ARHITECTII ZONEI EURO AU PREMEDITAT CRIZA, pentru formarea STATELOR UNITE ALE EUROPEI!

post-31059-1195043486

“Aceasta criza are potentialul sa fie mai rea decat Lehman Brothers”, a spus George Soros, investitorul de hedge-fund, citand lipsa unui corp institutional autoritar pan-European care sa gestioneze o criza bancara de o astfel de gravitate. “De aceea problema este intr-atat de serioasa. Ai nevoie de o criza pentru a crea vointa politica necesara ca Europa sa creeze o astfel de autoritate, dar inca nu exista o intelegere asupra ceea ce va face aceasta autoritate”.

Declaratia seamana foarte mult cu una mai veche, a bilderbergului David Rockefeller:

”Nu avem nevoie decât de o criză majoră, iar națiunile vor accepta Noua Ordine Mondială”.

Lucrurile merg, asadar, conform planului si conform logicii: criza e necesara pentru revolutionarea sistemului financiar-economic. De ce insa revolutionarea sistemului financiar-economic? Pentru ca,acesti eurocrati si arhitecti iluminati considera ca temelia constructiei unui noi edificiu mondial este structura economica, ce ar determina, ulterior, supra-structura institutionala si normativa. Asa au si inceput cu UE, construind-o cu structura financiar-economica (banca centrala, moneda unica, piata asa-zis unica), ceea ce a dus la criza specifica zonei euro, o criza-cursa, de fapt, a carei “rezolvare” ar consta in desavarsirea constructiei prin crearea unui guvern european de-a dreptul, adica prin crearea supra-structurii institutionale.

Soros ne impartaseste generos ideile sale: ”reorganizarea lumii trebuie sa se extinda dincolo de sistemul financiar si sa implice ONU, in special membrii din Consiliul de Securitate. Acest proces trebuie initiat de SUA, dar China si alte tari in curs de dezvoltare trebuie sa participe ca egale”.

Pentru ca la noi, prin guvernarea bancara a BNR, Romania a avut programul cel mai intens de acorduri cu FMI din intreaga Europa. Drept urmare, noi suntem tara cu cel mai dur regim de austeritate din regiunea europeana. Comisia Trilaterala s-a intrunit la noi deoarece noi suntem un reusit experiment-pilot. Reusit pentru ei. In acest experiment-pilot al noii ordini mondiale pe care nici nu se mai jeneaza sa o ascunda de ochii publicului, ci doar sa o abordeze, ca tot masonul “cinstit”, discret, un rol deosebit de locotenenti locali joaca Mugur Isarescu si Mihai Tanasescu. Si, desigur, si autoritatile “locale” ale coloniei ce inca se mai cheama Romania, autoritati ce aplica cu exces de zel indicatiile primite de la “licuricii” cei mari. Mihai Tanasescu: “Mesajele care vor fi date in zilele urmatoare vor fi foarte importante pentru Romania“. Putem deja sa ne gandim ca ceea ce este mai rau abia de acum incolo va incepe…

Insa exista si alte motive: simplul fapt ca a fost ales Bucurestiul poate explica faptul ca discutiile s-au concentrat mai ales asupra modului in care UE va modela regiunea central-estica a Europei si va manageria granita cu Rusia si Turcia. In acest sens, nu este de trecut cu vederea faptul ca la discutii a participat seful Bancii Centrale Poloneze, cel care l-a inlocuit pe predecesorul sau decedat intr-un accident de avion care a ras, bineinteles cu totul “intamplator”, elita politic-financiar-militara poloneza.

Totusi ce s-o fi discutat la Trilaterala?

Romania sustine si va continua sa sustina continuarea procesului de extindere a Uniunii Europene in vecinatatea sudica si estica. Ultimul val de extindere, desfasurat in doua etape – in 2004 si in 2007 – a consemnat acceptarea ca membri a fostelor state comuniste din centrul Europei, la care s-au adaugat o serie de tari din sud. Urmatorul val de extindere trebuie sa vizeze restul tarilor europene din sudul Uniunii, si anume Albania, statele din Balcanii de Vest, Republica Moldova si Turcia.

