Nemiloasa exploatare colonialistă la care ne supun “PARTENERII STRATEGICI”

post-89200-1360077457

Acţiunile Statelor Unite în Afganistan, Irak, Libia ori Siria au consecinţe devastatoare pe termen lung

SUA a adus moarte, singe, durere, suferinta in Irak, Afganistan, Siria, Libia, Iugoslavia,etc. După mai bine de două decenii de autoritate ca „jandarm mondial”, Statele Unite,lasă în urmă o serie întreagă de dezastre. NATO nu este altceva decit bratul inarmat al papusarilor, o organizatie militara ce a produs in ultimii 20 de ani peste 1 milion de victime, cetateni nevinovati ai unor tari pasnice. NATO a adus moarte, singe, durere, suferinta in Irak, Afganistan, Siria, Libia, Iugoslavia,etc.

Ultimii 20 de ani au dovedit ca NATO nu este o organizatie care sa apere pacea in lume, ca nu are ca scop binele omenirii ci este o organizatiei terorista pusa in slujba un grupuri de interese mafiote ce si-au propus acapararea prin forta a bogatiilor unor state.

prostia la români

Articol scris de

Departe de a fi pro-rus, pro-comunist, pro-Moscova, pro-KGB sau orice altă etichetare pot pune propagandiștii pro-NATO, cine privește cu un ochi critic nu poate să nu observe că unicul rezultat al ”euromaidanului” de la Kiev, raportat la idealurile enunțate inițial, este aruncarea țării în haos economic și politic, pierderea Crimeii de către Ucraina și descinderea în trombă la Kiev a reprezentanților FMI, care s-au și grăbit să arunce cu miliardele de dolari în ucrainieni, strict pentru interesul acestora din urmă, desigur.

La fel, din integrarea României în structurile euro-atlantice, în Uniunea Europeană și NATO, departe de idealurile și speranțele de început ale românilor, a rămas realitatea că țara se confruntă, fără nici o legătură cu promisiunile de securitate și bunăstare, cu o dezindustrializare masivă, cu înglodarea în datorii, cu lipsa de oportunități și de locuri de muncă pentru majoritatea populației.

Situația României a ajuns să fie una comparabilă cu cea a unei colonii africane, spoliată în mod barbar de resurse naturale, sărăcită în mod brutal, cu populația exploatată sălbatic de stăpînii de moșii corporatiste, condusă cu mînă de fier de regimurile imperialiste de la Bruxelles și Washington.

Ca urmare a apartenenței la NATO și a securității pe care organizația nord-atlantică o asigură, în România se vorbește acum de pierderea suveranității țării, de dezmembrare teritorială și de cedarea Transilvaniei.

Cît privește așa-zisa unire cu Republica Moldova și integrarea ei în Uniunea Europeană, atît de trîmbițată de goarnele UE, se uită să se spună că ea nu se va face nici în interesul Bucureștiului, nici al Chișinăului, fiind vorba strict de lupta pentru extinderea teritorială și a spațiului de influență pentru imperiul condus de la Bruxelles.

Soarta pregătită de UE pentru Ucraina și Moldova nu este altceva decît ”bunăstarea” de care se bucură România după integrarea în Uniune.

1619481_1032796930067417_5539147406087436862_n

Statele Unite ale Americii se prezintă, cu o doză foarte mare de succes în cazul celor naivi, creduli sau neinformați, ca fiind jandarmul universal al democrației, apărătorul suprem al drepturilor omului și promotorul de neclintit al libertăților individuale.

Cu toate acestea, SUA au în istoria contemporană o îndelungată și sîngeroasă tradiție de a-și impune și apăra interesele în diferite părți ale lumii prin înscăunarea și sprijinirea unor regimuri dictatoriale, de multe ori fasciste, conduse de feluriți tirani și despoți de cea mai joasă condiție umană, traficanți de droguri și alți infractori de drept comun.

C.I.A. și Departamentul de Stat al SUA au asigurat ”imunitate totală” (vă sună cunoscut?) unor teroriști de stat, traficanți de droguri, dictatori fasciști și alți asemenea despoți angajați în crime dintre cele mai rele cu care Omenirea a avut nefericirea să se confrunte, indivizi care au ucis, torturat și declanșat genocide fără să clipească.

