Iluziile functioneaza de minune si nu se mai trezeste lumea din ele

democryisanillusion

Manipularile cu stanga-dreapta inca prind excelent la boivaci, care nu isi dau seama ca de fapt nu exista stanga-dreapta … ci sus-jos. Jos e cam toata lumea, iar sus aia cativa care controleaza tot ce trebuie.

Ambele tabere, asa-zise de stanga si de dreapta, sunt subordonate acelorasi interese de sus.

Au votat boivacii. Pentru ca asa cica trebuie. Adica au intrat boi la cabina si au iesit vaci, sau invers, dar tot in cireada.

Ce nu au habar boivacii e ca au votat degeaba, pentru ca in primul rand nu conteaza cine ce voteaza ci conteaza cine si cum le numara, in al doilea pentru ca au ales ‘democratic’, dar ca in decomcratiile care se poate acum, adica intre doua (sau mai multe) iluzii.
In sistemul asta de iluzii intr-adevar iti se da de ales, nimic de zis: cum vrei sa mori ? Prin impuscare, prin injectie letala sau pe scaunul electric ? Rezultatul e acelasi: de murit tot mori, doar ca ai de ales metoda. Esti mandru ca esti un democrat mort.
La fel si cu votarea. Ai de ales intre marile partide si marii candidati care de fapt servesc exact aceleasi interese.
Asa ca boivacii se strofoaca degeaba, aproape ca la fotbal: ca unii i-au batut pe altii si chestii de genul. Doar ca cupa e data din oficiu arbitrului iar echipele au jucat doar un amical. Cascavalul e impartit de mult.

Pe langa propaganda de dinainte, despre care nu are rost sa imi mai tocesc tastatura, avem acum si propaganda de dupa. Pentru ca dezbinarea trebuie mentinuta. Asae ordinul de ‘sus’ (o sa vedem imediat ce-i cu ‘susul’).
Ni se spune ca diaspora a votat ‘bine’ cu neamtu’ iar astia din tara care freaca menta au votat cu alalat.
Apoi ca tinerii au votat tot cu neamtu’ iar mosii cu comunismul.
Si ca Ardealul a votat pentru tara, in timp ce aialalti nu.

De fapt se vrea doar a se mentine conflictul intre respectivele tabere.

In plus, in primul rand, cei plecati din tara de peste 1 an nu ar mai trebui sa aiba drept de vot. Au plecat, pa. Ce treaba mai au cu tara ?
In al doilea rand, pe tineri ii interezeaza mult mai mult ce paine mai mananca sau nu maine, decat ‘politicile’.
In al treilea rand, demonizarea lui Ponta e comparabila cu cea a lui Ceausescu din ’89. Dar boivacii au si ochielari de cal si nu vad ca totul e asa de bine gandit incat o sa tot faca cunostiinta cu aceasi mocirla la infint dar din cand in cand parfumata altfel.

Iar sa conduci cu 10% diferenta si sa pierzi tot cu atat este foarte putin spus suspect. De fapt, matematic, e mai probabil sa cada acum pe mine un meteorit in timp ce scriu acest articol. Pai…n-o sa se intample. Dar na… e ca la loto cu marele premiu.
Ca s-a trisat e clar, ca doar totul e prestabilit…dar oricum nu conteaza la nimic. Oricare din cei doi ar fi castigat oficial, tot aia era. Tot sluga intereselor altora.

Important e ca iluziile functioneaza de minune si nu se mai trezeste lumea din ele.
Manipularile cu stanga-dreapta inca prind excelent la boivaci, care nu isi dau seama ca de fapt nu exista stanga-dreapta … ci sus-jos. Jos e cam toata lumea, iar sus aia cativa care controleaza tot ce trebuie.
Ambele tabere, asa-zise de stanga si de dreapta, sunt subordonate acelorasi interese de sus.

Ca fapt divers…vot corect va fi doar atunci cand pe buletine va exista optiunea ‘impotriva tuturor’…care probabil ar iesi pe primul loc cu peste 95%.

Iar un presedinte ar trebui sa fie ales doar cu 2/3 + 1, nu cu 50% + 1. In felul asta, micile manevre de corectie ar fi evitate, iar taberele ar fi mult mai clare. Jumatate plus un pic comparativ cu jumatate fara un pic este insuficient pentru a considera un ales ca si valid. La o proporti de peste 2:1 se schimba datele problemei.
Dar poate va intrebati ce facem daca nu obtine nici unul din cei doi peste 2/3 … e simplu: realegeri cu alti candidati. Participantii neconvingatori, invinsi sa aiba interzis pe viata sa mai candideze. Daca n-au fost in stare sa obtina 2/3 inseamna ca nu au suportul public necesar, asadar nu merta sa mai candideze vreodata.