Asadar, Romania ca experiment-pilot pentru programul de austeritate si garnizoana – la propriu si la figurat – a imperiului European dar si a intereselor NATO in zona.

Comisia Trilaterală (Trilateral Commission), una dintre cele mai influente organizaţii mondiale, şi-a ţinut la Bucureşti, de vineri până duminică (15-18 octombrie 2010), reuniunea anuală a “aripii” europene. Peste 100 de personalităţi din rândul politicienilor şi oamenilor de afaceri din spaţiul comunitar s-au întâlnit la Banca Naţională, sub patronajul guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, unul din cei doi membri români ai Trilateralei, alături de Mihai Tănăsescu, reprezentantul României la FMI.

Între cei prezenţi şi la dineul oferit, sâmbătă, de preşedintele Traian Băsescu la Cotroceni s-au numărat Peter Sutherland – preşedintele Goldman Sachs, Jacob Frenkel – preşedintele JP Morgan Chase, Wolfgang Ischinger – preşedintele Conferinţei de Securitate de la München, Marek Belka – preşedintele Băncii Naţionale a Poloniei, Michael Fuchs – vicepreşedinte executiv al Comisiei şi vicepreşedintele CDU (partidul din care face parte cancelarul Germaniei, Angela Merkel), alţi reprezentanţi la vârf ai unor corporaţii internaţionale şi lideri politici, diplomaţi şi reprezentanţi elitei academice.

Vineri seara a avut loc la Ateneul Român un concert privat la care au venit Emil Boc, Cătălin Predoiu şi Adriean Videanu. La reuniunile organizaţiei au fost prezenţi bancheri români precum Nişu Negriţoiu, Nicolae Dănilă, Petru Rareş şi Mariana Gheorghe, CEO al OMV Petrom.
România, cap de afiş la dezbateri

Mihai Tănăsescu a declarat că “Aceşti oameni aduc progresul, aduc unitatea, o mai bună cunoaştere a lucrurilor care se întâmplă în fiecare ţară”.

Duminică, dezbaterile au fost axate pe globalizare, fiind prezentat mesajul directorului FMI, Dominique Strauss-Kahn. La final, a fost analizat un subiect favorit la preşedintelui Băsescu – politica internaţională în regiunea Mării Negre, felul în care se intersectează în zonă interesele Statelor Unite.

O creaţie marca Rockefeller

Comisia Trilaterală şi în organizaţia-soră (Consiliul pentru Relaţii Externe – Council on Foreign Relations – CFR) vârfurile de lance ale guvernării globale, fiecare reuniune a acestora fiind catalogată drept un nou pas spre întărirea puterii de manipulare a destinului planetar spre o viaţă în care câteva sute sau mii de inşi vor deţine o putere absolută, transfrontalieră, iar sclavagismul va reînflori.

Înfiinţată în iulie 1973, Comisia nu şi-a ascuns niciodată intenţiile de propagare a globalizării, dar susţine că o face exclusiv spre binele tuturor pământenilor, chiar dacă împotriva voinţei poporului. Miliardarul american David Rockefeller este preşedintele onorific al CFR şi al Comisiei Trilaterale şi cel care a avut iniţiativa înfiinţării acesteia din urmă.

De pildă, preşedintele european al Comisiei, Mario Monti, a fost comisar european pe probleme de concurenţă, între anii 1999 – 2005, iar unul dintre cei şapte preşedinţi onorifici, Paul Adolph Volker, a fost preşedintele Rezervelor Federale ale SUA, în mandatele democratului Jimmy Carter şi republicanului Ronald Reagan, iar în prezent conduce grupul de consilieri ai preşedintelui Obama pentru relansare economică.

Administraţia Carter a fost girată de Trilaterală

Există elemente care alimentează anatema de organizaţie ocultă în cazul Trilateralei, însă majoritatea au fost relevate în primii 20 de ani de existenţă ai organizaţiei. Astfel, faptul că fostul preşedinte american Jimmy Carter a fost un susţinător fervent al organizaţiei, că a participat la reuniunea acesteia din 1976 a fost cu totul “scăpat din vedere” în timpul campaniei prezidenţiale din 1976 – fapt devoalat într-o recenzie a administraţiei Carter, realizată cinci ani mai târziu, după ce conexiunea administraţiei cu Trilaterala a fost catalogată drept “Cea mai importantă ştire cenzurată“.