Totul în numele luptei neobosite a SUA pentru a deține supremația globală după 1945, ”dîra de sînge a acestui adevărat carnagiu conducînd pînă pe treptele Capitoliului și ale Casei Albe”.

America de Sud este, fără îndoială, continentul cu cele mai multe țări în care regimurile-marionetă ale Washingtonului au făcut ravagii, dar nici în Asia și Africa SUA nu s-au lăsat mai prejos. Mai mult decît atît, nici Europa nu a scăpat, după căderea Cortinei de Fier, de asemenea mascarde cinice.

Argentina, Brazilia, Chile, Columbia, El Salvador, Guatemala, Haiti, Honduras, Mexic, Nicaragua, Panama și Uruguay sînt țări din America Latină ce au intrat, unele dintre ele chiar de mai multe ori, din 1945 și pînă în prezent, pe mîna necruțătoare a unor hunte militare de extremă dreapta, a unor tirani fasciști sau pur și simplu a unor traficanți de droguri care desfășurau în timpul liber și activitatea de spion C.I.A.

Amiralul Guzzetti în Argentina, Castelo Branco în Brazilia, Generalul Pinochet în Chile, Anastasio Somosa în Nicaragua sau Manuel Noriega în Panama sînt nume sumbre în istoria recentă a Americii Latine, nume direct legate de interesele SUA în zonă și care au primit protecție și imunitate din partea guvernelor de la Washington, deși sînt responsabile de moartea și torturarea a sute de mii de oameni.

În Asia, de asemenea, Afganistan, Indonezia, Coreea de Sud, Laos, Myanmar, Pakistan, precum și majoritatea țărilor arabe din Orientul Mijlociu, iar în Africa Libia, Zair și Ghana au fost de-a lungul timpului controlate, iar unele sînt încă asuprite de regimuri-marionetă ce nu au alt scop decît impunerea intereselor americane.

După 1990, o dată cu extinderea ”democrației” în Estul Europei, sforile lungi ale păpușarilor de la Washington au început să își facă simțită prezența și mai aproape de țara noastră. De amintit doar despre Hashim Thaci, criminalul de război care a condus Armata de Eliberare din Kosovo (UÇK) și care a fost numit, sub protectoratul SUA și NATO, prim-ministru al auto-proclamatei republici separatiste.

Iar regimul de la Kiev, în numele căruia sînt unii proști de prin România în stare să își rupă cămașa de pe ei, nu este decît o înjghebare militar-politică similară, un mijloc prin care interesele SUA în zonă pot fi repede și brutal impuse și care, în pură tradiție fascistă a marionetelor susținute de americani, nu are nici o problemă să declanșeze un genocid asupra propriilor cetățeni doar pentru că sînt de altă naționalitate decît cea ucraineană.

Un regim istaurat în urma unor acțiuni clasice ale serviciilor secrete americane, care declanșează prin diversiuni și acțiuni teroriste haos într-o țară, pentru a o putea ulterior controla și jefui de resurse.

Big_Sur_Coast_California

Cît privește regimul politic de la București, începînd cu Revoluția Portocalie din 2004 și pînă în prezent, poate spune cineva că politicienii români nu sînt decît niște marionete patetice ale Washingtonului?

Despre haosul, jaful, distrugerile și răul pe care le-au provocat asupra propriei țări și a concetățenilor lor, ce să mai vorbim.

Toate ticăloșiile și nemerniciile pe care le-a făcut Traian Băsescu în ultimii zece ani au fost realizate cu voința SUA și UE, ba, mai mult, de cele mai multe ori au fost chiar impuse de stăpînii din exterior ai Chiorului, care a primit susținerea totală din partea acestora tocmai pentru a le reprezenta și aplica interesele în România.

Cancerul băsist ce a ros această țară pînă aproape de distrugerea ei este cancerul SUA și UE, Băsescu fiind doar pionul care a vegheat asupra aplicării intereselor străine. Doar niște naivi pot crede Băsescu mișcă vreun deget fără știrea Washingtonului.

