Statele Unite folosesc NATO ca să-şi promoveze interesele în Europa

US-solders

Articol scris de Radu Toma

Germania a fost, ca să spunem aşa, „premiul cel mare” pentru SUA în conflictul din Ucraina, motivul fiind acela că Berlinul are o influenţă copleşitoare în ceea ce priveşte direcţia către care se îndreaptă Uniunea Europeană. Întrucît, aşa cum se ştie, germanii încearcă pe toate căile să evite escaladarea conflictului cu Rusia, nu numai în Ucraina, dar şi peste tot în Europa estică, un prim obiectiv al adepţilor stărilor conflictuale de la Washington este acela de a împiedica o apropiere UE-Rusia, pentru închegarea unui spaţiu economic comun de la Lisabona, la Vladivostok, un univers nou şi gigantic, un competitor mortal pentru interesele globaliste ale SUA.

Din acest motiv esenţial, Washingtonul întreţine o presiune constantă în regiune. Imediat după Conferinţa de Securitate de la München, din februarie acest an, s-a dezvăluit faptul că livrări clandestine de armament american au ajuns la Kiev. Dezvăluirea a fost făcută de preşedintele rus Vladimir Putin, la o conferinţă comună de presă cu prim-ministrul Viktor Orban al Ungariei, la Budapesta. Exact în acest context, al disensiunilor dintre SUA şi Bruxelles, au reapărut ideile despre crearea unei armate europene, a membrilor UE. Atît Uniunea Europeană, cît şi Germania înţeleg că nu pot face prea multe lucruri, atîta timp cît Washingtonul are cuvîntul cel mai greu de spus, cînd vine vorba de securitatea europeană, dar, pentru Bruxelles şi Berlin, este limpede că Statele Unite folosesc NATO în primul rînd ca să-şi promoveze interesele în Europa.

Or, propunerile de formare a unei forţe militare proprii a europenilor urmăresc tocmai să reducă influenţa Washingtonului asupra treburilor şi, de asemenea, să facă din NATO istorie. Eliminarea NATO are, însă, pentru SUA, un preţ strategic uriaş, americanii ar pierde controlul asupra Eur-Asiei, de la Atlantic la Pacific, sau, cum a spus Zbigniew Brzezinski, fostul consilier pentru Securitatea Naţională a SUA, asta „ar însemna, în mod automat, sfîrşitul participării Americii la jocul de şah de pe tabla euro-asiatică”. Fără îndoială, mulţi decidenţi de politici externe de la Washington sînt neliniştiţi, pentru influenţa americană, de riscurile generate de apariţia unei armate a Europei, iar, recent, cunoscuta publicaţie „Commentary”, o tribună a neoconservatorilor de la Washington, şi-a intitulat de-a dreptul un articol Anti-Berlin „De ce subminează Germania NATO?”.

Pe de altă parte, susţinătorii europeni ardenţi ai politicilor americane în Europa – Marea Britanie, Polonia şi cele 3 Ţări Baltice – au făcut o opoziţie extrem de gălăgioasă la ideea unei armate europene; în sens invers, Marine Le Pen, lidera opoziţiei din Franţa, a declarat că a sosit timpul ca ţara ei să iasă de sub tutela Statelor Unite. Prim-ministrul britanic David Cameron a luat în derîdere ideea cu armata europeană a lui Jean-Claude Juncker, denumind-o „o fantezie scandaloasă”, şi adăugînd că armata este o obligaţie naţională şi nu una a transnaţionalei UE. Declaraţia lui, alături de cele ale polonezilor şi letonilor, au servit interesele SUA, de a-şi păstra intactă influenţa actuală în Europa şi Eur-Asia.

O întrebare mare se ridică, totuşi: doreşte cu adevărat Germania ca, prin edificarea unei armate comune europene şi prin eliminarea NATO, să-i dea afară pe americani din Europa? Nimeni nu are un răspuns la acestă întrebare. Deocamdată, aproape toţi politicienii de marcă germani susţin propunerea lui Juncker. Marea Britanie i se opune, aşa cum, de obicei, se opune oricărei idei de integrare europeană. Politicienii britanici cred că ideea cu armata Europei este un dezastru pentru englezi, că, dacă se va întîmpla asta, Gibraltarul va reveni la Spania, Argentina ar pretinde, iarăşi, Insulele Falkland, iar soldaţii britanici ar putea să lupte undeva, în Ucraina, sub comandanţi străini. Ruşii văd în propunerea făcută de preşedintele Comisiei Europene un alt moment de sfadă al vest-europenilor cu America, şi nu cred că „armata lui Juncker” se va „întîmpla” prea curînd, întrucît UE nu are nici capacitatea, şi nici resursele s-o aducă pe lume (Mihail Alexandrov, expert la Centrul de studii politice şi militare de la Moscova).

În sfîrşit, cei mai alarmaţi par să fie oficialii civili şi militari ai NATO, problema armatei europene fiind, pentru ei, una existenţială, anume dublarea resurselor militare, şi aşa drămuite de europeni. O armată unificată a Europei, spun ei, ar consuma, cu siguranţă, toţi banii, pentru NATO nu ar mai rămîne chiar nimic, afară de ce va mai fi dispusă să cheltuie America.

Se pare că, prinşi între costurile mari ale miliarizării excesive a flancului est-europen al NATO, cerută de americani, şi reluctanţa lor de a „îngrăşa” şi mai mult organizaţia militară nord-atlantică, vest-europenii încep să fie tot mai convinşi că o a 3-a cale, adică o forţă militară unificată, proprie, ar putea fi soluţia corectă şi politic, şi economic, pentru a ieşi din toate impasurile cu America, cu Rusia, şi cu pacea şi securitatea continentului lor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s