În administraţia Carter, vicepreşedintele, ministrul de Externe, al Apărării şi ministrul Trezoreriei, împreună cu alţi oficiali de rang inferior erau membri ai Comisiei Trilaterale! Acuzaţii privind exercitarea puterii de influenţă a persoanelor respective în interesul Trilateralei continuă să apară chiar şi la 30 de ani de la consumarea evenimentelor.

EXPLICAŢIE De ce e criză în România

Comisia Trilaterală este un grup elitist internaţional fondat în 1973 care grupează în jur de 320-325 de personalități din lumea întreagă. Organizația a fost creată în scopul accelerării instaurării Noii Ordini Mondiale. Fondatorul şi finanţatorul Comisiei Trilaterale este magnatul David Rockefeller, iar „ideologul” grupării este fostul consilier prezidenţial american Zbigniew Brzezinski, care a fost şi primul preşedinte al Comisiei. De menționat că Zbigniew Brzezinski, ideologul Trilateralei, are, într-una din cărțile sale, “Între două epoci. Era tehnocraţiei”, o poziție transparentă privind viitoarea organizare globală: “Statul naţional, ca unitate fundamentală de organizare a societăţii, a încetat să mai fie principala forţă creatoare. Băncile internaţionale şi corporaţiile multinaţionale acţionează, programează şi planifică viitorul societăţii în termeni care sunt mult mai avansaţi decât conceptele politice ale statelor naţionale”.

Grupul este compus din oameni de afaceri (conducătorii celor mai puternice corporaţii industriale şi comerciale din lume, precum şi ai celor mai bogate bănci, inclusiv Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional), politicieni, demnitari din cele trei zone-cheie ale lumii: SUA, Europa şi Japonia. Din cauza puținelor date oferite publicului larg de către organizație, adversarii acesteia o consideră ca fiind una care protejează în special interesele companiilor multinaţionale şi are menirea ca prin prin analizele sale să-i influențeze pe conducătorii politici. Grupul european are cca 150 membri din Austria, Belgia, Cehia, Danemarca, Estonia, Franţa, Germania, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Norvegia, Polonia, România, Spania, Suedia, Olanda, Anglia, iar Grupul american are 107 membri, din SUA, Canada, Mexic. Grupul Asia are 117 membri, din Japonia, Coreea de Sud, Taiwan și Hong Kong. Există şi o mulţime de teorii care susţin că toţi membri Trilateralei sunt masoni cu grade mari în diferite loje.

Printre membrii marcanţi ai Trilateralei se numără foștii președinți ai SUA George Bush tatăl, George W. Bush și Bill Clinton, Dick Cheney, Madeleine Albright, Alan Greenspan, Paul Wolfowitz – fostul preşedinte al Băncii Mondiale, Robert S. McNamara, George Soros, deţinătorul Fundaţiei internaţionale Open Society, Javier Solana, moștenitorul tronului Marii Britanii, prințul Charles etc. Printre companiile componente ale Comisiei Trilaterale regăsim: Coca Cola, Hewlett Packard, Texas Instruments, AT&T, ITT, Enron, Xerox, Mobil, Pepsico, Nabisco, Goldman Sachs, Schell etc.

Crearea unui guvern economic european sau a unor structuri pre-guvernamentale, iar aici Soros este gand la gand cu “arhitectii” europeni. Ce il impinge insa pe cunoscutul rechin financiar sa sustina aceeasi agenda politica ca liderii europeni? Soros este cunoscut pentru propunerile sale de “reformare” in economia mondiala. Similar propunerilor pentru spatiul european, propunerile sale merg spre intarirea rolului FMI, cat mai multa reglementare si cat mai stricta supraveghere centrala si chiar “stabilizarea fluctuatiilor de pret ale marfurilor” (!).