Acest lucru a ieșit cel mai bine la suprafață cu ocazia referendumului de demitere eșuat din vara lui 2012.

România se află în prezent sub un asediu total!

Pe uscat, în aer, pe apă, trupele NATO, sub comanda SUA, ne invadează cu tancuri, transportoare blindate, avioane, nave, trupe și tehnică de luptă, se întemeiază și se consolidează baze militare.

În mass media, 9 din 10 dintre cei care apar la televizor fac o deșănțată propagandă pro-americană și pro – NATO, ne prezintă avantajele unui stat militarizat și ale unei republici a procurorilor și a serviciilor secrete, așa cum a ajuns, în numele ”democrației”, România.

Din cîte se pare, lovitura de stat în legătură cu care țipau, ca din gură de șarpe, la unison, SUA și UE în 2012, s-a petrecut abia la finele anului trecut, în 2014, după debarcarea lui Băsescu.

Cum clasa politică românească, în întregimea ei, și-a pierdut orice formă de aderență la popor, și doar proștii mai cred bălăriile îndrugate de ”partide” și se mai duc să voteze, iar acești proști sînt din ce în ce mai puțini, plus că propaganda din mass media este tot mai costisitoare, se vede treaba că americanii au ales pentru România calea dictaturii militare.

Astfel, Stăpînirea americană a decis să înlocuiască regimul corupt și cancerigen al lui Băsescu cu o juntă militară, așa cum a făcut în alte atîtea țări în care trebuia sa aibă interesele reprezentate fără echivoc.

În ciuda temenelelor și a lingușelilor pe care le-a executat la foc automat, la adresa șefilor de la Washington și Bruxelles, se vede treaba că mafia politico-economică a boierilor fanarioți de la București, ce s-a mascat pînă acum în spatele așa – ziselor partide politice, a deranjat teribil Stăpînirea, prin fuga necontenită după parvenire și jaf.

Stăpînirea americană are treburi serioase în țara noastră, trebuie să pregătească un război cu Rusia și nu își permite să îi fie puse în pericol interesele de către niște netrebnici care au uitat pentru ce au fost puși în scaunele de zapcii ai României.

Așa se explică și ungerea lui Culaie Ionescu (Klaus Iohannis) vechil la Cotroceni, un robot teleghidat care nu vede, nu aude și nu recunoaște decît ordinele primite pe fir direct de la Stăpînirea străină.

Sub pavăza sa, bugetul armatei a fost deja suplimentat, în condițiile în care bani pentru protecție socială, Învățămînt și Sănătate nu găsește statul român, trupele NATO au invadat deja România, urmînd ca întreținerea lor pe perioada staționării în țara noastră să fie plătită tot de noi, iar junta militară a DNA și SRI a început ”curățarea locului”, astfel ca nimeni să nu mai îndrăznească să stea altfel decît în poziție de drepți în fața Stăpînirii.

La 25 de ani de la instaurarea ”democrației”, România trăiește zorii unei crunte dictaturi militare de extremă-dreapta, pe model sud-american, în care cei incomozi sau pur și simplu indezirabili nu sînt plimbați cu avionul, pentru a li se face vînt în gol de la 10.000 de metri, ci sînt doar preumblați un pic pe la DNA, de unde sînt aruncați, fără probe și fără judecată, într-o celulă strîmtă și rece, pe termen nedefinit.

Ca în toate regimurile militarizate susținute de americani, în numele ”democrației”, pînă la îngrădirea libertăților individuale ale cetățenilor și la abuzuri monstruoase împotriva condiției umane mai este doar o chestiune de timp.

Degeaba se succed unii şi alţii la guvernare, dacă nu există politician român care să nu fie slugă supusă a Occidentului, pion al intereselor SUA or UE în România. În zadar îşi mai pun unii naivi speranţele în unul sau în altul, cît timp nici una din feţele triste ce po(pu)lează viaţa politică autohtonă nici măcar nu îşi propune să fie un factor care să acţioneze pentru interesul naţional.

