Chiar doresc americanii să ajute România?

10389226_1059633010716099_1084360591075550503_n

Urmăresc ştirile de oriunde sosesc, părerile românilor sunt împărţite, unii sunt deacord cu baza de la Deveselu, mă refer la scutul antirachetă, cu sosirea de trupe americane cu armament greu pe teritoriul ţării, alţii nu sunt deacord. Suntem un stat democratic, cel puţin libertatea de opinie o avem, împărţirea averii ţării nu a fost făcută democratic, ci hoţeşte, dar asta este altă discuţie, spuneam că, fiecare are dreptul la opinie.

Vreau ca, după posibilităţile mele să analizez motivele pentru care SUA, ar dori să ne ajute.
Fac întâi un scurt istoric. Când în 2003 SUA şi M.Britanie au invadat Irakul, am sărit şi noi să ajutăm coaliţia occidentală, motivul războiului s-a dovedit a fi unul mincinos, Irakul nu deţinea arme de distrugere în masă (ADM), dealtfel Bush jr. şi Tony Blair ştiau acest lucru dinaintea începerii războiului. Motivul real a fost puţurile cu petrol, acum Irakul este o ţară în care terorismul şi războiul civil sunt la ordinea zilei.Mai mult, la graniţa dintre Irak şi Siria, pe teritoriul ambelor state, a luat fiinţă Statul Islamic, stat terorist. În Afganistan s-au dus lupte ani de zile fără ca democraţia să triumfe, terorismul este la el acasă, la fel şi comerţul cu opiu.În Libia au ajutat la îndepărtarea lui Moamar Gadafi, prin bobardarea armatei dictatorului Gadafi. Acum Libia este o ţară în pragul războiului civil. Nu democraţia au instalat-o, pe unde au purtat războaie şi au murit oameni, ci haosul şi terorismul. În toate momentele când americani şi-au arătat muşchii prin lume, Rusia şi China au preferat să facă SUA atenţionări mai mult prieteneşti, decât ferme.
     De câtva timp Ucraina este destabilizată, o parte a ucrainienilor vor în Europa (UE), cealaltă parte vrea cu Mama Rusia. Ucrainienii au fost de sute de ani alături de ruşi, chiar au făcut parte din imperiul rusesc, este firesc să vrea acolo unde au fost crescuţi. Ucraina până în decembrie 1991, nu a fost niciodată un stat independent. Pentru interese care nu au nimic comun cu voinţa întregului popor, SUA ar vrea ca Ucraina să adere la UE, slăbind astfel Rusia, folosind Ucraina ca tampon între Europa şi colosul rusesc. Pe de altă parte Rusia nu va accepta niciodată să piardă Ucraina fără să facă nimic, aşa că va încerca să destabilizeze Ucraina prin anexarea unor provincii care au fost de drept ruseşti, exp. Crimeea.
     De ce ar dori americanii să ajute România? Noi am fost vânduţi de americani şi la Ialta şi la Malta, atunci de ce nu pot acum, dormi de grija noastră? Pentru americani noi suntem o colonie neasumată, respectul pentru noi este dat de rangul emisarului american la întâlnirile cu Preşedintele, ori Prim Ministrul Ţării, am văzut bine, Victoria Nuland, emisarul american, este „ditamai” asistentul secretarului de stat. Cam astea sunt aprecierile americane la adresa noastră. Era să uit, america are şi ambasador în România, de fapt este profesorul care pune conducerea Ţării pe coji de nucă, atunci când greşeşte faţă de instrucţiunile primite de la Unchiul Sam. Cam ăsta este respectul american pentru noi. Pe ruşi am reuşit în 1957 să-i scoatem din Ţară, pe americani nu-i mai scoate nici dracu, se vor considera aici ca acasă. Din toată fricţiunea dintre ruşi şi americani, noi vom avea cel mai mult de suferit, fără a şti măcar, pentru ce murim. Un eventual conflict, ferească Dumnezeu să existe, nu va fi numai între NATO şi Rusia, vor intra şi China şi Iranul care abia aşteaptă să scape de Israel, Coreea de Nord şi nu vor fi de partea NATO.
Dacă una din părţi va simţi că pierde războiul va arunca bombele nucleare, mai ales că există precedentul american în Japonia. Ce se va alege de omenire?
Când lumea poate fi omorâtă de câteva ori, cu armamentul nuclear aflat în silozuri, e riscant să te joci cu băţul prin gard pentru a asmuţi câinii.
     România putea fi Ţară membră NATO, aşa cum am fost şi membră a Tratatului de la Varşovia, fără să participăm la operaţiunile militare. Exp. Invazia trupelor Tratatului de la Varşovia în Cehoslovacia din 1968 s-a făcut fără participarea României. Ţara noastră, prin N.Ceauşescu a criticat vehement amestecul trupelor străine în problemele interne ale altui stat.
     Arma trebuie să fie ultimul argument, întâi trebuie purtate discuţii calme şi sincere, fără să fie nevoie să se aştepte un pas greşit din partea interlocutorului. Acţiunile belicoase, nu fac bine, nici constrângerile, acestea pot ele, să genereze revolte şi destabilizare.
     Arătarea muşchilor este pentru cel cu puţină minte şi lipsit de argumente.
Aşadar, ce avem noi de câştigat dintr-un eventual război? Nimic, avem totul de pierdut.
SUA nu au avut un război pe teritoriul lor din 1866 când s-a terminat Războiul de Secesiune, războaie au purtat, dar pe teritoriul altor state. Aşa va fi şi acum, vor pierde câteva mii de soldaţi şi câteva tancuri, poate vor câştiga războiul, ori poate nu va exista învingător, dar noi în mod sigur vom fi distruşi.
Dacă nu veaneau americanii, veneau ruşii, pe dracu, altă manipulare.