Este evident ca bancherii sunt doar o parte a problemei, sunt doar o parte a elitei care constitutie puternicii zilei si ai vremurilor. Acest grup, care isi poate asuma, pe buna dreptate, revolutia franceza cu toate “excesele” sale teroriste, revolutiile pasoptiste, crearea bancilor centrale, experimentul comunist, precum si marea lor capodopera, Uniunea Europeana, este francmasoneria. Mari magnati ca George Soros nu fac niciun secret din faptul ca sprijina solutiile care duc catre un control global al lumii.

Sistemul băncilor centrale sau nationale a fost însă creat tot de cei care acum vor (numai aparent) să îl distrugă (dar în realitate, vor sa îl extindă). Prima din aceasta serie a fost Federal Reserve din SUA. Orice bancă centrală are puterea de a emite bani pentru o întreagă naţiune şi, prin acest mecanism, controlează rata dobânzilor, rezervele de monedă şi stabileşte, retragând sau lansând bani lichizi pe piaţă, valoarea monedei nationale. O bancă centrală poate da bani cu împrumut guvernului, însă evident că face aceasta în schimbul unei dobânzi. Atunci când dă cu împrumut dolarii produşi astfel, Federal Reserve cere o dobândă, care intră buzunarul celor care o conduc, şi determină o creştere a cantităţii de bani pe care aceştia o pot apoi din nou împrumuta. E un cerc vicios fără sfârşit, iar la ora actuală nu există niciun alt mecanism mai ingenios şi mai diabolic de îmbogăţire. În lăcomia şi inconştienţa lor, cei care l-au creat îşi doresc acum sa îl extindă la nivel planetar.

Acordul Bretton Woods a fost adoptat în iulie 1944 pentru a reconstrui sistemul economic internaţional după al Doilea Război Mondial. El stabilea un cadru de administrare monetară, dictând regulile pentru schimburile comerciale şi financiare între ţările industrializate. Aşa au fost create Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială, ca organisme menite “să garanteze stabilitatea financiară şi creşterea economică la nivel internaţional” (adică exact acelaşi pretext care este servit şi astazi – şi iată unde am ajuns).

Istoria se repetă sub acelaşi slogan: “Ordo ab chao” (la ordine prin haos) Toate cele de mai sus nu sunt altceva decât repetarea pas cu pas a unei vechi strategii, care a mai fost utilizată de câteva ori de-a lungul istoriei, cu aceleaşi consecinţe dezastruoase pentru omenire. De fiecare dată scenariul a fost identic: s-a creat o situaţie de criză, s-a oferit o soluţie (chipurile pentru a menţine stabilitatea) şi apoi au fost implementate măsuri care au creat un şi mai mare control din partea aşa-zisei elite mondiale. Conspiraţioniştii numesc această strategie “dialectica hegeliana a tezei, antitezei şi sintezei“. Masonii o numesc “Ordo ab chao” (la ordine prin haos sau mai bine spus la Noua Ordine Mondială prin haos). Au instaurat-o chiar ca deviză a celui mai înalt grad din Ritul Scoţian, gradul 33.

Puţină istorie ne face mai deştepţi: Rothschild, Morgan, Rockefeller

În 1815, Nathan Rothschild a preluat controlul asupra economiei europene, provocând o cădere a bursei din Londra. În acel moment, Europa era sătula de război, iar viitorul întregului continent depindea de deznodământul bataliei de la Waterloo. Dacă armata lui Napoleon ieşea victorioasă, Imperiul francez urma să deţină puterea asupra Europei. Dacă, din contră, câştiga armata coalitiei anglo-pruso-olandeze, condusă de ducele de Wellington, ajungea Anglia într-o pozitie de putere. Oricum Rothschild nu avea nimic de pierdut, întrucât finanţase ambele tabere. După cum se ştie, bătălia de la Waterloo a avut ca rezultat înfrângerea lui Napoleon.