Statul român şi instituţiile sale nu există, din moment ce nu reprezintă Cetăţeanul şi nu se află în slujba sa, ci doar a aceloraşi forţe mai mult sau mai puţin obscure ce prosperă pe spatele şi în detrimentul celor mulţi ce trăiesc prin aceste locuri.

România nu mai există de mult timp ca ţară independentă, ca stat suveran şi mîndru, garant al intereselor cetăţenilor săi. Sîntem decît o colonie patetică, sărăcită la vedere şi fără nici un fel de scrupule de marile puteri internaţionale şi de lacheii lor puşi aici în funcţii oficiale să le reprezinte interesele.

America…visul frumos de dinainte de 1989 al majorității românilor, care fantasmau orgasmic cu gîndul la o pereche de blue-jeans și la mîncarea fast-food. La food, în general vorbind.

Dar iată că, la invitația foarte deschisă pe care au primit-o din partea noastră după 1990, nu că ar fi ținut neapărat cont de ea, societatea și valorile americane au devenit, ușor-ușor, modul de viață ce s-a impus cu autoritate în rîndul concetățenilor noștri.

Acum nu doar că am ajuns să serbăm Halloween și Valentine’s Day. Deși un bun exemplu al modului în care românii au îmbrățișat, fără rezerve, societatea de consum americană, cele două motive de distracție (sic!) sînt doar consecința minoră a adevăratei probleme.

Astfel, deși se laudă cu mii de ani de istorie și tradiție, românii s-au predat necondiționat globalizării culturale, acceptă fără să crîcnească să le fie ștearsă identitatea națională.

Mai ales că americanismul care ne-a invadat nu a venit doar cu Halloween și Valentine’s Day. Societatea americană a venit cu rele mult mai mari, cu tare sociale precum bigotismul și McCarthyismul anilor ‘50, cu tirania majorității a lui Alexis de Tocqueville. Adevărata tiranie a majorității, ca fenomen de manifestare a opiniei publice – în care cei ce nu respectă norma, moda, trendul, sînt repede și nemilos puși la stîlpul infamiei – și nu ticăloșiile fără noimă elucubrate în vara anului trecut de niște băsiști abjecți și disperați.

Societatea americană a venit cu corporațiile și cultura corporatistă, din nou îmbrățișată cu ardoare de cei mai mai mulți dintre români. Consumerismul dus la paroxism s-a pliat ca o mînușă pe firea hedonistă și degrabă vărsătoare de bani nevinovați a concetățenilor noștri.

Cu atît mai mult cu cît modelul american a fost importat cu tot cu mijloacele de manipulare în masă, cu mass media aservite necondiționat diferitelor interese politice și economice.

Generația Pro a fost doar primul pas în spălarea pe creier a mari mase de cetățeni, transformați în carne de tun în războiul economic și legat de sfere de influență condus nemilos de cei ce vor să stăpînească această lume.

În aceste zile putem vedea definitivarea transformării la care a fost supusă, încet dar sigur, societatea românească. Implementarea modelului politic american, cu două mari partide, care să se succeadă alternativ la putere, dar care să reprezinte doar două fețe ale aceleiași monede, se petrece chiar în timpul în care sînt scrise aceste rînduri.

Cine îndrăznește fie și măcar să ridice glasul împotriva valorilor general acceptate, în cunoștință de cauză sau nu, de către majoritate, este repede hulit și redus la tăcere. Cine vorbește împotriva sistemului impus deja de cei ce iau cu adevărat deciziile este repede exclus, marginalizat de către concetățenii săi, devine un paria al societății.

Cine critică Uniunea Europeană, SUA, FMI, consumerismul dus la extrem, mizeria morală în care a ajuns să se zbată societatea românească, de la cel mai umil reprezentant al său, pînă la factorii de conducere, precum și superficialitatea și lipsa de scrupule a corporațiilor, este repede catalogat ca fiind extremist și se aruncă în el cu pietre.

Așa că cei care visau, acum două zeci de ani, la libertate, fast-food și blue-jeanși, sînt puși acum în fața faptului împlinit de a nu mai avea posibilitatea de a alege. Ei nu mai pot să decidă nimic în plan politic, dar nici social sau cultural.