Regatul și guvernământul noii ordini

capitalism-620x217

Citeam, zilele trecute, un articol despre conflictul birouri – clasă politică și despre aspectul nedemocratic al guvernării birourilor (birocrației de “tehnocrați”), nereprezentate, în fața unei clase politice puse la zid, coruptă (nu că birourile nu ar fi!), incriminată de actualul discurs al puterii-cunoaștere, dar aleasă democratic (sau măcar aparent democratic).

Politicianul este ales prin vot universal de cetățeni. Birocratul nu este ales de cetățeni, el este numit/impus pe post. Birourile guvernează prin legi asumate și ele nedemocratic, cetățeanul nu este chemat la urne.

Diferitele instituții, cu birourile lor, ajung să guverneze, sau să controleze actul guvernării, deseori de la distanță (bănci, fonduri monetare, instituții supranaționale, dar și instituții din interiorul fostului stat-națiune), iar acest joc este acceptat și legitimat de spectacolul mediatic, portat spre firesc, fără să mai ridice multe semne de întrebare în ceea ce privește caracterul nedemocratic al legitimării unui atare discurs.

Tehnocratul/funcționarul este “omul providențial” al noii ordini.

Asistăm la tirania birourilor! Nu cetățeanul alege membri guvernelor, serviciilor și justiției, băncilor “naționale”, sau (mai ales!) birourilor suprastatale (FMI, Banca Mondială, alte structuri de interese globale), ci aceștia sunt numiți, deseori pe mandate mult mai lungi ca clasa politică (înțelegem prin termenul de “clasă politică” mandatarii aleși prin vot). Birourile și Serviciile stăpânesc (și tot mai des, sunt influente birouri care nu se supun jocului democratic, interesele plutocrației internaționale sau a unor sisteme industrial-militare, sunt impuse ca regulă politică în Cetățile “colonizate” economic sau prinse în rețeaua globală de interese mercantile/strategice)!

Clasa politică, chiar dacă este aleasă pe liste alcătuite în birourile structurilor politice sau cele ale diferitelor instituții ale Puterii (cetățeanul nu are libertatea deplină a alege ce să aleagă, el primește lista cu meniul “restaurantului”), păstrează o legătură cu cetățeanul prin simplul fapt că deciziile ei o pot afecta la următoarele alegeri. Prin urmare, teoretic, are o responsabilitate, mai ales dacă dorește (are rațiunea!) o perpetuare a instituției partidice și culorii politice, ea trebuie să aibă grijă ca să nu se delegitimeze, astfel, să piardă votul/sprijinul cetățenilor.