Cel care a finanţat reconstrucţia Europei şi stabilizarea sistemului economic după războaiele napoleoniene a fost Rothschild. Fondurile din care el a împrumutat naţiunilor Europei, îndatorându-le, au provenit dintr-o înşelăciune celebră. Utilizând reţeaua sa de spioni, Nathan Rothschild a aflat înaintea celorlalţi englezi care era rezultatul importantei bătălii de la Waterloo. Le-a transmis agenţilor săi de la bursă să vândă puternic acţiuni, lucru care i-a determinat pe ceilalţi să creadă că el ştie ceva şi că ducele de Wellington a pierdut bătălia de la Waterloo. Toată lumea a intrat în panică, grăbindu-se să scape de acţiunile britanice “fără valoare”, pentru a-şi salva măcar o parte din averi. După câteva ore, bursa din Londra se prăbuşise total. Când a sosit ştirea oficială că Wellington câştigase de fapt bătălia de la Waterloo, era deja prea târziu. Rothschild cumpărase cea mai mare parte din piaţă pe o sumă de nimic. În câteva secunde, acţiunile britanice au crescut peste valoarea lor iniţială şi iată cum peste noapte, averea deja fabuloasă a lui Rothschild s-a multiplicat de 20 de ori.

Din aceşti bani, clanul Rothschild a dat apoi împrumuturi (evident cu dobânzile de rigoare) ţărilor europene, atât de dornice să se refacă după lunga perioadă de război (finanţat tot de Rothschild) şi să ajungă la… stabilitate economică. Tot stabilitatea economică a fost invocata şi pentru a justifica crearea Federal Reserve.

Prima bancă supranaţională din lume a apărut în urma unei false crize financiare, declanşate de un alt membru al elitei, bancherul J. P. Morgan. În 1907, J. P. Morgan a început să răspândească zvonul că băncile au dificultăţi şi nu vor mai putea face rambursări. Ca şi în exemplul anterior cu Nathan Rothschild, acest zvon a căpătat credibilitate pentru că venea de la o persoană despre care se presupunea că ştie ce spune. S-a creat panică, toată lumea s-a înghesuit să îşi retragă depozitele din bănci, lucru ce a dus la falimente în lanţ (aproape 5400 de bănci au dispărut atunci).

Apoi Congresul american a demarat o anchetă pentru a stabili care este cauza acestui dezastru şi cum poate fi el evitat. Comisia însărcinată cu această misiune era condusa de senatorul Nelson Aldrich. Acesta era liderul partidei republicane din Senat, dar şi trezorier al lojii masonice din Rhode Island şi omul bancherilor (de altfel avea să devina membru al clanului Rockeffeler, fiica sa Abby Greene Aldrich căsătorindu-se cu John D. Rockefeller Jr.). Aldrich a propus ca soluţie “salvatoare” crearea unei Bănci Centrale care să vegheze pentru ca dezastrul din 1907 să nu se mai repete niciodată.

Istoria a arătat că el s-a mai repetat de atunci de mai multe ori. În 1910, Federal Reserve Act a fost semnat iniţial, nu de legislatorii americani aşa cum era firesc, ci de bancheri, în cadrul unei întâlniri secrete, organizate în casa lui J.P. Morgan din Jekyll Island. Apoi documentul i-a fost dat lui Aldrich care l-a prezentat Congresului. Iniţial nu a avut sorţi de izbândă, dar în 1913, când Woodrow Wilson a devenit preşedinte al SUA, a fost aprobat. În schimbul susţinerii financiare şi politice în alegeri, Wilson le promisese bancherilor că, odată ajuns preşedinte, va aproba fără să clipească constituirea Federal Reserve. Cu două zile înainte de Craciun, când o mare parte din membrii Congresului american nu erau prezenţi, Federal Reserve Act a fost transformat în lege, fiind aprobat de Congres şi de preşedintele SUA.

După mulţi ani, Woodrow Wilson scria cu regret:

“Naţiunea americană este controlată de sistemul de credit. Sistemul de credit este unul privat, creşterea naţiunii şi toate activităţile noastre sunt în mâinile a doar câţiva oameni, care nu fac altceva decât să controleze şi să distrugă libertatea economică. Am ajuns să fim una din cele mai prost guvernate, cele mai complet controlate şi mai dominate guverne din lumea civilizată. Nu avem un guvern cu opinie liberă, mânat de propriile convingeri, ci un guvern aservit opiniei şi supus presiunilor unui mic grup de oameni care îl controlează.”