(xaeus.wordpress.com)

Stânga versus Dreapta şi dialectica hegeliană în politica americană

1505077_1595114467370271_7939272751904471037_n

Cum poate exista un obiectiv comun atunci când membrii [ai Ordinului Skull and Bones] aparent acţionează în opoziţie unii cu alţii?

Probabil, cea mai dificilă misiune în această lucrare va fi aducerea în atenţia cititorului ceea ce este cu adevărat o observaţie elementară: aceea că obiectivul Ordinului nu este nici “stânga” nici „dreapta”. “Stânga” şi “Dreapta” sunt mijloace artificiale pentru a aduce schimbarea, iar extremele politice de stânga şi de dreapta sunt elemente vitale într-un proces de schimbare controlat.

Răspunsul la acest puzzle aparent politic se află în logica hegeliană. Amintiţi-vă că atât Marx cât şi Hitler, extremele de “stânga” şi de “dreapta”, prezentaţi ca duşmani după manual, au evoluat din acelaşi sistem filosofic: hegelianismul. Acela care aduce strigăte de durere intelectuală marxiştilor şi naziştilor, dar este bine cunoscut de orice cercetător al sistemelor politice.

Procesul dialectic nu îşi are originea la Marx aşa cum pretind marxiştii, ci la Fichte şi Hegel, în Germania de la sfârşitul secolului 18 şi începutul secolului al 19-lea. În procesul dialectic, o ciocnire a contrariilor aduce o sinteză. De exemplu, un conflict între dreapta politică şi stânga politică duce la un alt sistem politic, o sinteză a celor două, nici de stânga, nici de dreapta. Acest conflict al contrariilor este esenţial pentru a aduce o schimbare. Astăzi, acest proces poate fi identificat în literatura de specialitate a Comisiei Trilaterale în care este promovată “schimbarea”, iar mijloacele de a aduce această schimbare sunt denumite “gestionarea conflictelor”.

În sistemul hegelian conflictul este esenţial. Mai mult, pentru Hegel şi sistemele bazate pe gândirea lui Hegel, Statul este absolut. Statul cere ascultare totală de la cetăţean. Un individ nu există pentru el însuşi în aceste aşa-numite sisteme organice, ci numai pentru a îndeplini un rol în funcţionarea Statului…

Deci, cine sau ce este Statul? Evident, este o elită autoproclamată. Este interesant că Fichte, care a dezvoltat aceste idei înainte de Hegel, a fost un francmason, aproape sigur Illuminati şi, desigur, a fost promovat de către Illuminati. De exemplu, Johann Wolfgang Goethe (Abaris în codul Illuminati) l-a susţinut pe Fichte pentru un post la Universitatea din Jena.

Mai mult, principiul Illuminati că scopul scuză mijloacele, un principiu pe care Quigley în cataloghează ca fiind imoral şi utilizat atât de către Grup [Masa Rotundă Millner/Rhodes] şi Ordinul, îşi are rădăcinile în [doctrina lui n.t.] Hegel.

Cei mai mulţi dintre noi cred că Statul există pentru a servi individul, nu invers.

Ordinul crede opusul faţă de majoritatea dintre noi. Acest lucru este crucial pentru a înţelege despre ce este vorba. Deci, orice dezbatere despre stânga şi dreapta, în timp ce este esenţial să promoveze schimbarea, nu este permis să se dezvolte într-o discuţie referitoare la principiile democraţiei Jeffersoniene, de exemplu, că cea mai bună guvernare înseamnă mai puţină guvernare. Dezbaterea şi finanţarea este întotdeauna în direcţia măririi puterii Statului, utilizarea puterii de stat şi departe faţă de drepturile individuale. Deci, nu contează, din punctul de vedere al Ordinului, dacă acesta (guvermul n.t.) este numit de stânga, de dreapta, democrat, republican, laic sau religios – atât timp cât discuţia este menţinută în cadrul Statului şi puterii de stat.

Aceasta este o caracteristică comună a poziţiilor aparent diferite adoptate de membri – au un obiectiv comun mai înalt, în care ciocnirea de idei este esenţială.