Asupra birourilor funcționarilor nu planează la fel de puternic o atare amenințare, chiar dacă practica politică, încă existentă, ne arată că politicul are deseori puterea de a schimba funcționarii, dar nu și pe cei externi (că există instituțiile globale). Dintre birouri, doar Guvernul este deseori asediat (fiind legat ombilical de structura politică care câștigă alegerile), în instituțiile justiției, puterii economice etc., există o continuitate a puterii, iar punerea sub stare de asediu a acestor instituții ale Puterii atrage de la sine, tot mai mult, dezacordul cetățenilor, aceștia neînțelegând că aceste structuri de putere sunt în afara ordinii democratice pe care, aparent, tocmai ele o “apără” (nu decizia/consensul cetățenilor îi pune în Putere). Prin acest dezacord cetățenesc multe instituții ale Puterii devin imobile, cu o fundație care sfidează schimbarea democratică a puterii, în întregul ei. Astfel separarea democratică a puterilor în Stat, devine nedemocratică ca sistem de perpetuare a unor structuri de putere (ex. Mugur Isărescu, aflat la conducerea BNR de peste douăzeci de ani).

Mai mult, așa-zisa depolitizare a instituțiilor tocmai asta dorește, să scadă presiunea politicului (implicit puterea cetățeanului) asupra birourilor puterii juridice, economice etc. Instituția birocratică, puterea administrativă, dorește să se protejeze, să se pună la adăpost de schimbările politice, să amâne “Parousia”.

Depolitizarea instituțiilor/birourilor este acțiunea de a scoate de sub control civic (politic, politicianul fiind ales) instituțiile vitale ale statului capitalist/corporatist.

Dar cum se poate legitima acest act, cum și unde găsește putere? Care este Regatul acestui Guvernământ?

Tocmai asistăm, în termenii lui Schmitt, la transferul puterii de la puterea politică la puterea administrativă, adică statul devine tot mai mult o corporație deznaționalizată, scoasă de sub control cetățenesc.

Încă există o opoziție la acest curent de instalare a puterii administrative în detrimentul puterii politice, sunt destui tributari ai sistemului de legitimare populară, în astfel de cazuri, Birourile interne apelează la “brand”-ul (spoiala “luminoasă” – și tocmai această necesitate de poleire a firmei ne sugerează “imperiul relațiilor de marfă” –) birourilor externe, pentru a obține credibilitate “democratică” (în realitate o credibilitate/susținere instituțională – asistăm la cooperarea între biroruri pentru a înfrânge opoziția politică și civică –) și pentru a combate opoziția celor care sunt legați de idealul [cu adevărat!] democratic al reprezentării populare (dar și instituția societății civile se birocratizează în ONG-uri – Marx spunea bine că birocrația și societatea civilă sunt create de același spirit care crează corporația capitalistă: spiritul corporatist –).

Care este Regatul (legitimarea) guvernământului acestei noi lumi, pentru a pune problema în termenii lui Agamben (vezi “Regatul și Gloria”)?

În Evul Mediu, Regatul era Dumnezeu, El legitima transferul de putere spre guvernământul politic al regilor, imaginea “tronului gol” plutea peste capul încoronat al suveranilor.

Statul laicizat laicizează și transferul de putere, statul național, în întregul lui, și “voința poporului” devin Regatul care legitimează puterea statului-națiune. Noua democrație aduce noile cetăți.

Însă, victoria sistemului corporatist multinațional, aduce, tot mai mult, în prim-plan sistemul de funcționari, statul devine o putere administrativă, birourile, depolitizate, deci scoase tot mai mult de sub control politic, devin tot mai puternice, ajungând încet să fie noul guvernământ.

Cine/Ce legitimează noua guvernare, care este Regatul, spectacolul legitimării, deoarece așa cum spun Schmitt și Agamben, rolul spectacolului este și (mai ales!) legitimarea (actul spectacular al ungerii “divine”)?

Mă gândesc automat la o frază din “Dune”-ul lui Frank Herbert: “mirodenia trebuie să curgă”. Marfa trebuie să circule! Deci, Spectacolul-Marfă legitimează puterea administrativă. Corporațiile administrează circuitul mărfurilor-spectacol.

Atâta vreme cât “mirodenia curge”, ordinea este păstrată! Iar pentru asta, o clasă de administratori/tehnocrați este mai “legitimă” ca o clasă politică. Spectacolul-Marfă este Regatul (legitimarea) guvernământului noii ordinii birocratic-corporatiste.

În capitalismul corporatist, singurele legături trainice din societate rămân relațiile de marfă, cum anticipa Karl Marx. Spectacolul-Marfă legitimează societatea spectacolului (Debord), societate guvernată de puterea (tirania) administrativă.

Orice tiranie este “legitimă” atâta vreme cât asigură pâine și circ (Spectacol-Marfă).

 socialeast.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s