Senatorul Louis McFadden spunea în 1932 în Congresul american:

“Prin constituirea Federal Reserve a fost construit un sistem bancar mondial. Un superstat, controlat de bancherii internationali care acţionează împreună pentru a transforma lumea în sclavul lor. Federal Reserve a uzurpat guvernul“.

Publicului i s-a spus atunci că Federal Reserve este soluţia ideală şi unică pentru a menţine stabilitatea economică (sună cunoscut, nu-i aşa?). Străzile şi ziarele erau pline de afişe în care americanilor li se arăta cum inflatia, şomajul şi criza economică sunt de acum de domeniul trecutului, datorită apariţiei Federal Reserve.

A urmat însă marea criza economică din 1929 (The great depression), care a predat SUA cu totul în mâinile bancherilor. În 1944 a fost implementat sistemului Bretton Woods pentru a restabili economia după al Doilea Război Mondial (o altă criză generată cu finanţarea aceloraşi bancheri). Cu acest prilej au apărut alte instituţii financiare de genul Federal Reserve, dar pe scară mai extinsă: Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială.

Federal Reserve a oprit în 1971 convertibilitatea dolarului în aur, producând o nouă criză pe piaţă, care a transformat dolarul american în principala monedă de schimb (mai ales pentru comerţul cu petrol) a planetei. De fiecare dată s-a invocat nevoia de stabilitate economică.

Lista utilizării acestui scenariu este lungă şi se încheie (sperăm) cu actuala criză financiară, orchestrată de aceeaşi bancheri din umbră prin intermediul organizaţiilor lor: Federal Reserve, Banca Mondială, FMI şi băncile centrale (naţionale) ale celor mai mari puteri ale lumii.

Aplicând cu scrupulozitate scenariul cunoscut, acestea au creat acum panica necesară acceptării unei noi autorităţi financiare, unice la nivel mondial, conduse de acelasi grup restrâns care vrea să domine întreaga planetă.

Final

Poate că toate aceste detalii financiare vă obosesc… Din pacate, guvernul mondial ne-a obisnuit să lăsăm chestiunile economice şi financiare, atât de complicate, pe seama “experţilor” (care sunt instruiţi să gândească şi să acţioneze numai în interesul “elitei” mondiale, fiind nişte instrumente ale guvernului din umbră).

Actuala criză financiară, cum a fost ea creată de guvernul din umbră, singurii care au de pierdut de pe urma ei nu sunt nici institutiile financiare aflate în aşa-zis faliment, nici Banca Mondială, nici preşedinţii şi miniştrii care fac jocurile lor, ci fiecare dintre noi.

David Rockefeller recunoaşte că face parte din conspiraţia care a pus la cale globalizarea

David Rockefeller a condus multă vreme Banca Chase Manhattan, este membru al societăţii Illuminati şi al “Aristocraţiei Negre” planetare. Împreuna cu Zbigniew Brzezinski, a pus bazele Comisiei Trilaterale şi este unul din cei mai importanţi reprezentanţi ai aşa-zisei “Elite mondiale” care a pus la cale planurile globalizării mondiale.

În octombrie 2002, David Rockeffeler şi-a publicat Memoriile, în care povesteşte, printre altele, cum a activat în serviciile secrete militare în timpul celui de-al doilea război mondial, dezvoltându-şi “abilitatea de a construi o reţea de surse de informare şi de influenţă“.

Însă pasajul cel mai interesant din aceste Memorii se găseşte la pagina 405. Rockefeller admite aici că face parte dintr-o conspiraţie secretă internaţională, care are ca scop globalizarea:

“Timp de mai bine de un secol, extremişti ideologici aparţinând întregului spectru politic s-au folosit de ocazia unor incidente mediatizate pentru a ataca familia Rockefeller şi a pretinde că aceasta are o exagerată influenţă asupra institutiilor politice şi economice americane. Unii dintre ei cred chiar că facem parte dintr-o conspiraţie secretă care lucrează împotriva intereselor Americii. Ne caracterizează pe mine şi familia mea ca fiind “internaţionalişti” care conspiră la crearea unei structuri politice şi economice unice globale, o nouă lume, dacă vreţi. Dacă aceasta este acuzaţia, pledez VINOVAT şi sunt mândru de asta.”