Istoria operaţională a Ordinului poate fi înţeleasă numai într-un cadru al procesului dialectic. Pur şi simplu acesta este ideea conform căreia conflictul creează istorie.

Din această axiomă rezultă că, conflictul controlat poate crea o istorie predeterminată. De exemplu: în cazul în care Comisia Trilaterală discută despre “conflictul gestionat”, aşa cum o face pe larg în literatura de specialitate, Comisia presupune utilizarea gestionată a conflictului pentru scopuri prestabilite pe termen lung – nu pentru simpla exercitare aleatorie a manipulării şi controlului pentru a rezolva o problemă.

Dialectica duce acest proces Trilateral al “conflictului gestionat”, cu un pas mai departe. În termeni hegelieni, o forţă existentă (teza), generează o contrapondere (antiteza). Conflictul dintre cele două forţe are ca rezultat formarea unei sinteze. Apoi, procesul este reluat din nou, în totalitate. Teza vs antiteza are ca rezultat sinteza.

Pentru hegelieni, statul este atotputernic şi văzut ca “marşul lui Dumnezeu pe pământ.” Într-adevăr, o religie de stat.

Identificăm influenţa extraordinară a „Skull and Bones” într-un conflict hegelian major: nazismul vs comunismul. Membri „Skull and Bones” au fost în poziţiile dominante de luare a deciziilor – Bush, Harriman, Stimson, Lovett, şi aşa mai departe – toţi „bonesmeni” şi instrumente esenţiale în ghidarea conflictul prin utilizarea „stângii” şi “dreptei”. Ei au finanţat şi încurajat dezvoltarea ambelor filosofii şi au controlat rezultatul într-o măsură semnificativă. Acest lucru a fost ajutat de diviziunea “reducţionistă” în ştiinţă, opusul istoric al “holismului”. Prin împărţirea ştiinţei şi educaţiei în segmente tot mai înguste, a devenit mai uşor să controleze întregul prin intermediul părţilor.

În educaţie, sistemul Dewey a fost iniţiat şi promovat de către membri „Skull and Bones”. Dewey a fost un etatist înflăcărat şi un adept al ideeii hegeliene conform căreia copilul există ca să fie instruit pentru a servi statului. Acest lucru necesită suprimarea tendinţelor individualiste şi o atentă „îndopare” cu învăţături aprobate.

Aceasta manipulare cu “stânga” şi “dreapta” de pe plan intern este duplicată în plan internaţional, unde structurile politice de “stânga” şi “dreapta” sunt construite artificial şi distruse în intenţia unei sinteze a uniunii globale.

Manualele universitare prezintă războiul şi revoluţia ca fiind rezultate mai mult sau mai puţin accidentale ale forţelor contradictorii. Degenerarea negocierilor politice în conflict fizic se produce, conform acestor cărţi, după eforturi curajoase de a evita războiul. Din păcate, acest lucru este un nonsens. Războiul este întotdeauna un act de creaţie deliberată a unor indivizi.

Manualele occidentale au, de asemenea, lacune uriaşe. De exemplu, după al Doilea Război Mondial, tribunalele înfiinţate pentru a investiga criminalii de război nazişti au avut grijă să cenzureze orice materiale care consemnau ajutorul occidental acordat lui Hitler. În aceeaşi ordine de idei, manualele vestice, în cazul dezvoltării economice sovietice, omit orice descriere a ajutorului economic şi financiar acordat Revoluţiei din 1917 şi dezvoltarea economică ulterioară prin firme occidentale şi bănci.

Revoluţia este întotdeauna înregistrată ca un eveniment spontan al celor defavorizaţi din punct de vedere politic sau economic împotriva unui Stat autocratic. Niciodată în manualele occidentale nu vei găsi dovezi că revoluţiile au nevoie de finanţare şi sursa de finanţare, în multe cazuri, duce către Wall Street.

Prin urmare, se poate afirma că istoria noastră occidentală este la fel de denaturată, cenzurată, şi în mare măsură inutilă ca şi cea a Germaniei lui Hitler, a Uniunii Sovietice sau a Chinei comuniste. Nici o fundaţie vestică nu va acorda subvenţii pentru a investiga astfel de subiecte, câteva cadre universitare occidentale pot “supravieţui”, prin cercetarea unor astfel de teze şi cu siguranţă nici un editor important nu va accepta cu uşurinţă manuscrise care să reflecte astfel de argumente.

Sursa articol : dantanasescu.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s