi mai bine„ nu înseamnă neapărat „a trăi într-o țară cu mai puțină inegalitate„. De fapt, știm foarte bine că inegalitatea dintre vârful dictatorial al regimului Ceaușescu și baza poporului era imensă – subiectiv poate cu atât mai mare, încât avea încă – spre deosebire de inegalitățile actuale – o dimensiune calitativă, feudală, nemăsurabilă în bani. În schimb, din ceea ce am înțeles, românii aceia discriminați, oprimați și supravegheați de infama dictatură puteau să facă rost de o locuință, uneori chiar și de o Dacie, fără să meargă zece ani să curățe WC-uri globale. Și au ajuns cândva – în general, primii din dinastia lor în acest caz – să vadă și marea (nu contează că era neagră și plină de Angele Merkel în curul gol: era Θάλασσα!). Și la urma urmei, cu tot cu cozile kilometrice (impuse, de fapt, de FMI), nu făceau foame. Iată, Costi Rogozanu, ce înseamnă un trai bun la cei care – horribili dictu – nu l-au citit pe Kant. Pentru cei de grija cărora, tu, intelectual de stânga, mori, desigur, dar foarte încet.

Ei bine, tocmai asta înseamnă fetișizarea: să-ți dai suverenitatea pe niște vize pentru sclavi migranți, să dai multă libertate pe un pumn de „egalitate„ în lagăr, să renunți la pradă pentru umbra prăzii. Mai citește și tu puțin din Debord, urechistule.

Hai să presupunem că Parlamentul României ar abroga toate părțile din acquis-ul comunitar care, în mod evident, nu au altă menire decât cea de a extermina policultura tradițională. Să presupunem că se creează un impozit forfetar, un fel de permis de piață, cu care orice țăran ar putea să vândă producția lui la piață, fără să fie terorizat de mafia administrativă, fie ea „fiscală„ sau „sanitar-veterinară„. Hai să cifrăm impactul unei astfel de măsuri asupra bunăstării materiale a poporului. Iată o reducere de TVA – și anume, la 0%! Și să-l comparăm cu impactul previzibil al plafonării veniturilor cumulate de la stat propuse de tine. Diferența este probabil peste proporția de 1:10 – neținând cont nici măcar de circumstanța agravantă că plusul la buget generat de „plafonarea Rogozanu„ n-ar putea ajunge la popor decât prin filtrul statului colonial, cel încărcat, și în afară de lefile demnitarilor, de sarcini multe și grele: să hrănească trupele de ocupație NATO aflate pe teritoriu, să dea bani la cămătăria internațională FMI, să mai cumpăre niște armamente ca să aibă rușii ce bombarda, etc..

Obscenitatea politicii românești, problema principală a României de azi este, în esență, religioasă. Problema este că Santa Klaus Iohannis și Costi „el Che„ Rogozanu au, de fapt, aceași religie, în care acquis-ul comunitar este sfânt, sistemul vamal impus de UE este sfânt, banca „națională„ „independentă„ (adică: independentă de popor, nu de altceva) este sfântă, pentru că toate sunt atribute spinoziene ale „progresului„ propăvăduit de lumea unipolară, care, în unidirecționalitatea lui mesianică, este o dogmă la fel de imună la criticile raționale cum ar fi, pentru creștini, dogma sfântei treimi. Bineînțeles că și monahul auster Rogozanu, ba chiar și mitropolitul Iohannis, au și ei critici de formulat față de biserica progresistă globală – așa cum și creștinii pietiști (printre care numărăm, din păcate, mulți creștini ortodocși, care fac pietism cum domnul Jourdain făcea proză: fără să știe), în gândirea lor neo-magică, au rezerve (măcar mentale) în privința „politicii lui Dumnezeu„, care n-ar trebui să „permită„ cutremure și cancere – sau doar la oameni „stricați„ și la popoare „nemeritante„. Dar acestea sunt criticile din birtul lagărului, care nu-i rețin pe credincioși să se ducă pe urmă, în biserica lagărului, la împărtășania euroantlantică.

Iohannis vrea un stat euroatlantic moralizat și militarizat. Rogozanu vrea un stat euroatlantic moralizat și împărțitor de ciubucuri „sociale„ în barăcile cele mai sărace din lagăr. Iată în ce constă superioritatea morală a lui Costi Rogozanu cel bărbos și empatic asupra sasului bărbii liberale bine bărbierite. O superioritate cam ieftină, fiindcă există doar verbal, și doar din opoziție – experiența celor 25 de ani trecuți în „dimocrăsi„ arătând amplu cum această „stângă„ empatic-monahală, ajunsă la putere, devine brusc „responsabilă„, sesizează brusc gravitatea pericolului rus, importanța luptei antiteroriste, oportunitatea amânării ciubucului „social„ până la o nouă reîncarnare a subiectului revoluționar, și începe să se bărbierească grijuliu.

Ținând cont de faptul că, în cultul cargo intitulat „România postdecembristă„, nu există limite obiective la parodierea inconștientă a cutumelor imperiale, articolele lui Costi Rogozanu și criticile aduse de el către guvernul fanariot sunt, în cel mai bun caz, ecoul mioritic al editorialelor lui Paul Krugman din New York Times, care nu sunt altceva decât scrisori de motivație pentru a obține un job în administrația lui Hilary Clinton. Și totuși, există o nuanță: adept al keynesianismului imperial într-un stat suveran, Krugman propune să se folosească prăzile jefuirii monetare globale (zeciuiala culeasă în toată lumea după hegemonia dolarului cel infinit multiplicabil) în beneficiul populației americane, în mod foarte legitim, fiindcă, la urma urmei, ei vor și muri sub uniforma SUA dacă trebuie, de pildă, „pacificată„ zona tribală în jurul Deveselului. În schimb, candidatul Milo Rogozanu face keynesianism de plantație, și agață clientul doar cu argumentele bunului arendaș: dacă îl angajezi pe el, personalul de pază va fi mai ieftin, iar Auchan și Kaufland (the company store) vor organiza hemoragia de capital într-un mod mai „democratic„, vânzând mai multe alimente otrăvite chimic mai multor săraci definitiv deposedați de pământ și demnitate, atrași de un preț superredus la bunătățile Monsanto. „”And everybody has a share?” “That,” said Milo, “is the most beautiful part of it.”„ (J. Heller, Catch 22).

Autor: Raoul Weiss

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s