“Libertatea” adusă de sistemul american îți oferă doar două opțiuni: să te integrezi sau să mori.

Nu există și nu au existat în România de după 1990 partide, nici de stînga, dar nici de dreapta, așa cum sînt percepute aceste curente de gîndire în mod clasic de către științele politice.

Începînd cu 1996 și pînă în prezent, toate guvernele care s-au perindat la conducerea României au alternat măsurile de dreapta cu cele fasciste, de extremă-dreapta. Pe plan politic, Românii ”au avut de ales” practic între două fețe ale aceleiași monede, respectiv între neo-liberalismul moderat și cel radical.

Trădarea intereselor naționale a fost făcută în deplin consens, de către toate partidele care au condus țara, nici unul dintre acestea neîncercînd măcar să ridice glasul împotriva vinderii către străini, la preț de lichidare de stoc, a activelor și a resurselor naturale ale statului român.

Stînga și Dreapta au reprezentat în România doar forme fără conținut, cuvinte lipsite de acoperire ideologică, mai ales în ultimii ani, cînd scena politică autohtonă, ca și întreaga societate românească, au început să semene din ce în ce mai mult realitățile întîlnite pe meleagurile Licuriciului, de la care luăm noi lumină.

Încet, dar sigur, pe eșicherul politic românesc s-au cristalizat două mari partide, pe model american, iar plasarea lor ideologică reală poate fi comparată fără probleme cu situația din SUA.

PSD-ul, partidul baronilor locali, este partidul care se auto-declară de stînga și apartenent la grupul socialist din Parlamentul European, dar al cărui președinte actual declară nonșalant că este socialist doar politic, economic avînd opțiuni liberale, de dreapta.

Guvernările PSD, atît în perioada 2000 – 2004, sub prim-ministeriatul lui Adrian Năstase, cît și cea actuală, condusă de Victor Ponta, pot fi caracterizate fără nici o problemă ca fiind de factură neo-liberală, de dreapta, prin măsurile implementate: privatizarea industriei și a activelor Statului, favorizarea corporațiilor internaționale în dauna capitalului autohton, dezavantajarea prin lege a forței de muncă și a capitalului uman în favoarea deținătorilor de capital.

PSD -ul poate fi comparat cu Partidul Democrat de pe scena politică americană, un partid de dreapta moderat, care, în comparație cu neo-fasciștii republicani, i-au făcut pe unii să îl caracterizeze ca fiind socialist.

De cealaltă parte, Partidul Republican din SUA își găsește corespondentul în actualul PNL, partid de sorginte neo-fascistă, de extremă dreapta, ca urmaș direct al PD-L-ului și al lui Băsescu, dar și al PNȚ-CD, partid ce a declanșat, începînd cu 1996, în timpul guvernării Convenției Democrate, urgia neo-liberală și trădătoare de țară asupra României.

Cît despre guvernarea Băsescu – PD-L, sînt cunoscute măsurile implementate de aceasta și consecințele lor: demantelarea efectivă a instituțiilor de stat, cedarea pe doi lei a tot ce înseamnă resursele și controlul Statului asupra economiei, în numele neo-liberalismului turbat, extrem de radical, asumat de băsiști, închiderea spitalelor, distrugerea Învățămîntului, desființarea oricărei forme de protecție socială, adîncirea fără precedent a inegalităților sociale și a conflictelor dintre diferitele pături ale societății, recrudescența la cote de-a dreptul alarmante a sărăciei și a cazurilor sociale extreme.

În pur spirit fascist, guvernarea pedelistă a instigat la intoleranță socială, între românii care trăiesc în diferitele regiuni istorice ale țării, între tineri și bătrîni, între orășeni și locuitorii din mediul rural, între cei angajați la stat și lucrătorii în mediul privat.

De asemenea, dezastruoasa guvernare a Convenției Democrate din perioada 1996 – 2000, a șters de pe fața pămîntului ramuri întregi industriale, lăsînd mii de oameni pe drumuri, în sărăcie lucie, a adus țara aproape de buza falimentului și a haosului general, totul în numele implementării dogmatice a preceptelor neo-liberale cele mai radicale.