În lumea noastră de după 2012, avem pentru prima dată un guvern mondial centralizat şi un grup restrâns de elită la guvernare, un fel de familie regală extinsă, stăpânii finanţelor. După cum putem vedea cu FMI, OMS şi OMC şi alte piese ale guvernului mondial embrionar, instituţiile de guvernare nu vor avea pretenţii cu privire la reprezentarea populară sau la reacţiile democratice. Regulile se vor face prin intermediul birocraţiilor globale autocratice, care primesc ordinele de la “familia regală”. Acest model funcţionează deja de ceva timp, în cadrul diferitelor sale sfere de influenţă, ca şi în cazul programelor de restructurare impuse în lumea a treia, ca o condiţie pentru obţinerea finanţării. Bancheri internaţionali sunt responsabili pentru prădarea totală a sistemului, acesta încearcă să convingă cititorii că în ultimă instanţă, prezenţa unei elite internaţionale inter-conectate a salvat de fapt lumea de la colaps financiar complet – astfel încât să puteţi dormi liniştiţi noaptea.

Desigur, oricine urmăreşte îndeaproape activitatea unor astfel de grupuri de elită poate spune că nu au fost chiar prinse cu garda jos şi au fost pe deplin conştiente de faptul că criza a fost favorizată cu grijă de prin 2006. Rapoartele de la reuniunile Bilderberg din Canada, în 2006 şi Turcia, în 2007 au prezis prăbuşirea sectorului imobiliar din întreaga lume, estimând astfel un colaps financiar prelungit. De atunci, grupul dezbate exact modul în care trebuie să procedeze pentru a modela situaţia economică, cu scopul de a-şi spori influenţa sa şi pe cea a (sincer, nu suntem deloc răi) “superclasei”, la nivel mondial.

Guvernele ţărilor bogate au acţionat în mod concertat pentru a sprijini băncile cu banii contribuabililor. În America, replica a fost condusă de un trio bine conectat: Hank Paulson, secretar al Trezoreriei în administraţia lui George Bush jr. şi fostul director al Goldman Sachs; Tim Geithner, secretar al Trezoreriei în administraţia lui Barack Obama şi fostul director al New York Federal Reserve, precum şi un veteran al FMI, Consiliul pentru Relaţii Externe şi Kissinger Associates; şi Ben Bernanke, de la Harvard, MIT, Stanford, Princeton şi Bush White House, care este acum preşedinte al Federal Reserve. Pomparea banilor publici in companii private nu s-a bucurat nicăieri de simpatie, dar e posibil să fi împiedicat colapsul sistemului bancar mondial.

Cand vezi ca potentialele victime ale crizei s-au tranformat in profitorii ei (bancherii, gulerele albe din financiar), ca oalele sparte le platesc tot cei fraieriti de primii (austeritate pentru catei, nu pentru dulai), ca marile ”schimbari” de pana acum au consolidat pozitiile privilegiate (ajutoare doar pentru cei prea mari sa cada, strangerea curelei pentru angajatii corporatiilor spre multumirea actionarilor si cresterea cotatiilor bursiere, etc) iti vine sa fluieri a paguba in biserica Wall Street-ului. De ce am sperat oare altceva?

Aparitia monedei unice a insemnat un cadou nesperat oferit bancherilor. Ce le-ar prinde bine insa bancherilor? Pai, le-ar prinde bine orice masura apta sa intareasca efortul de rambursare al datornicilor-state, disciplina fiscala, taierea ajutoarelor sociale, etc. Cum datoriile au crescut brusc in urma crizei cu nota de plata a salvarii bancilor, e nevoie de masuri speciale care sa asigure recuperarea banilor. Ce ziceti de Statele Unite ale Europei, o cedare a suveranitatii locale in folosul celei comunitare, o parghie pentru aparitia mecanismelor de responsabilitate fiscala in folosul celor care au bani de incasat? Eu sunt convins ca in ipoteza ca va urma inca o zguduitura serioasa in regiune, panica creata va avea acest unic scop: acceptarea mai usoara a unei constructii supra-statale in plan fiscal, o cedare de suveranitate pentru “salvarea” euro.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s