În mod firesc, prin natura lor anti-populară și anti-națională, guvernele PNȚ-CD și PD-L au fost repudiate de către populație, cota de popularitate a acestor partide coborînd în ambele cazuri aproape de nivelul solului, după doar patru ani de guvernare.

Totuși, ca urmare a uriașelor interese aflate la mijloc, a foarte puternicei susțineri externe și a propagandei interne extrem de bine finanțate și organizate, extrema-dreaptă, ce a făcut atît de mult rău acestei țări, a găsit întotdeauna mijloacele să aducă la un loc piesele sparte, fărîmițele rămase după pulverizarea ei de către scrutinurile electorale și să se prezinte alegătorilor în noi și noi forme, care de care mai atrăgătoare și mai mincinoase, dar care au practic același conținut.

Cel mai recent exemplu de impunere samavolnică a intereselor de sorginte fascistă și colonialistă a SUA și UE în România a fost “alegerea” lui Klaus Iohhanis, la finele anului trecut, în funcția de președinte al României, în urma unei ample operațiuni propagandistice desfășurată de mass – media aservite și a presiunilor interne și internaționale de neacceptat.

În general vorbind, cum crîcnește cineva în front, aproape imediat apar în presă, în stradă și, foarte grav, în cadrul instituțiilor Statului, grupurile de presiune, de extremă dreapta, gata să acuze, pe oricine nu marșează mut la predarea țării intereselor străine, de comunism, rusofilie sau alte asemenea marote propagandistice și să impună cu forța îndepărtarea elementului deranjant.

Elementele neo-liberale mai moderate, sau care se declară și acționează în numele dreptei mai mult de frică, decît din convingere, sînt supuse unei presiuni constante, vizînd înlăturarea lor, în dispreț total pentru ceea ce ar putea să însemne un cadru democratic și constituțional.

Oricine nu este de acord cu neo-liberalismul extrem, cu închinarea țării către SUA și UE, este repede etichetat ca fiind comunist sau aservit rușilor și se pornește împotriva lui o violentă campanie de defăimare.

Poporului român, prea slab și prea slăbit ca să riposteze, i se bagă pumnul în gură, în mod extrem de brutal, de către o minoritate foarte agresivă și violentă.

După ce a fost literalmente jefuită și spoliată de resurse, România este tîrîtă, într-un mod dement, într-un război care nu este al ei, iar populația sărăcită, trădată de clasa politică și spălată pe creier de propaganda oficială de stat nu are puterea să spună ”nu!”.

Țara a încetat demult să fie una care să își mai revendice măcar minime pretenții că ar fi o democrație, este condusă cu mînă forte de serviciile secrete și DNA, iar exaltaților de extremă – dreapta nu li se pare îndeajuns.

Rebeliunea neo-liberală s-a transformat deja într-o adevărată revoluție, desfășurată dinspre instituțiile statului către populație, fiind foarte aproape de a-și atinge țelurile și de a instaura la București un regim fascist, marionetă a puterilor occidentale, pe modelul celui de la Kiev.

Surse articol :

1, http://www.invectiva.ro/lady-politicaca/ocupatia-salveaza-natia-ii

2, http://www.invectiva.ro/lady-politicaca/ocupatia-salveaza-natia-iii-statul-de-drepti

3, http://www.invectiva.ro/lady-politicaca/ocupatia-salveaza-natia-v-dictatura-militara

4, http://www.invectiva.ro/social-bundy/dovada

5, http://www.invectiva.ro/social-bundy/libertatea-de-a-nu-avea-de-ales

6, http://www.invectiva.ro/lady-politicaca/rebeliunea-neo-liberala

7, http://www.invectiva.ro/lady-politicaca/rebeliunea-neo-liberala-ii

8, http://www.invectiva.ro/lady-politicaca/moscova-nu-crede-in-lacrimile-propagandei-nato

Un gând despre &8222;Nemiloasa exploatare colonialistă la care ne supun “PARTENERII STRATEGICI”&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s